913 matches
-
should give to the non-verbal component of communication, which fulfills the functions of supporting, nuancing, and completing the meanings transmitted through the verbal language, becomes evident through the presentation of favorable arguments aș well aș of those that reject the intențional character of communication. These ideas are supported by the Palo Alto school of thought, which promotes the idea according to which the minimum condition necessary for any behavior to become communicative is given by the presence of at least two
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
effects on the inter-actors în the communication act. There are points of view opposite to those of the authors that define their position regarding non-verbal behavior, excluding it from the communication area, claiming that it should not be seen aș intențional. Their argument is that people are usually aware of the gestures that normally accompany communication. The abundance of studies that prove the opposite of such perspectives is suggestive. The two components, verbal and non-verbal, can be conceptualized aș a system
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
se poate vorbi despre : modelul asociaționist și al condiționării clasice, în care includem: teoria condiționării clasice și teoria condiționării prin contiguitate ; modelul behaviorist (asociaționist-comportamentist), în care pot fi cuprinse: teoria conexionistă, teoria condiționării operante (Skinner), teoria așteptării sau a behaviorismului intențional (Tolman), teoria mediației, teoria reducerii sistematice a tensiunii comportamentului, teoria revizuita a celor 2 factori ; modelul gestaltist care include teoria legilor organizării învățării; modelul functionalist-pragmatist concretizat prin: teoria experimentalistă sau a învățării progresive, teoria echilibrului funcțional în învățare (Claparede); modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
uneltelor, instrumentelor de diferite tipuri, în vederea realizării unor acte motorii adecvate unor scopuri bine stabilite; comportă două aspecte: activitatea intelectuală și activitatea mnezică, bazată pe memorarea succesiunii în timp și spațiu a diferitelor mișcări care trebuie executate în vederea îndeplinirii acțiunilor intenționale. prevenire - proces de eliminare/limitare a cauzelor care au favorizat sau au determinat apariția unei deficiențe, de identificare a mijloacelor și practicilor care să micșoreze gravitatea dizabilităților, astfel încât să se ajungă la o intervenție precoce asupra efectelor acestora, precum și de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
forme și instituții. „Putem conchide”, scrie Emil Păun, „că sociopedagogia urmărește să studieze relevanța și impactul educațional al factorilor de natură socială, precum și modalitățile de dirijare și control al efectelor acestora în planul formării individului prin influența educației ca acțiune intențională”. Lucrarea sa se ocupă însă de aspectele sociale ale educației realizate prin intermediul școlii („socializare”, „inculturație”, „aculturație”, „clasă de elevi”, „comunicare educațională”), deși - cum am arătat - admite o sferă mult mai largă a socioeducației, înglobând aici și educația adulților. Ne vom
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
necesar să mă opresc doar asupra celor care au avut sau ar putea avea o influență decisivă și vizibilă asupra românilor.) Este, În aceste condiții, contra-spălarea creierului sau contra-reeducarea un termen adecvat? Există ea, ca atare, cel puțin la nivel intențional? Se poate vorbi de un sindrom al contra-reeducării, În sensul În care românii Încearcă să iasă sau sunt angrenați (cu intenții benefice) să iasă din starea de „spălare a creierului”? Precizez că nici una dintre instituțiile amintite aici nu a folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
comunismului, dar nu prin rugăciune. Rugăciunea mi se pare că ține tot de supraviețuire. Publicarea unor cărți valoroase În timpul comunismului putea fi Înțeleasă, simbolic, ca rezistență dezorganizată. În măsura În care fiecare scriitor știa ce-l interesează, În măsura În care scriitura sa avea un caracter intențional; dar realizarea În practică, era oare chiar rezistență? Nu acțiunea mi se pare nepotrivită, ci termenul. Anca Hațiegan: Deci cel care scria un jurnal pentru el - pentru sine - și era prins, spui tu, devenea rezistent tocmai pentru că era prins și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
contain formulations / specification rather like it: „I see the situation ...” or „It’s looked / seemed ...” than „it is șo” because it offers to other person the chance to solve the problem without being puț into a disadvantaged situation for the intențional mistake. But not all the times the feed-back succeeds în achieving his goal even it is offered with good intentions. For example, many times, aș teacher/professor - we offer a positive feed-back to our pupils / students, telling them that they
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
