318 matches
-
analitico-științifică și imensa bogăție pe care dimensiunea semnificațiilor o are pentru individ și umanitate. De fapt, politologul italian avertizează asupra pericolului pe care îl reprezintă dependența de televiziune și imaginile multimedia, Sartori susținând că acestea "inversează progresia de la sensibil la inteligibil și o răstoarnă prin ictu oculi, printr-o întoarcere la simpla vedere. Televiziunea produce imagini și anulează conceptele; dar în felul acesta atrofiază capacitatea noastră de abstragere și o dată cu aceasta întreaga noastră capacitate de a înțelege"28. Înlocuirea lui homo
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
fost formulate. I. 3. Imagologia Din punctul de vedere al tezei de față, imaginea este o reprezentare simbolică a realității, o formă de procesare a lumii, dar și de transformare a acesteia, o modalitate prin care materialul se metamorfozează în inteligibil și sensibil, un proces cu ajutorul căruia omul ajunge la conștientizarea atât a lumii, cât și a propriei condiții. Prin imagine, omul se gândește pe sine, imaginea pe care o are despre el nefiind rezultatul doar a reflectării la nivel mental
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
-le doar reprezentarea, copiile lor proiectate pe pereții peșterii. Din punctul de vedere al lui Platon, imaginile sunt imitații, reflexii, umbre, nu au valoare de principiu și prin urmare nu pot conduce către adevărata cunoaștere. Imaginile ocupă o zonă a inteligibilului și sunt investigate de către suflet: "Pe una din subdiviziuni sufletul este nevoit să o cerceteze folosindu-se de obiecte mai înainte imitate / de către reflexii și umbre / drept imagini; el pornește de la anumite postulate și nu se îndreaptă spre principiu, ci
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ceea ce, nefiind postulat, are valoare de principiu pornind de la un postulat, fără să se slujească de imagini ca în celălalt caz, ci croindu-și drumul prin ideile însele (...) Am spus că sufeltul este nevoit să cerceteze în această diviziune a inteligibilului, cu ajutorul "postulatelor". El nu se îndreaptă către principiu, deoarece nu poate să se înalțe dincolo de postulate; el utilizează drept imagini chiar obiectele imitate de către altele inferioare lor, folosindu-se de aceste imagini drept entități ce se impun opiniei cu claritate
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
trecerea la temă și la interpretare (dianoia)" (op. cit., p. 150). Pe de altă parte, Ricoeur (în Temps et Récit) echivalează mimesis-ul cu mythos-ul, legând punerea în intrigă de o experiență temporală: "a compune intriga înseamnă deja a face să reiasă inteligibilul din accidental, universalul din singular, necesarul sau verosimilul din episodic" (apud Antoine Compagnon, op. cit., p. 151). 58 J.L. Moreno, Psichotérapie de groupe et Psychodrama, PUF, Paris, 1965, apud Guy Rachet, Tragedia greacă, traducere de Cristian Unteanu, Editura Univers, București, 1980
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
forme fractale care renasc una dintr-alta, repetându-se progresiv, precum un fagure de miere. În esență, teoria fractalilor reduce la algoritmi geometrici obiecte care par rezultatul hazardului (țărmul unei ape, unicitatea formei unui arbore oarecare etc.), dar care devin inteligibile prin această modalitate de cercetare. Potrivit teoriei, nu putem găsi, în natură, nici un fragment de materie omogenă cu o variație uniformă a proprietăților, de la un punct matematic la altul. Astfel, susține Mandelbrot, noțiunile geometriei euclidiene nu pot reprezenta adecvat formele
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Mantica nu este decât o imitație, o reflexie a cunoașterii veritabile al cărui organ este sufletul rațional, acel nous al cărui obiect este realitatea imuabilă și eternă. Ea nu este decât o reflexie, așa cum lumea sensibilă este o reflexie a inteligibilului, cum timpul nu este decât o "imagine mobilă a eternității""200. Or, acest fapt nu diminuiază cu nimic din valoarea socială a practicilor divinatorii. Din contra, valoarea lor sporește atunci când performatorul aparține unei categorii sociale căreia mentalul social îi concede
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
eficacitatea optimă. În acest sens, pictorul nu are nimic de spus. Ca dovadă, el pictează în loc să vorbească și să scrie. Dar ceea ce ne arată el ne "vorbește" și ne insuflă dorința de a ne exprima, nouă, gângavilor. De la sensibil la inteligibil, se produce o emulație. Cuvintele se pot strădui, dacă nu să recreeze farmecul, cel puțin să retranscrie imaginea și efectele ei, ecourile și derivele ei în noi. Ceea ce au făcut scriitorii sau poeții greci, latini, clasici cu frescele și tablourile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
