175 matches
-
Mai greu e, ca În orice Împrejurare, cu femeile. CÎnd ele se desprind din neant, deci cînd Își fac simțită dintr-odată prezența, Înfățișarea le este pictată dinlăuntru, vocea e cea care le-o iluminează, cuvîntul. Dacă se Întîmplă ca interlocutoarea să mă Încînte, ea mi se arată pe retina din adînc... Dar ce anume se ivește acolo?... Oricum, ceva strălucitor, vaporos, feminomorf și foarte, foarte plăcut. Ce mai?! O zînă! „Cum arăt, după părerea ta?“, mă trezesc că mă Întreabă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-ți răspundă nimeni ca să conștientizezi ce crezi tu cu adevărat. - La început am zis că e nebună și mi s-a făcut milă de ea. Dar și nebunii sunt ai lui Dumnezeu. Mai ales nebunii, își luă heruvimul seama la interlocutoarea lui. Apoi, recunosc, am vrut să-i fur din casă. Oricum, din cele o sută douăzeci și patru de camere ale Palatului, ea folosește maximum trei, ce rost avea să se pună praful pe toate bogățiile ălea? Dar am realizat păcatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
acel moment avusese o anumită eleganță În felul de a vorbi, acum vocea Îi devenise brusc ascuțită. Probabil că Îmi făcusem prea multe iluzii În legătură cu vocea pe care o auzisem pe robot. Puteam să percep cu claritate tensiunea și iritarea interlocutoarei mele de la celălalt capăt al firului. — Nici eu nu am Înțeles bine despre ce e vorba. Acest bărbat a venit la mine să mă Întrebe ceva despre urechea lui Van Gogh. Mi-am trecut receptorul În mâna stângă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu știu, zic. Pot să aflu... Nu, nu e nevoie, zice fata pe un ton plăcut. Ei, nu vă mai țin atunci. Călătorie plăcută! — Mulțumesc! spun, exact în clipa în care nimeresc începutul filmului. Sunt sigură că o să fie plăcută. Interlocutoarea mea închide și mă duc la canapea, vag încruntată. Dar agenta de turism n‑ar fi trebuit oare să știe cât costă camera? Nu asta‑i meseria ei? Mă așez și iau o gură de ceai, așteptând să înceapă filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
asta... Ăștia sunt intelectuali! Nu cei care pălăvrăgesc prin cafenele. O clasă nouă, importantă, care reglează activitatea socială. Așa că... ce să-ți spun? Fac lucrări interesante, am o căsnicie plăcută, ce altceva... văicăreală? Fănică se apropie și mai mult de interlocutoare, pentru a fi convingător. — Am și călătorit. Destul de mult. De vreo cinci ani au început să mă trimită peste tot. I-am văzut și pe ăia, de dincolo... Sigur că au mâncare și mașini și anticoncepționale. Dar nu sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu o sa reușești - ce? <maria>: nu știu. Orice. Simt că am ajuns într-o fundătura <maria>: salariu mic, haine nu, căldura pe sponci, nici un lux... <v37>: am avut o discuție, măi zilele trecute <v37>: despre piine <maria>: și? <v37>: spunea interlocutoarea că important este să asiguri mai întîi ‘felia de piine’ <maria>: da, așa e <v37>: abia cînd o ai te gîndești să o ungi cu unt <v37>: și dacă ai unt, te gîndești și la gem <maria>: are dreptate <v37
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și printre prietenii mei îi număr pe Șoimaru, pe Fondane și pe Ion Minulescu”. Tot în nr. 64, Marcel Iancu îi ia un interviu Hélènei Krà, căreia „îi incumbă toată partea creatoare a nouei edituri Simon Krà, avantgarda librăriei franceze”. Interlocutoarea enumeră cîteva succese de public ale suprarealiștilor: „Cele mai mari succese le datorăm însă tinereții. „Manifestul Surrealist“ a lui Breton și Ariane de Ribemont d’Essaignes sînt epuizate. Deuil p. Deuil par Desnos, o revelație. Horace Pirouelle de Philippe Soupault
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fixat ochii cenușii asupra chipului miresei. Ce s-a întâmplat acolo a fost foarte urât, a spus ea înclinând ușor capul în direcția sălii, ca o referință la apariția furtunoasă a Sofiei. Neștiind cu certitudine de partea cui se afla interlocutoarei ei, Alison n-a făcut decât să ridice din umeri. C’est la vie. Eu înțeleg de ce a făcut asta. — Într-adevăr? Fiona nu părea deloc convinsă. —De ce? Tu nu crezi că gestul ei a fost justificat? Alison a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o deranja câtuși de puțin, dar să fie acuzată că e plictisitoare era prea mult. —Ai vorbit ca o adevărată doamnă. Deborah a strâns din buze în semn de dezaprobare și și-a așezat coatele pe masă, aplecându-se înspre interlocutoarea ei. —Julia, tu ești, în mod