-i străin propriul destin, personajul blecherian va încerca să se orienteze în dorința de a-și defini existența. În acest proces de autodefinire, văzul ocupă un loc primordial. Cu acest simț operează de altfel și fenomenologia. Personajele blecheriene descriu lumea intențional, substituindu-se obiectelor pe care le percep. Acest demers a început din Întâmplări în irelitatea imediată, când personajul simte că identitatea pe care o are trebuie schimbată cu alte identități pe care le percepe și cărora li se substituie până la
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
este cea pe care o enunță Emanuel în momentul în care este examinat pentru prima dată de doctor: retras din viața aceasta. Iar confirmarea vine foarte repede după ce acest moment a fost consumat, personajul găsindu-și altă identitate, în urma percepției intenționale a realității: ,,se simțea identificat cu șoarecele până în cea mai măruntă atitudine. Umbla tot atât de îngrozit, tot atât de zăpăcit"263. Personajul lui Blecher se mișcă astfel, conform teoriei lui Husserl, într-o lume deja interpretată. Din punct de vedere fenomenologic, Emanuel, la
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lume deja interpretată. Din punct de vedere fenomenologic, Emanuel, la fel ca și celelalte personaje blecheriene, are un văz cultivat pe care nu l-a obținut foarte ușor, reușind ,,să smulgă fenomenul din ascunderea lui"264. O astfel de percepție intențională o are, fără îndoială, și eul liric bacovian: ,, Vedeam ce nu se vede, vorbeam ce nu era"265. Analizând teoria lui Husserl, Heidegger observa că toate fenomenele care apar și pe care le percepem sunt în strânsă legătură cu verbul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
alternante (ex.: pronosupinația mișcărilor); dismetria - incapacitatea de a estima amplitudinea de mișcare pentru o anumită acțiune; disinergia - descompensarea mișcărilor prin ruperea mișcărilor voluntare ale unei acțiuni în componentele sale; tremor - tremurătură a membrelor când se încearcă execuția unei activități (tremurătură intențională); tremurături - neintenționate, când apar în repaus; nistagmus - mișcări involuntare ale globilor oculari, laterale, circulare, în sus și în jos; disartria - tulburări de vorbire; mișcări coreiforme - mișcări neregulate, bruște, cu răsuciri fără scop, disritmice cu distribuție variabilă etc.; -mișcări atetozice - continue
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
reformator (de fapt, un precursor al lui Luther Însuși), ce nu dă Înapoi din fața celor mai revoluționare consecințe ale mesajului creștin. Potrivit lui Harnack, exegeza marcionită pornește de la principiul „discordiei Între Noul și Vechiul Testament”, Întemeiat În primul rînd pe o lectură intențională a Epistolei lui Pavel către Galateni, cu care se deschide canonul lui Marcion. Din incipit-ul epistolei Marcion deduce că al treisprezecelea apostol, ales direct de Isus Cristos și de Dumnezeu, iar nu per hominem, adică de către omul Isus, este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
politice, a mentalității). 2.6. Structura discursului polemic 2.6.1. Actanții în jocul dialogic. Discursul polemic aparține unui tip specific de comunicare, întemeiată pe un dezacord ce polarizează enunțurile actanților implicați. Polemica este dialogică, prin excelență, și deci "obligatoriu intențională" (Gilbert Dispaux). Ea nu poate fi concepută în afara dimensiunii teleologice care relevă intenția locutorului de a se raporta cu un anumit scop și într-un anume fel la destinatar(i). Polemistul (= eul enunțării, actantul principal) ipostaziază, înainte de toate, subiectul generic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemica literară eficiența argumentării se încadrează în cu totul alți parametri. Argumentele devin probe în fața instanței de judecată, însă probe care au drept temei nu doar realitatea nudă, ci mai ales asumarea subiectivizată a acesteia. Din acest unghi, modelul dialogicii intenționale propus de Dispaux 63 stabilește, drept criteriu taxonomic al argumentării, criteriul subiectului sau, altfel spus, al intenției care stă la baza discursului, ca demers teleologic, orientat spre destinatar(i). Astfel, vorbim de judecățile de observator, de evaluator și de prescriptor
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
falsul acord este o tactică polemică foarte convingătoare: în timp ce creează impresia bunăvoinței polemistului în fața preopinentului său, ca un gest nobil în polemica urbană a condeielor, ea dejoacă atacul acestuia din urmă, atrâgând atenția și mai mult asupra gravității culpei. Mesajul intențional (mascat de cel real) ar fi: acuzația că am scris versuri banale ar putea fi trecută cu vederea, fiind o chestiune de gust, însă cea prin care aș urmări un meschin interes financiar este calomnioasă. Această idee, neexprimată textual, este
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
funcționarea. Ea, entitatea economică funcționează aidoma acestuia, adică pe baza unei înlănțuiri de procese (aprovizionare, producție, desfacere), toate gestionate intern Și comunicate către exterior de un centru de comandă - sistemul financiar-contabil. Acest „creier mic” al entității economice „capitalizează” întregul fond intențional al afacerii respective, asigură informațional decizia Și comunică exteriorului intenția. Pentru că... ființa umană este cel mai complex univers posibil. Aidoma omului, Și creațiile sale, printre care contabilitatea, prezintă același caracter complex. Complexitatea Științei sociale a contabilității este susținută Și de
