609 matches
-
vieții individului, valorile devenind, prin internalizare, componente structurale ale personalității individului. Sistemul de orientare a personalității, deși include mai multe elemente componente, se structurează totuși în jurul axei atitudini-valori. R. Linton (apud Dumitru, 2000, p. 140) afirma că atitudinile și valorile interiorizate alcătuiesc un sistem care, odată format în individ, "acționează automat și în cea mai mare parte la un nivel subconștient". Astfel, orientarea personalității dobîndește o anumită consistență și stabilitate, conducînd la constituirea unor tipologii de personalitate. Revenind la procesul de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
istoriei. Spațiul predilect, satul, este un centru al existenței, temelie a oricărei înfăptuiri. În general aspră și viguroasă ca tonalitate, lirica se bizuie pe un lexic îndeobște necăutat. În volumul Conul de sine (1999) va fi inclusă o poezie mai interiorizată, cu deschideri spre metafizic, unde eul își pune întrebări grave, fascinat de cunoaștere și absolut. Clepsidra de sare (2000) accentuează propensiunea spre meditație. Vârstele omului sunt pândite de monstrul nimicitor, desemnat, oarecum desuet, emfatic, prin „marele Gol”, „golul lumii”, „marele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
de presupus că acesta nu cunoaște multe lucruri din Sfintele Scripturi și din scrierile noastre. Instruit deja în privința lor, el vine numai pentru a se împărtăși cu Sfintele Taine”. Ca și în trecut, și astăzi valorile religioase descoperite, cultivate și interiorizate, trezesc în sufletul copilului dorința de noi căutări, care, traduse în convingeri și comportamente, vor conduce la formarea unor caractere creștine. Căci „idealul creștinismului a fost întotdeauna același: de a forma caractere creștine, cu toată armătura lor spirituală, gata oricând
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
relații indisociabile între spirit și trup. În viziunea lui H. trupul este doar aparență schimbătoare și pieritoare, iar spiritul, neschimbat și etern. Ca și la Nichita Stănescu, sfera și oul sunt asociate perfecțiunii și, respectiv, genezei. Balansul între un lirism interiorizat, uneori remarcabil de profund, și unul exterior, ostentativ, este prezent la nivelul întregii creații și prin alternanța între confesiunea tensionată și patetismul diluat în convenții, alternanță ce se regăsește în prima lui antologie, Poezii (1968). Prin Spațiile somnului (1969), poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
reda imaginea de ansamblu. Se caută detalii de expresie, trăsăturile particulare ce vor da naștere portretului. Se formulează opinii cu privire la expresia fiecărui portret. "Schițe de reprezentare a ochiului" "Schițe de reprezentare a capului". Leonardo da Vinci Monalisa zâmbet enigmatic (personaj interiorizat) Creațiile originale vor fi analizate compozițional și coloristic de către cei care le-au conceput pentru a duce la final ideea și a o susține grafic, pictural și verbal. Cei care vor dori, vor putea adăuga la unele lucrări, altele decât
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
politici "pentru femei" promovate de regimul comunist 7. Se pare că lectura adecvată pornește, de această dată, de la o aparentă inversare a termenilor de referință. Este doar aparentă, pentru că trăsăturile definitorii ale epocii nu sunt negate, ci au o existență interiorizată sau poate indiferentă, oricum nenumită. Aceste femei nu se plâng de dubla povară a muncii în casă și în afara ei (la serviciu); nu vorbesc despre nevoia de emancipare, ci despre continuitate și adaptare (vizibile cu precădere în discursul doamnei B.