incontestabil, o femeie foarte frumoasă... dar în afară de asta? Iartă-mă, dar, pur și simplu, nu pricep. Despre ce Dumnezeu vorbiți tu și James? Julia a clipit repede de câteva ori, tresărind în ea în fața acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se gândise că ar fi util să mă pună în legătură cu publicistul teatrului. Colaborarea mea la această producție părea a fi materialul perfect pentru un articol în secțiunea de teatru a ziarului Guardian. Deja îmi cam dădusem seama cam încotro bătea interlocutoarea mea. Încercând să scurtez eventualele ocolișuri, deși erau executate cu măiestrie, i-am spus: — Ar putea să consulte un articol despre mine apărut în ziarul Herald, cam acum șase luni. —O, ți-au luat interviu cei de la Herald? spuse Margery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și fermecătoare și, nu după mult timp, ea e cea care conduce conversația, bombardându-l pe băiatul nostru cu zeci de întrebări proprii. Agresivitatea ei îl face pe Tom să se clatine timp de câteva clipe, dar, după ce înțelege că interlocutoarea e cel puțin la fel de deșteaptă ca el, se ridică la înălțimea ocaziei, replicând pe măsură. Eu și Stanley abia dacă mai scoatem o vorbă, dar pe amândoi ne amuză întrecerea verbală care a început sub ochii noștri. Inevitabil, discuția cârmește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
el definitiv. De la primele simptome ale bolii până la deces a trecut exact un an de zile, timp în care s-a și căsătorit cu Felicia, o fată foarte drăguță, contabilă la o cooperativă meșteșugărească. În timp ce discuta, Bidaru avu impresia că interlocutoarea sa nu e Marinica Bălănescu, cea pe care o știa el. O transformare vizibilă, în felul ei de a fi, îl făcu să creadă că în fața lui se află o cu totul altă persoană. * * * Într-adevăr, persoana cu care discuta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dintre ei. Tinerii discută probleme religioase sau filosofice. Elevele merg la festivaluri de jazz, dau primele lor petreceri și apoi, după un concert frumos la biserică, dau chiar și un pupic. La o masă de marmură, un licean îi spune interlocutoarei lui că a sosit timpul ca relația lor să se transforme dintr‑o cunoștință pasageră în ceva mai mult - liceana o numește încă prietenie, ceea ce lui i se pare o rezervă de neînțeles. Dar într‑un fel, băiatul simte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Am rămas tot timpul prieteni. Solistul amuțește. — Iată, deci, reia glasul repezit al animatorului, suntem aici, atâția, cu justificări felurite. Politica și arta, când rămân un protest, nu pot fi decât apropiate. — Și iubirea, probabil... îl întrerupe, de data asta, interlocutoarea. Zâmbetul sarcastic pe care l-a tot amânat doar mijește, privirea rămâne obturată de ventuzele negre ale ochelarilor. Dar iată, cu totul surprinzător, nu-i dă răgaz. — Așa sunt trenurile. Duc tot felul de răzvrătiți. De la neveste sau slujbe, de la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
imprudențele, câte, pregătite, ascunse ! Aerisirea cotloanelor unde se păstrează tristețea, molozul minciunilor, tainele tulburi, intențiile vinovate, ipocrizia și frica, amânatele ranchiune. Pune sângele în mișcare, încălzește și ustură sufletul, pneuma aceea gingașă, s-o tot ocrotești în otravă și cântece. Interlocutoarea simte repede despre ce e vorba : n-ai decât să-i vinzi primul cuvânt, recunoaște prompt parola. Te ascultă cu sfințenie, ehe, prin câte n-a trecut fiecare, câte nu știe, îți răspunde numai când trebuie și la chestiune. Înțelege
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
plasa bunului simț dedesubt. Aruncă informația despre fata care se masturbează știe el, i-a telefonat chiar ea cu un hamster. În traducere... libertină: ca să faci sex, n-ai nevoie de sentiment. Și se crede cu haz cînd îi spune interlocutoarei, logic și spontantaneu: "Ce? Dacă-ți pierdeai virginitatea (și scoate un șir de onomatopee, sugerînd bufnetele) cu un picior de scaun, te îndrăgosteai de scaun?" Urît mai arată viața între Bebe Sex și Titi Sacru, între vipuri goale și vipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
