401 matches
-
ca tabla înmulțirii. Pe înțelesul oricui. Astfel concepută, istoria a devenit un instrument formidabil de propagandă. În fond, ea proclama un singur lucru: comunismul va învinge. Îl proclama cu siguranța unui adevăr științific elementar."326 Demarat cu o puternică vocație internaționalistă, comunismul sfârșește în naționalism și chiar izolaționism (ca orice utopie îngrozită de ideea contaminării), susținut prin demonizarea străinilor, cu instrumente discursive derutante pentru o minte logică, dar rămânând singurul tip de discurs care putea struni o populație dezorientată: "internaționalismul și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
îndeaproape tiparul impus prin Conan Barbarul: mușchi, paloș și femei superbe (nu neapărat în această ordine) DC și East and West Associations fiind chiar acuzați de simpatii comuniste), nu au avut o carieră îndelungată, de eșec lovindu-se și mesajele internaționaliste pe linie rooseveltiană, care proiectau o poliție tetrarhică (SUA, Europa, URSS și China); cresc însă vertiginos anxietățile Războiului Rece, provocate de posibilitatea unui război atomic.629 În acest context se bucură de un succes enorm banda desenată de război, pe
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de asediu" opusă celei tradiționale, pentru care cucerirea romană oferise beneficiile unei civilizații superioare, și superioritatea românească în orice domeniu.904 Haiducul apare și el ca un "ilegalist" istoric, un revoltat funciar, însă profilul său nu se integrează în butaforia internaționalistă, ci din contră, apare descris ca cel mai dârz apărător al identității naționale, sabotată din vârful ierarhiei politice și eclesiastice. Figură romantică, fără îndoială, apărătorul săracilor și al românității, penetrează întreaga istorie, de la amintiții latrones daci, la sfârșitul veacului al
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și că o transformă radical. Construirea și dezvoltarea secțiunilor naționale merg paralel cu inserția lor crescîndă în societate, dar conducătorii acestora nu au o conștiință clară a consecințelor unui asemenea proces. Pentru majoritatea partidelor socialiste, realitățile naționale trec înaintea idealurilor internaționaliste. Mascată de un discurs revoluționar, această evoluție s-a continuat, insidios, pe toată durata istoriei Internaționalei a II-a. Constituirea Internaționalei Dispariția formală a Internaționalei I, în 1876, la puțin timp după prăbușirea Comunei din Paris, nu a împiedicat totuși
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
se confruntă socialiștii austrieci 15. Ele au și un nume: lupta pentru votul universal care va fi obținut în 1907 și mai ales intervenția în cadrul unui Stat multinațional în cadrul problemele naționale sînt puse cu acuitate. Chiar în cadrul proletariatului austriac, solidaritatea internaționalistă, acest ideal de mișcare socialistă, se lovește de un sentiment de apartenență la un grup național bine determinat. Cine va cîștiga? Chestiunea naționalităților este de o atît de mare complexitate în Austro-Ungaria, încît nu numai că este discutată în cadrul Partidului
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
fără pereche, om politic excepțional, prestigiul său este demn de luat în considerare, nu numai în cadrul mișcării socialiste; el este singurul în măsură să facă sinteza diverselor curente care, începînd cu congresul de unificare din 1905, coabitează în sînul SFIO. Internaționalist și patriot, revendicîndu-se din marxism, dar nu din cel dogmatic, specific lui Jules Guesde, pe care treptat îl înlocuiește, el devine, de la constituirea SFIO și pînă la Primul Război mondial, simbolul personificat al socialismului francez. Acesta din urmă progresează: de la
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
polemice, lesne de înțeles, s-au găsit mult timp pe primul plan. Divizarea socialiștilor, anterioară anului 1914, în "oportuniști" și "revoluționari" va pregăti noua linie de partaj între "șovini" și "internaționaliști"7. Dacă este adevărat că în perioada 1914-1918 spiritul internaționalist se situează în direcția aripii stîngi revoluționare, constituită cu mult înainte, împărțirea între belicoși și pacifiști nu corespunde neapărat nivelului celor care o apără. Militanții de stînga susțin Uniunea sacră și invers. Foști "radicali" au trecut la naționalism, în timp ce "oportuniștii
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Sovietelor pe care îl denunță ca fiind o dictatură teroristă: menșevicii și Kerenski sînt, dimpotrivă, mult mai populari. De fapt, Revoluția din Octombrie este primită cu cel mai mare entuziasm în Italia, fapt care se explică prin tradițiile neutraliste și internaționaliste păstrate de Partidul Socialist Italian încă de la începutul războiului, cuvîntul său de ordine fiind: "nici colaborare și nici sabotaj". După excluderea aripii "internaționaliste", reunite în jurul lui Mussolini, anumiți reformiști ca, de exemplu, Turati se alătură cauzei Uniunii sacre, după bătălia
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