bună odată ce ți-ai însușit principiul helenic: doar Forma însuflețește. Plotin, după Platon, chiar a diabolizat latura carnală a imaginii, imagine pe care o scuză totuși deoarece oferă, prin simpatie, un fragment din sufletul lumii. Adevărul imaginii, spune el, este inteligibilul. De aceea ea trebuie contemplată nu cu ochii trupului, ci cu "ochiul dinlăuntru" (endon blepei). Partea malefică a imaginii este, în schimb, tot ce poate ea conține sau sugera din spațiu, umbră, profunzime; brutul care se interpune între modelul ideal
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
potențial, nu și actual inteligibile, iar în intelect ele sunt universale, se aplică mai multor lucruri, si sunt actual inteligibile. Faptul că modul de a fi al unei forme poate varia de la imperfect la perfect, de la potențial inteligibil la actual inteligibil antrenează supoziția că trecerea de la modul natural și material la cel imaterial, intențional și inteligibil nu este una spontană, ci una treptată, graduală. Această perspectivă mă va ajuta să găsesc răspunsul și la partea de întrebare care nu primise încă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cu condiții de individuație, însă fără materie a într-un organ de simt, pentru ca, mai apoi, să atingă în intelect un grad sporit de imaterialitate și universalitate. Extremele acestei ierarhii a imaterialității sunt modul de a fi sensibil și cel inteligibil. Ceea ce se află între acestea sunt forme care există în diferite grade de imaterialitate: în mediu (aer sau apă) formă are un mod de a fi mai imaterial decât în obiectul sensibil, în simțuri, un mod de a fi mai
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
perete un mod de a fi natural, similar modului de a fi pe care forma unui înger o are într-un înger, dar în mediu formă culorii are doar un mod de a fi intențional și imaterial, nu și unul inteligibil. O formă are un mod de a fi inteligibil atunci când este în totalitate imateriala (vezi I.10.). În consecință, pentru că o formă să poată fi cunoscută, ea trebuie să aibă și un mod de a fi imaterial, nu doar unul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
dar, în momentul în care descoperă epuizarea resurselor care susțin argumentația la nivelul senzorial, trece la analiza rolului speciilor inteligibile, ca și cum nu ar exista nici un fel de diferențe între nivelul senzorial și cel intelectiv, respectiv între speciile sensibile și cele inteligibile. Faptul că primele entități intermediare sunt cunoscute de puteri cognitive senzoriale materiale, pe când celelalte, de către puteri cognitive intelective imateriale introduce o distan ta între ele, distanța pe care Pasnau nu pare a o lua în calcul. De vreme ce doctrina act-obiect pune
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mate ria libus. Et haec est necessitas ponendi intellectum agentem (S. th., I, q. 79, a. 3, co.). Dar pentru că Aristotel nu permitea că formele obiectelor naturale să subziste fără materie, si pentru că formele care există în materie nu sunt inteligibile în act, rezultă că naturile sau formele obiectelor sensibile pe care le înțelegem nu sunt inteligibile în act. Nimic nu este adus de la potenta la act decât prin ceva în act, la fel cum simțul este actualizat prin sensibilele în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
3, co.). Dar pentru că Aristotel nu permitea că formele obiectelor naturale să subziste fără materie, si pentru că formele care există în materie nu sunt inteligibile în act, rezultă că naturile sau formele obiectelor sensibile pe care le înțelegem nu sunt inteligibile în act. Nimic nu este adus de la potenta la act decât prin ceva în act, la fel cum simțul este actualizat prin sensibilele în act. Era necesar, așadar, să postulam o putere în partea intelectiva care să actualizeze inteligibilele prin
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
sunt inteligibile în act. Nimic nu este adus de la potenta la act decât prin ceva în act, la fel cum simțul este actualizat prin sensibilele în act. Era necesar, așadar, să postulam o putere în partea intelectiva care să actualizeze inteligibilele prin abstragerea speciilor din condițiile materiale. Și de aici [provine] necesitatea de a postula intelectul agent. Puțin mai jos, în aceeași quaestio 79, articolul 3, din Summa theologiae, Toma din Aquino afirmă că intelectul agent este necesar în procesul cunoașterii
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
naturam rerum sensibi lium, quae non subsistunt praeter materiam. Et ideo ad intelligendum non sufficeret immaterialitas intellectus possi bilis, nisi adesset intellectus agens, qui faceret intelligibilia în actu per modum abstractionis (S. th., I, q. 79, a. 3, ad 3). Inteligibilul în act nu este ceva care există în natură obiectelor, cu atat mai puțin în natură obiectelor sensibile, care nu subzista în afara materiei. Și, din acest motiv, pentru a putea înțelege [natură obiectelor sensibile], imaterialitatea intelectului posibil nu ar fi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
