328 matches
-
crai și cartofor, un Clark Gable devenit ministru de Interne, fugind din țară în 1947, om cu destin umbros. La fel e cazul lui Titi Ialomițeanu, tipul oportunistului fără scrupule, actor de salon, mercantil cu alură principială, fals conservator, fals insurgent ajuns șef la cenzura brătienistă, apoi filogerman și, ulterior, antonescian, pentru a termina colaborator al Securității comuniste. La plecarea în exil a lui Niki și Geblescu se adaugă Tudor, fiul Ivonei, A. fiind interesată în chip aparte de psihologia emigrantului
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
Nyaung Shwe nu știa că aceasta era adevărata casă a celor trei barcagii și a mecanicului. Oamenii de la poale Îi numeau pe toți cei care locuiau acolo sus „oamenii junglei“. Aceștia erau fie triburi izolate, fie bandiți sau ultimii supraviețuitori insurgenți, despre care era greu să vorbești altfel decât oftând adânc de ușurare că nu te numeri printre ei. Mâine, Pată Neagră și frații lui de trib se vor Întoarce acasă, poate pentru totdeauna, căci azi cursul vieții se schimbase. Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
organizează coloane republicane, gata să pornească în marș forțat împotriva Nordului. Dar, și de data aceasta, nu e nevoie de eroismul civic. Regimentele leale Guvernului, conduse de sidoniști care cred că apără "Republica Nouă" decembristă, atacă și înving pretutindeni trupele insurgente, demoralizate de lipsa unității în comandament. Monarhia din Nord e înăbușită la 13 februarie 1919, după o existență de 25 de zile. "Republica Veche" e din nou victorioasă, ajutată de astă-dată de naivitatea și entuziasmul sidoniștilor "Republicii Noi". Iar cel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
crește mereu. Extremiștii manifestează pe străzi, strigând "Republica e în primejdie" și "Jos Granjo!". În dimineața zilei de 17 octombrie, trei lovituri de tun anunță că o nouă revoluție a izbucnit. Imediat încep să treacă spre Rotondă artileria și trupele insurgente. Impresa da Manha amintește cuvintele lui Danton: "De l'audace! De l'audace! Toutjours de l'audace!" La ora 9 dimineața, un ofițer al gărzilor republicane comunică ministrului de Finanțe pactul gărzilor cu insurgenții. La ora 10, Granjo se duce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
insurecției se predau înțelegînd zădărnicia unei rezistențe prelungite. La guvern se află din nou, de la 30 iunie, Antonio Maria da Silva, care-și ia asupră-și organizarea tribunalelor speciale pentru judecarea rebelilor. Datorită prezenței generalului Sinel de Cordes în rândurile insurgente, juriul e constituit din ofițeri de același grad, sub președinția generalului Alberto Ilharsco și având ca procuror pe generalul Oscar Carmona. Toate încercările lui Antonio Maria de Silva de a smulge juriului o condamnare a insurgenților se lovesc de dârzenia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acum: un om de cincizeci și patru de ani care, probabil, n-a făcut nimic adevărat în viață...“(V. și Mircea Cărtărescu, Ochiul căprui al dragostei noastre, Huma nitas, București, 2012.) Pentru ca jubilativul Mircea Cărtărescu - ludicul parodic, seninul oniric, beatnicul insurgent atras de suprarea lism și psihedelic - să ajungă un degustător atât de înverșunat al apocalipsului propriu, a fost nevoie de o Românie pe măsură. De disprețul național față de cultură, inteligență, talent. De desconsiderarea flagrantă, ostentativă, a spiritului și ethosului artistic
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
controversat al sexualității, Manara combină referința la trup și energiile sale cu o viziune cosmică ce anulează, ca și la Pratt, disciplina verosimilității realiste. În ciclul dedicat rebeliunii sexuale și eliberării de cenzura frigidității diurne, Click, Manara este temerar și insurgent. În decorul societății italiene contemporane, Manara procedează la deconstrucția stereotipurilor și la o terapie de dezinhibare colectivă. Click este epopeea, burlescă și picarescă, a erosului ce explorează, cucerește și tulbură ordinea seculară a universului. Femeile lui Manara sunt, ca și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
organizații private. Nu toate sunt ideologice sau religioase. Deseori sunt un amestec de ideologii cu o temă comună pro-teroristă. În unele cazuri, acestea sunt un soi de amestec care include mai multe elemente din toate acestea, cum ar fi FARC, insurgenții columbieni care luptă în America Latină și care colaborează cu traficanții de cocaină, solicitând taxe de protecție. Mai există și teroriști formați chiar în sânul națiunii noastre, cum ar fi grupul care a făcut să sară în aer Clădirea Federală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
trivializează pe cei imitați încît îi faca de nemaicitit”. De remarcat conflictul terminologic dintre categoria pozitivă și cea negativă a Decadenței: pentru tradiționaliști, cuvîntul „decadent” are conotații patologizante: „boală”, „degenerescență”, „sminteală”; polemic, Davidescu transferă accepțiile negative asupra literaturii adversarilor. Tonul insurgent, „purificator” al manifestului se prelungește în două interviuri imaginare cu caracter pamfletar semnate Nae&Mitică (corespunzînd celor mai tineri insulari: Nae Ionescu și Dem. Theodorescu): „Interview cu statuia lui Ovidiu“ (despre Victor Eftimiu) și „Interview cu boul lui Grigorescu“ (despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
