6,119 matches
-
spune esențial un scriitor despre viață, e acela luat lui Ismail Kadare, romancier albanez în mare vogă la Paris și împărțind cu România condiția balcanismului constitutiv, așa cum este el, nesuferit și amuzant, evervant și fertil deopotrivă. De altfel relația diverșilor interlocutori cu România este întrebarea constantă adresată de Rodica Binder. Este probabil semnul unei nostalgii de intelectuală expatriată dar și al preocupării față de statutul culturii țării de origine în context european, obsesia reflectării de care suferim toți. Excepțional mi se pare
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
opinia impresionistă și să aducă rigoare și luciditate judecății de gust, dar nu numai atât. Plasând lucrurile strict pe terenul teoriei literaturii, se poate vehicula ideea adevărului unei critici de tip reader response. în final aș cita opinia unuia dintre interlocutorii Rodicăi Binder, Richard Swartz, corespondent pentru o perioadă al unui ziar suedez în Europa de Est și care circumscrie perfect libertățile și limitele dramatice ale unei opere (paradoxală!) în specia efemeră a jurnalismului, devenite inerente, în sens ontologic și nu estetic, Dialogurile
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
de această dată de criticul Ion Pop vine să completeze perfect cartea Rodicăi Binder în aceste pagini, ca într-un fel de regal cultural de Crăciun pe care editura Polirom îl oferă cititorilor săi. Dacă enumerăm fie și numai numele interlocutorilor lui Ion Pop, comentariul este de prisos: poetul Yves Bonnefoy, Michel Déguy, A. Finkielkraut, Jaques le Goff, Maurice Nadeau, Jean d'Ormesson, Georges Poulet, Jean Rousset, Phillipe Sollers, Starobinski, Todorov, adică toată crema gândirii '68, la o cafea de după-amiază
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
Goff, Maurice Nadeau, Jean d'Ormesson, Georges Poulet, Jean Rousset, Phillipe Sollers, Starobinski, Todorov, adică toată crema gândirii '68, la o cafea de după-amiază. La fel ca în volumul Rodicăi Binder, discuțiile sunt precedate de un scurt excurs în opera interlocutorului (și poate că aici apare diferența dintre interviul jurnalistic, simplu, și cel de literat, erudit, rotund, cu bază teoretică a discuțiilor, lecturi preliminare și concluzii de rafinament.) Baza ideatică a convorbirilor acoperă tot spectrul cultural actual, de la fenomenul televiziunii la
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
jur. Primul program de training este atelierul de vorbire în public “Vorba bună”: Cu siguranta ți s-a întâmplat nu doar o dată să te plictisești îngrozitor în timpul prezentării făcute de un vorbitor neinspirat sau să suferi în tăcere în fața unui interlocutor agasant, fără să mai fii în stare să-ți aduci aminte în nici unul dintre cazuri despre ce ți s-a vorbit. Atelierul Vorba bună este dedicat celor hotărâți să nu îngroașe rândurile acestor specii de vorbitori. Pe parcursul a două zile
Vorba bună. Atelier de vorbire în public by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82380_a_83705]
-
îți este greu să o menții vreme îndelungată fără un efort conștient. Dacă te simți confortabil, cel mai probabil te afli într-o postură închisă. Fă următorul exercițiu: încearcă, în timpul unei întâlniri, în timpul căreia ești așezat față în față cu interlocutorul tău, să nu încrucișezi nici picioarele, nici brațele. Picioarele se ating aproape imperceptibil, iar genunchii pot fi doar ușor înclinați într-o parte. Așază palmă dreapta pe piciorul drept și cea stânga pe cel stâng (dacă nu ți se pare
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
genunchii pot fi doar ușor înclinați într-o parte. Așază palmă dreapta pe piciorul drept și cea stânga pe cel stâng (dacă nu ți se pare ciudat, poți chiar încerca să ții palmele orientate în sus). Evident, între tine și interlocutorul tău nu trebuie să se afle niciun birou, măsuța sau alt obiect de mobilier. Acum încearcă să menții această postură pe parcursul întâlnirii. Pe masura ce discuția te va absorbi, palmele tale se vor căuta una pe celalaltă și se vor uni, o
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
postúrile deschise este că organele vitale sunt foarte expuse unui eventual atac. Atunci cand interacționăm cu cineva, o prudență ancestrala ne face să adoptăm o poziție de apărare, încrucișând atât brațele, cât și picioarele. Într-o lume în care posibilitatea ca interlocutorul nostru să ne atace fizic în timpul unei întâlniri este practic ignorabilă, ceea ce transmitem cu această postură este: “Mi-e teamă de tine. Ești periculos / periculoasă.” Când adoptăm o postură deschisă, firește că nu ne simțim confortabil, pentru că ne opunem instinctului
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
