464 matches
-
și politice ale membrilor intelighenției erau cu toate acestea adesea similare cu cele ale burgheziei antreprenoriale. Cele două grupuri se asemănau și În consumul cultural, care includea aceleași ziare și aceeași literatură cu pretenții. Tocmai datorită unor astfel de similitudini, intelighenția Încerca să Își afirme o identitate distinctă, bazată pe alte atribute, În special morale și intelectuale. De multe ori Însă, diferențele nu erau evidente. Eugeniștii păreau să ofere, și din acest punct de vedere, criterii mai clare de a defini
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
trepte diferite ale ierarhiei eugenice. În ciuda acestor tensiuni Însă, eugeniștii persistau În această direcție a analizei, pentru că În joc era Întreaga recartografiere a structurii și relațiilor sociale - și, În particular, Însăși autoritatea pe care eugeniștii, ce se autodefineau membri ai intelighenției, o puteau pretinde În noua ierarhie. Încă din 1920, au apărut eseuri publicate de medici interesați de eugenie care vorbeau despre „o criză intelectuală” În România. Într-un eseu intitulat Laboratoriile și intelectualii, Gheorghe Marinescu, viitorul director al Societății Române
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de cea a Regatului României, iar mulți intelectuali din Transilvania subliniau semnificația acestor diferențe pentru destinul prezent și viitor al regiunii. Una dintre problemele cele mai importante, așa cum sublinia Ioachim Crăciun, Într-un articol scris În 1939, o reprezenta dezvoltarea intelighenției românești, care era formată la acea vreme preponderent din preoți și Învățători de la sate și număra În rândurile sale prea puțini practicanți de profesii și ocupanți ai unor funcții publice oficiale 9. Nici chiar demnitarii care ocupau funcțiile cele mai
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
11. Astfel de argumente aveau rezonanță mai ales printre intelectualii români din Transilvania, care receptau pozitiv promisiunea de a obține un statut social mai Înalt și mai multă siguranță, chiar dacă acestea veneau cu prețul limitării libertății individuale. Cerându-le membrilor intelighenției să renunțe la libertatea de a alege o soție de altă etnie, În schimbul unor poziții cu mai mare responsabilitate publică și cu mai multă putere, eugeniștii nu apelau, de fapt, la un sacrificiu semnificativ, pentru că nu exista o tradiție a
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
public abia după primul război mondial și eugeniștii au jucat un rol important În construirea semnificației rolurilor de gen, pe baza atât a criteriilor de clasă, cât și a diferențelor biologice. Noua elită eugenicătc "Noua elită eugenică" După ce au atribuit intelighenției rolul de armată de „misionari”, eugeniștii au Încercat să definească atributele pe care acest grup trebuia să le dezvolte astfel Încât să reușească să cucerească poziția de vârf pe care o merita, ca elită naturală a României. Eugeniștii români lucrau cu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
crescuți În condiții modeste și Își obținuseră pozițiile privilegiate aproape exclusiv prin efort personal. Faptul că analizele elaborate de adepții eugeniei acordau elitelor profesionale un rol privilegiat, de forțe de avangardă, a contribuit esențial la succesul ideilor eugeniste printre membrii intelighenției românești, În special În Transilvania, unde intelectualii sufereau Încă de un complex de inferioritate față de cei maghiari. Cu prețul atribuirii unor responsabilități mai mari față de sănătatea generațiilor viitoare ale națiunii, noua ierarhie rezerva elitei profesionale a României o poziție de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
presa de largă circulație din acea perioadă. De asemenea, poate oferi o posibilă explicație pentru acceptarea fără nici un protest a legislației radical antisemite, aprobată În 1940. Argumentele eugeniste În favoarea reformării profunde a sistemului de educație, În conformitate cu principiul naturii ereditare a intelighenției, al aptitudinilor și talentelor, de cele mai multe ori nu conțin nici o sugestie explicită a diferențelor dintre caracteristicile ereditare, transmise genetic, ale românilor, În comparație cu maghiarii sau evreii. Cu toate acestea, autori precum Petre Râmneanțu sau Iordache Făcăoaru au publicat alte cercetări al
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a lungul perioadei interbelice, de Secția Medicală și Biopolitică a Astrei. În primii trei ani de la Înființare (1926-1928), Secția Biopolitică a organizat aproximativ 500 de conferințe 54. În general, aceste conferințe erau concepute În special pentru membrii asociației care aparțineau intelighenției sau clasei de mijloc, cu scopul de a le oferi viitorilor conducători de programe eugenice și biopolitice o introducere În teoriile eugeniste. Conferințele Astrei se refereau mai mult la potențialele aplicări ale conceptelor eugeniste la probleme și domenii precum identitatea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
