834 matches
-
creșterea intempestivă a dozelor, neajustare în funcție de aportul de glucide și efort fizic, consumul de băuturi alcoolice. Un alt efect advers important este reprezentat de creșterea în greutate, ceea ce le limitează utilizarea mai ales ținând cont de faptul excesul ponderal potențează insulinorezistența și, în consecință, alterează metabolismele intermediare. Glinidele (metiglinidele) sunt substanțe secretagoge de o manieră similară cu sulfonilureicele dar acționează pe un alt situs. Preparatul disponibil la noi în țară este repaglinida, al cărui efect se suprapune peste creșterea glicemică postprandială
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de cancer. - riscuri secundare efectelor mecanice datorate excesului adipos, ca de exemplu bolile osteoarticulare, sau chiar consecințe psihologice și sociale (reducerea respectului de sine, stigmatizare, depresie și anxietate, discriminare în diverse situații). Riscul major al obezității este cel metabolic, datorat insulinorezistenței care se află în centrul etiopatogenezei sindromului metabolic și care va conduce la inflamație subclinică, disglicemie, dislipidemie aterogenă, hiperuricemie. Toate aceste modificări metabolice, alături de disfuncția endotelială, vor sta la baza apariției și evoluției bolii cardiovasculare aterosclerotice cu toate manifestările clinice
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Alături de dietoterapie, o componentă majoră a managementului clinic în obezitate este activitatea fizică, principala modalitate de consum energetic. În plus, este asociată cu beneficii majore asupra stării de sănătate, exercițiul fizic prevenind creșterea în greutate, facilitează menținerea masei musculare, reduce insulinorezistența, crește tonusul psihic, îmbunătățește starea de bine, reduce anxietatea și depresia și contribuie prin toate acestea la ameliorarea calității vieții. Recomandările de efectuare a exercițiului fizic vor fi făcute individualizat, concomitent cu cele legate de dietă, după negocierea cu pacientul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
o masă beta celulară redusă, pentru a induce anomalii funcționale cu scăderea secreției de insulină. Masa beta-celulară poate prezenta modificări în cadrul unui proces adaptativ la suprasolicitarea prelungită. O creștere a masei beta-celulare este prezentă în stările care se asociază cu insulinorezistența cum ar fi obezitatea (73). Experimental, la șobolanii adulți infuzați cu o cantitate mare de glucoză timp de 96 ore se constată o creștere cu 50% a masei beta-celulare (8). Replicarea beta-celulară este legată de metabolizarea nutrienților în celula beta-pancreatică
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
progresia acestui defect este înscrisă în codul genetic al bolii sau dacă este influențată de alți factori. Este posibil, dar încă insuficient probat, ca la aceasta să contribuie o vulnerabilitate crescută (posibil determinată genetic), a celulelor beta pancreatice suprasolicitate de insulinorezistență, la factori independenți de fondul genetic. Acestea determină apariția intoleranței la glucoză și a diabetului zaharat tip 2 ca rezultat al insuficienței mecanismelor de adaptare la insulinorezistență. În esență am putea spune că diabetul zaharat tip 2 este expresia eșecului
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
contribuie o vulnerabilitate crescută (posibil determinată genetic), a celulelor beta pancreatice suprasolicitate de insulinorezistență, la factori independenți de fondul genetic. Acestea determină apariția intoleranței la glucoză și a diabetului zaharat tip 2 ca rezultat al insuficienței mecanismelor de adaptare la insulinorezistență. În esență am putea spune că diabetul zaharat tip 2 este expresia eșecului (programat genetic?) aparatului beta celular în efortul de compensare a rezistenței la insulină. 5. Mecanismele de compensare a rezistenței la insulină În cadrul acestor mecanisme se vor discuta
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
au prezentat nivele semnificativ crescute atât ale concentrației insulinei în plasmă cât și ale ratei de secreție a insulinei (la nivele similare ale glicemiei) comparativ cu subiecții insulinosensibili. Toate aceste date atestă că celulele beta pancreatice detectează și răspund la insulinorezistență prin creșterea secreției de insulină. Creșterea secreției de insulină este realizată prin două mecanisme: remodelarea masei beta celulare și creșterea cantității de insulină secretată per celulă prin modificarea curbei doză-răspuns a secreției de insulină. 5.1. Remodelarea masei beta celulare
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
proteinei de decuplare 2 (UCP 2) care reprezintă căile principale de detoxifiere prin promovarea oxidării AG. In același timp căile lipogenezei sunt activate prin inducția genei SREBP-1 c și prin activarea, exercitată de AG, a PPAR-gamma. 6. Rezistența la insulină Insulinorezistența poate fi definită (204) ca starea în care „o cantitate dată, cunoscută, de insulină produce un efect mai mic decât cel normal, așteptat". Insulina produce numeroase efecte biologice care pot fi sistematizate în efecte metabolice (efecte asupra metabolismului hidraților de
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
