216 matches
-
Nicolae Labiș, „buzduganul unei generații”, copilul teribil al poeziei românești intrase în mit. Contribuiseră la impetuoasa lui mitologizare precocitatea unei vocații lirice ieșite din comun, elanul juvenil al adolescentului fără frontiere, fronda ingenuă, puritatea simțirii, inocența trăirilor frenetice și o insurgență structurală ce-l făcea rebel și inconformist. S-a spus cu perfectă îndreptățire - cu o butadă ce a făcut epocă și a rezistat la dintele timpului - că Nicolae Labiș s-a născut într-o epocă imposibilă. Altfel spus, s-a
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sunat să ne Întâlnim, după ce s-a auzit „În oraș” de propunerea ministrului și m-a rugat să o refuz, invitându-mă să mă alătur lor, „insurgenților” care voiau să scoată foaia În alte condiții și independent de Ministerul Culturii. Insurgența era de altfel la modă În mai toate fabricile și instituțiile românești În acele luni; libertatea, când ea apare cu bruschețea, cu „imprevizibilitatea” lui decembrie ’89 și, mai ales, când națiunea și elitele din toate domeniile sunt ele Însele surprinse
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
5 și luați prizonieri 80, între care și Fidel Castro. 2 decembrie 1956, debarcă în Cuba, de pe vasul "Granma", cei 82 de revoluționari conduși de Fidel Castro. Atacați de armată și poliție, se retrag în munții Sierra Maestra, unde pregătesc insurgența împotriva regimului dictatorului Batista. 1 ianuarie 1959, dictatorul Fulgencio Batista fuge și în Cuba se instalează o juntă civico-militară. 7 ianuarie 1959, SUA recunosc guvernul revoluționar cubanez. 8 ianuarie 1959, intră în Havana Fidel Castro, în fruntea coloanei 1 a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
care atestă că poetul a fost internat la Ospiciul Mărcuța, unde a stat până ce direcțiunea Ospiciului a declarat că nu-l mai poate ține pentru că n-are cine-i plăti spitalizarea. Aici a fost adus cu poliția, probabil imediat după insurgența parlamentară din 13 ianuarie, și abia apoi a fost transferat la Doctorul Șuțu, întro clinică particulară. De altfel, doctorul Al. Șuțu era și un organizator al Ospiciului Mărcuța (va fi director aici prin 1899). Confuzia aceasta între Mărcuța de la Pantelimon
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și textualismul, tiparul folcloric și infuziile livrești. E ca și cum poetul și-ar acorda toate instrumentele de care dispune, pentru a reuși astfel să domine incoerența funciară a realității; în fața sfidărilor morale ale acesteia, el se „apără” printr-o lirică „a insurgenței” (Ioan Holban). Alături de asemenea poeme ale unei lucidități contrariate de nonsensul criminal al istoriei, există „piese” suficiente lor înseși, cu miză pur estetică și valență strict picturală. „Poet al stărilor extreme” (Liviu Leonte), T. este și unul al „discursurilor” lirice
TEODOSIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]
-
mi se pare că trebuie, pentru a Înțelege ce Înseamnă autoficțiunea, să ne Întrebăm asupra factorilor care au determinat aparița unei mode a ei. Este desigur corect să plasăm autoficțiune În contextul modernității, al morții lui Dumnezeu corelativă resurgenței și insurgenței subiectului uman În discursul unei ontologii a finitudinii. Este Însă și mai corect să vedem În autoficțiune o practică literară care-și revendică identitatea tocmai din momentul În care literatura a renunțat la ultimele iluzii ideologice - cu iz sau fără
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Coșovei și Ion Stratan, C. a debutat în volumul colectiv Aer cu diamante (1982), adevărat manifest al poeziei Cenaclului de Luni de la Filologia bucureșteană: citadinismul frust, boema generației beat, antilirism și antimetaforă, invazia obiectuală, poetic este absolut tot ne-poeticul, insurgență imagistică, poză hippy, realitatea îngropată în poem (Caragiale și Joyce, Beatles și Ginsberg), realismul cinic parazitat de psihedelismul devorator al inflației lexicale, parodierea marilor școli poetice, cultul derizoriului, nebunia asociativă (biologie și bucătărie, neurologie și metafizică, ginecologie și cabala etc.
