230 matches
-
limitrofe găsim și în analizele istorice, care arată cum a fost organizată educația adulților și din ce surse își extrage rădăcinile. K. Popovic (2002) identifică patru astfel de surse: gândirea religioasă, mișcările de clasă și industrializarea, filosofia iluministă, umanistă și intelectualismul, respectiv orientarea vocațională. Economia, prin studiile sale asupra eficienței folosirii resurselor pentru a produce valori și bunuri, prin analiza diferitelor surse de finanțare, prin teoria capitalului uman etc., a adus justificări pentru educația adulților atât ca investiție, cât și ca
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
filozofice diluate". *6 Totuși, "istoria ideilor" se cuvine salutată de cercetătorii literari, și aceasta nu numai pentru lumina indirectă pe care o mai bună înțelegere a istoriei filozofiei o poate arunca asupra literaturii. Metoda lui Lovejoy reprezintă o reacție împotriva intelectualismului excesiv al majorității istoricilor gândirii. Ea recunoaște că gândirea, sau cel puțin alegerea între feluritele sisteme de gândire, este adesea determinată de anumite principii, de deprinderi mintale mai mult sau mai puțin inconștiente; că adoptarea ideilor este influențată de receptivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
2.3.4 Caracteristici cognitive La cele descrise În etapa anterioară se adaugă jocul funcțional al minții, echipată acum pentru un demers cognitiv complet. Rezultatul constă În tentative de angajare În teoretizări sofisticate, uneori pe baze speculative, o "paradă" de intelectualism cu valoare de autoîncercare a propriilor forțe mintale. Din această "furie" teoretizatoare, timpul, și mai ales efortul propriu, autentic, Îi va impune pe cei dedicați acestui drum. In perioada adolescenței este foarte activă năzuința de a fi cult - din acest
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
lume nu-și mai are reflexul într-un univers superior, dar cerul de forme este figurat în mulțimea imaginilor acestui pământ. Pentru mine însă, nu s-a schimbat nimic. Nu regăsesc aici gustul concretului, sensul condiției umane, ci doar un intelectualism atât de nestăvilit încât generalizează însuși concretul. În zadar ne-am mira de paradoxul aparent care conduce gândirea la propria ei negare pe căile opuse ale rațiunii umilite și ale rațiunii victorioase. De la Dumnezeul abstract al lui Husserl la Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
poetic al lui Vinea conduce analiza către experiențe lirice și estetici diferite, pe un arc de cerc larg, de la simbolism la avangardism. Inteligența artistică, tot mai pregnantă, devine constrângătoare pentru lirica lui Vinea, spontaneitatea, prospețimea expresiei fiind progresiv cenzurate de intelectualism și - într-o mișcare de retorică dublată - de reflecția asupra lui. Conștiința de sine duce la un exces de abstractizare, iar incursiunea în universul poeziei lui Vinea relevă „o dramă a sterilității”. În schimb, tripticul nuvelistic din Paradisul suspinelor va
ZAHARIA-FILIPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
imagine ideală, o imagine a viitorului, unică; ea rimează, cum spune Le Saget, cu viața, cu emoția, cu căutarea gradului de perfecțiune, ea direcționează și catalizează; cum însă viziunile pot fi corecte sau false, monocrome, stereotipe, bazate pe exces de intelectualism sau pe exces de emoționalism, se înțelege că rolul liderului în elaborarea, transmiterea, punerea lor în aplicare este enorm). 2) Comunicarea autentică - presupunând primirea și transmiterea feedbackului (a criticilor și complimentelor cu efecte pozitive atât asupra sa, cât și asupra
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la stilul "ilogic" eminescian (Hasdeu, Petre Grădișteanu, G. Gellianu ș.a.), în timp ce Macedonski scria că adevărata poezie (modernă) este "nelogică într-un mod sublim". În "camera neagră a exegezei" s-a introdus și o doamnă să-l acuze pe poet de... "intelectualism" în dauna "sensibilității", adică tocmai ce reprezintă modernitatea! ("triumful intelectului", cu spusa lui Valéry). Este, apoi, denunțată mentalitatea sursologică, acel comparatism păgubos care a dus la consacrarea dependenței lui Eminescu de modele străine. În lungul studiu Ontologia arheității tonul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prim-planul preocupărilor dramaturgului, se cuvenea înlocuită cu rolul partidului-forță-conducătoare. Nici dosarul scriitorului doctor în teologie nu era deloc strălucit: i se imputa tenta mistică, ba chiar și ceva antisemitism (vezi "Salba reginei") totul pe fondul "ruperii de mase" și "intelectualismului burghez". Răsfățatul teatrelor, prezent, între cele două războaie, pe numeroase scene prestigioase și pretențioase, se străduia să se facă re-auzit. A crezut că-și poate afla locul și, eventual, norocul, în dramaturgia radiofonică pentru copii drept pentru care rotunjea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în cartea How to Read and Why. Gusturile în materie de lecturi, ca și cele în materie de persoane cu care stabilești relații durabile, se bazează pe niște afinități care sunt în primul rând emoționale. Chiar și cele mai rafinate intelectualisme, cele gen dandy, care pot ajunge până la cinism, mie îmi stârnesc în primul rând emoții. Urmează răcoarea reflecției, dar mai intâi răbufnește emoția. Revenind la engleză și la profesoara care o preda, vorbesc despre persoana care a decis orientarea mea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