depășirii intereselor categoriale și a creării condițiilor echilibrului social. Intelectualii îi apar ca fiind realmente cei a căror cunoaștere este cel mai puțin influențată de o perspectivă de clasă; acest aspect îl determină să împrumute de la Alfred Weber noțiunea de intelighenția liberă a legăturilor sociale sau freischwebende Intelligenz (Mannheim, 1936, pp. 136-140). Democratizarea culturii și rolul elitelor Factorii care duc la slăbirea poziției elitelor induc ideea de pesimism. În eseul intitulat „Demokratisierung des Geistes” (1933), unul dintre textele scrise de Mannheim
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
transforme într-o „știință pozitivă”; atunci, „capacitățile” se vor substitui „puterilor”, iar „direcția” „comenzii” (Saint-Simon, 1966, p. 86 și pp. 150-151). În secolul XX, în perioada interbelică, se va răspândi ideea că are loc o disociere a capitalismului financiar de intelighenția tehnică. În Statele Unite a apărut grupul „tehnocraților”, al căror purtător de cuvânt a devenit Howard Scott (1933). Acesta își propunea să le formeze inginerilor conștiința de clasă care le lipsea pentru a pune mâna pe pârghiile de comandă ale economiei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
urmare, adevăratul antifascism1" Ce este cultura unei națiuni? Se crede în mod curent, chiar și de către persoanele culte, că aceasta ar fi cultura oamenilor de știință, a politicienilor, a profesorilor, a oamenilor de litere, a cineaștilor etc., altfel spus, cultura intelighenției. Or, nu este deloc așa. Și nu este nici cultura clasei dominante, care, tocmai prin lupta de clasă, încearcă s-o impună cel puțin la nivel formal. Nu este nici măcar cultura clasei dominate, adică cea populară a muncitorilor și a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sunt interclasiste. Într-o mulțime de tineri, nimeni nu va mai putea să deosebească, după corp, un muncitor de un student, un fascist de un antifascist; or, acest lucru încă mai era posibil în 1968. Problemele unui intelectual ce aparține intelighenției sunt diferite de cele ale unui partid sau ale unui om politic, chiar dacă poate ideologia este aceeași. Aș vrea ca detractorii mei de stânga să înțeleagă că sunt capabil să-mi dau seama că, în cazul în care Dezvoltarea ar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o insistență oarbă, ce îl gratifică pe el și îi șantajează pe ceilalți, intelectualul italian mediu nu scapă nici o ocazie de a se arunca cu noblețe în apărarea unei întregi serii de cauze de-acum recunoscute de întregul corp al intelighenției ca fiind drepte: nu contează dacă până ieri el însuși le refulase, le ignorase, le considerase utopice și nepopulare. Una dintre aceste cauze este reforma închisorilor. Târât de un fel de raptus, intelectualul italian mediu, știind că se află total
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
previziune apocaliptică: dacă ar trebui să prevaleze, în masa celor care au spus „contra”, partea ce a deținut puterea, ar fi sfârșitul societății noastre. Nu se va întâmpla așa, tocmai pentru că în Italia există un Partid Comunist puternic, există o intelighenție destul de avansată și de progresistă; dar pericolul există. Distrugerea valorilor, aflată în curs de desfășurare, nu implică o înlocuire imediată a altor valori, cu ce au ele bun și rău, cu îmbunătățirea necesară a standardului de viață și cu un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
vorbitori de turcă au decis să devină cetățeni ai Greciei, cu toate că nu cunoșteau nici un cuvînt din limba acestui stat. Datorită peisajului etnic complex, Kolarz denumește spațiul Europei de Est „Orientul Mijlociu” european. Naționaliștii est-europeni fac parte din rîndurile birocraților sau ai intelighenției. Tendințele politice ale acestora pendulează ușor, de la extrema dreaptă, la extrema stîngă. Pentru fiecare națiune din „Orientul Mijlociu” european, statul se legitimează În primul rînd istoric, printr-o formațiune feudală care a jucat un „rol strălucit” pe plan european, „civilizator” sau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
surprindă „originalitatea «cazului» românesc În procesul de liberalizare al Răsăritului” În condițiile În care deosebirea esențială Între România și alte state central-est-europene constă În faptul că „România este una din rarele țări În care intelectualitatea nu s-a transformat În «intelighenția». Dăm acestui termen din urmă sensul lui inițial de elită a spiritului care devine și o elită a curajului civic” (p. 9). „Epilogul deschis” realizează un bilanț al perioadei dintre anunțarea tezelor din iulie care au izbucnit „ca o bombă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
liberalizări reale manifestîndu-se abia În 1964, o dată cu slăbirea terorii. Monica Lovinescu vorbește despre rolul scriitorilor În noile condiții politice din România și realizează o comparație Între aceștia și cei din celelalte țări comuniste. Astfel, „dacă În URSS, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia intelighenția a pornit contestarea epocii staliniste de jos În sus, prin mărturia unui supraviețuitor, «la noi, teroarea stalinistă a fost pusă Între parantezele tăcerii. Literatura nu s-a ocupat de ea» și În consecință, literatura românească nu a jucat același rol
