1,111 matches
-
efectuat între anii 1983 - 1993, pe un lot de aproximativ 1400 de pacienți cu T1DM, randomizați în funcție de tipul de insulinoterapie (convențională, cu 1-2 prize de insulină, respectiv intensificată, cu 3-4 prize sau pompă de insulină). Rezultatele obținute au fost: intensificarea insulinoterapiei a condus la scăderea HbA1c de la valoarea medie de 9% la aproximativ 7%; această ameliorare a controlului glicemic a redus cu 39% riscul de apariție a MA și cu 54% riscul de evoluție a MA spre stadiul clinic (proteinuric). Raportul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
sus), cât și prin ingestie sau absorbție scăzută a alimentelor (neuropatie digestivă). Riscul apariției de episoade hipoglicemice severe este crescut la pacienții denutriți (care nu au depozite suficiente de glicogen) și în cazul utilizării de dializant fără conținut de glucoză. Insulinoterapia este o problemă dificilă la pacienții cu IRC, complicată suplimentar după inițierea dializei, din motivele arătate mai sus. Cu toate acestea, s-a dovedit că obținerea unui control glicemic bun la pacienții diabetici dializați este un obiectiv important deoarece HbA1c
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
care sunt frecvent asimptomatice și pot precipita evenimente cardio-vasculare grave (insuficiență cardiacă, infarct miocardic, encefalopatie hipertensivă etc.). Pacienții tratați prin DP au necesarul de insulină sensibil mai mare, datorită glucozei absorbite din lichidul peritoneal; pentru acești pacienți o alternativă la insulinoterapia standard este administrarea intraperitoneală a insulinei [204]. Dozele de insulinoterapie intraperitoneală sunt de obicei de 2-3 ori mai mari comparativ cu necesarul subcutanat anterior, iar administrarea se face, în cazul DPCA cu 4 schimburi zilnce, în trei doze aproximativ egale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
insuficiență cardiacă, infarct miocardic, encefalopatie hipertensivă etc.). Pacienții tratați prin DP au necesarul de insulină sensibil mai mare, datorită glucozei absorbite din lichidul peritoneal; pentru acești pacienți o alternativă la insulinoterapia standard este administrarea intraperitoneală a insulinei [204]. Dozele de insulinoterapie intraperitoneală sunt de obicei de 2-3 ori mai mari comparativ cu necesarul subcutanat anterior, iar administrarea se face, în cazul DPCA cu 4 schimburi zilnce, în trei doze aproximativ egale la schimburile din cursul zilei, urmate de o doză nocturnă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
et al., 1992). Astfel, au fost diagnosticate drept cazuri DZ tip 1 și incluse în studiu drept cazuri index (probanzi) acele cazuri care au prezentat un debut brutal al simptomatologiei, cu cetoacidoză diabetică, sau acele cazuri care au necesitat introducerea insulinoterapiei în prima lună din momentul diagnosticului de diabet zaharat. Familiile probanzilor DZ tip 1 au fost selectate pentru studiu în cazul în care ambii părinți ai probanzilor au fost în viață și și-au dat acordul de a participa la
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
la cei cu microalbuminurie față de pacienții cu normoalbuminurie. Dimpotrivă, în studiul DCCT (Diabetes Control and Complications Trial), în care perioada de urmărire a fost de numai 6,5 ani, riscul complicațiilor macrovasculare nu a fost semnificativ diferit la pacienții cu insulinoterapie intensivă față de cei cu terapie standard, deși primii au prezentat o incidență a MA cu 39% mai mică [Molitch, 1997]. în diabetul zaharat de tip 2, numeroase studii au demonstrat o corelație semnificativă între nivelul albuminuriei și morbi-mortalitatea cardiovasculară și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91909_a_92404]
-