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
Ioan Stanomir Așa s-a călit oțelul Organizația de partid și literatura de partid Om de știință, luptător, Vladimir Ilici Lenin anticipează și elanul pedagogic al conducătorilor comuniști. Amprenta partinică, și aici avangarda rusă/ sovietică va plăti prețul insurgenței, este omniprezentă: prinsă în cleștele de fier al logicii marxist-leniniste, alternativa dezvoltată în preajma primului război mondial va fi eliminată sau / și domesticită.1 Comuniștii români, la rândul lor, vor capitaliza în marginea potențialului de subversiune avangardist, pentru a introduce apoi
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
E incontestabilă conservarea creației expresioniste în siajul unei epoci sfîșiate de cele două conflagrații mondiale și de ororile totalitarismelor ce le-au succedat. Reflex, poeții ca și artiștii plastici au reacționat la acest cumplit context prin mixtura de disperare și insurgență a unei arte eruptive, sumbru anticonvenționale. Sentimentul "metafizic" de rătăcire, de risipire în haos, de așteptare a unei catastrofe cosmice s-a precipitat în anume conjuncturi, dînd naștere astfel unui tipar mental și formal, care, în circumstanțele crizei istorice încă
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
Gheorghe Grigurcu Deși apreciate îndeobște pentru "eleganță", "grație", "delicatețe", începuturile poetice ale lui Dorin Tudoran aduc deja semnele pregnante ale unei estetici a inadaptării (inadaptarea fiind un tipar lăuntric al acestui poet, care se manifestă, pe de o parte, prin insurgență morală, în zona unei istorii insuportabile, pe de alta, prin propensiunea pentru "urît", în zona unui lirism rebel față de "frumosul" consacrat). Realiile estetizate în răspăr și moraliile refuzului sarcastic ori numai nostalgic se condiționează reciproc. Autorul pare a-și trata
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
se metamorfozeze, ca într-o confirmare cromatică a fluidității versurilor. Sunt compliniri grafice ce se încadrează tehnicii colajului formând articulația interioară a poeziilor. Accentul cade, așa cum o spune și titlul volumului, pe elementul spectacular, manifestat atât la nivel semantic, prin insurgența și pitorescul cuvintelor, cât și la nivel formal, prin dialogul imaginii cu textul. Un vers imposibil de prins în tipare, un vers în care „Fluturele-flu: Șerban” jonglează cu vocabulele „extradolorice, fatale ca niște urme digitale.” Ca întotdeauna la poeții rafinați
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
și sîngele fierbe precum/ dogoarea țîșnită din hăuri, împinsă de flăcări spre cer,/ cine îți soarbe extatic suflarea și cine, cînd stelele ard înghețate,/ se-nalță cu tine în slavă și zboară cu aripi de fier?". Semnificativă e înscrierea acestei insurgențe a concretului în peisajul algid al Nordului care conține simbolul tacit al refrigerării textuale, id est al practicii unui poeta artifex: "vîntul baltic vuiește, pietrele-ți ard la picioare/ e noapte, gerul dospește în tulpina uscată de spini,/ nordul respiră
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
pace/răspuns la crize conduse de NATO, UE, OSCE și ONU; - participarea la operații de asistență umanitară, de căutare-salvare și de înlăturare a efectelor dezastrelor; - participarea la operații militare în cadrul unor coaliții de voință, pentru lupta împotriva terorismului, a extremismului, insurgenței și pentru asigurarea stabilității internaționale; - implementarea măsurilor de creștere a încrederii și stabilității la nivel regional; - contribuția la eforturile naționale și internaționale de control al armamentelor și de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă. e) Sprijinirea autorităților administrației
STRATEGIA MILITARĂ A ROMÂNIEI din 28 septembrie 2016 Forţe armate moderne, pentru o Românie puternică în Europa şi în lume. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/275746_a_277075]
-
regiunea baltică în anii 1940-1953. În plus, cel puțin 75.000 au fost trimiși în Gulag. Peste 10% din întreaga populație adultă a regiunii baltice a fost deportată sau trimisă în lagărele sovietice de muncă forțată. Ca răspuns la continuarea insurgenței antisovietice, peste 20.000 de estoni au fost deportați cu forța fie în lagărele de muncă, fie în Siberia (vezi Gulag). În cele câteva săptămâni ce au urmat, aproape toate gospodăriile rurale au fost colectivizate. După al Doilea Război Mondial
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
renume de loc de tortură în timpul celui de-al II-lea război mondial deoarece servise ca sediu al "Kempeitai" (poliția secretă japoneză). Așa cum de altfel se menționează în romanele și autobiografia sa, sfârșitul anilor '50 au coincis pentru Burgess cu insurgența comunistă, un război nedeclarat cunoscut și ca „Starea de urgență malaeziană” (1948-1960), atunci când cultivatorii de cauciuc europeni precum și mulți malaezieni, chinezi și tamili au fost țintele mai multor atacuri teroriste. După o presupusă dispută referitoare la cazarea lui și a
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
ce trăiau în România, Botev duce o viață tipică pentru un revoluționar. A fost privat în mod constant de drepturi/benificii și chiar de casă. Pentru mult timp a locuit într-o moară abandonată de lângă București, împreună cu Vasil Levski, conducătorul insurgențelor bulgărești. Ei doi devin prieteni apropiați. Mai târziu avea să descrie această perioadă în lucrările sale. Din 1869 până în 1871 devine editor la ziarul emigranților revoluționari pe nume “Cuvântul emigranților bulgari” (“Duma na bulgarskite emigranti”), unde a început să-și