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
părintească presupune încredere și 5siguranță din partea copilului, afecțiune și înțelegere din partea părinților, dar ea nu trebuie exagerată fără riscul de a provoca o serie de dificultăți evoluției psihologice normale. Cel mai adesea, copiii lipsiți de dragostea părintească sunt timizi, instabili, interiorizați și complexați, în timp ce capriciul, răsfățul, lipsa de voință și fermitatea caracterizează de cele mai multe ori copiii ale căror relații cu părinții sunt exagerate din punct de vedere afectiv; b) asigurarea unor raporturi relaționale, juste și echilibrate. Părinții trebuie să ofere modele
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
și beneficiile obținute dintr-o acțiune și, pe această bază, să renunțe la o acțiune sau să accepte o alta. Tehnicile de moralizare, interne și relaționare, constau în simularea sau inhibarea unei conduite a copilului prin apelul la valori deja interiorizate(religioase, morale, estetice etc.) considerate superioare.În general, părinții apelează mai frecvent la tehnici de control și mai rar la tehnici de moralizare. Controlul este preferat în familiile în care tatăl are o poziție socio-profesională joasă, iar nivelul studiilor mamei
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
geografice). Educatorul/profesorul nu face educație decât atunci când are o concepție venită organic din experiența lui culturală, cognitivă, empatică referitoare la creșterea, formarea și dezvoltarea omului. Altfel, totul este preluare, iar acțiunea lui este mai mult sau mai puțin forțată, interiorizată, mimetică, formală. Când îl predomină frica - și, dacă nu caută să se elibereze de ea -, omul se degradează. Este hotărâtor modul cum facem - în mintea noastră - legătura/conexiunea între evenimentele vieții noastre. Începem (tot mai mult) să credem că vulgaritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
cu Universitatea din Glyndwr (North Wales, United Kingdom), s-a arătat că percepția bunăstării și a fericirii consacraților este asociată mai ales cu modalitatea în care ei își trăiesc propriile motivații religioase. De fapt, dacă ei au convingeri de credință interiorizate și solide, sunt deschiși și orientați spre sensul constructiv al existenței și acest lucru îi face mulțumiți și satisfăcuți. În același timp, religiozitatea lor nu ține mereu cont de fragilitatea și de dubiile credinței. De aceea, dacă trăiesc o credință
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
poate chiar niciodată masca depresiei pe care o observăm la adultul deprimat. Trăsăturile adolescentului nu sunt căzute, fruntea nu este încruntată, el nu are deloc un aer abătut. În schimb adolescentul poate avea un aer ostil, încruntat, încăpățânat sau chiar interiorizat, inhibat sau total indiferent la conversație, la întrebări, răspunzând cu o voce monotonă. Pentru clinicianul neavertizat această atitudine poate trece drept un semn de ostilitate, de dispreț sau, pur și simplu, de refuz de a participa la conversație. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și definitivă: Benoît nu-și imagina că poate să se separe de părinții săi adoptivi fără să fie obligat să plece foarte departe și pentru totdeauna. Astfel, fenomenul natural de personalizare și de detașare, de relativă devalorizare a imaginii parentale interiorizate, în acest caz a imaginii părinților adoptivi, nu s-a putut dezvolta la acest adolescent ale cărui elemente de identificare sunt fragile, deoarece acesta reactiva amenințarea de abandon: fantezia lui Benoît, care se considera un străin în această familie care
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
două reprezentări (trebuință-dorință, narcisism-obiect); prezența părinților care acceptă să fie „deposedați” de funcția lor libidinală față de adolescent; amintirea obiectului trebuinței, obiect încărcat de narcisism, care n-a fost abandonat în timpul separărilor anterioare. Așteptarea obiectului transformațional trimite la imaginile parentale oedipiene interiorizate extrase din trecutul infantil al adolescentului și marchează capacitatea sa intra-psihică de a renunța la perfecțiunea iubirii oedipiene. Această așteptare se manifestă chiar prin această renunțare la o deschidere spre un viitor apropiat. Amintirea obiectului ce satisface narcisismul îi
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și ca un farmec amenințător pentru fundamentul narcisiac. În aceste condiții, calitatea fundamentului narcisiac așa cum a putut fi stabilită în timpul copilăriei apare ca un element fundamental pentru evaluarea capacităților adolescentului de a înfrunta această miză narcisiaco-obiectală conflictuală. DEPRESIA ADOLESCENTULUI: OBIECTE INTERIORIZATE DE DIFERENȚIERE SAU OBIECTE INTERIORIZATE INSUFICIENTE Angajat într-un travaliu de pierdere și de renunțare, individul nu-și poate continua dezvoltarea decât dacă are sentimentul (sau convingerea) că există și un câștig posibil, care să fie cel puțin la același
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pentru fundamentul narcisiac. În aceste condiții, calitatea fundamentului narcisiac așa cum a putut fi stabilită în timpul copilăriei apare ca un element fundamental pentru evaluarea capacităților adolescentului de a înfrunta această miză narcisiaco-obiectală conflictuală. DEPRESIA ADOLESCENTULUI: OBIECTE INTERIORIZATE DE DIFERENȚIERE SAU OBIECTE INTERIORIZATE INSUFICIENTE Angajat într-un travaliu de pierdere și de renunțare, individul nu-și poate continua dezvoltarea decât dacă are sentimentul (sau convingerea) că există și un câștig posibil, care să fie cel puțin la același nivel cu pierderea suferită. În
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