marcată a glicemiei postprandiale; - monitorizarea glicemiei și reevaluarea tratamentului la pacienții diabetici în aceste condiții este absolut necesară, glucocorticoizii putând precipita apariția unei come diabetice cetoacidozice sau hiperosmolare; - pacienții cu valori ale glicemiei mai mari de 200 mg/dL necesită insulinoterapie în două sau mai multe prize; la pacienții cu valori ale glicemiei sub 200 mg/dL sunt suficiente de obicei dieta și antidiabeticele orale. La întreruperea corticoterapiei este necesară reducerea dozei de insulină în vederea prevenirii hipoglicemiilor severe. HIPERALDOSTERONISMUL PRIMAR Hipersecreția
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
momentul diagnosticării. Clinic sindromul asociază: eritem migrator necrotic, reducerea toleranței la glucoză si ocazional diabet zaharat, pierdere progresivă în greutate, tromboză venoasă. Diabetul zaharat poate beneficia uneori de tratament cu dietă și antidiabetice orale, dar de cele mai multe ori se impune insulinoterapia. Nivelul glicemiei la acești pacienți este slab corelat cu cel al glucagonului. Vindecarea chirurgicală a glucagonoamelor este rareori posibilă, datorită prezenței metastazelor în momentul diagnosticării, tendinței la tromboză care este refractară la terapia anticoagulantă convențională, efectelor catabolice ale glucagonului (22
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
Hiperglicemia poate să apară cu caracter tranzitor în 50-70% din cazuri, mai degrabă prin creșterea nivelelor de glucagon, decât ca rezultat al distrucției beta-celulare (8). Aceste forme tranzitorii de hiperglicemie se remit în câteva zile și nu necesită de regulă insulinoterapie. Diabetul zaharat apare numai la circa 1-15% din cazurile de PA, dar la mai mult de 25% dintre acele cazuri complicate cu insuficiență multiplă de organ (2). Cetoacidoza diabetică poate fi ocazional acompaniată de creșteri ale lipazei și amilazei sangvine
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
Standardul de aur pentru confirmarea diagnosticului este puncția biopsie hepatică, urmată de colorarea tranșei de biopsie cu reactiv Perl. Tulburările de glicoreglare se întâlnesc în 75-80% din cazurile de hemocromatoză (6). Numai jumătate din acestea ating pragul simptomatic al diabetului. Insulinoterapia este necesară în mai puțin de jumătate din această ultimă categorie. Deși nu exclusiv în toate cazurile, diabetul din hemocromatoză se datorează alterărilor pancreatice (inclusiv ale celulelor ?) determinate de depozitele de fier. S-a sugerat mai recent că leziunile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
larg în capitolul privitor la hormonii de contrareglare.Tratamentul diabetului trebuie ajustat odată cu începerea terapiei cu corticoizi. Adesea este necesară o creștere de 50% a dozei de insulină, iar la pacienții tratați cu dietă sau medicație orală se impune introducerea insulinoterapiei. Diureticele tiazidice sunt diabetogene la pacienții fără diabet sau la cei cu T2DM, dar nu au efect hiperglicemiant asupra pacienților tratați cu insulină. Se pare că depleția de potasiu ar putea afecta eliberarea insulinei. Dintre diureticele de ansă, Furosenidul nefiind
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
post stimulare cu glucagon ale peptidului C mai mici comparativ cu diabetul de tip 2 netratat cu insulină (45). Determinarea peptidului C în laborator este deci utilă clinicianului în aprecierea și identificarea pacienților cu diabet zaharat tip 2 care necesită insulinoterapie. 1.13. Determinarea hemoglobinei glicozilate este importantă nu atât pentru diagnosticarea diabetului zaharat, ci pentru monitorizarea controlului metabolic al pacientului. În funcție de fracțiunea Hb A1C a hemoglobinei glicate se poate estima cu mare probabilitate valoarea medie a glicemiilor din ultimele 90-120
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