care le experimentează. Deși formularea doctrinară a energiilor necreate aparține unei epoci târzii a istoriei culturale a Bizanțului, ea exprimă o atitudine mai mult sau mai puțin prezentă încă de la începuturile sale. Bizantinii au fost reticenți la orice formă de intelectualism în experiențele cognitive pe care omul le are nu numai în legătură cu suprema Realitate, dar și cu orice alt obiect al cunoașterii, și evoluția spiritualității bizantine a însemnat și o mereu reluată aproximare a felului în care poate fi exprimată participarea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
lui Dumnezeu. De aceea, orice discurs al cugetării filosofice a fost întotdeauna anchetat și din prisma valorii sale din perspectiva expe¬rienței concrete, cu alte cuvinte în ce măsură un discurs reprezintă o expresie textuală a felului concret de trăire a realității. Intelectualismul pur, ca și modularea imaginatorie a posibilităților paradigmatice ale unei teme filosofice nu prezentau nici un interes pentru gânditorul bizantin (un termen până la urmă impropriu pentru cei ce au făcut cultură în Răsărit). Pentru a evalua mai departe consecințele acestui „senzualism
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
detașare față de modelele tradiționale de narare ale romanului sau ale nuvelei realiste. Înainte de Huxley și, într-adevăr, înaintea războiului, romanele lui E. M. Foster (A Room with a View 1908, Howards End 1910) au expus lipsa de esență, uscăciunea atât a intelectualismului abstract, cât și a vieții sociale a claselor superioare. Foster cerea revenirea la bazarea simplă, intuitivă pe simțuri și a satisfacerii dorințelor persoanei fizice. Romanul său, A Passage to India (1924), combină aceste teme, oferind un studiu atent al distanțelor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
rezumă, de fapt, activitatea sisifică a personajului. 2. Climatul literar românesc Pe lângă considerarea operei lui Anton Holban ca având o descendență franceză, nu trebuie trecut din vedere climatul literar românesc. În jurul anului 1930, se observă o deschidere către „citadinism” și „intelectualism” în proza națională. Tehnica analizei și autoanaliza a căror importanță umbrește evenimentele epice în sine, sunt mărci ale unei noi orientări. Camil Petrescu este cel care prin publicarea în anul 1930 a romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
la „jocul amănuntelor ca expresie a vieții celei mai intime”.<footnote Anton Holban, Testament literar în Jocurile Daniei, Editura Minerva, București, 1982, p. footnote> Opera lui „modernist” citadinismul, Anton al lui Holban ilustrează Lovinescu snobismul, care programul urmărește psihologismul și intelectualismul. Scriitorul s-a născut la Huși, în 1902 și urmează școala la Fălticeni, unde se aflau rudele dinspre mamă. Deși este moldovean, se poate observa lipsa de specific dialectal a operei. „El e mai aproape de Camil Petrescu decât de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
J.-J. Rousseau și continuă cu Proust și André Gide. Pe lângă considerarea operei lui Anton Holban ca având o descendență franceză, nu trebuie trecut din vedere climatul literar românesc. În jurul anului 1930, se observă o deschidere către „citadinism” și „intelectualism” în proza națională. Tehnica analizei și autoanaliza a căror importanță umbrește evenimentele epice în sine, sunt mărci ale unei noi orientări din care fac parte Anton Holban, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sebastian, G. Călinescu, Gib. Mihăescu, G. Ibrăileanu, Eugen
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
romanului românesc, moment în care s-a produs eliberarea literaturii române de orice complexe de rămânere în urmă față de romanul occidental și de „sincronizare”. Opera lui Anton Holban ilustrează programul „modernist” al lui Lovinescu care urmărește citadinismul, snobismul, psihologismul și intelectualismul. Romanele urmăresc fiecare din alt punct de vedere, problema bărbatului. Mirel e adolescentul, Sandu din O moarte care nu dovedește nimic e tânărul incert, oscilând între iubirea pentru o femeie și orgoliul independenței, iar Sandu din romanul Ioana e gelosul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
recunoașterea ignoranței este începutul înțelepciunii are o profundă semnificație din perspectiva modului în care înțelegem societatea"18. În același timp, viziunea noastră este influențată de Hayek, care arată cum "concepția despre omul care-și construiește deliberat civilizația izvorăște dintr-un intelectualism eronat, ce consideră rațiunea umană ca situată în afara naturii,separând cunoașterea și capacitatea de a acționa din experiență (...). Spiritul nu este niciodată capabil să-și prevadă programul"19. Noi, oamenii, ne aflăm în concordanță cu legile naturii și funcționăm împreună cu