depresii de inferioritate (Braconnier și Ferrari, 1976). „Obiectul în surplus” este chiar obiectul infantil investit libidinal care satisface toate trebuințele și dorințele adolescentului, împiedicându-l sau interzicându-i să trăiască lipsa. Este exact ceea ce Laufer (1996) numește „depresie cu obiect interiorizat”, care are sigur puncte comune cu formele cele mai nevrotice, dar care totuși reprezintă pentru adolescent un obstacol major în calea exigențelor developmentale. OBIECTUL INSUFICIENT: DEPRESIE PRIN LIPSA CONSTRUCȚIEI NARCISIACE Nevoia adolescentului de a se îndepărta de obiectele iubirii sale
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
vârsta de 18 luni-2 ani aproximativ, Sandra a fost încredințată unei doici, în momentul în care mama a trebuit să-și reia lucrul. Până în acel moment n-au existat probleme speciale în copilăria mică. Din acel moment, Sandra a devenit interiorizată, plângând în fiecare dimineață înainte de a merge la doică. Puțin câte puțin, mama va descoperi că această doică nu lucrează satisfăcător: ea o lasă pe Sandra în leagăn o mare parte din zi, într-o cameră întunecoasă; n-o schimbă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
aceste formule în mod direct: aspectul lor negativ semnalează refuzul recunoașterii sau constituirii unui obiect sursă de satisfacție. De aici rezultă o anume incapacitate a adolescentului de a se deprima. Laufer propune să „distingem între depresia adolescenților atașați unui obiect interiorizat și depresia fără obiect interiorizat”. „Cei care resimt o anobiectalitate internă sunt pentru mine afectați mai serios” spune acesta. Trecerea de la „depresia fără obiect internalizat” la „anobiectualitatea internă” merită a fi aprofundată mai mult. Într-adevăr, acești ultimi adolescenți fac
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
aspectul lor negativ semnalează refuzul recunoașterii sau constituirii unui obiect sursă de satisfacție. De aici rezultă o anume incapacitate a adolescentului de a se deprima. Laufer propune să „distingem între depresia adolescenților atașați unui obiect interiorizat și depresia fără obiect interiorizat”. „Cei care resimt o anobiectalitate internă sunt pentru mine afectați mai serios” spune acesta. Trecerea de la „depresia fără obiect internalizat” la „anobiectualitatea internă” merită a fi aprofundată mai mult. Într-adevăr, acești ultimi adolescenți fac parte dintre aceia care, în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adesea în refuzul de a efectua acest travaliu psihic în adolescență: doliul copilăriei este imposibil. Totuși, această cramponare ce pare adesea disperată ia forme variate în funcție de calitatea fundamentelor narcisiace și a sistemului de idealizare în relație cu calitatea obiectului parental interiorizat. Am propus trei forme principale de depresie, una în relație cu un obiect prea „satisfăcător” la care adolescentul nu poate renunța, o alta care rezultă dintr-un obiect „insuficient” care îi amintește de vechile lipsuri, și ultima în sfârșit care
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nici o părere privind consecințele posibile ale gestului său. Ea a lăsat totuși o scrisoare în care a explicat părinților săi că nu mai dorea să trăiască și i-a sunat în timpul nopții. La începutul spitalizării se comportă ca o adolescentă interiorizată, cu fața încremenită, refuzând să vorbească, care plânge la fiecare solicitare. Totuși, machiajul și îmbrăcămintea dovedeau un oarecare interes pentru aspectul exterior. Problemele au debutat pentru ea cât și pentru părinți într-o zi precisă. Ea a pierdut atunci orice
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
către individ, ca proces de interiorizare și dinspre individ către societate, ca proces de socializare. Vectorul acestei duble mișcări Îl constituie educația aflată astfel pe poziție de termen mediatic Între faptul social și faptul individual, Între constrângerea exterioară și constrângerea interiorizată. Educația are rolul de a orienta și stimula evoluția potențelor genetice, inclusiv cele de creativitate, permițând realizarea naturii umane sub toate aspectele acesteia. Omul pe care trebuie să-l realizeze educația În noi nu este omul așa cum l-a creat
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
către individ, ca proces de interiorizare și dinspre individ către societate, ca proces de socializare. Vectorul acestei duble mișcări Îl constituie educația aflată astfel pe poziție de termen mediatic Între faptul social și faptul individual, Între constrângerea exterioară și constrângerea interiorizată. Educația are rolul de a orienta și stimula evoluția potențelor genetice, inclusiv cele de creativitate, permițând realizarea naturii umane sub toate aspectele acesteia. Omul pe care trebuie să-l realizeze educația În noi nu este omul așa cum l-a creat
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
la „Transilvania”. A înființat, la Mediaș, cenaclurile „Octavian Goga” (1960) și „Aron Cotruș”. A debutat cu un grupaj de poezii în „Familia” (1967), apoi, în volum, cu Memoria toamnei (1973). Pe o latură a poeziei sale, A. este un peisagist interiorizat și discret, al cărui simbol tutelar e lumina estivală și autumnală aureolând registrul terestru. Acuarelele lui învăluie materialitatea grea și opacă, în secvențe plastice, ca și impresioniste, vibrante de luminescență și miresme, fluidități și bateri imponderabile de aripi, omături astrale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
Universității de Stat din Chișinău (1969). A fost redactor la Radio, la Editura Literatura Artistică și la revista „Basarabia”. Editorial debutează târziu, în 1987, cu placheta de versuri Omul către om. Următoarea carte, Crucifix (1993), este marcată de o viziune interiorizată, de efuziuni lirice și un discurs metaforic fluent. Volumul de rondeluri Ne caută o veste (1995) are o formulă lirică ce îmbină meditația sentențioasă gravă cu simbolurile și alegoriile ce țin de ontic. Rondelurile, având unele afinități cu cele ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287116_a_288445]