357 matches
-
în care o privea în timp ce îi vorbea despre hayeren. Da, era o femeie inteligentă, cultivată, fermecătoare și... suficient de lucidă ca să nu-i ia chiar totul. Evantaiul dansă o clipă în lumina lumânărilor, apoi se strânse cuminte în mâna ei. Intermezzo informativ. O relatare a lui Ivan, care tocmai trecuse Dunărea cu Înălțimea Sa, Marele Komandir, și ar fi ajuns la Constantinopol dacă n-ar fi fost... „Frig strașnic, ca la noi, în Rusia. Ninsori, vânturi aprige. Smulgeau căciuli, fulare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întotdeauna pe bărbați să uite toate celelalte lucruri, în afară de unul singur. Du-te, dragul meu, și nu mai întârzia să-ți faci datoria! ― Nu, nu! Rămân și chiar mă așez aici, între perne. Scrisorile acelea mai pot să aștepte puțin. Intermezzo informativ: Uneori, atât soțul, cât și soția râvnesc la serviciile aceleiași persoane, fără să știe însă unul de intențiile celuilalt. În cursul serii, feciorul primi două bilete. Unul, vârât cu de-a sila în palmă de către domnul conte, celălalt, strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
măcar șahul acela cu povești. Dar dacă el pleacă tot timpul... Prințul simți o mișcare blândă în miezul inimii. O zbatere de aripi moi. Bucuria de a constata că iubita lui cea mică îi semăna perfect. Și ea bătea șaua. Intermezzo informativ: Pentru unele mame, o supărare poate fi un prilej de nobilă mândrie. După liturghia pentru cei patruzeci de martiri creștini de la Sevastia, clucereasa Elenca reveni în casa ei părintească, în casa Dudescului, una dintre cele mai impunătoare case din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mult iubitei sale mame o scrisoare temperată, descriind, ceva mai poetic și oarecum vesel, groaznica furtună pe care o înfruntase, păstrând totuși pentru el lacrima vărsată, după care aplică pecetea mică, ovală, cu armele Văcăreștilor, pe ceara roșie proaspăt picurată. Intermezzo informativ: Printr-o bizară coincidență - formulă consacrată în relatările paranormale - o altă furtună prilejuia mărturisirile primadonei și dănțuitoarei Nanone într-o lungă epistolă adresată unei bune prietene din Londra. PASAJ RETRAS Drăgălașa mea amică de suflet, te rog să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așteptă câteva secunde, dar prințul mânca liniștit. Așadar, Alteță, pot spera că veți onora deschiderea lojei prin prezența dumneavoastră? Câinele de la picioarele prințului tresări și Manuc privi în jur, surprins de întunericul care înghițise, pe nesimțite, toate formele și culorile. Intermezzo informativ: Despre marile probleme ale altui câine cu mult mai mic. Maltezul doamnei consul era profund nefericit. Nu-și mai găsea locul. Făcuse o grămadă de drumuri în sus și în jos. Coborâse scara, intrase în cabinetul stăpânului, de unde fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi încântat. Vedeți, prezența ei aici, în atelier, nu-mi mai trezește decât un sentiment răvășitor al absenței. ― Atunci, tabloul?... Portretul acesta?... ― Oh!... Cu el se întâmplă altceva. E ca și cum nu eu, ci ea ar aștepta răvășită de absența mea. Intermezzo informativ: Despre nesperatul prilej pe care o zi de aniversare îl poate aduce în rezolvarea unor mari necazuri din dragoste. La lumina unei lumânări, Guibert curăța un pistol cu meticulozitatea de care poate fi capabil doar un medic. Dante Negro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
privi lung, cu ochii mijiți, silueta care se îndepărta tot mai mult. Apoi un zâmbet ambiguu străluci, doar o clipă, pe obrazul lui. Și, uluit, Guibert îl auzi silabisind niște cuvinte nu mai puțin ambigue: ― Da!... Va fi al meu. Intermezzo informativ: Despre o insolită alăturare a două capete tăiate de păstrăvi prăjiți cu două dintre cele mai importante capete diplomatice ale vremii, ambele eșuate în aceeași farfurioară pentru resturi. În restaurantul hanului, Marele Komandir cina singur. De obicei lua masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
altfel frumos lucrată, spuzită toată cu diamante, și un discurs în limba franceză, cam dezlânat și agramat, din care Marele Komandir reținu doar recunoștința lor fierbinte pentru gospodăreasca administrare a țării. Un bun motiv pentru o nouă cupă de șampanie. Intermezzo informativ: Despre falsa răceală a unui amiral, despre amărăciunea, dar și despre admirabilele lui speranțe cu totul și cu totul desprinse de realitate. O răceală rebelă îl împiedică pe amiralul Pavel Ciciagov să fie prezent la semnarea tratatului, însă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deja măcinate și preschimbate în pulberea amintirilor. Sorbi și ultima picătură din cafeaua pregătită după o rețetă a prințului - ah, cât îi va lipsi și cafeaua asta cremoasă, densă, atât de parfumată! -, se ridică în picioare și porni spre trăsură. Intermezzo meditativ: Despre insolita călătorie în timp a unei simple hărți. În cadrul unei licitații care a avut loc într-o zi de miercuri, 4 decembrie 1991, printre multe alte obiecte importante aparținând împăratului Napoleon I, a figurat și o hartă detaliată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