pe masura intelectului posibil. Cum anume realizează intelectul această actualizare a inteligibilității? Prin cea de-a doua operație a lui, numită iluminare? Înțelegând felul în care are loc iluminarea, vom putea înțelege și soluționa problema de mai sus, a abstragerii inteligibilului din sensibil și, în fond, a distingerii între două tipuri de obiecte cognoscibile. În primul rând, trebuie spus că intelectul nostru participa, prin asemănare, la lumina necreată: (ÎI.5 .4.) Ipsum enim lumen intellectuale quod est în nobis, nihil est
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ele caracterul potențial inteligibil, la fel cum toate obiectele sunt create cu un potențial inteligibil de către Dumnezeu, tocmai pentru a fi pe masura puterilor cognitive ale omului. O modalitate de a identifica facultatea responsabilă pentru sesizarea și actualizarea caracte rului inteligibil din lucruri este depistarea facultăților care îl diferențiază pe om de restul creaturilor. Plantele au suflet vegetativ, animalele suflet vegetativ și senzitiv, însă numai omul are, pe lângă cele două tipuri de suflete menționate, si un suflet intelectiv, ceea ce înseamnă că
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
hoc perdunt quin sînt intelligibiles actu (Comp. theol., lib. 1, cap. 85). [...] de aceea și speciile inteligibile, care sunt imateriale, chiar dacă sunt diferite în privința numărului în mine și în tine, nu își pierd, din acest motiv, [proprietatea] de a fi inteligibile în act. Ceea ce spune Toma aici este că formele, speciile inteligibile în acest caz, diferă în cunoscători diferiți, chiar dacă sunt despre același lucru. Referitor la exemplul nostru, gândul lui Asterix despre cotletul de mistreț va fi diferit de gândul lui
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
hilemorfice. După cum se poate lesne observa, manieră în care este înțeles conceptul de către inter pretii realiști nu se îndepărtează de linia argumentativa anterioară, cea despre actele perceptuale (specii sensibile și imagini) și despre prima etapă a cunoașterii intelective (spe cii inteligibile). Din nefericire, ceea ce interpreții care acceptă realismul la nivelul conceptului, si, pe cale de consecință, identitatea lui cu speciile inteligibile, nu par a sesiza este faptul ca interpretarea lor conduce către o serie de consecințe nefaste: 1. conceptele sunt formate de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
universalii, si nu despre obiecte particulare, speciile inteligibile au un mod universal de a fi în cunoscător. Așadar, specia inteligibila, spre deosebire de celelalte entități intermediare, specia sensibilă și imaginea, este prezentă în cunosca tor și sub un dublu aspect. Deoarece speciile inteligibile au aceleași atribute care până acum m-au ajutat să definesc rolul cauzal pe care îl joacă o entitate intermediară în procesul cunoașterii umane, rezultă că nici ele nu pot fi reificate, deci nu pot juca un rol cognitiv, ci
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
acestor două concepte pe care Aristotel le asociază mereu, dar pe care nu le definește niciodată. "Aristotel spune acest lucru și toți cei ce l-au interpretat repetă aceleași cuvinte, care li se par atât de clare și atât de inteligibile, încât niciunul dintre ei nu a binevoit să ne spună, la rândul lui, ce înseamnă acest verosimil și acest necesar. Mulți chiar l-au luat atât de puțin în considerare pe acesta din urmă, care îl însoțește întotdeauna pe celălalt
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a lui Vasile Lovinescu, urmând calificărilor în domenii diferite și intereselor specifice în demonstrație, observăm și la Girardet o poziție precaută în privința orizontului de validitate al investigației mitice: "la urma urmelor, această acțiune paradoxală de a transcrie iraționalul în limbajul inteligibilului nu ascunde faptul că rezultatele unei astfel de investigații riscă să apară incerte, parțiale și incomplete. Realitatea mitică, prin unele din aspectele sale, va scăpa întotdeauna celei mai subtile și mai riguroase analize. E o speranță bineînțeles deșartă de a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sperie, constată spre disperarea lui că mormăia de una singură. Simți un ghem în stomac: părea că fusese totuși prea optimist în privința stării ei și poate că se pripise sugerând să fie acceptată la petrecerea familiei. Nereușind să deslușească nimic inteligibil din mormăelile și șușotelile ei întretăiate, tușise politicos și drept urmare Tabitha scosese un țipăt de spaimă, se auziră foșnete violente în tufișuri și peste câteva secunde apăru și ea, desprinzându-și nervoasă crenguțele și ciulinii de pe haine și abia reușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]