243 matches
-
italiene, alegând că puncte de reper volumul montalian Oase de sepie și unele imagini ungarettiene. Ricciardi afirmă despre versurile autorului nostru că sunt notații ale stărilor de spirit, rodul unui fericit fragmentism și că se desprind de ariditatea și asprimea intelectualista a unor strofe din Oase de sepie prin limpezimea lor muzicală.224 Cuvintele se asociau într-o rețea de rezonante, procedeu ce amintește de poezia lui Ungaretti. Recenzentul admitea ascendentă versurilor în discuție în anumite poezii de Montale, dar accentua
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ai culturii române. Iar intransigența polemică, radicalismul, definesc un tip de autoritate."29 Literatura evazionistă este indiferentă la problemele politice, tatonează căile estetismului, dintre reprezentanți, amintindu-i pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriștii Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, pe intelectualiștii ironici și livrești, precum Mircea Horia Simionescu, sau pe textualiștii generației '8030. Ultimele trei tipuri de literaturi marchează ceea ce numim perioada neomodernistă și postmodernistă de început, adică Generațiile '60 '80. Implicarea intelectualității românești, în războiul contra revoluției culturale, are să reprezinte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
literatură este mai răspândit. Ion Simuț, în volumul Incursiuni în literatura actuală, Oradea, Editura Cogito, 1994, amintește ca reprezentanți puri ai acestui gen de literatură estetică pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriști Leonid Dimov, D. Țepeneag etc. -, pe intelectualiștii ironici și livrești, de felul lui Mircea Horia Simionescu, pe textualiștii generației 80. "Apolitismul literaturii evazionist-estetiste era o formă de exil interior. Inovațiile săvârșite, revoluțiile limbajului artistic sunt evidente de la Nichita Stănescu la Mircea Cărtărescu"235. Vorbim despre o întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
XX Modernizarea și adecvarea învățământului la realitățile sociale sunt cerințe la care au încercat să răspundă sistemele educaționale din toate timpurile. În condițiile în care, în secolul al XX-lea, o parte a statelor au legiferat obligativitatea învățământului primar, orientarea intelectualistă și teoria educației elementare promovate de J. F. Herbart și respectiv J.H. Pestalozzi au fost aplicate pe scară largă. Orientat aproape exclusiv spre angajarea intelectului, sistemul de învățământ urmărea să asigure însușirea cunoștințelor din toate domeniile și meseriile și limita
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
de învățământ urmărea să asigure însușirea cunoștințelor din toate domeniile și meseriile și limita educația la predare-asimilare. Ca urmare a transformărilor sociale și a dezvoltării cercetărilor de pedagogie și psihologie experimentală, principiile și practicile educaționale legitimate prin rigoarea pedagogică și intelectualistă de inspirație herbartiană au cunoscut mutații radicale. Rigorismul pedagogic a fost considerat, în noul context, o piedică în formarea personalității independente, critice și creatoare. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX s-a născut o mișcare pedagogică
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
capabile să stimuleze activitatea elevilor și să îmbine aspectele formative cu cele informative. În cele două războaie mondiale, Constantin Narly teoretizează un sistem pedagogic în centrul căruia așează conceptul de personalitate. Încercând să găsească o cale de mijloc între pedagogia intelectualistă și cea voluntaristă, Narly propune ca actul didactic să fie ghidat de principiul social (lucrul manual), cercetare (abordarea unei probleme), instituție (rezolvarea problemei în contact cu realitatea) și integrare (sistematizarea cunoștințelor dobândite). În opinia sa, fiecare oră înseamnă o problemă
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
evoluție. În dialogul purtat cu teleastul Titi Dincă în mai 2007, pe tema evoluției comunicării teologice în spațiul media, Domnia sa opina: "Limbajul a trecut de la un limbaj catehetic la un limbaj evaluativ, după aceea a trecut prin faza unui limbaj intelectualist, fiecare încercând să explice într-un anumit fel religia. Acum avem succes cu Universul Credinței pentru că eu tot timpul am crezut într-o rețetă, și anume: un material religios trebuie să conțină trei elemente fundamentale: duhovnicie, informație, frumusețe. Ce culege
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
sociale și ale sociologiei, filosoful român ajunge la concluzia c geneza oricrei obligații nu poate fi decât ori social, în moralele simple, gregare, ori psihologic în moralele evoluate, aceast alternativ a înțelegerii fiind strin eticii kantiene. Aspectului formalist, personalist și intelectualist al eticii kantiene, (rupte de orice legtur cu realitatea, dar prețuite cum se cuvine de Ralea: acesta îi va opune Nikolai Hartmann, o moral întemeiat pe existența obiectiv, realist a valorilor, valorile nefiind determinate de dorințele noastre subiective ori de