copleșit. Pentru el priveliștea era insuportabilă până la durere. Era de-a dreptul tragică. Îi venea să strige, să urle în gura mare, peste urletele celorlalți: Dar uitați-vă bine! Așa suntem noi! Chiar așa! Biete păpuși jucate de puternicii lumii. Intermezzo informativ: Despre o ciudată melancolie imperială și despre tulburătorul efect al veninului strecurat de agenții francezi din Balcani în cerneala numeroaselor lor rapoarte. Și nu numai. Agenții încercau, prin toate mijloacele și pe toate căile, să orienteze furia sultanului asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pictorul părea să fi uitat. Degetele lui atinseră hârtia. Risipea o undă parfumată. Parfumul Marioritzei. Dincolo de toate îndoielile lui, undeva, pe dinăuntru, îl încălzea speranța, chiar bucuria de a avea un aliat. Și ce cap limpede purta acest nesperat aliat! Intermezzo informativ: Câte ceva despre cățelușul Bichon, despre o pace universală, ca și despre avantajele meseriei de valet. Maltezul trăia clipe nesperate de fericire. Julien se ocupa personal de el. Îl spăla, îl pieptăna cu deosebită răbdare și, fapt cu totul neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe după mobile, spre marele amuzament al domnului Ialomițeanu. — Yvonne ! Știi unde trebuia să fii la ora aceasta ! Lumea străină o tulbură și o obosește și, cu cât e mai obosită, cu atât e mai dificilă... S-a creat un mic intermezzo : doamna Mironescu îi cere Yvonnei să meargă mai repede la culcare, domnul Mironescu o complimentează pe madam Ana pentru tortă, domnișoara Margot se consultă în șoaptă cu domnul Ialomițeanu, iar acesta, râzând ștrengărește, o îndeamnă să-și spună nedumeririle cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
piatră, voind să ațipească doar o jumătate de oră. Ar fi fost poate sfârșitul, dar nu îl mai interesa nimic și ar fi dat totul pentru o clipă de somn. Totul ? ! i-a reproșat micuța cochetă și a urmat un intermezzo de marivaudage, în care - îndrăzneață generație a ultimilor tineri ! - s-au schimbat priviri tandre și surâsuri cu subînțeles, ce făceau perfect abstracție că mă aflam și eu de față. Și cum de n-ai adormit, deci ? l-am întrebat eu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
seama că, dacă-și puneau satul În cap, restul trupei nu mai găsea nimic din ei... PÎnă la urmă am scăpat, ne-am văzut de viață cum am putut... SÎnt În tren, cîmpul care se vede afară e ca un intermezzo. O vreme, Îmi plimb pe deasupra lui mintea grea, care nu-și găsește o cale să se descarce de Întrebări. După care cîmpul, atunci cînd ajung să-l văd și să Înțeleg pe unde sînt, cîmpul ăsta ajunge și trecut, și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
grâu sau soia. Și cu doar câteva decenii în urmă, fusese acoperit de zeci de ierburi pe care Weber nu le putea numi. Peste douăzeci, două mii de ani, avea să regreseze iar la ierburi, fără vreo amintire despre acest scurt intermezzo uman. Pe aleea lui Mark era parcată altă mașină; intui a cui era. Pulsul lui Weber răbufni, într-o reacție de tip „luptă sau fugi“. Își cercetă fața în oglinda retrovizoare: arăta ca un pitic de grădină spălăcit. Ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din 75 H.P., astfel de texte sînt un fel de omagiu tardiv adus dadaismului - acea „pușcă Încărcată cu zgomot pur” sau „mitralieră de confetti”, cum Îl vor defini, cu umor, chiar camarazii avangardiști ai lui Voronca. Acestui, ca să zicem așa, intermezzo ludic, Îi urmează Însă o etapă cu mult mai ambițioasă, În care echivalențele poetice ale plasticii constructiviste sînt urmărite sistematic: simbolicei tabula rasa se cuvenea să-i succeadă momentul pozitiv al construcției. Cum Înțelegea Voronca acest moment s-a putut
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Ecovoiu, Cei trei copii-Mozart Ioan Groșan, Planeta Mediocrilor Petru Cimpoeșu, Nouă proze vechi • Ficțiuni ilicite Gabriela Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile ***, Rubik (roman colectiv) Nicolae Breban, Îngerul de gips Stelian Tănase, Maestro V irgil Duda, Ultimele iubiri Marin Mincu, Intermezzo II : Graziella Nicolae Breban, Orfeu în infern Augustin Buzura, Raport asupra singurătății Nora Iuga, Hai să furăm pepeni Ioan Lăcustă, Replace all (Colcăiala) Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor Dora Pavel, Pudră Adrian Oțoiu, Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita Cătălin Dorian