noastre au arătat că titrul acestor anticorpi începe să crească după două-trei săptămâni de la introducerea terapeutică a insulinei, atinge un maximum la cca. o lună și se menține cu fluctuații pe întregul parcurs al tratamentului insulinic exogen (15). După întreruperea insulinoterapiei, dispariția anticorpilor necesită o perioadă de timp mai lungă decât apariția lor (fig.5 ), concentrații semnificative putând fi regăsite în unele cazuri și la 2-3 ani de la ultima injecție cu insulină exogenă. Această perioadă depășește cu mult pe cea rezultată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
anterior, datorită unei cauze bine definite. Se apreciază că aproximativ 60% din cazuri se datoresc unor afecțiuni intercurente (viroze, pneumopatii acute, intoleranță digestivă, gastroenterită acută, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral, gangrenă diabetică ș.a.), 20% din cazuri se datoresc întreruperii insulinoterapiei (în situații accidentale sau prin abandon terapeutic) iar 20% se datoresc unor cauze diverse, mai rar întâlnite ca și cauză declanșatoare: sarcină, stres, abateri de la dietă etc (57, 76). 2. Fiziopatologia cetoacidozei severe Corpii cetonici sanguini sau mai corect cetoacizii
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
trigliceridelor către producția crescută de corpi cetonici. La această producție crescută se adaugă subutilizarea lor periferică (58). Fiziopatologia cetoacidozei diabetice severe este complexă. Deficitul absolut de insulină se întâlnește în două situații: în cetoacidoza diabetică inaugurală și în cazul întreruperii insulinoterapiei la pacienții cu diabet de tip 1. Deficitul relativ de insulină se întâlnește mult mai frecvent și se datorește hiperproducției hormonilor de contra-reglare (catecolamine, glucagon, cortizol și STH) (fig. 1 ). În ambele situații catabolismul proteic și lipidic sunt mult crescute
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
i.v. continuă în ser fiziologic, la un ritm de circa 0.1 U/kgc/h. Datorită particularităților individuale de răspuns, precum și faptului că sensibilitatea la insulină se poate modifica de la o oră la alta, o condiție esențială a conducerii insulinoterapiei este adaptarea continuă a dozelor la răspunsul apreciat prin determinarea repetată a glicemiilor. 6. Mortalitate Când survine decesul în comele diabetice inaugurale sau în cele "necomplicate", acesta se datorește frecvent unei cauze evitabile. Analizând cu atenție asemenea situații, cauzele sunt
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
acestuia, poate necesita tratament tonicardiac. Administrarea de potasiu este necesară când valoarea plasmatică a acestuia scade sub 4 mEq/l. Administrarea se va face sub monitorizare ECG și controlul repetat al K+ plasmatic, la interval de cel puțin două ore. Insulinoterapia este esențială. Dozele necesare însă, variază foarte mult. Cel mai adesea, datorită asocierii factorului infecțios și deshidratării, necesarul insulinic este inițial mare (câteva sute de unități) sau foarte mare (depășind 1000 U/24 h). În aceste cazuri, mai importantă decât
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
severe în contrareglarea glicemică, recuperare întârziată după hipoglicemie și favorizează progresia spre hipoglicemie severă. Deci pacienții cu durată lungă a diabetului au risc crescut de a dezvolta hipoglicemie prelungită sau severă, mai ales dacă sunt supuși unui regim intensiv de insulinoterapie. Fiziopatologia contrareglării în T2DM La pacienții cu T2DM frecvența hipoglicemiilor iatrogene este mult mai mică decât la cei cu T1DM, studiul UKPDS arătând că 2, 4% din pacienții tratați cu metformin, 3, 3% din cei tratați cu sulfonilureice și 11
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
studiu efectuat la pacienții cu T2DM nu a evidențiat anomalii în răspunsul adrenalinei la hipoglicemie. Hipoglicemia devine o problemă în T2DM pe măsura creșterii duratei diabetului, ce se însoțește de accentuarea deficitului insulinic endogen și intensificarea tratamentului, uneori cu introducerea insulinoterapiei. La pacienții cu scădere importantă a secreției de insulină, evidențiată printr-un nivel al peptidului C aproape egal cu cel din T1DM, dar fără anticorpi anti-GAD, răspunsul glucagonului este foarte scăzut sau absent, asemănător cu cel întâlnit la pacienții cu