perceperea curentelor postsimboliste radicale este o consecință directă a concepției sale clasicizante, raționaliste și „latiniste”, dublată de o sensibilitate poetică minor-elegiacă, livrescă și retractilă. Armonia integratoare, „solară” intra în violentă contradicție cu unilateralizarea dizarmonică și agresivă a futurismului. În fața agresivității insurgente și anarhice, mentorul Vieții noi, alias poetul Ervin, se retrage — definitiv — în zona calmă a simbolismului solar ilustrat de Verhaeren sau de academiștii Henri de Régnier și Vielle-Griffin. Antifuturismul său conține însă și un ferm, explicit angajament politic: apărarea valorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
perioada sa dadaistă și doar cîteva (în limba franceză) din perioada postdadaistă. Cele mai multe fac parte din seria „primelor poeme”, scrise înaintea expatrierii și rămase în posesia lui Ion Vinea („Vino cu mine la țară“, de exemplu, e datată „Gîrceni 1915”). Insurgentul de la Zürich a fost, așadar, recuperat pe linia - preponderent predadaistă - a unei moderații estetice nu lipsite de rafinament liric (într-un articol ulterior din unu, B. Fondane va face o paralelă stimulativă între două tipuri de „poezie pură”: cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
O retrospectivă a plasticii românești avangardiste (organizată de gruparea Contimporanul) și o excursie la Moreni au completat „tabloul” acestei manifestări intens mediatizate. Însă Contimporanul încetase, practic, să fie o publicație avangardistă, trăind - ca și Marinetti - din capitalul simbolic al trecutului insurgent. Pentru „contimporani”, vizita academicianului futurist reprezenta o bună ocazie de promovare a culturii române în străinătate și, implicit, de legitimare externă a propriei activități. Iată, in extenso, chapeau-ul textului/cadoului marinettian, „Incendiul sondei din Moreni“, publicat în nr. 96-97-98 al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apariția trupei din Vilna, prin intermediul regizorului Daniel și al poetului Sternberg”. („Regizorul Daniel” era fratele scriitorului Paul Daniel, cumnatul lui Fundoianu, rămas în țară ca „element de legătură”.) Dintre dezideratele modeste, de bun-simț ale „Insulei”, ceva rămăsese totuși valabil pentru insurgenții avangardiști: „reintegrarea textului”, „deteatralizarea”... Emigrat la Paris, dornic să relanseze proiectul teatral eșuat în România din motive financiare și lipsă de audiență, autorul Priveliștilor avea în vedere și o carieră de dramaturg, din păcate abandonată înainte de a începe. În adolescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
până la sfârșit că actorii sunt doar actori, iar scena este doar o scenă: "imitațiile produc suferință sau plăcere nu pentru că sunt confundate cu realitatea, ci deoarece trezesc realități în minte."166 De observat subtilitatea formulărilor care totuși nu ascund convingerile insurgente ale autorului, acesta fiind pe deplin conștient de îndrăzneala opiniilor sale pe care nu le-a scris în mod dogmatic, ci deliberat, urmărind supunerea la o reexaminare a principiilor dramatice. Afirmația surprinde oarecum prin anticiparea revoluției teoretice pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
au reușit să genereze opere de măreția celor franceze. Aceasta poate și pentru că, așa cum afirma Pope în Eseul asupra criticii: "...noi britanici bravi, disprețuim legile străine"169, spiritul englez orgolios și individualist găsindu-și o exprimare plenară abia în manifestările insurgente și zbuciumate ale romantismului. III.4. Gottsched Considerat drept "cel mai ascultător dintre "elevii" lui Boileau"170 Johan Cristoph Gottsched și-a construit reputația aceasta prin dorința puternică de a impune legile teatrului francez clasic asupra dramaturgiei germane a momentului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mai fi nevoit să se raporteze la victoriile trecutului. Este cazul cu Modernii din cadrul Disputei, cu romanticii sau cu orice altă mișcare ce presupune insurgența. În schimb, clasicii percep tradiția și valorile trecutului sub forma unor lecții. Clasicul nu este insurgentul care anulează anterioritatea și autoritatea, ci discipolul care este pregătit să învețe pentru ca, în timp, să fie poate capabil să își depășească maeștrii. În acest sens, clasicul nu va avea niciodată postura unui autodidact, preferând conștientizarea și asumarea modelelor. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
caracterizează în general viziunea clasică. În aceeași măsură ca la Eliot și la Pound se accentuează importanța modelelor, a raportării la trecut, implicit la tradiție, a valorificării depline a experiențelor poetice anterioare. Se respinge, astfel, ideea autonomiei creatoare, a independenței insurgente în sensul ruperii totale de predecesori. În această direcție se sugerează că poetul nu se naște, ci se face, valoarea venind doar împreună cu acumularea experienței "Stăpânirea perfectă a unei arte este o muncă de o viață"301. Este o concepție