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
care privește memoria credinței, trimițînd la legi ale memoriei colective ciudat de asemănătoare, de altfel, cu cele din Gestalt Theorie: legea gîndirii este de a crea pretutindeni totalități, de la percepție pînă la memorie. Dar Topografia legendară a Evangheliilor, dacă prelungește intelectualismul din "Memoria muzicienilor" prin ideea de lege, împinge acest intelectualism spre dezbaterea centrală din capitolele trei și patru ale Memoriei colective; nu mai este vorba de hegemonia lui Bergson, ci de cea a istoricilor; Halbwachs respinge critica lui Marc Bloch
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ciudat de asemănătoare, de altfel, cu cele din Gestalt Theorie: legea gîndirii este de a crea pretutindeni totalități, de la percepție pînă la memorie. Dar Topografia legendară a Evangheliilor, dacă prelungește intelectualismul din "Memoria muzicienilor" prin ideea de lege, împinge acest intelectualism spre dezbaterea centrală din capitolele trei și patru ale Memoriei colective; nu mai este vorba de hegemonia lui Bergson, ci de cea a istoricilor; Halbwachs respinge critica lui Marc Bloch, ca și pe aceea a lui Blondel. Or, în cazul
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
înalt demnitar în regimul Ceaușescu, precum și în mandatele sale postdecembriste de președinte, domnul Ion Iliescu a făcut figură de protector al artelor și își face și azi un titlu de glorie din faptul că dictatorul l-ar fi mazilit pentru "intelectualism". Mergea la teatru (și astăzi actori din acea generație sau foști directori îl venerează pentru asta), era un obișnuit al concertelor simfonice, a ctitorit muzee și reviste, a fost alături de scriitori (lui datorându-i-se o serie de sporuri și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rolul ei fiind acela de a determina natura artei prin intermediul unei definiții a artei, care ar consta în enunțarea proprietăților necesare și suficiente a ceea ce este definit. Ca urmare, toate marile teorii ale artei, printre care enumeră formalismul, voluntarismul, emotivismul, intelectualismul, intuiționismul și organicismul, ar converge în tentativa lor de a enunța proprietățile determinante ale artei. Punând problema condițiilor de posibilitate ale definiririi artei, Weitz lansează teza potrivit căreia teoria estetică ar fi eronată în principiu, deoarece ar interpreta radical greșit
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de sute de ani, a putut părea savanților un regres. Numai pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ar fi fost un fenomen pozitiv: el și-ar fi regăsit admirația pentru evrei dacă aceștia s-ar fi lepădat de raționalismul elenistic și intelectualismul lor textualist care pentru el reprezentau o decădere din regimul auroral al iudaismului cosmic. Ar fi fost - în ochii lui - o dinamică asemănătoare creștinismului cosmic, cel puțin acelei părți din creștinismul cosmic care nu a supraviețuit din epoca arhaică (ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
a emoției și voinței, pe masa lui de lucru s-au aflat formulate multe alte probleme teoretice și experimentale proprii psihologiei, multe dintre ele rămase mult după aceea nerezolvate. Psihologia se afla la începuturile sale, de aceea orice imputare de intelectualism făcută lui Wundt este nedreaptă. Aceste probleme trebuiau formulate, pentru că temele respective erau în atenția metafizicii vremii, erau formulate ca probleme ale reflectării conștiente, erau de actualitate. Mai mult, cu soluțiile metafizice propuse în materia explicării voinței, la acea vreme
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cum era de așteptat, adevăratul motiv al activității literare, unul rar și permanent adevărat, "talentul pur și nevoia de expresie care-l însoțește, fiindcă rară este potrivirea fericită între talent și voința brută neapărat trebuincioasă realizărilor lui". Paul Zarifopol acordă intelectualismului (poate mai aplicat ar fi cărturari, după definiția lui Julien Benda), întreaga responsabilitate și toate meritele, ei fiind cei care creează tehnica, și tot ei creează și ideile. Pentru editorul lui Caragiale intelectualii reprezintă luciditatea societății. Întreaga lor lucrare, pentru
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
instrumente al cunoașterii științifice, la experimentul rațional - al doilea instrument al activității științifice, ridicat de către Renaștere la rang de principiu al cercetării. Sînt pași care ne-au adus în lumea de azi, una lipsită de Dumnezeu. "Izbăvirea de raționalism și intelectualismul științei este premisa fundamentală a vieții în comuniune cu dumnezeirea" (M.W.). Se vorbește despre știință fără presupoziții. Este o abordare cu totul relativă și pleacă de la presupunerea că orice activitate științifică respectă regulile logicii și metodologiei, care constituie temeiurile
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]