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
asemenea, ziarul satiric “Ceasul deșteptător” (“Budilnik”), care nu făcea parte din mișcările revoluționare. Întreaga mișcare revoluționară bulgară a fost pusă în pericol de capturarea lui Vasil Levski de autoritățile otomane la sfârșitul lui 1872. La acea vreme, Levski era liderul insurgenței bulgare. A realizat o întreagă rețea de comitete revoluționare, supervizate de Comitetul Revoluționar Bulgar (BCRC), localizat în România, ce avea ca scop pregătirea revoluționarilor bulgari pentru viitoarele acțiunii împotriva ocupației otomane. Levski a fost adus pentru judecată, condamnat la moarte
Hristo Botev () [Corola-website/Science/298490_a_299819]
-
a atacat Iranul pe 22 septembrie 1980, printr-o invazie terestră și aeriană a teritoriului iranian. Războiul a survenit după o serie lungă de dispute teritoriale legate de frontiera comună a celor două state și temerile Irakului legate de o insurgență Șiia (ramura islamică predominantă, însă oprimată a Irakului) inspirată de Revoluția Iraniană. Irak dorea de asemenea locul Iranului ca putere dominantă în zona Golfului Persic. Deși Irakul spera să profite de haosul apărut după Revoluția Iraniană și a atacat fără
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
care a hotărât unirea cu Regatul Serbiei în noiembrie 1918. În , o parte din populația Muntenegrului, denumită „” s-au răzvrătit împotriva hotărârii și au luptat împotriva forțelor pro-unificatoare, Albii, dar au fost învinși. Verzii au continuat un nivel scăzut de insurgență până în 1926. În 1922, Muntenegru a devenit Regiunea Cetinje a Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, adăugându-i-se zonele de coastă din apropiere de Budva și . În urma unei restructurări în 1929, a devenit o parte a unei mai mari al
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
de Prusia în 1795 și apoi în efemerul "Ducat de Varșovia" în 1807, devine parte așa-numitului "Regat al Poloniei", administrat de ruși, iar restul Lituaniei rămânând în continuare provincie rusească. În anii 1831 și 1863 au loc mișcări de insurgență în rândul populațiilor lituaniană și polonă. Acestea s-au soldat cu eșec, drept consecință, în 1864, limba lituaniană și alfabetul latin sunt eliminate din învățământ. Pentru a putea rezista rusificării, sunt tipărite cărți peste hotare în limba națională și aduse
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
care au preluat conducerea ei. Au luptat unități de partizani împotriva unui adversar mult mai numeros. Luptele s-au limitat la teritoriul Regatului și au durat din ianuarie 1863 până în primăvara lui 1864, când Romuald Traugutt, ultimul comandant suprem al insurgenței, a fost capturat de către poliția țaristă. La 2 martie 1864, autoritățile ruse — obligate de revoltă să concureze pentru loialitatea țărănimii poloneze — a publicat oficial un decret de emancipare a țăranilor din Regat, în linie cu proclamația anterioară a insurgenților de
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
militare negative." Pregătirea militarilor sud-vietnamezi, cu toate acestea, a rămas, în continuare, slabă. Proasta conducere, corupția și promovarea pe criterii politice au jucat un rol major în secătuirea Armatei Vietnamului de Sud. Frecvența atacurilor de gherilă a crescut odată cu întărirea insurgenței. În timp ce sprijinul Hanoi-ului pentru NLF(Frontul Național pentru Eliberarea Vietnamului de Sud) a jucat un rol important, mai decisiv în criză s-a dovedit incompetența guvernului Vietnamului de Sud. Una dintre problemele majore dintre cele ridicate de Kennedy a fost
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
indiferent de eșecurile lui, fusese acreditat ca un naționalist (cum a reflectat, mai târziu, Robert McNamara). Consilierii militari americani s-au implicat la fiecare nivel al forțelor armatei sud-vietnameze. Ei au fost, totuși, aproape complet ignoranți cu privire la natura politică a insurgenței. Insurgența a fost o luptă pentru putere politică, în care angajamentele militare nu erau scopul principal. Administrația Kennedy a încercat să reorienteze eforturile SUA de pacificare și să "cucerească inimile și mințile" populației. Cu toate acestea, conducerea militară de la Washington
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
de eșecurile lui, fusese acreditat ca un naționalist (cum a reflectat, mai târziu, Robert McNamara). Consilierii militari americani s-au implicat la fiecare nivel al forțelor armatei sud-vietnameze. Ei au fost, totuși, aproape complet ignoranți cu privire la natura politică a insurgenței. Insurgența a fost o luptă pentru putere politică, în care angajamentele militare nu erau scopul principal. Administrația Kennedy a încercat să reorienteze eforturile SUA de pacificare și să "cucerească inimile și mințile" populației. Cu toate acestea, conducerea militară de la Washington a
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
războiului. Australia și Noua Zeelandă, aliați apropiați ai Statelor Unite și membri ai Organizației Tratatului Asia de Sud-Est (SEATO) și ANZUS, au trimis trupe terestre în Vietnam. Ambele națiuni au câștigat experiență în lupta împotriva insurgenților și în condiții de junglă, așa cum făcuseră în timpul insurgenței malaeziene și în cel de-al Doilea Război Mondial. Guvernele lor au subscris la Teoria Dominoului și, în consecință, Australia a început prin trimiterea de consilieri în Vietnam, în 1962, iar trupele combatante au fost trimise în 1965. La fel
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]