ipoteza conform căreia afectarea transportului glucozei joacă un rol important în producerea rezistenței la insulină a pacienților cu diabet tip 2. Deoarece concentrațiile GLUT-4 sunt normale la nivelul țesutului muscular scheletic al subiecților cu diabet zaharat tip 2 probabil că insulinorezistența se datorează unui defect localizat pe căile care reglează translocarea GLUT-4. La nivelul ficatului, rezistența la insulină determină creșterea (relativă sau absolută) a producției hepatice de glucoză, iar la nivelul țesutului adipos o insuficientă supresie a lipolizei cu creșterea nivelului
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
a dovedit că estrogenii cresc legarea insulinei de receptori, în timp ce progesteronul și cortizolul scad legarea insulinei de receptori, ca și transportul transmembranar al glucozei. Prolactina și hormonul lactogen placentar (HPL) reduc transportul glucozei, fără a influența legarea insulinei de receptori. Insulinorezistența din sarcină, dată de creșterea nivelului cortizolului, progesteronului, prolactinei și HPL-ului, se datorează probabil tot unui defect postreceptor. În concluzie, este cert că DG apare ca rezultat al combinației dintre insulinorezistență și scăderea secreției de insulină. Elucidarea mecanismului implicat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
glucozei, fără a influența legarea insulinei de receptori. Insulinorezistența din sarcină, dată de creșterea nivelului cortizolului, progesteronului, prolactinei și HPL-ului, se datorează probabil tot unui defect postreceptor. În concluzie, este cert că DG apare ca rezultat al combinației dintre insulinorezistență și scăderea secreției de insulină. Elucidarea mecanismului implicat în apariția insulinorezistenței și mai ales cum este aceasta legată de modificările hormonale din timpul sarcinii, necesită studii suplimentare. Se știe că femeile cu DG au o activitate anormală a celulelor beta
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
dată de creșterea nivelului cortizolului, progesteronului, prolactinei și HPL-ului, se datorează probabil tot unui defect postreceptor. În concluzie, este cert că DG apare ca rezultat al combinației dintre insulinorezistență și scăderea secreției de insulină. Elucidarea mecanismului implicat în apariția insulinorezistenței și mai ales cum este aceasta legată de modificările hormonale din timpul sarcinii, necesită studii suplimentare. Se știe că femeile cu DG au o activitate anormală a celulelor beta, dar mai trebuie investigat dacă această alterare precede sarcina și dacă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
factor de risc pentru apariția DZ (mai ales a celui de tip 2) ulterior, în cursul vieții. HTA la femeile cu DG S-a observat că DG este mai frecvent la femeile cu HTA preexistentă sarcinii, factorul etiologic comun fiind insulinorezistența (HTA este un status insulinorezistent, iar insulinorezistența factor cauzal al diabetului zaharat tip 2, DG fiind considerat un T2DM latent) (7). Totodată, femeile cu DG au risc crescut de a face HTA postpartum, neexistând însă date că HTA ar fi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
ales a celui de tip 2) ulterior, în cursul vieții. HTA la femeile cu DG S-a observat că DG este mai frecvent la femeile cu HTA preexistentă sarcinii, factorul etiologic comun fiind insulinorezistența (HTA este un status insulinorezistent, iar insulinorezistența factor cauzal al diabetului zaharat tip 2, DG fiind considerat un T2DM latent) (7). Totodată, femeile cu DG au risc crescut de a face HTA postpartum, neexistând însă date că HTA ar fi mai frecventă la femeile cu DG (15
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
însă date că HTA ar fi mai frecventă la femeile cu DG (15). În ceea ce privește subîmpărțirea HTA indusă de sarcină în HTA gestațională și preeclampsie, există dovezi că acestea constituie entități clinice distincte și că, în timp ce HTA gestațională se asociază cu insulinorezistența, preeclampsia nu. Diabetul zaharat la femeile cu antecedente de DG Cea mai importantă complicație postpartum la femeile cu DG este reprezentată de apariția diabetului zaharat (mai ales T2DM), mai târziu în cursul vieții. Studii efectuate sugerează că aproximativ 50-60% din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
risc modificabili: 1) Sarcinile ulterioare: în timp ce majoritatea femeilor au suficiente celule beta pentru a susține o nouă sarcină, femeile cu DG având rezervele de celule beta deja compromise, nu mai pot să-și crească sinteza de insulină ca răspuns la insulinorezistența dată de o nouă sarcină și vor avea risc crescut de recurență a DG. Rata recurenței DG este de aproximativ 30-50% (50), fiind mai mare în grupurile etnice cu prevalență crescută a T2DM și la femeile ce au crescut în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
celui așteptat. Biguanidele scad eliberarea hepatică de glucoză și reduc rezistența la insulină, inclusiv hiperinsulinismul persoanelor normale sau cu TAG, deci ele ar putea fi utile, cel puțin din punct de vedere teoretic, în profilaxia primară a DZ. Thiazolidindionele normalizează insulinorezistența, îmbunătățind profilul metabolic la pacienții diabetici și nediabetici insulinorezistenți. Folosirea biguanidelor și a thiazolidindionelor pentru prevenția primară a DZ este încă în studiu. 6) Educația pacientelor cu DG: controlul greutății și exercițiul fizic regulat, pot prelungi perioada de toleranță normală