este primită cu cel mai mare entuziasm în Italia, fapt care se explică prin tradițiile neutraliste și internaționaliste păstrate de Partidul Socialist Italian încă de la începutul războiului, cuvîntul său de ordine fiind: "nici colaborare și nici sabotaj". După excluderea aripii "internaționaliste", reunite în jurul lui Mussolini, anumiți reformiști ca, de exemplu, Turati se alătură cauzei Uniunii sacre, după bătălia de la Caporetto. Însă majoritatea organizației care se revendică mai degrabă "maximalistă" are în vedere posibilitatea unei revoluții socialiste, precum și preluarea puterii de către proletariat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
-a, care, înainte de Primul Război mondial se mulțumea doar cu un discurs marxist riguros și cu o practică reformistă, favorizînd integrarea secțiunilor sale naționale în societățile în care acestea încercau să se facă cunoscute. Această contradicție între afirmarea unui socialism internaționalist revoluționar și o practică strict națională și reformistă a diferitelor sale partide afiliate reprezintă, fără îndoială, cheia eșecului final al ISM, eșec care amintește de cel al predecesoarei sale. Regăsim aici aceeași distanțare, aceeași discordanță între teorie și practică. Cu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ultimă inițiativă a SFIO în vederea unei acțiuni coordonate între partidele francez, englez, olandez, belgian și elvețian va fi respinsă de secretarul ISM care se declară incapabil de a organiza vreo reuniune: nici în cadrul Internaționalei nu mai așteaptă nimeni vreun gest internaționalist 60. Aici, diferența este mare în comparație cu august 1914: iluziile profunde și larg răspîndite în majoritatea partidelor au dispărut complet, pentru a face loc unui sentiment în care se contopesc resemnarea, neputința și dezamăgirea. În mod semnificativ, Adler și de Brouckère
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
revoluționar, condamnîndu-le; forțele sale, deloc neglijabile, sînt totuși prea șubrede pentru a putea revigora fracțiunile Internaționalei Socialiste a Muncii: Stînga revoluționară a SFIO, precum și POUM nu au nici un discipol în Marea Britanie și nici în țările scandinave. Sensibilitatea, cu siguranță mai internaționalistă a socialiștilor de stînga din Biroul de la Londra, explică de ce aceștia au fost în măsură să ducă o activitate internațională mai susținută decît cea a ISM care dispunea totuși de mijloace mult mai considerabile. De fapt, începînd cu 1933, mai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
hărțuită de aceste două compozante, ISM a întîlnit dificultăți sporite pe care nu le-a putut depăși, pentru a acționa ca un adevărat organism. Aceasta este, fără îndoială, cauza principală a eșecului său final: o prea mare distanță între discursul internaționalist și practica națională a secțiunilor sale. Ponderea acesteia din urmă a fost hotărîtoare. Neputința ISM se apropie de cea a Societății Națiunilor. Viziunea acestora asupra lumii care se întemeiază pe exaltarea democrației și a priorității acordate negocierii în cadrul relațiilor diplomatice
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
episod. La inițiativa austriacului Braunthal este publicat în momentul invaziei naziste în U.R.S.S. de la sfîrșitul lui iunie 1941 un buletin de informații internaționale: "International socialist forum". Micul grup reunit în jurul lui Braunthal este incontestabil animat de un spirit mai internaționalist decît cel al lui Gillies sau chiar al lui Huysmans. Regăsim aici francezi (Louis Levy), austrieci (Oskar Pollak), polonezi, germani și membri ai stîngii laburiste precum Harold Laski. Însă această inițiativă necontrolată nu este pe placul Laburiștilor care decid să
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Marshall nu înseamnă că această conferință se resemnează numai la divizarea lumii în două blocuri. Încă din această perioadă apar pentru socialiști primele dificultăți în definirea unei politici europene comune, avînd în vedere în special diplomația, mai degrabă naționalistă decît internaționalistă a Laburiștilor. În lunile care urmează, inițiativele luate în materie de construcție economică europeană stîrnesc noi dispute în cadrul mișcării socialiste. Consecințele înființării Consiliului Europei și a Adunării Consultative de la Strasbourg (ianuarie 1949) sînt discutate cu ocazia Conferinței de la Baarn, în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
găsit un compromis. În același timp, la acest început al anului 1951, dezbaterea referitoare la construcția europeană pare să fi pierdut oarecum din acuitate. După ce a obținut de la Partidul Socialist Belgian și de la SFIO promisiunea că vor renunța la concepțiile internaționaliste prea afirmate, Laburiștii acceptă, în sfîrșit, reconstrucția oficială a Internaționalei; reunindu-se la Frankfurt, între 30 iunie și 3 iulie 1951, socialiștii europeni deschid primul Congres al Internaționalei Socialiste 25. Cu mai puțin de trei luni în urmă, acordul care
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
imediat opoziția vehementă a SPD și în special ce a președintelui său, Kurt Schumacher, care vede în acesta o reluare "a politicii franceze de după 1918"27. Dimpotrivă, socialiștii belgieni, francezi și olandezi ratifică imediat acest acord. În acest climat, puțin internaționalist, primul Congres al Internaționalei Socialiste adoptă în unanimitate textul referitor la scopurile și sarcinile socialismului democratic; statutele sale o definesc ca fiind "asociația partidelor care luptă pentru realizarea socialismului democratic". Structurile acesteia sînt alcătuite după modul COMISCO-ului: Conferințele sînt