a trecut, din păcate (sau, mai bine zis, din fericire), este reacția neplăcută pe care mi-o provoacă fumul de țigară. Nu mă deranjează o țigară aprinsă într-un spațiu deschis (sau într-un spațiu închis foarte bine aerisit), atâta vreme cât interlocutorul meu nu le “sudează”. Cu adevarat supărător este, însă, când sunt mai mulți fumători pe o rază de câțiva metri patrati, iar aerul capătă culoarea, mirosul și consistentă gazelor de eșapament. Știu (din cărți și din experiența) că așa că le
Aer curat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82362_a_83687]
-
mai fost schimbat de câteva săptămâni. Cam așa mă simt eu. Intru într-un restaurant sau o cafenea, simt un iz neplăcut, dar îmi zic că e suportabil. Îmi deschid laptop-ul să lucrez ceva sau încep o conversație cu interlocutorii mei și nu observ că localul devine tot mai populat. Apoi, deodată, încep să curgă vălătucii de fum. La o masă sunt șase oameni și toți șase fumează. În spatele meu, cineva a lăsat o țigară aprinsă în scrumiera și fumul
Aer curat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82362_a_83687]
-
Dragoș Bucurenci Cosmin Alexandru scrie despre punctul de fugă pe care se sprijină privirile noastre atunci cand evităm să ne uităm în ochii interlocutorului. Și propune o arheologie foarte interesanta a acestei eschive: Țin cursuri de vorbire în public și aproape în fiecare grupă de cursanți, oricât de ridicat ar fi nivelul ierarhic pe care îl ocupă în companiile lor, cel puțin jumătate au
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
Mi-au plăcut întotdeauna examenele de tip oral în care aveai impresia că stai de vorbă cu proful, în sfârșit de la om la om spunandu-ti opina despre teorii, cărți, viața.. stabilim sau nu contactul vizual în funcție de interesul stârnit de interlocutor și de starea noastră, nu din teama sau din pricina vorbelor primite-n copilărie....eu, una, daca am mintea procupata de-ale mele, nu stabilesc acest contact decât superficial...și ce să mai, ne uităm într-un anume fel atunci cand persoană
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
acest capitol de dictatură mi se pare unul dintre cele mai curioase și mai fertile: doar sub dictatură observi aproape instantaneu care sunt opțiunile politice ale unui om. Instantaneu și fără greș. într-un regim criminal, opțiunea politică reală a interlocutorului se poate ghici în trei minute, după un banal schimb de fraze despre starea vremii. Avantajul psihologic al situației de teroare! în acest sens, Doamna Zoe nu numai că îndeplinea toate criteriile admirației noastre, ci le și depășea cu brio
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
sale intenții, bietul om se întoarce în apartament, pune mâna pe telefon și cheamă poliția de proximitate. Într-un târziu, la celălalt capăt al firului răspunde o voce blazată iremediabil. - Mdea. Cetățeanul e lăsat să-și explice motivul apelului, fără ca interlocutorul să intervină cu vreo întrebare. Abia când se interesează în cât timp o să descindă echipajul care o să-i pună la punct vecinii, își dă seama că a consumat impulsuri de pomană. Căci vocea rostește solomonic și răspicat: - E ziua la
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
ar fi putut să-mi schimbe viața? Nu mi-am pus o astfel de întrebare niciodată, decât, așa, uneori, cochetând cu felurite chestionare sau alinturi de uz intern mă încercau și astfel de trecătoare gânduri. Ascultându-l pe distinsul meu interlocutor, gândindu-mă la puterea grozavă a întâlnirii cu un astfel de model despre care să poți mărturisi, după mai bine de jumătate de veac, că ți-a modificat viața, am simțit, după amar de ani și pornit și eu de-
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
a fost extrem de murdară, cu grave încălcări ale legislației, financiare, a elementarului bun simț. În toate dezbaterile electorale care în lumea civilizată se bazează pe concurs de programe, Dodon și valeții săi au mers pe calea: ce nu ar spune interlocutorul să răspundă „Și tu ești hoț...”. În noaptea de după alegeri internauții glumeau cu umor amar: „Mâine ne întâlnim la aeroportul internațional”. Tineretul nu-și mai vede viitorul aici acasă, în acest colț de țară capturat de mafioți, hoți, oligarhi. În
AM PIERDUT ALEGERILE DAR… de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380639_a_381968]
-
subiecte și problematici, abordate în diferite împrejurări și din diverse motive sau cu diferite scopuri, nădăjduind că, cel puțin, am încercat într-un mod cât se poate de sincer și smerit să-mi aduc și eu, mai ales dimpreună cu interlocutorii mei, smerita mea contribuție la clarificarea sau lămurirea unora dintre importantele probleme bisericești ale vremurilor noastre, așadar cu ajutorul punctelor de vedere și opiniilor acestor oameni deosebiți față de problemele spirituale și duhovnicești ale lumii contemporane, în fața cărora noi nu suntem altceva