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
disidenții autentici Monica Lovinescu Îi menționează pe Iuli Daniel și Andrei Siniavski, acuzați În „primul proces de opinie din Uniunea Sovietică din pricina atmosferei În care s-a desfășurat: o renunțare parțială la stalinism, o grupare embrionară a unei părți din intelighenția sovietică, o timidă liberalizare, pentru că inculpații au pledat nevinovat. Și prin reacțiile violente pe care le-a provocat În Rusia cît și În partidele comuniste din Occident. Reacțiile din Occident pot fi Împărțite În două categorii: onorabile și suspecte. Onorabile
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
inteligența științifică. Lenin cita „frazele importante și profund adevărate ale lui Karl Kautsky”, care spunea că proletariatul nu poate aspira la „conștiința socialistă modernă” de unul singur, deoarece Îi lipsește „cunoașterea științifică temeinică” necesară: „Vectorul științei nu e proletariatul, ci intelighenția burgheză”. Iată esența pledoariei pe care o face Lenin Împotriva spontaneității. Există doar două ideologii: cea burgheză și cea socialistă. Dată fiind răspândirea și puterea istorică a celei dintâi, dezvoltarea spontană a clasei muncitoare va determina Întotdeauna succesul ideologiei burgheze
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pur și simplu, bunuri conform descrierii și În cantitatea specificată de către biroul național central de statistică, așa cum prevăzuse Lenin. Transformarea lumii fizice nu era totuși singurul punct de pe agenda bolșevicilor. Aceștia doreau o revoluție culturală, crearea unui om nou. Membrii intelighenției laice erau cei mai devotați partizani ai acestui aspect al revoluției. La sate s-au organizat campanii de promovare a ateismului și de suprimare a ritualurilor creștine, s-au inventat cu multă pompă noi ceremonii funerare și nupțiale „revoluționare” și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lumii țărănești Întunecate și Înapoiate” reprezenta o „parte vitală a propriei lor identități proletare În formare”. Țărănimea era practic o terra incognita pentru bolșevici. În vremea revoluției, partidul avea În total 494 de membri „țărani” (majoritatea făcând, probabil, parte din intelighenția rurală) În Întreaga Rusie. Majoritatea celor de la țară nu văzuseră niciodată un comunist, chiar dacă se prea poate să fi auzit de decretul bolșevic prin care se confirma proprietatea țăranilor asupra pământurilor. Singurul partid revoluționar cu o oarece acoperire rurală era
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
să intrăm în logica absurdă a „necesității“ marxiste în istorie, de care tocmai ne-am delimitat. Logica explicației în istorie este infinit mai complexă, pentru a o reduce la simplificări de tip justificativ 19. Rezistența la modernizare a găsit în intelighenția românească un aliat nesperat. Societatea nu putea promova un model de modernizare integral românesc. În mod fatal, în România, la fel ca și în alte societăți întârziate, s-a recurs la adoptarea/imitarea modelului occidental. Adoptarea a reușit mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comunist, să suporte măcar cu înțelepciune ceea ce nu puteau schimba? Violenței regimului, intelectualii i-au răspuns diferențiat: unii cu lașitate, alții cu viclenie și, în fine, alții cu tăcerea. Lașitatea, cu deosebire, a făcut o nemeritată carieră. Nume prestigioase ale intelighenției s-au înregimentat entuziast, ori numai după un scurt interludiu. Lista lor, din nefericire, este generoasă. Viclenia a fost o metodă care a făcut, la rândul ei, epocă. Purtătorii ei s-au mișcat cu abilitate în spațiul delimitat de fanatismul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Într-un spațiu dominat de relativism moral, mi-e teamă că „înțelepciunea“ a devenit mai mult o formă de supraviețuire și de salvare pe cont propriu, decât un semn de maturitate. Așa se explică faptul că reprezentanții acestei categorii a intelighenției au preferat un elitism sui-generis, separat de problematica tragică a societății. În consecință, ecoul puținelor voci protestatare a fost modest, nereverberând decât vag în societate. Lipsa abordării tragice, de tip Adam Michnik ori Václav Havel, nu poate fi • Gustave le
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că național-comunismul, care a atins nivelul paroxistic în România și Coreea de Nord, nu a întâmpinat în interior nici o rezistență critică majoră. Dimpotrivă, complicitatea intelectualilor cu acest regim a contribuit decisiv la subminarea proiectelor alternative posibile ale societății civile. Cu puține excepții, intelighenția românească s-a adaptat și integrat rigorilor regimului comunist. Ea exersase deja tehnicile minore ale adaptării în timpul regimurilor autoritare anterioare, începând cu cel carlist și continuând cu cel legionar și apoi antonescian. Cultura politică antiliberală a majorității reprezentanților intelighenției a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]