173 matches
-
care s-a alăturat eforturilor regelui exilat, Ioan Cazimir. În acest timp au început să izbuncnească revolte împotriva suedezilor în întreaga țară. Unitățile mici ale ocupantului au for atacate, iar acestea, la rândul lor au trecut la represalii. Toate acțiunile insurecționale au trecut la un moment dat sub controlul liderului militar polonez Stefan Czarniecki și a mareului hatman litunaian Jan Paweł Sapieha, care au început să organizeze atacuri pentru eliminarea celor loiali lui Carol Gustav. În 1656, Ioan Cazimir al II
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
ucrainene au fost zdrobite în mod brutal. Cei mai mulți ucraineni însă au opus rezistență ocupației germane încă de la începutul invaziei, organizând o vastă rețea de unități de partizani, care au acționat pe tot întinsul Ucrainei. Elementele naționaliste ucrainene au format Armata Insurecțională care a luptat atât împotriva germanilor, cât și împotriva sovieticilor, românilor, slovacilor și polonezilor. Luptătorii Aramtei Insurecționale Ucrainene au reușit să continue lupta împotriva autorităților sovietice până în deceniul al șaselea. Administratorii naziști ai teritoriilor sovietice ocupate nu au făcut nicio
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
începutul invaziei, organizând o vastă rețea de unități de partizani, care au acționat pe tot întinsul Ucrainei. Elementele naționaliste ucrainene au format Armata Insurecțională care a luptat atât împotriva germanilor, cât și împotriva sovieticilor, românilor, slovacilor și polonezilor. Luptătorii Aramtei Insurecționale Ucrainene au reușit să continue lupta împotriva autorităților sovietice până în deceniul al șaselea. Administratorii naziști ai teritoriilor sovietice ocupate nu au făcut nicio încercare să exploateze nemulțumirile populației locale față de abordările politice și economice sovietice. Mai mult decât atât, naziștii
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
vechi și cei moderați sprijinindu-l pe Andrii Melnik (OUN-M), în vreme ce membrii tineri sau radicali s-au organizat în jurul lui Stepan Bandera (OUN-B). cel de-al doilea grup a ajuns să conducă mișcarea naționalistă și aripa ei militară, Armata Insurecțională Ucraineană (UPA), care fost cea mai importantă mișcare de rezistență ucraineană. Republica Populară a Ucrainei Occidentale a încetat să mai existe în 1919, când teritoriul său a fost ocupat de Polonia. Un an mai târziu, ofițerii ucraineni aflați în exil
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
în care OUN-B a evitat conflictul deschis cu autoritățile germane din Volînia, rezistența antigermană a fost limitată la activitatea partizanilor sovietici din zonele nordice ale regiunii , a unor mici unități ale OUN-M și ale unor mici grupuri ale Armatei Insurecționale Ucrainene conduse de Taras Bulba-Boroveț. Spre sfârșitul anului 1942, situația OUN-B a devenit din ce în ce mai complicată. Autoritățile germane au devenit treptat mai represive, iar poliția ucraineană era rezervată față de acțiunile în forță împotriva populației civile locale. Mai mult, partizanii sovietici aveau
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
lor față de pretenția banderoviștilor de control asupra conducerii militare a forțelor unite. După eșecul negocierilor de unire, comandantul OUN Dmitro Kliacikivski a adoptat numele organizației militare conduse de Boroveț, UPA, și a hotărât să îndeplinească prin forță obiectivul unirii forțelor insurecționale ucrainene sub controlul OUN-B. Pe 6 iulie, cel mai important grup înarmat al OUN-M a fost silit să accepte conducerea OUN-B și, în scurtă vreme, aproape toate grupurile de rezistență independente au dispărut. Aceste grupuri au fost distruse ori
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
congresului din august 1943, OUN-B a respins cea mai mare parte a ideologiei fasciste care o călăuzise până atunci, în favoarea modelului social-democratic, menținând însă structura ierarhică rigidă. Această schimbare poate fi atribuită influenței lui Roman Șuhevici, noul lider al Armatei Insurecționale Ucrainene (UPA), care era mai concentrat pe problemele militare decât pe cele ideologice și era mai receptiv la ideologiile alternativ, spre deosebire de liderii politici fanatici ai OUN-B. Șuhevici avea o atitudine pragmatică, încercând să obțină sprijinul dezertorilor și populației din Ucraina
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