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să fie mai mult sau mai puțin originali: Atunci când rapsozii cântau versurile Iliadei sau ale Odiseei și considerau că ele nu atrăgeau suficient atenția sau nu stârneau curiozitatea publicului, adăugau, pentru a-i relaxa pe auditori și sub formă de intermezzo, scurte poeme alcătuite aproape din aceleași versuri cu cele recitate, dar al căror sens îl deturnau pentru a spune altceva, lucru menit să amuze publicul"89(trad.n.). Se pare că, ulterior, între forma orală/ recitată și ideea de text
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în răspăr cu ideologia burgheză a criticului modernist), care pune sub semnul îndoielii capacitatea creatorului român de a scrie roman. Dar Lovinescu nu voia să rămână un scriitor oarecare... Din acest motiv, capitolul ultim merită, cred, mai multă atenție. După intermezzo-ul critic, în care literatura autohtonă e analizată din unghi sociologic, apare din nou în prim-plan Bizu, acum în ipostaza de purtător de cuvânt auctorial, și nu de "agronom". Eroul lovinescian se plimbă pe aceleași cărări, în peisajul binecunoscut
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de Steven Runciman, Raoul Manselli, Milan Loos, Henri-Charles Puech, Heinz Halm și alții, combătută Însă cu Înverșunare de o serie de cercetători ai literaturii armene, cum ar fi F.C. Conybeare (1898) și, mai recent, Nina G. Garsoian 21. Rațiunea acestui intermezzo armenesc a constituit-o descoperirea, În prima jumătate a secolului al XIX-lea, a Scripturii unei secte armenești, sectă care părea să se tragă dintr-un grup din vechime identificat uneori cu mesalienii și a cărei denumire a părut apropiată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adesea deposedat cu seninătate. Aflat în plin proces de textualizare, "heliadistul" Marin Mincu este simultan cultură și natură, conștiință și inspirație, având grijă mereu să schimbe perspectiva și registrul, pentru a rămâne în miezul realului. Trăindu-și poetica propriului roman "Intermezzo", plonjează în adâncul scriiturii pentru a căuta viața, demnitatea ei cognitivă, debarasându-se de iluzii și trucuri. Mușchetarul, cavalerul danubian, lupul singuratic, Dracula (natură titaniană și catilinară), toate aceste măști ale Scriitorului se subsumează până la urmă uneia singure: a omului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
1. Lăcrămioara Petrescu, op. cit., p. 124. 2. Ibidem. 3. Thierry Laget, Un amour de Swann, Gallimard, Paris, 1991, pp. 88-89. 4. Al. Călinescu, Biblioteci deschise, Ed. Cartea Românească, București, 1986. 5. Lăcrămioara Petrescu, op. cit., passim. SCENA ȘI IRONIA. CU UN INTERMEZZO DESPRE TEATRALIZARE ÎN EPICUL CARAGIALIAN DESPRE CUM NIMIC NU ESTE CE PARE A FI ... între protagoniști fericiți și nefericiți, despre oglinda întoarsă a cuvintelor nevinovate și meșteșugul vorbitorului inteligent. Despre cel ce ascultă și cel ce conduce ceremonia. Cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ȘI CAVOU..." 56 CASA DE ZID ȘI CASA DE SIMȚIRE 68 MOARTEA LENOREI 76 FASCINAȚIA ASCUNSULUI 81 NOTE 85 "...CAMIL CITEȘTE LA DAME AUX CAMÉLIAS..." 86 RE-SCRIEREA INTERTEXTUALĂ. LA DAME AUX CAMÉLIAS 99 NOTE 101 SCENA ȘI IRONIA. CU UN INTERMEZZO DESPRE TEATRALIZARE ÎN EPICUL CARAGIALIAN 102 DESPRE CUM NIMIC NU ESTE CE PARE A FI 102 SCENE CARAGIALIENE 105 MALENTENDU ȘI MAL... ENTENDU NENOROCIRILE AVANSCENEI 111 UMBRA AUTORULUI SAU IRONIA DISCURSULUI ROMANESC 119 IOANIDE ȘI SALVAREA PRIN IRONIE 120 SCENA
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
insinuant. Ca să înțelegem cu adevărat ce tragedie, ce nerozie este războiul, se cuvine să ne plecăm urechea la animalele de câmp și de pădure. Imediat ce tac tunurile, se înalță iar cântecul greierilor și al lăcustelor, al porumbeilor și al turturelelor. Intermezzo-ul muzical care umple timpii de pauză este un fel de imn al păcii. * * * Într-o vreme, prizonierii din centrul de detenție de la Muret, aproape de Toulouse, aveau o tehnică proprie de îmblânzire a șoarecilor de pădure care mișunau prin închisoare
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
că nu este laș ori ezitant, depășind o stare de criză inerțială care îl măcina. Nu-și poate clama victoria fiindcă, până la răzbunarea supremă, tăcerea este virtutea lui de preț, însă în forul lăuntric își strigă bucuria. Ca într-un intermezzo din Simfonia destinului, între două lupte se reculege pe marginea gropii ținând în mâna dreaptă craniul histrionului ce făcea deliciul unei curți regale a cărei strălucire este acum umbrită de patibularul Claudius. Bogat și iubit de aproape toate femeile din
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]