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al autocenzurii". Menționatul Jurnal de campanie (1974), Africa de sub frunte (1978) și Versuri (1981) sunt în realitate niște antologii de autor. O elocventă confesiune, A fi sau a nu fi la stânga (în Totuși iubirea, 1992, nr. 15) informează despre reacțiile insurgentului sub dictatură. Mărturisire fundamentală! Frondeur, recalcitrant, "copil teribil", Geo Dumitrescu era, de plano, un nonconformist. Însă, observă el, despicând sensurile între frondă și nonconformism "nu sunt decât asemănări, nu și identitate", de unde necesitatea departajării: "Nonconformistul este un însetat de perfecțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din diverse continente, Eu la Gabie, la bompres, la vinci Executându-mi ordinele din cinci în cinci, Ordinele date de mine ultimul din horă Cel care scrutam tenebrele la proră... Fragmentul acesta poate fi raportat la grafica unui Marcel Duchamp, insurgentul cu simpatii "dada" ori cochetând cu suprarealismul; extravagantul Duchamp desenase în cinci trepte, unul și același personaj coborând pe o scară turnantă. Dimov și-l apropie (explicit) pe De Chirico, căutătorul de corespondențe tainice între lucruri și medii, la care
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
D. Stelaru cu gingășii imprevizibile: "Tâmpitule, băiatul lui Halabaș cel nebun / bâlbâitule, cretinule (...) / Vino să te sărut pe frunte / fir-ai al dracului, fericitule!..." Se configura astfel un pre-stil, un poet cu totul personal. Doi ani ulterior, în Aberații cromatice insurgentul impenitent imprimă propriului portret tușe apăsate, programate pe grandilocvență și meditație. O dată cu momentul 1971, al unor remarcabile Poeme, antinomiile capătă o fundamentare ideatică; teribilismele, exaltările, umorile schimbătoare, reacții ale unui modern anxios, sfârșesc în absurd și tensiune, în grotesc și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mult mai subtilă. b) MOTIVE ECONOMICE 1. În lipsa războaielor dintre state, industria legală de război ar intra în colaps. Ceea ce ar duce, pe de o parte la dispariția a sute de mii de locuri de muncă, fiind limpede că forțele insurgente, născându-se continuu în statul unic, își vor procura tehnica de luptă dintr-o industrie ascunsă, ilegală, o industrie care nu va plăti impozitele și taxele cuvenite și care va da naștere la clanuri mafiote profund periculoase pentru nenumărate vieți
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
mult mai subtilă. b) MOTIVE ECONOMICE 1. În lipsa războaielor dintre state, industria legală de război ar intra în colaps. Ceea ce ar duce, pe de o parte la dispariția a sute de mii de locuri de muncă, fiind limpede că forțele insurgente, născându-se continuu în statul unic, își vor procura tehnica de luptă dintr-o industrie ascunsă, ilegală, o industrie care nu va plăti impozitele și taxele cuvenite și care va da naștere la clanuri mafiote profund periculoase pentru nenumărate vieți
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Cisiordania și Gaza) au un statut de autonomie cu limite politico-juridice imprecis determinate și dispun doar de forțe polițienești și de menținere a ordinii. În Sahara Occidentală forțele armate marocane dețin controlul asupra celei mai mari părți a teritoriului, iar grupările insurgente autohtone antimarocane au mai mult caracter de forțe de gherilă decât de organism militar regulat. C. Spațiul arabofon în grila de potențial a marilor unități continental-regionale Marile blocuri regional-continentale din proximitatea spațiului arabofon sunt arii cu caracteristici diferite din punctul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
15,5%). Astfel, decenii de-a rândul Arabia Saudită, E.A.U., Kuwait, Qatar, Bahrain, au oferit sprijin militar Iordaniei, Libanului, Irakului (în timpul războiului irakiano-iranian din 1980 1988), Autorității palestiniene. De asemenea,Algeria a oferitși oferă în mod constantsprijin militar Mauritanieiși grupărilor insurgente antimarocane din Sahara Occidentală, iar Libia acordă asistență militară unora dintre părțile implicate în conflictele interne din Sudan, Ciad, Sahara Occidentală, Mauritania. B. Geografia prezenței militare străine în spațiul arabofon - proiectul intereselor asumate Spre deosebire de asistența financiar-militară, prezența militară străină se caracterizează printr-
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
din acest punct de vedere SPD, evocînd totodată posibilitățile oferite de "aparenta schimbare a atitudinii comuniste". Dimpotrivă, olandezii, sprijiniți de reprezentanții partidelor socialiste exilate a țărilor din Est, critică slăbiciunea reacțiilor IS față de revolta de la Berlin, precum și timiditatea ajutorul acordat insurgenților. Ei reclamă în consecință o atitudine mai fermă din partea Organizației Socialiste Internaționale față de U.R.S.S. Trebuie pus accentul pe "expansionismul sovietic" sau dimpotrivă, privilegiate noile posibilități de negociere care sînt, poate, pe cale de a se contura? Actul de compromis elaborat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]