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
i-au privit pe alți cărturari de seamă, cum au fost Ion Luca, Leca Morariu, Petre Comarnescu, Iraclie și Ciprian Porumbescu, Eusebiu Camilar, Magda Isanos, S. Fl. Marian ș.a.). 1. Învățatul universitar ieșean, Profesorul Petru Ursache, fiindu-i un bun interlocutor academic, și interpretându-i osârdia neîntinată de timpurile roșii sau oboseala explicabiă, l-a caracterizat pe Nicolae Cârlan drept „un împătimit al izvoarelor”. 2. Cartea, la care ne vom referi, se intitulează Nicolae Labiș - Opera Magna , Editura Lidana, Suceava, 2013
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
ediția nominalizată, câteva pasaje din postfața lui Marin Sorescu (admirabil survol critic expus în alt registru decât cel cunoscut de disciplina în cauză). Așadar: Formula Jurnalului îmbracă cel mai bine spiritul oral al lui I.D. Sîrbu care se încărcă în fața interlocutorului, guraliv sau mut, și funcționa ca un aparat de fotografiat cu blitz. Fotografia petece din realitate, petele din soare și din lună, de parcă ar fi mitraliat-o. Jeturi de lumină căutând ideea și fixându-i cu mare repeziciune conturul.Și
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
mizează pe o conversație a egalilor, pe corespondența spiritului care să asigure deschiderea unei lungimi de undă împărtășită de entitățile plasate de o parte și de cealaltă a oglinzii narative. Aflați în proces de definire identitară, autorii nu își neglijează interlocutorul romanesc, făcând din public un complice în aventura scrisului. Prin povestiri cu aer de întreg sau țesătură epică structurată meticulos și așezat, scriitorii sinelui ajung să se impună în conștiința unui public avid de ingerarea modelelor livrești asimilabile drept paralele
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
se poate lovi lesne fie de limita subiectivă (volițională) a repondentului, fie de cea obiectivă a aceluiași (sărăcia cu duhul). Important e ca realizatorul de interviuri să fie o persoană de calitate intelectuală și de probitate, care să-i dea interlocutorului satisfacția unui "joc de mingi" ca la tenis, în așa chip încît partida să fie reușită cu concursul ambelor părți. E nevoie nu doar de inteligență, tact, de ceea ce s-ar numi o vocație colocvială, ci și de o minimă
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
domnule, au pierit, așa, peste noapte!... Au fugit și bulgarii, și turcii... Strada Holban e pustie... mahalagiii adună hârtiile, afișele... Foiță de țigare. Ecranul memoriei fixează ce nu trebuie, și deseori omite decisivul. Așa de exemplu nu pot uita negul interlocutorului, cu păr rar și roșu, îl văd deasupra mustății, ca o gânganie... Un interval de ceață, și iată apare un regiment. în zdrențe, cu casca franceză dată pe ceafă, sunt adevărați eroi... De la Paris sosesc mereu telegrame. Să oprim înaintarea
File de istorie de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10620_a_11945]
-
trebuie să-mi găsesc o identitate." În ambele situații avem de-a face cu: 1) fraze scurte sau medii, eliptice adesea, care transcriu un monolog oral al cărui subiect gramatical coincide cu subiectul enunțării. 2) fraze adresative, în care apar interlocutori, fie că este vorba despre autorul-enunțător sau despre un martor, pretexte ale unui discurs tranzitiv. De cele mai multe ori, destinatarul, pentru că este indicat doar prin pronumele personal, permite identificarea cu cititorul (în fragmentul secund) sau, din partea cititorului, cu naratorul-autor (în primul
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
și face, până la urmă, de nerecunoscut. Publicului de ultimă generație ar trebui totuși să i se atragă atenția că domnul acela coleric și logoreic, pe care îl vedem mereu la televizor gesticulând și vociferând, întrerupându-l și contrazicându-l pe interlocutor, amestecând probleme grave cu bancuri de toată mâna, făcând glume și rating, domnul acela purtând numele de Mircea Dinescu a fost odată un mare poet.
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
semnalizare și de comunicare spre a trece dincolo, în zona de investigație și de provocare. Dacă Paula Ribariu nu sistematizează semnale de-a gata, un alfabet inteligibil pentru un partener scontat, atunci ea inventează limbaje proiective, lansează capcane simbolice pentru interlocutori imprevizibili. Dar cum artista manipulează memoria, creînd lumi actuale din straturile succesive ale unor posibile existențe adormite, cum timpul reprezintă, într-o măsură impresionantă, materia ei primă, în mod fatal ea își caută parteneri sau noi ipostaze în straturi succesive
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]