9,535 matches
-
de «forme» care duc una prin altă, la ultima perfecțiune: Dumnezeu concepția această magică a existenței și a omului, nu a realizat-o nici un roman din secolul XIX. Iată-l așadar, pe Hașdeu, remarcă Ovidiu Pecican, anexat dreptei naționaliste din interbelic, ca portdrapel al unui trecut violent idealizat și că filosof stoic al morții: "Ceea ce spunea uzînd de o expresie metaforica voit șocantă I. Negoitescu despre Eminescu, anume că ar fi fost «proto-legionar», se potrivește de minune și evocării critice a
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
Perpessicius a fost un rafinat și prețios poet, iar Vladimir Streinu s-a văzut cuprins în Istoria literaturii a lui G. Călinescu doar ca poet, Garabet Ibrăileanu, în schimb, este autorul Adelei, unul dintre cele mai valoroase romane ale literaturii interbelice. Și nici el nu figurează în Dicționar Mai instructivă este, sub acest raport, opțiunea coordonatorului în ceea ce privește pura selecție la care s-a oprit. Ea reflectă aici cu fidelitate etapa de tranziție a unui canon, pe care noi o credeam revolută
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
scriind despre industrializarea socialistă și sabotorul industrial, colectivizarea agriculturii și reacția chiaburilor de la sate, lupta comuniștilor în ilegalitate etc. etc., "șovăind între oratoriul laic ( sic), comedie și melodramă, fără o preocupare specială pentru formă, urmând însă cu încredere modelele dramaturgiei interbelice. Multe și variate motive, așadar, pentru a figura în Dicționar Poate, totuși, luptă pentru el împrejurarea că, de la un moment dat, "A. B. a încercat să scuture praful stalinist de pe paginile sale, revenind la temele favorite ale teatrului bulevardier. Traiect
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
extraordinară a actului artistic și a circulației obiectului de artă. Artistul, între frustrare și adaptare În acest context, supraviețuirea artistului nu constituie o problemă și ea nu trebuie dramatizata, chiar dacă artistul nu mai este prețuit la fel ca în perioada interbelică sau la începutul secolului. Grigorescu, în epoca lui, era un reper al timpului, în jurul lui se coagulau energiile contemporanilor. La fel Luchian, Pătrașcu, Tonitza. Astăzi, rolul simbolic al artistului s-a erodat. În ciuda acestei realități, artistul român nu este tocmai
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
despre Nae Ionescu și generația care s-a cristalizat în jurul lui. E o generație pe cît de strălucită din punct de vedere intelectual, pe atît de încîlcită în culpabilități. Dar care nu epuizează, în nici un caz, bogăția culturală a perioadei interbelice. Epoca interbelică a fost mult mai nuanțată. Ca întreaga cultură română, de altfel. D.P.: Numai așa putem fi vindecați, prin asumarea trecutului? M.P.: Eu cred că noi trebuie să ne studiem tot trecutul, să ne asumăm în întregime binele și
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
Ionescu și generația care s-a cristalizat în jurul lui. E o generație pe cît de strălucită din punct de vedere intelectual, pe atît de încîlcită în culpabilități. Dar care nu epuizează, în nici un caz, bogăția culturală a perioadei interbelice. Epoca interbelică a fost mult mai nuanțată. Ca întreaga cultură română, de altfel. D.P.: Numai așa putem fi vindecați, prin asumarea trecutului? M.P.: Eu cred că noi trebuie să ne studiem tot trecutul, să ne asumăm în întregime binele și răul din
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
română, de altfel. D.P.: Numai așa putem fi vindecați, prin asumarea trecutului? M.P.: Eu cred că noi trebuie să ne studiem tot trecutul, să ne asumăm în întregime binele și răul din trecut. Și binele, și răul. Pentru că, în perioada interbelică, la fel ca în secolul XIX, există, în cultura română, lucruri minunate. Pe măsură ce mă scufund tot mai mult în studiul culturii române, în special al filosofiei românești, capăt certitudinea că avem o cultură bogată, un tezaur, dar care e necunoscut
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
valorile ei nu circulă decît arareori în afara granițelor. Și, sigur, pentru că noi înșine n-o cunoaștem temeinic. Eu cred că trebuie studiată și reevaluată, să știm ce-avem viabil și ce nu. Cercetătorii români care s-au ocupat de perioada interbelică și de problemele ei "delicate", adică de extrema dreaptă - de la Dumitru Micu și Ornea la Matei Călinescu -, sînt foarte buni. Eu cred că cercetarea a ajuns la o anumită cuprindere a acestui domeniu dificil și că își face datoria. Că
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