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
instructiv specific acestui domeniu de activitate, care este, la rândul lui, foarte diversificat (L. Mihăilescu, N. Mihăilescu, 2006, pag. 42). Procesul învățării angajează dimensiuni cognitive, dar și dimensiunile afective, motivaționale și volitive ale personalității umane, care susțin “modificarea sau transformarea intențională a comportamentului uman, condiționată de experiența trăită“ (Cerghit, I., 1988, pag.111). Epuran, M., consideră că este “un fenomen psiho comportamental, de ameliorare a adaptării individului la situațiile vieții“ (Epuran, M., 1974, pag. 103). 3.1.2. Teorii ale învățării
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
și-i va spune esențialul: sensul acestui nimic. N-ai codat nimic, dar te-ai comunicat. A se trăda înseamnă a transmite fără a spune, sau mesajul fără voie. Expresiv sau sugestiv sunt numele date în general efectului de sens intențional, când o conduită devine o informație sau un Trup devine întru totul Cuvânt. Un artist poate dori să respingă anecdota și psihologia, să se țină în exterior, dar nu poate să nu se depună, fără știrea lui, pe pânză. Impersonală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reproducere. Amprente aproape imateriale, fără grosime și greutate, depuse orbește pe un material fotosensibil. Lumina nici nu desenează, nici nu scrie. "Creionul de lumină" este orb: el nu are nici cod, nici intenție. Focalizarea, alegerea momentului și cadrajul sunt, desigur, intenționale. Dar clișeul final nu înfățișează decât semnalul fizic al unui agent fizic, transformarea riscantă a granulelor de halogenură de argint de către o emisie luminoasă. "Infirmitate" plină de promisiuni, care îl destina imprimării, realizată începând din 1880 (dagherotipul, obiect unic, nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
actorilor sociali. Pe de altă parte, Archer (1982) propune, la rândul său, o abordare din prisma teoriei realismului critic: întreaga problematică a dualității actori-structuri se reduce la faptul că nu putem cuantifica, identifica sau prevedea consecințele neintenționale ale acțiunilor noastre intenționale și ale concepțiilor sau credințelor noastre îndreptate spre un scop. Structurile sunt "dependente de activitate". Autoarea propune, în acest context, folosirea mai degrabă a conceptului de "morfogeneză" decât de structurare: este posibil ca, în anumite condiții culturale într-o societate
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
marele val al armoniei sonore, crescând din tonalitățile sumbre ale semnificantului"149. Din această perspectivă fenomenele mimologice nu mai apar ca "simple fapte de stil", ci "fapte de poezie care presupun "o acută conștiință a naturii lor semiotice", "un element intențional de ordin estetic și un cod literar precis"150. Ca urmare, autoarea observă că în textele cu un grad înalt de structurare formală "câtă formă reușim să recuperăm hermeneutic, atâta sens (poetic) vom face să existe"151. Pe lângă motivarea internă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 506. 159 Ștefan Borbely, op. cit., p. 142. 160 Matei Călinescu, op. cit., p. 123. 161 Numele lui Andronic, caracterizat ca epifanic (înțeles ca alăturare andros + nike) este pus în relație cu "meseria" sa de aviator și atrage atenția "în limbaj intențional, asupra originii aproape celeste a eroului, restabilind sincronizarea cu simbolul mitic al șarpelui și al ambivalenței zeu-demon, lumină-întuneric, profan-sacru" (Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 194.). 162 Ștefan Borbely, op. cit., p. 142. 163 Matei Călinescu, op. cit., p. 124. 164 Sorin Alexandrescu, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de fapt autorul ei să transmită prin aceasta? Răspunsul este unul firesc, analogia cu domeniul religiosului fiind cât se poate de îndreptățită. Astfel, "Rappaccinni nu acceptă să fie doar un imitator demiurgic miniatural, ci se vrea chiar Dumnezeu. Ipotetic și intențional, creația sa nu sugerează, ci substituie opera divină. Din această perspectivă, textul lui Hawthorne se citește mai curând ca intertext parabolic al primei cărți biblice Facerea. Protagonistul devine un echivalent reprezentațional al Creatorului, Giovanni și Beatrice sunt cuplul primordial, Adam
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
asertiv supraindividual, normele și valorile, instituțiile, practicile sociale și vizarea transcendenței. Dincolo de sinele primitiv, despre care se poate vorbi și la animale, în cazul persoanei umane trebuie să se țină cont de un psihism conștient, în specificul său reflexiv, subiectiv, intențional și asertiv, capabil de libertate și autodeterminare. Psihismul conștient al omului se dimensionează prin asimilarea cunoașterii „teoretice” a lumii, așa cum aceasta e structurată în cadrul socio-culturii în care el există. Tot prin intermediul logosului (al limbajului, al narațiuniiă, subiectul îi caracterizează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]