lichideze „manifestările influențelor dăunătoare străine, în special a conceptelor și practicilor rasiste germane”. Sunt consemnate mai multe cazuri de evrei scăpați de prigoana nazistă de aripa militară a OUN-B, UPA, dar și de evrei care au luptat în rândurile Armatei Insurecționale Ucrainene (UPA)
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
Banská Bystrica și în 4 aprilie au mărșăluit în Bratislava. Deși principalele obiective militare nu au fost obținute datorită calendarul necorespunzător al revoltei și a acțiunilor discoordinate de partizani sovietici care au subminat de multe ori planurile si obiectivele slovace insurecționale armate - în cazul în care au avut loc mai târziu, când pregătirile au fost complete ar fi putut teoretic revenit asupra întregii Slovacia de partea Aliaților și a permis Armatei Roșii de a trece rapid prin Slovacia (deși este discutabil
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
iulie 1789, cea mai importantă din perioada revoluționară. Mare parte din istorici consideră această insurecție fi a doua revoluție. Pregătirea acestei zile, plină de consecințe pentru viitorul Franței și al revoluției, a fost organizată și pusă în aplicare de către Comuna insurecțională din Paris și de către secțiunile revoluționare pariziene; după mai multe asalturi, poporul a cucerit palatul Tuileries, centrul puterii executive. Dar a fost și prima oară, de la începutul Revoluției, când acțiunile revoluționare au fost îndreptate în egală măsură împotriva Adunării Naționale
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
revoluționară a ocupat Hôtel de ville din Paris, unde-și avea sediul guvernul. Planul iacobinilor din Adunare, susținut și de armata federaților, era cel de a dizolva departamentul Paris, de a-l demite pe Pétion, de a institui o comună insurecțională (un guvern municipal) și de a lua cu asalt palatul Tuileries. La miezul nopții, au bătut clopotele. Insurgenții au format un comitet provizoriu al Comunei, care a condis insurecția de la Hôtel de Ville. Pétion se afla la Tuileries, unde a
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
devreme, să îi informeze cu privire la situația din Paris. O delegație de la Hôtel de Ville s-a informat despre el în numele Adunării, bănuind că este prizonier la Tuileries. El a plecat împreună cu edelegația și a devenit de fapt prizonier al comunei insurecționale, sub paza a trei sute de oameni. Noua comună i-a cerut apoi marchizului de Mandat, comandant al Gărzii Naționale, să apere palatul Tuileries. Neștiind nimic despre schimbarea de regim de la Hôtel de Ville, el a executat ordinul. A fost apoi
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
erau zdrobiți de înfrângerile uriașe suferite și de înaintarea rapidă a germanilor și aveau rețineri să conducă operații ofensive, dar Vatutin avea îndrăzneala. La 28 februarie 1944, în spatele frontului, Vatutin a căzut într-o ambuscadă a naționaliștilor ucrainieni din Armata Insurecțională Ucraineană și a fost rănit. A murit la 14 aprilie în spital, ca urmare a rănilor.
Nikolai Vatutin () [Corola-website/Science/328370_a_329699]
-
s-au modificat esențial odată cu trecerea timpului. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Existența unui plan german pentru anihilarea trupelor române în cazul unei tentative de armistițiu intră în atenția comitetului insurecțional român. Un căpitan și o violonistă de la filarmonică reușesc să fotografieze documentul. Abordare romanescă a evenimentelor de la 23 August 1944, cu bune mijloace regizorale.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Stejar - extremă urgență
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„În vecinătatea unui aerodrom hitlerist are loc, în noaptea lui 22 august '44, o sindrofie a elitei. Printre oaspeții ce dansează pașnic se află și câteva persoane care așteaptă ora „dansului” insurecțional. Care-s ei? Cum să-i deosebești?... Din acest moment, Serata capătă misterul unui film polițist, spectatorul încercând să deslușească, din fizionomii și gesturi disparate, identități surprinzătoare. Aici mai intervine și priceperea de portretistă a regizoarei care revelează viitoare vedete
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
închis la Arad și Giula până în 1821 și declarat nebun. În anul 1820, încep mișcările țărănești în zona Aradului, iar Moise Nicoară este bănuit a avea un amestec. Paul Almássy descrie lupta de emancipare națională a românilor drept o acțiune insurecțională a lui Moise Nicoară și-l caracteriza astfel: În mai 1824 este arestat din nou și este eliberat în octombrie, în urma unei cerereri adresate împăratului de către tatăl său și de către preotul din Șiclău, Teodor Șerban. La 25 martie 1825, îmbrăcat