se pun sub șapte lacăte actele noastre de identitate națională, documente și studii fundamentale, ce ar fi urmat în continuare să ne apere drepturile istorice, să ne înfățișeze în fața lumii ca un popor european, cu o cultură ce ajunsese în interbelic să fie pe multe paliere, sincronă. Dar instaurarea comunismului după 1945 ne-a întrerupt mersul ascendent, ba ne-a împins cu numeroase decenii în urmă, impunându-ne o gândire simplist-primitivă, menită să ne reducă la condiția unor ființe depersonalizate, elementare
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
rost, se spune, Craii de Curtea Veche. Merită făcută măcar o trimitere la perioada boema a lui Ion Barbu și Tudor Vianu, din perioada mării lor prietenii. Poate că Barbu Brezianu ar fi putut istorisi cîte ceva despre boema literară interbelică, măcar din auzite. Dilemă firește că nu putea face, într-un număr de revista, și istoricul boemei românești și ce-a însemnat ea în timp. În schimb, a dat ideea și poate că se va găsi cineva care să facă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
Orient Express, care publică literatură contemporană. A călătorit în toată Europa în scopul integrării poetice a continentului așa s-ar putea numi vocația ei culturală. Lidia Vianu: Editezi o revistă londoneză mai neobișnuită, numită Orient Express, în amintirea unei Europe interbelice. Așa cum spui în prefața revistei, engleza este lingua franca, noua latină a Europei postcomuniste. E o revistă mai neobișnuită fiindcă publici scriitori est-europeni într-o perioadă când aceștia nu mai sunt la modă. Îi publici pentru valoarea lor literară, nu
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
pustii/ albit te trezești scriind poezii..." Universul pe care ni-l propuneți în zeci de variante de romanță, cu duioșii și nostalgii care nu mai mișcă jucăreaua minții și nu mai au asupra auditoriului efectul pe care-l avea în interbelic, și poate că nici atunci în proporție de masă... Generațiile s-au asprit între timp, poezia sentimentală cere aproape geniu de la autorii care se încumetă s-o întrețină gard în gard cu cinismele și luarea în tărbacă a liricoizilor fără
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
amănunțită a locului: „Din strada Brezoianu pleacă perpendicular pe grădina Cișmigiului patru sau cinci „intrări", a doua dintre ele numindu-se chiar Intrarea Brezoianu. Pe stînga acesteia se înșiră doar cîteva clădiri, toate blocuri elegante și trainice, construite în perioada interbelică. Ultimul are două scări și la intrarea uneia dintre ele a fost așezată, în anii din urmă, o placă de marmură care amintește că acolo a locuit Constantin Titel Petrescu, ultimul președinte al Partidului Social-Democrat (...). Iar într-un apartament de la
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
scurtat-o cu o treime din pagini) și Lovinescu (care-l socotea, în 1928, încă nepătruns în "conștiința publică"). Cei 155 de ani de la nașterea sa au trecut neobservați, ceea ce poate să însemne că, după interesul remarcabil pe care critica interbelică i l-a arătat, Hogaș este din nou un scriitor ignorat. Receptarea lui tardivă, între războaie, nu e scutită de ciudățenii. Prozatorul pare inclasabil criticilor din noile generații. Călinescu remarcă puțina creație obiectivă, în molusca (e vorba lui) jurnalului fără
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
cultură", găsește Vianu, un "intelectualist și estet". Referințele cele mai numeroase se fac la Creangă și Sadoveanu, deși O. Botez se gîndise din prima clipă la Odobescu. În toate acestea se simte o bună doză de exagerare. Proaspătul descoperit dă interbelicilor impresia că e o revelație. Exagerările vor fi prezente chiar și după ce voga scriitorului trecuse. În Istoria lui, I. Negoițescu va fi de părere că este în limba lui Hogaș o "lavă fumegîndă, strălucitoare, luxuriantă" care ne-ar duce cu
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
împletește cu andrelele o căciuliță din lînă bleumarin. Încerc să încropesc cu ea o conversație, răspunde rar, monosilabic ( apatie?), lucrează în continuare, atentă să nu sară ochiuri". Totul pare părăsit, părăginit, stigmatizat de ruină: "Atelierul e situat într-o clădire interbelică, neîngrijită, cu tencuiala jupuită, proprietate a statului, firește". Ori vidat: "Drum pînă la «Cartea Românească». Pustiu în Editură". Redacția venerabilului mensual Viața Românească se prezintă "înghesuită toată într-o încăpere întunecoasă, strîmtă, n-au căldură". Librăriile sînt și ele "aproape
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
-l muncesc, "voința de mărire", fascinat cum este de "cele două fețe ale puterii: politica și banul", "două zeițe răutăcioase". Pornit de jos (e fiu de țărani), sârguincios la învățătură, chipeș, de o frumusețe bărbătească puțin demodată, de actor american interbelic, acest "Julien Sorel de la țară" este un ambițios care procedează totuși cu moderație, fără a forța primejdios marginile admisibilului. O singură dată se pripește, când interpretează greșit un gest "mai liber" al Nadiei Martinetti, soția profesorului, pe care crede că