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Muzicală, București, 1983). Opțiunea pentru Bizet este foarte sugestivă în privința concepției tânărului Lovinescu, care identifica resorturile plăcerii estetice în sensibilitate (și, implicit, într-un orizont psihologic), cu mențiunea că această preferință "temperamentală" (pentru melodramă) va fi reprimată, bovaric, de teoriile "intelectualiste" ale criticului modernist, convertit la doctrina radicală a unui estetism rigid și intransigent, clamând "puritatea" artei. 137 Gabriela Omăt crede că Holban l-a influențat pe Lovinescu, invocând un fragment din romanul Viață dublă (E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
divinitatea, fie că punea în dialog, curajos și existențial, sacrul cu profanul. În ce-l privește direct, pot fi invocate, rezumativ, următoarele aspecte: 1. Ca să „cunoască” întregul (altfel spus, modul în care ființa se situează în dipticul existențial, în varianta intelectualistă a adepților psihologiei abisale: Eros-Thanatos, diurn-nocturn), el însuși a experimentat în India tehnici yoginice și tantrice, liber sau sub îndrumarea unui guru. Chiar și aventura sentimentală din casa lui Dasgupta își are o noimă pe linia misticii erotice. Altfel nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a unei vedete de muzică rock, este în schimb absolut impresionantă și extraordinară trăirea poeziei de către Nichita Stănescu. Deși intelectul său era, fără nici o îndoială, cu mult deasupra celui al unui om inteligent, el nu l-a folosit în sens intelectualist și cultural, ci a încercat să se servească de el pentru imposibila încercare de a-l depăși, asemenea unui om care ar vrea să-și sară peste propria umbră. Nu în performanța lingvistică (de prea multe ori simplu dicteu automat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
uitate ale literaturii, rămase, ca niște materiale strălucitoare dar demodate, în vreun pod întunecat al limbajului. Pentru că nu într-o telenovelă sau într-un film indian, unde se varsă șuvoaie de lacrimi la fel de superficiale și false ca și veselia experimentului intelectualist, am văzut toate acestea, ci în singura și binecuvântata noastră realitate, care nu e vis, nici speculație, nici joc cu mărgele de sticlă. Am fost de curând invitat, între alți colegi într-ale scrisului, să apreciez textele literare ale celor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o distincție clară între cele două forme de manifestare a religiosului în lume292. Michel Meslin 293, de pildă, identifică pe baza unor dispoziții antropologice imediate un set de particularități. Astfel, religia populară este antiintelectualistă, afectivă, pragmatică, în timp ce religia savantă este intelectualistă, birocratică și ideologică. Conform acestei tipologii, în religia populară divinitatea trebuie să fie apropiată, concretă și eficace. Divinitatea intervine în viețile oamenilor, le poate face cunoscută voința sa, este activă și omniprezentă. În religia savantă, zeul este reprezentat ca fiind
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și se caracterizează prin preștiințificitate și înapoiere. În acest sens, Danièle Hervieu-Léger295 dă următoarea listă de caracteristici pentru ambele tipuri de religiozitate: religia populară este trăită, emotivă, irealistă, specifică claselor inferioare, civilă, populistă, comunitaristă, tradițională, orală; religia savantă este regulată, intelectualistă, realistă, specifică claselor superioare, elitistă, salvatoare, individualistă, modernă. În acest context descris de opoziția popular savant, divinația s-ar apropia mai curând de religiozitatea populară. În practica divinatorie, Dumnezeu își dezvăluie voința oamenilor și îi atenționează prin semne. Există, desigur
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Intră așadar în sfera preocupărilor sale critice textele în care raportarea la real/actual se diluează într-atât în ficțiune încât "satira trece din pamflet în viziune sarcastică și grotesc enorm"97. După departajarea pripită care, în fond, opune polemica intelectualistă, motivată și susținută de un ideal, cu o prezență justificată în spațiul publicistic (pamfletul de idei), discursului expresiv prin violență și trivial, demarat de instinct sau capriciu (pamfletul de cuvinte), dovadă a lipsei de cultură și de bun-simț, operată de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
diurne, văduvite de idee, cărora poetul le-ar substitui un meșteșug facil de potrivire a cuvintelor. Noica a respins, de fapt, un tip structural neconform cu viziunea sa culturală și incompatibil cu idealul complectudinist 108, așa cum făcuse și Lovinescu, spirit intelectualist prin excelență, cu aproape un deceniu în urmă, când a atacat suburbanitatea unui pamflet ineficient cultural (avându-l ca exponent pe Arghezi), dar de pe o altă poziție, reabilitată ulterior. Dacă acești doi "cititori" marcanți ai generației '30 resping, pe temei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