Moise Nicoară () [Corola-website/Science/327141_a_328470]
-
de 13 octombrie 1855, primind o condamnare la 19 ani de închisoare. În 13 decembrie 1859 reușește să evadeze, ascunzându-se în pădurile din Monticchio și Lagopesole. După ce a evadat din închisoare, Crocco află că Camillo Boldoni, membru al comitatului insurecțional lucan, ar fi grațiat soldații dezertori dacă ar susține campania militară al lui Giuseppe Garibaldiîmpotriva Casei de Bourbon (Expediția celor O Mie), pentru a unifica Italia. Crocco, sperând într-o amnistie pentru crimele sale, aderează la mișcările liberale din 1860
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
a fost numele de cod al transferurilor forțate ale populației ucrainene din Polonia Populară în Teritoriile Recuperate din anul 1947. Operațiunea a fost declanșată la inițiativa autorităților comuniste poloneze și a avut ca scop eliminarea bazei de sprijin a Armatei Insurecționale Ucrainene, care fusese implicată în masacrarea polonezilor din Volânia și Galiția răsăriteană. Aproximativ 200.000 de civili care locuiau în regiunile munțilorBieszczady și Beskizii de Jos au fost mutați cu forța așa-numitele Teritorii Recuperate (teritorii cedate Poloniei de către Germania
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
comunismului în Europa Răsăriteană, operațiunea a fost condamnată de o serie de politicieni și istorici polonezi și ucraineni. a fost descrisă drept purificare etnică de mai multe surse occidentale, poloneze și ucrainene. Obiectivul declarat al operațiunii era lupta împotriva Armatei Insurecționale Ucrainene (UPA), aflară în conflict deschis cu Armia Ludowa și care se făcea vinovată de masacrarea civililor polonezi din unele din teritoriile de sud-est ale țării în perioada de sfârșit a celui de-al doilea război mondial. Pretextul oficial al
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
a rămas, (alături de represiunile împotriva [[ucraineni]]lor în teritoriile controlate de polonezi după încheierea [[Războiul Polono-Ucrainean|războiului polono-ucrainean]] și împărțirea Ucrainei prin [[Tratatul de la Riga (1921)| Pacea de la Riga]] sau [[Masacrarea polonezilor din Volânia|masacrarea populației civile poloneze]] de către [[Armata Insurecțională Ucraineană]] în timpul celei [[al Doilea Război Mondial|de-a doua conflagrații mondiale]]), ca o rană nevindecată în relațiile complexe și tumultoase dintre polonezi și ucraineni. Pe 3 august 1990, [[Senatul Republicii Polone]] a adoptat o rezoluție prin care a condamnat
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
Academiei de Arte Frumoase din Varșovia. După absolvirea acesteia a plecat la Universitatea din Cracovia. Angajat alături de mișcarea socialistă, în tot acest timp Piekarski a continuat să fie un patriot care a considerat că socialiștii trebuie să continue tradițiile mișcării insurecționale poloneze. În contextul unei perioade de turbulențe politice a fost arestat în 1879 de către autoritățile austriece, împreună cu alți studenți ruși de origine poloneză. Inițial au fost acuzați de înaltă trădare, dar după prelucrarea probelor au fost achitați în 1880. Din
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
ale Poloniei. S-a născut într-o familie de moșieri din satul Lipniki, aflat în regiunea Volânia. Tatăl său, Roman Hermaszewski, era unul dintre conducătorii mișcării de rezistență poloneză din localitate. În martie 1943 localitatea a fost incendiată de către Armata Insurecțională Ucraineană și de membrii unui grup neorganizat din satele vecine, fiind omorâtă o parte a populației poloneze. Tot atunci au murit și câțiva membri ai familiei viitorului cosmonaut, iar bunicul acestuia a fost de șapte ori străpuns în piept cu
Mirosław Hermaszewski () [Corola-website/Science/333471_a_334800]
-
în 1593, folosind metoda clasică a cumpărării domniei, aderă la Liga Sfântă, Ligă în care, direct sau indirect, se aflau și celelalte două principate, Transilvania lui Sigismund Bathory și Moldova lui Aron Vodă. La exact un an de domnie, declanșează insurecțional atacul asupra otomanilor. La 13 noiembrie 1594 se petrece vestita și cruda suprimare a creditorilor, urmată de atacarea și cucerirea mai multor cetăți otomane din sud - Giurgiu, Hârșova, Silistra. Campania victorioasă este urmată de un act politic - acceptarea suzeranității lui
Mihai Viteazul, un mare erou naţional by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296443_a_297772]