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
un an-doi, când iute forfotea țara de oameni, de vite, de roade rar luminiș, cu atât mai de scos în față cu cât ar fi putut sta pildă unei de durată rânduieli. Mai către noi, perioada înfăptuirii Regatului, apoi aceea, interbelică, a României întregite larg respirând între surorile ei europene, au constituit asemenea norocoase răstimpuri de înflorire, ce păreau de asigurată durată și indestructibile și n-au fost. Le tot pomenim, doar scepticii se îndoiesc de ele, cum alții că am
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
protocronist în afirmația că în articole ca Medelenii și "medelenismul" sau Contemporanii - "Jean" Minulescu, Eliade are intuiția a ceea ce mai târziu se va numi orizont de așteptare. Dacă prin critica sa nu a reușit să promoveze nume noi în literatura interbelică, așa cum o făceau E. Lovinescu sau G. Călinescu, a izbutit în schimb să incite o generație întreagă și s-o îndemne spre "virilitatea" și tirania afirmării propriei identități. Câtă lumină, viață, energie vitală și forță organizatoare puteau simți când exista
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
Napoca, 2005), scris de Teofil Răchițeanu și Teodor Boc, este o încercare de a demonstra că nu toți partizanii își merită aureola de eroi. Cazul pe care îl studiază cei doi autori este al lui Teodor Șușman, care în perioada interbelică fusese primar al comunei Răchițele, din Munții Apuseni, iar după instaurarea comunismului a devenit conducătorul unui grup de partizani. Volumul are un evident caracter polemic; el a apărut ca replică la o altă carte, Suferința nu se dă la frați
O altă față a luptei împotriva comunismului by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10408_a_11733]
-
bucurat de atenția unor recenzenți la noi este cu adevărat anormală. Doar astfel putem contribui la intrarea în circuitul european: editând publicații la care să participe autorități din lumea savantă europeană și colaborând la revistele de prestigiu din străinătate. Perioada interbelică este ilustrativă și din acest punct de vedere. Voi da un singur exemplu: imediat după Primul Război Mondial existau două reviste dedicate filologiei clasice la noi: Orpheus apărea la București cu un comitet de redacție din care făceau parte Iuliu
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
în care nu prea speri să găsești vechituri ceva mai proaspete, cărți bune de după război. Înșelătoare bănuială, cînd ochii mi se opresc pe Sonatinele lui Cosașu, apărute undeva în toiul Supraviețuirilor, în '87, la Cartea Românească. O copertă simplă, aproape interbelică, alb - foaie, negru - text, cu discrete înfloriri căprui (sic!). Un subtitlu în trei măsuri, Portrete, schițe, tragedii, căruia cine nu i-ar recunoaște cheia, și, imediat, un lanț al slăbiciunilor, în dedicație: "ŤDomnului Scărlătescuť, cum era numit Domenico Scarlatti, de către
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
activează zeci de formații musicale camerale, de cvartete de coarde, de formații de suflători, muzicieni a căror activitate înnobilează calitatea muncii marilor colective simfonice din care fac parte. Nu poți să nu-ți amintești faptul că la noi, în perioada interbelică, a ființat cvartetul condus de George Enescu, formație care a prezentat pentru prima oară în România, la Ateneul Român, integrala cvartetelor beethoveniene. Este o tradiție care în ultimele decenii a fost preluată și continuată de activitatea cu totul remarcabilă a
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
de idei care au agitat viața intelectuală românească în anii din urmă (în ce măsură se poate trasa semnul egalității între crimele nazismului și cele ale comunismului, presupusul antisemitism al unor lideri de opinie din România de azi, colaboraționismul unor mari spirite interbelice - Tudor Vianu, George Călinescu - în anii de maximă teroare ai regimului comunist. În aceste chestiuni extrem de delicate, analistul încearcă să privească realitatea din toate unghiurile posibile, asemeni unui judecător cinstit care pornește de la premisa de nevinovăție. Edificatoare este, în acest
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
fapt, și la I.A. Candrea (Dicționarul Enciclopedic "Cartea românească", 1931), intelectualul apărea ca "persoană care și-a cultivat mintea și se servește numai de inteligență spre a judeca lucrurile". Definițiile mai vagi din dicționarele străine sau din cele românești interbelice (în DA: "persoană care muncește cu intelectul, care cultivă manifestările inteligenței") au fost înlocuite în perioada comunistă cu un sens marxist, în variantă pur administrativă: intelectualitatea fiind o pătură socială (ca în lozinca, destul de rară, "Trăiască intelectualitatea patriei noastre!"), iar
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]