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
ales la cele cu durată lungă a DZ, nefropatia diabetică reprezintă cauza cea mai frecventă a HTA, la cele cu T2DM și DG, valorile tensionale ridicate sunt parte integrantă a unui complex de alterări metabolice și hemodinamice, alături de hiperinsulinism și insulinorezistență, denumit „sindrom plurimetabolic”. Sarcina fiind per se un status insulinorezistent s-a observat, chiar la gravidele nediabetice și fără HTA, o corelație strânsă între nivelul tensiunii arteriale și insulinemie, independentă de greutatea corporală. În mod sigur, hiperglicemia per se are
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
vârstă, crescând riscul apariției DZ. Îngrijirea atentă a gravidei diabetice este necesară pentru a evita sau reduce creșterea morbidității la nou-născut și copil, prin prevenție primară. Totodată, este necesară supravegherea atentă a acestor copii în timpul copilăriei și adolescenței (perioadă de insulinorezistență marcată). 4. MANAGEMENTUL SARCINII COMPLICATE CU DZ 4.1. MANAGEMENTUL MEDICAL AL SARCINII Prima consultație postconcepție are o importanță deosebită acum fiind stabilit gradul controlului metabolic la debutul sarcinii, în perioada critică a organogenezei, iar în cazul sarcinilor neplanificate trebuie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
utilizarea de către femeile ce alăptează (după o sarcină complicată cu DG) a minipilulelor ce conțin numai progestative, a crescut de 3 ori riscul apariției DZ, în comparație cu cele ce au utilizat pilule estroprogestative. Aceasta se datorează faptului că terapia progestativă crește insulinorezistența, la femei ce au deja o alterare a funcției celulelor b pancreatice și care sunt într-un status hipoestrogenic și hiperprolactinemic secundar lactației. Nu există date suficiente asupra siguranței utilizării pilulelor progestative orale la femeile care nu alăptează. Există studii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
analizată. Creșterea acidului sialic plasmatic (component important al unor proteine din spațiul extracelular) exprimă tulburarea profundă a structurilor bogate în acest compus, în primul rând a membranei bazale glomerulare și a mezangiului (29, 41, 136). Mecanismul creșterii sale în sindromul insulinorezistenței este mai puțin clar (207). Detalii privind rezultatele acestui studiu pot fi găsite în capitolul ..... „Sindromul dismetabolic”. Aceste modificări apar în tandem cu “tulburările endoteliale funcționale” (vasoconstricția datorită producției crescute de endotelină 1 și angiotensină) însoțite apoi de “modificări anatomice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
modificări menționate mai sus? Răspunsul ar fi următorul: profundă dereglare a metabolismelor glucidic, lipidic și proteic, adică a metabolismului energetic al organismului. La rândul lor cauza acestora trebuie căutată în disfuncțiile genetice insulinosecretorii (128), și într-o oarecare măsură a insulinorezistenței periferice (128, 201, 216), care s-ar putea să fie, în ultimă instanță, secundară tot defectului insulinosecretor. Făcând aceste precizări, vom recurge la o expunere analitică a tulburărilor menționate mai înainte, cerând cititorului să nu uite că toate aceste tulburări
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
atât la persoanele nediabetice cât și la persoanele diabetice. La aceștia din urmă concentrația plasmatica a CRP a fost semnificativ mai mare, chiar atunci când IMC a fost normal. În fine, Frohlich (68) confirmă paralelismul existent între CRP și elementele sindromului insulinorezistenței, subliniind susceptibilitatea acestora pentru boala cardiovasculară. Se pare ca CRP nu este numai un marker pasiv al inflamației și al procesului aterosclerotic ci poate să lege LDL și să declanșeze activarea complementului (166). CRP pare a fi un indicator al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
sensibil al permeabilității membranei glomerulare decât eliminarea urinară de albumina (154). Creșterea concentrației plasmatice de orosomucoid a fost găsită un predictor independent al T2DM, fiind considerat un membru al răspunsului inflamator de faza acută, ca o componentă a raportului citokine/insulinorezistența (35). Creșterea să este paralelă cu a citokinei ÎL-6 (154). Funcțiile specifice ale glicoproteinei acide ?1 nu sunt cunoscute, dar ea a fost clasificată printre markerii de creștere a permeabilității vasculare în general (232) și a membranei bazale glomerulare, în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
16 kDA) apariține structural familiei citokinelor, având forma unui lanț peptidic elicoidal, așa cum sunt și structurile ÎL-2, ÎL-12 sau ÎL-15 (141). Dimpotrivă, adiponectina ar putea fi considerată o citokină protectoare, întrucat ea scade în excesul ponderal, paralel cu creșterea gradului insulinorezistenței (120), fiind în consecință un hormon antidiabetic (90, 172), mai important, poate, pentru diabetogeneză decât rezistina (90). Adiponectina scade insulinorezistența independent de obezitate, corelând bine cu markerii proinflamatori (27, 172). Rolul său protector este dublu: atât în diabetogeneză cât și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]