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Unite". Aceasta reclamă: "Îndeosebi o retragere necondiționată a forțelor britanice, franceze și israeliene de pe teritoriul egiptean"15. La care G. Mollet va răspunde în timpul celui de-al 51-lea Congres al SFIO că expediția Suez-ului se situează "într-un spirit internaționalist" și reprezintă un exemplu de solidaritate socialistă. Conform afirmațiilor secretarului general al SFIO, intervenind astfel, Franța și Marea Britanie au salvat Israelul, "o mică țară care se îndreaptă către socialism", amenințat de dictatura lui Nasser pe care G. Mollet nu ezită
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
din urmă, în timp ce britanicii au ezitat între replierea asupra Commonwealth-ului și crearea unei mici zone de liber schimb formată din Austria, Scandinavia și Elveția. Fiecare partid se definește mai mult în funcție de propriile interese naționale decît printr-o concepție cu adevărat internaționalistă: scandinavii și germanii, adversari ai supranaționalității, apără o orientare care coincide cu interesele politice ale țărilor lor, în timp ce francezii și socialiștii din Benelux se gîndesc mai mult la avantajele economice pe care le poate furniza Piața Comună în cadrul lor național
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a se contura într-un context politic aflat în plină mutație. Revenită în opoziție începînd cu 1961, SFIO abandonează treptat naționalismul care îi era caracteristic pe vremea cînd se afla la putere pentru a se întoarce la o viziune mai internaționalistă a lucrurilor 35. De acum înainte, ea va încerca să se "folosească" de Internațională atît pentru a-și avansa analizele europene în cadrul mișcării socialiste, cît și pentru a-și cîștiga din influența pierdută în politica internă. Ea se pronunță, de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
incapabilă să rivalizeze cu comunismul. Pe de altă parte, dacă decolonizarea relativ reușită a Imperiului britanic s-a datorat în mare parte Laburiștilor, în timpul perioadei lor de glorie (anii 1945-1950) lucrurile stau altfel cu SFIO, care discreditează idealurile socialiste și internaționaliste pe toată durata războiului din Algeria. În 1956, Franța și Marea Britanie acționează în calitate de puteri coloniale, lansîndu-se în expediția Canalului Suez. Totuși, politica algeriană a SFIO, criticată de unele partide din Internațională, nu este explicit condamnată de aceasta. Această ultimă cauză
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sale lupta împotriva războiului pe care o va susține de acum înainte în toate congresele sale. Totuși, aceasta subestimează forța și impactul naționalismului, inclusiv în rîndurile sale: manifestările spectaculoase ale acestuia se observă încă din primele zile de război. Ideologia internaționalistă va fi zădărnicită, purtată de valul naționalist în fața căreia Internaționala a II-a se dovedește incapabilă să reziste. În marea sa majoritate, mișcarea este contaminată de naționalismul ale cărui efecte sînt considerabile pe perioada celor patru ani de război. Triumful
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
mai reuși să elimine manifestările naționalismului care se dezvoltă în propriile sale rînduri, în detrimentul internaționalismului pe care și-l revendică. Fiecare dintre secțiunile sale se definește din ce în ce mai mult, avînd în vedere interesele naționale, și tot mai puțin în numele unei viziuni internaționaliste comune. Această incapacitate de a uni mișcarea muncitorească europeană pe o bază internaționalistă a contribuit la grăbirea declanșării unui nou conflict mondial: în 1939, eșecul istoric al ISM este tot atît de vizibil ca și cel al Internaționalei a II
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în detrimentul internaționalismului pe care și-l revendică. Fiecare dintre secțiunile sale se definește din ce în ce mai mult, avînd în vedere interesele naționale, și tot mai puțin în numele unei viziuni internaționaliste comune. Această incapacitate de a uni mișcarea muncitorească europeană pe o bază internaționalistă a contribuit la grăbirea declanșării unui nou conflict mondial: în 1939, eșecul istoric al ISM este tot atît de vizibil ca și cel al Internaționalei a II-a cu un sfert de secol în urmă. Acesta nu se deosebește de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
n-ar constitui decît o etichetare peiorativă pe care fiecare este gata să o atribuie adversarului? Și aceasta fără a aminti gaullismul sau alte realități naționale cum ar fi populismul irlandez sau naționalismul basc. Desigur, numeroase partide au un trecut "internaționalist" și s-au implantat în întreaga Europă, dar ele au suferit evoluții adesea divergente și, dincolo de asemănarea denumirilor, realitatea este alta. Faptul că aparțin aceleiași Internaționale reușește oare să întărească suficient legăturile dintre Partidul Socialist Francez și Partidul Socialist German
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]