drăgălașa mea bluziță În stil rustic, cea care primise complimente de la două - nu de la una, ci de la două - asistente de modă, avea acum pete de sudoare la subraț. Cui Îi păsa? Eram pe cale să mă scutur de țăcănita asta de interlocutoare internațională din spinarea mea și eram Încântată. — Ahn‑dre‑ah? A sunat ca o Întrebare, dar eu mă concentrasem doar pe aflarea motivației care o determina să ne Încurce permanent numele. La Început crezusem că o face deliberat, În tentativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am spus, aduci, da' nu-s ca a me! Poți să aduci douăzeci da' dacă nu-s ca asta, cu folos." Scoaba a fost găsită în curtea bisericii. Locul bun și curat al bisericii îi conferă obiectului calități deosebite, spune interlocutoarea noastră. Atributele locului care se transferă asupra obiectelor, lucrurilor și ființelor care intră în contact cu el sunt o constantă în credințele românilor. Ernest Bernea, în Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român..., prezintă relatări cu privire la acest lucru. Locul bun
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
dulapuri în perete și o bucătărie proaspăt zugrăvită Mijloacele de transport opresc la doi metri de ușa de Ia intrare Orientată spre vest Nu are grădină Are toaleta în curte, la fel și spălătoria Repararea ei va costa o avere INTERLOCUTOAREA: Mă plimbam cu un băiat și acum sunt... știți dumneavoastră! PREOTUL: Nu, nu știu. INTERLOCUTOAREA: Păi, m-a invitat la el acasă și pe urmă m-a sărutat și pe urmă a... cum să zic... ei bine... știți dumneavoastră! PREOTUL
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
de ușa de Ia intrare Orientată spre vest Nu are grădină Are toaleta în curte, la fel și spălătoria Repararea ei va costa o avere INTERLOCUTOAREA: Mă plimbam cu un băiat și acum sunt... știți dumneavoastră! PREOTUL: Nu, nu știu. INTERLOCUTOAREA: Păi, m-a invitat la el acasă și pe urmă m-a sărutat și pe urmă a... cum să zic... ei bine... știți dumneavoastră! PREOTUL: Nu, nu știu. Ce s-a întâmplat de fapt? INTERLOCUTOAREA: După ce m-a sărutat, vedeți
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
dumneavoastră! PREOTUL: Nu, nu știu. INTERLOCUTOAREA: Păi, m-a invitat la el acasă și pe urmă m-a sărutat și pe urmă a... cum să zic... ei bine... știți dumneavoastră! PREOTUL: Nu, nu știu. Ce s-a întâmplat de fapt? INTERLOCUTOAREA: După ce m-a sărutat, vedeți, el a... cum să zic... știți dumneavoastră... și acum sunt... un fel de... cum se zice... știți... și nu prea știu ce să fac. Interlocutoarea și-a terminat fraza cu o intonație urcătoare la cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
PREOTUL: Nu, nu știu. Ce s-a întâmplat de fapt? INTERLOCUTOAREA: După ce m-a sărutat, vedeți, el a... cum să zic... știți dumneavoastră... și acum sunt... un fel de... cum se zice... știți... și nu prea știu ce să fac. Interlocutoarea și-a terminat fraza cu o intonație urcătoare la cuvântul "fac", lăsând ascultătorii să se gândească dacă pune o întrebare sau face o declarație, sau dacă a terminat într-adevăr ce avea de spus. Trebuie să recunoaștem că această formă
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
funcționeză mai dihai decât hârtia de turnesol. Ion Iliescu tresare și azi în somn, înroșindu-se, când își aduce aminte de interviul dat Alinei Mungiu la TVR, când toată abilitatea lui de aparatchik comunist a fost plesnită sonor de o interlocutoare care nu a ezitat să-l trateze așa cum merita. Năstase s-a învinețit, zice-se, făcând o criză și a dat chiar cu pumnul în masă, riscând să-și rupă o unghiuță, când a fost informat că nu are ce
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o bibliotecă impresionantă, dar destul de bogată, care beneficia de primele binefaceri ale informaticii. Ceea ce mă interesa, erau însă și cărțile despre România. Am constatat că totul se reduce la câteva lucrări și articole periodice, publicate în afara României. Am convenit cu interlocutoarea genul de lucrări care erau de interes, întocmind o listă relativ lungă. Îi am promis că voi procura o serie de lucrări pentru completarea substanțială a cărților și periodicelor despre România. Întors la Paris, am solicitat la București cărți și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
morală. — Alo? zic prudentă. — Alo, Becky? Martha sînt. — A, Îmi dau eu părul de pe față, făcînd eforturi să atribui și un chip vocii. Ăă... bună. — Voiam doar să mă asigur că n-ai uitat de ședința foto de vineri! zice interlocutoarea, cu chef de vorbă. Abia aștept să-ți văd casa! Vogue. Rahat. Am uitat complet de chestia asta. Cum am putut uita de o ședință foto Vogue? Doamne, asta chiar Înseamnă că viața mea e zob. — Deci, totul e ok
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]