numai dintr-o indemnitate socială, ci și dintr-o constatare filosofică de inanitate. În spatele oricărei estetici stă o cosmologie; ca și în spatele refuzului esteticii; iar concepția lor despre originea lucrurilor le dă grecilor, ca și moștenitorilor lor creștini, o abordare intelectualistă a formelor (sofiștii ca Protagoras fiind, neîndoielnic, de o mie de ori mai "artiști" decât filosofii ca Platon). Marele demiurg din Timaios creează lumea după un tipar, contemplând arhetipurile. La fel, pentru micul demiurg artizanal, a fabrica înseamnă a reprezenta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în care mișcarea, una, necompusă, atinge și întemeiază toate treptele, iar ele își urmează, armonios și fără capăt, una alteia. Numai partea are început și sfârșit. Singură, ea nu poate fi. III.4 Despre monoteism ca relație înțelegerile intelectualizante și intelectualiste ale monoteis mului propun utilizarea acestui termen cu valoare denotativă, el constituind un concept menit a servi drept criteriu în a descrie și cataloga diferite tradiții religioase. Am văzut cum, de fapt, termenul nu poate fi aplicat adecvat metodologic cu privire la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
trecere în revistă, observăm că filosofia politică exhibă diverse modalități de a prezenta adecvarea gândirii cu privire la problemele sociale într-un mod rațional. Vorbind despre "modele"410 de raționalitate, acest domeniu al cunoașterii politice indică, printre cele mai importante, un model intelectualist, unul coerentist, unul empirist și unul utilitarist 411. În sfera demersurilor teoretice de factură normativă, raționalitatea a fost și exaltată, dar și criticată. Construind proiecte raționale de schimbare a organizării sociale, o serie de gânditori politici au alunecat înspre ceea ce
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
procesele, fenomenele din lumea reală" (Adrian Miroiu, Fundamentele politicii. Preferințe și alegeri colective, vol. I, Editura Polirom, Iași, 2006, pp. 31-32). 411 Cf. Adrian-Paul Iliescu, op. cit, pp. 84-85, unde autorul descrie caracteristicile fiecăruia dintre aceste modele, după cum urmează: "Modelul intelectualist are în vedere adecvarea manifestărilor umane la cerințe ale rațiunii, la principii sau concluzii stabilite de intelect prin raționament și deducție. Modelul coerentist are în vedere adecvarea reciprocă a opțiunilor și acțiunilor unui om, "potrivirea" lor una la alta sau
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
efect secundar al consecventei terapii prin șoc, la care ne supune prin farsele sale debusolante. Explicații teoretice ale acestui tip de comic se găsesc la Kant, la Freud, la T. Todorov și în studii consacrate analizei discursului. Astfel, conform teoriei intelectualiste a contrastului, inauguată de Kant, confruntarea cu anormalitatea, perceperea absurdului provoacă o încordare a spiritului, urmată de o mișcare de "siderare lumină", de "sens în non-sens" care generează râsul 125. T. Todorov identifică "dincoace de râs" un stadiu al "siderării
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sale, dar și deplasează, în termeni istorici, actualitatea în imaginar și fantasmatic".470 Bandă desenată și cultură de masă Un punct de vedere ferm în privința culturii de masă îl exprima John Fiske, cel care insista asupra faptului că, contrar poncifurilor intelectualiste, aceasta nu este doar "consum", ci și "cultură", altfel spus "procesul activ de generare și circulație a sensurilor și plăcerilor într-un sistem social", și nu poate deveni un simplu reflex consumist, oricât de industrializată ar fi (adică produsă și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
observate distincții de gen acolo unde seria animată le eludează, iar fetele au de multe ori aceleași preferințe ca băieții). În SUA și Franța, însă, publicul adolescent și matur este mai numeros, iar corespondența tinde vizibil să impună un aer intelectualist, să creeze un "spațiu public rudimentar" la marginea celui oficial, un forum unde se dezbat (mai ales în SUA) probleme politice, artistice, metafizice, odată cu apariția publicului matur și educat tematicile axându-se pe dimensiunea umană, pe relațiile sociale sau amoroase
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
adevăratul sens al Ceții îl reprezintă tocmai acea pulsație a transcendenței uitate sau omise, pe care numai reculegerile în deznădejdea rece din biserică (unde-l întâlnește și pe don Avito Carrascal, cel pedepsit, în Dragoste și pedagogie, pentru hybrisul său intelectualist), rugăciunile finale ale lui Augusto și meditațiile funebre ale câinelui Orfeu o recuperează sau măcar o reamintesc. Și o mai propune și structura tainică a rimanului: nu știu dacă s-a remarcat că această narație romanescă sau rimanescă, alcătuită, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
obiective. Teorii asupra emoțiilor Teoriile emoției pot fi opuse în funcție de rolul util sau dăunător acordat emoției, ele se deosebesc în funcție de ipotezele pe care le fac în legătură cu mecanismele de trezire, ipoteze care evoluează în funcție de cunoștințele dobândite la nivel fiziologic. 1. Teoria intelectualistă considera emoțiile drept efecte ale acordului sau conflictului dintre reprezentanți. Acordul dintre reprezentanți produce bucurie, iar conflictul generează tristețe. Trăirile afective odată apărute dau naștere la modificări organice. Este o teorie simplistă, unilaterală, care reduce emoțiile la actul cunoașterii. 2
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]