270 matches
-
cunoașterii intelective, iar completarea acestui proces are loc în momentul în care speciile inteligibile sunt transformate într-o intenție intelectiva, un concept, care permite intelectului să cunoască obiectul extramental. Acest concept este co respondentul cuvântului rostit, care face posibilă cunoașterea intelectiva a obiectelor hilemorfice. După cum se poate lesne observa, manieră în care este înțeles conceptul de către inter pretii realiști nu se îndepărtează de linia argumentativa anterioară, cea despre actele perceptuale (specii sensibile și imagini) și despre prima etapă a cunoașterii intelective
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
intelectiva a obiectelor hilemorfice. După cum se poate lesne observa, manieră în care este înțeles conceptul de către inter pretii realiști nu se îndepărtează de linia argumentativa anterioară, cea despre actele perceptuale (specii sensibile și imagini) și despre prima etapă a cunoașterii intelective (spe cii inteligibile). Din nefericire, ceea ce interpreții care acceptă realismul la nivelul conceptului, si, pe cale de consecință, identitatea lui cu speciile inteligibile, nu par a sesiza este faptul ca interpretarea lor conduce către o serie de consecințe nefaste: 1. conceptele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
această, gândire se numește în chip propriu mișcarea sufletului care deliberează și nu este încă perfectă prin vederea întregului adevăr. Dar pentru că o asemenea mișcare poate să fie sau a sufletului care deliberează cu privire la intențiile universale, care ține de partea intelectiva, sau [a sufletului] care deliberează cu privire la intențiile individuale, care ține de partea senzitiva, din acest motiv a cogita, într-un al doilea mod, [se spune despre] actul intelectului deliberativ și, într-un al treilea mod, despre actul puterii cogitative. Așa cum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
astfel, având ideea de simetrie în minte, să ridice următoarea întrebare: de ce Toma din Aquino nu are nevoie de o entitate intermediară, similară conceptului, la nivelul senzorial? Pentru a nu întârzia în acest loc, spun doar că diferența dintre nivelul intelectiv și cel senzorial constă în faptul că simțurile au posibilitatea unui contact direct cu obiectele lor proprii, pentru că sunt ca atare în lumea reală, astfel încât introducerea unei entități cognitive intermediare la nivelul simțurilor nu ar fi decât un adaos inutil
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de-a lungul următoarelor linii directoare: conceptul este, în fapt, specia inteligibila într-un stadiu mai elaborat, așa cum se află ea la sfârșitul primei operații a intelectului, ceea ce înseamnă că este produsul intelectului agent, că este id quo-ul cunoas terii intelective a cel prin care obiectul extramental este cunoscut, nu cel pe care îl cunoaștem a și că este formal identic cu forma esențială a obiectului extramental pe care îl reprezintă. În urmă analizei sistematice desfășurate și a suportului textual invocat
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cu forma esențială a obiectului extramental pe care îl reprezintă. În urmă analizei sistematice desfășurate și a suportului textual invocat, am putut să arăt că altă este de fapt lectură care face dreptate acestei entități intermediare, conceptul, care populează nivelul intelectiv al cunoașterii, anume lectură reprezentationalista, care se bazează pe opt argumente și consecințe ale acestora: (A.1) intelectul posibil este cel care realizează propriu-zis operația de cunoaștere; (A.2) nu poate exista cunoaștere sau înțelegere în lipsă formă rii unui
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ci spun doar că există motive pentru a-l interpreta că pregătire pentru cunoaștere, ca actualizare a caracterului inteligibil, acțiune necesară deoarece obiectul unei puteri trebuie să fie întotdeauna pe masura puterii, iar în acest caz ne aflăm la nivelul intelectiv care percepe și operează cu obiecte inteligibile. După cum am mai spus, găsesc argumentarea lui Pasnau ca fiind deficitară deoarece, daca pasajul (ÎI.2.21.) nu îl sprijină pe (ÎI.2.19.), fragmentul (ÎI.2.20.) ajunge să nu spună de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a sintetiză esență argumentelor de tip sistematic pe care le aduc în favoarea unei interpretări hibride a teoriei tomiste a cunoașterii. În cel de-al doilea subcapitol voi face un scurt excurs istoric al perspectivei lui Toma din Aquino asupra nivelului intelectiv, mai precis asupra conceptului, ghidat de întrebările cum și de ce și-a schimbat teoria despre con cept de-a lungul timpului și cum afectează această schimbare interpretarea hibrida pe care o propun ca alternativă la interpretările contemporane ale teoriei tomiste
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