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
normalizează. Se apreciază că numai 15-20% dintre diabeticii insulinoindependenți sunt bine echilibrați (14). Mai mult, pe măsura trecerii timpului, controlul metabolic se deteriorează constant, ajungându-se în final la o totală lipsă de răspuns față de sulfonilureice, moment în care introducerea insulinoterapiei devine practic obligatory (4). S-a constatat că această ultimă soluție constituie o alternativă viabilă în circa 30% din cazurile de DZ de tip 2. La diabeticii obezi însă, insulinoterapia trebuie să reprezinte o soluție cu totul excepțională din cauza insulinorezistenței
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
totală lipsă de răspuns față de sulfonilureice, moment în care introducerea insulinoterapiei devine practic obligatory (4). S-a constatat că această ultimă soluție constituie o alternativă viabilă în circa 30% din cazurile de DZ de tip 2. La diabeticii obezi însă, insulinoterapia trebuie să reprezinte o soluție cu totul excepțională din cauza insulinorezistenței conferite de prezența obezității, care poate conduce la necesitatea folosirii unor doze mari de insulină și implicit la creștere ponderală. După introducerea sulfonilureicelor la un pacient dezechilibrat, odată cu scăderea glicemiei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
În această situație (considerată un tip de remisie tranzitorie), dozele trebuie scăzute. Eficiența tratamentului cu sulfonilureice scade progresiv cu durata folosirii lor (Fig. 2). După 10 sau 15 ani deseori se înregistrează “eșecul secundar” al tratamentului oral, fiind necesară introducerea insulinoterapiei. Înaintea introducerii acesteia, sulfonilureicele se pot asocia cu biguanidele, acarboza sau fitodiabul, mecanismele lor de acțiune fiind diferite. Dintre cauzele obișnuite de pierdere a efectului hipoglicemiant al sulfonilureicelor menționăm: creșterea necontrolată a aportului alimentar și a câștigului în greutate, slaba
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
noi pe 2000 de diabetici insulino-independenți cu o vechime > de 10 ani, 77% s-au dovedit a fi într-un dezechilibru metabolic marcat, necesitând tratament substitutiv cu insulină. Întrucât cei mai mulți dintre acești pacienți au o vârstă > de 60 ani, introducerea insulinoterapiei întâmpină o mare rezistență din partea bolnavului, rezistență care de cele mai multe ori depășește capacitatea de convingere a medicului. Acesta este motivul pentru care numai o mică parte dintre acești pacienți sunt transferați pe tratament insulinic, de regulă datorită unei decompensări metabolice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
care de cele mai multe ori depășește capacitatea de convingere a medicului. Acesta este motivul pentru care numai o mică parte dintre acești pacienți sunt transferați pe tratament insulinic, de regulă datorită unei decompensări metabolice acute. Am putut calcula că întârzierea introducerii insulinoterapiei scurtează supraviețuirea pacienților cu DZ de tip 2 cu circa 4 ani.
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
pentru care insulina este introdusă mai precoce, atât în T1DM cât și în forma LADA, este justificată de ideea menținerii, în acest fel, a secreției endogene pancreatice sau a rezervei funcționale β-celulare. Constatarea de mai sus arată că, după introducerea insulinoterapiei exogene, secreția insulinică proprie scade. Acest fenomen era de așteptat, întrucât o funcție fiziologică neîntreținută diminuează cu timpul. Este impresia noastră că celula β pancreatică nu face excepție de la această regulă, fapt susținut de numeroase observații clinice, la care introducerea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]