intrebarea sub semnul căreia stă demersul acestui subcapitol ridică problema funcției pe care o îndeplinesc toate entitățile intermediare în procesul de cunoaștere. Sunt entitățile intermediare cele care cauzeaza procesul cunoașterii prin asimilarea lor? Sau pentru a putea cunoaște, senzorial sau intelectiv, un obiect extramental este necesara transformarea acestor entita ți în obiecte prime ale cunoașterii? Îndeplinesc entitățile intermediare aceeași funcție pe tot parcursul procesului de cunoaștere sau nu? Pentru a putea oferi un raspuns acestor întrebări, voi începe prin a pre
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
obiecte care nu există ca atare în natură. Imaginile au un caracter aparte deoarece sunt în relație și cu intelectul agent, si cu simțurile interne, excluzând simțul comun. Spre deosebire de imagini, speciile inteligibile și conceptele nu pot relaționă decât cu puterile intelective, anume cu intelectul agent și cu intelectul posibil. Între aceste entități intermediare și puterile cognitive se pot instaură, așa cum am arătat, două relații: una cognitivă, cănd entitatea intermediară devine obiectul puterii cognitive, și una cauzala, cănd entitatea este doar cea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
speciile inteligibile. Cu toate că rolul lor în procesul cunoașterii umane a stârnit o serie întreagă de controverse atât în exegeza contemporană, cât și în cea medievală, am arătat mai sus că singurul rol pe care îl pot juca aceste entități intermediare intelective este cel cauzal. Este drept, în mișcarea secundară a intelectului, mișcarea de întoarcere asupra lui și asupra puterilor cognitive, speciile inteligibile devin obiecte ale cunoașterii, dar acest caz nu a fost analizat în cartea de față. Așadar, argumentele pentru rolul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
atare în lumea extramentala. Punând cap la cap rolul jucat de entitățile intermediare în procesul cunoașterii umane descris de Toma din Aquino, observ că acesta nu este unul uniform. Fac această afirmație deoarece de la nivelul simțurilor externe până la primul nivel intelectiv, cel al intelectului agent, entitățile joacă un rol cauzal, notat în text, succesiv, cu „p“, „q“ și „r“. Rolul cauzal jucat de o entitate intermediară da seama de faptul că aceasta nu este obiectul vreunei puteri cognitive. Cunoașterea obiectului extramental
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
iden tic cu forma, care are un mod de a fi material și natural în obiectul cunoscut. În contrast cu primele nive luri ale cunoașterii, cel al simțurilor externe, al simțurilor interne și al intelectului agent, la cel de-al doilea nivel intelectiv entitatea intermediară aferentă, conceptul, joacă un rol cognitiv, notat în carte cu „s“. Conceptul joacă un astfel de rol deoarece este primul obiect al intelectului po sibil, care reprezintă, în mod fidel, esența obiectului extra mental. Așadar, procesul cunoașterii umane
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
avem în atenție cum anume se aplică aceste două interpretări la fiecare nivel al cunoașterii. Fiecare din cele două mari niveluri ale cunoașterii, cel pre-cognitiv și cel cognitiv, necesită un tip diferit de interpretare: nivelul precognitiv, adică cel senzorial și intelectiv, care se întinde de la speciile sensibile până la speciile inteligibile inclusiv, cere o interpretare realistă bazată pe identitatea formală, deoarece este implicat în procesul dobândirii datelor despre obiectul extern de cunoscut, pe când nivelul cognitiv intelectiv, care are o arhitectură diferită, deoarece
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nivelul precognitiv, adică cel senzorial și intelectiv, care se întinde de la speciile sensibile până la speciile inteligibile inclusiv, cere o interpretare realistă bazată pe identitatea formală, deoarece este implicat în procesul dobândirii datelor despre obiectul extern de cunoscut, pe când nivelul cognitiv intelectiv, care are o arhitectură diferită, deoarece implică formarea conceptului și vorbirea despre obiecte, cere, după cum am văzut, interpretarea reprezentationalista. Dar de ce anume necesită aceste două niveluri ale cunoașterii interpretări diferite? Poate că o astfel de lectură hibrida a teoriei cunoașterii
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de lectură hibrida a teoriei cunoașterii ar avea mai mult sens pentru un cititor contemporan dacă aș putea identifica, la nivelul pre-cognitiv senzorial, o entitate cognitivă intermediară care să joace același rol pe care conceptul îl joacă la nivelul cunoașterii intelective. Deși o astfel de entitate ar sugera o structură arhitectonica armo nioasa a procesului de cunoaștere, așa cum am văzut deja în subcapitolul ÎI.2., ea este de negăsit. O simetrie perfectă între nivelul senzorial și cel intelectiv este imposibilă, deoa
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
la nivelul cunoașterii intelective. Deși o astfel de entitate ar sugera o structură arhitectonica armo nioasa a procesului de cunoaștere, așa cum am văzut deja în subcapitolul ÎI.2., ea este de negăsit. O simetrie perfectă între nivelul senzorial și cel intelectiv este imposibilă, deoa rece obiectele propriu-zise ale fiecărui nivel în parte diferă: obiectele nivelului senzorial sunt obiectele particulare care exisă ca atare în lumea reală, încât nu este necesară formarea unei reprezentări interne pentru a le percepe și pentru a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nivel în parte diferă: obiectele nivelului senzorial sunt obiectele particulare care exisă ca atare în lumea reală, încât nu este necesară formarea unei reprezentări interne pentru a le percepe și pentru a avea acces la ele, pe când, în cazul nivelului intelectiv, deoarece universaliile nu există ca atare în lumea reală, trebuie formată o reprezentare cognitivă a lor pentru a le putea cunoaște, prin și în această reprezentare. Așadar, un ar gument care face posibilă combinarea realismului cu reprezentationalismului are la bază
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
natural în obiectele particulare din care le extragem. Un alt argument ce poate fi invocat în favoarea acestei interpretări hibride poate fi dedus din însăși structura dublă a procesului de cunoaștere: mai întâi faptul că există două niveluri ale cunoașterii, cel intelectiv și cel senzorial, fiecare din ele cu obiectele lor proprii a particulare materiale și univer sale imateriale a, si, mai apoi, faptul că avem de-a face, din nou, cu două niveluri în cadrul nivelului intelectiv al cunoașterii a unul pre-conceptual
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
două niveluri ale cunoașterii, cel intelectiv și cel senzorial, fiecare din ele cu obiectele lor proprii a particulare materiale și univer sale imateriale a, si, mai apoi, faptul că avem de-a face, din nou, cu două niveluri în cadrul nivelului intelectiv al cunoașterii a unul pre-conceptual, care pregătește materia nece sară celui de-al doilea nivel, și unul conceptual, cognitiv, unde se ajunge la cunoașterea propriu-zisă. Această structură este cea care justifică manieră hibrida de a vorbi despre cunoaștere, anume despre
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
din De anima a lui Aristotel, interpretare populară pe parcursul întregului secol XIII, care identifică pasiunile sufletului cu speciile inteligibile. Privită din această perspectivă, interpretarea rea lista contemporană, care nu distinge între speciile inteligibile, care se află la începutul procesului cunoașterii intelective, si concepte, care se află la sfârșitul acestui proces, ca o formă mai elaborată a speciilor inteligibile, pare a fi plauzibilă. Există totuși un disconfort de factură teologica în ceea ce privește această interpretare, pe care Harm Goris îl exprimă astfel: (III.1
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
așa cum conceptele concluziilor derivă din principii sau așa cum conceptele quiditatilor obiectelor posterioare [de riva] din quiditatile obiectelor anterioare sau, cel putin, așa cum un concept actual derivă din cunoașterea habituala. Așa cum reiese din acest fragment, conceptul este punctul terminus al cunoașterii intelective, este ceea ce este înțeles, iar formarea lui rezultă din altceva (progrediens ab altero) a din lucruri extramentale, din principii cunoscute prin lumină intelectului sau din concepte ale altor lucruri extramentale. Din cauza că formarea conceptului necesită un raționament discursiv, iar raționamentele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în special în scrierile lui Descartes, Gassendi, Spinoza, Locke, Leibniz, Hume sau Reid. Cu toate acestea, germeni ai unei teorii reprezentationaliste a cunoașterii pot fi identificați și la Toma, în special dacă se are în vedere ultima etapă a nivelului intelectiv, cea a conceptului. Totodată trebuie să recunosc că există anumite riscuri ale acestei interpretări hibride a epistemologiei lui Toma. Mi se poate reproșa că, în genere, autorii respectă un singur tipar explicativ, o singură strategie de lucru, cel puțin în cadrul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Imn Patriarhilor autorul romantic îl plasează la final de stih și îl reliefează prin separarea de regentul sau. În versurile recanatezului durerea, constantă a existenței umane, este alimentată de imposibilitatea omului de a dialogă cu natura, adică de limitele sale intelective și de muțenia celei din urmă. În unele poezii quasimodiene (Apăstătută) tăcerea este generată de întreruperea comunicării dintre eul poetic și natura. Desprinderea ființei din matricea protectoare afectează, la Leopardi, întreaga umanitate, în timp ce la Quasimodo numai procesul intim de creație
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
suflet (care se definește mai curând ca un suflu de viață și care se întoarce la Dumnezeu după moarte). Acest suflet nu e doar vegetativ și senzitiv, ci mai este, mai mult pentru "animalele superioare", mai mult sau mai puțin intelectiv, precum cel al omului. Mai mulți autori ai secolului al XIII-lea, urmându-l pe Aristotel, remarcă faptul că animalele visează, recunosc, deduc, își amintesc, pot învăța abilități noi. Problema rămâne aceea de a ști dacă aceste animale superioare posedă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]