192 matches
-
de un violent complex de culpabilitate, probabil născut din sentimentul că familia sa trădase pe cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse, grav, și cu ochii lucind. Continuă pe același ton solemn, - Din această dimineață a dat dovadă în două rânduri de sclipiri de clarviziune și de comprehensiune străine caracterului său. În timpul săptămânii acesteia pe nava amiralului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
spiritul său rămânea în corpul prințului Ashargin. Aștepta un apel care să-l înștiințeze că distrugătorul Y 381 907 fusese contactat. În zadar. Ce se întâmplase oare? În cea de a patra zi, se duse personal la Serviciul de comunicații interplanetare. Acest serviciu ocupa un imobil de nouăzeci de etaje, pe o lungime de zece blocuri. Biroul de informații al imobilului cuprindea o sută de roboperatori care orientau apelurile către sectorul dorit. Se prezentă la unul dintre ei. - A, perfect! răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
crede că scrie datorită talentului său; dar mesajul ce vine din spațiu, pe unde captate de creierul lui, s-ar infiltra în ceea ce scrie el. Și voi ați reuși să decodați mesajul? Nu mi-au răspuns. Mă gândesc că așteptarea interplanetară a acestor tineri va fi înșelată și simt un anume regret în fond, aș putea foarte bine să strecor în viitoarea mea carte ceva care să le poată părea revelarea unui adevăr cosmic. Deocamdată n-am nici o idee ce aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
asta au venit ei să mă caute, ca să controleze dacă nu cumva scrisesem cartea dictată de extratereștri. Nu, dar știu unde poate fi găsită cartea asta - am spus - apropiindu-mă de ochean. De câtăva vreme îmi venise ideea că volumul interplanetar ar putea fi cel citit de femeia de pe șezlong. Femeia nu se afla pe terasă. Dezamăgit, am orientat ocheanul în jurul văii, când am văzut, așezat pe un colț de stâncă, un bărbat în haine de oraș, cufundat în citirea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
xenofobie. Nu se așteptase ca Străinul să fie într-atât de straniu. . ― E ceva sus! Kane arăta cu mâna. E timpul să lăsăm speculațiile sterile, își zise Dallas cu hotărâre, și să înfruntăm realitatea. Potcoava asta bizară era o navă interplanetară, deosebită de Nostromo, la suprafață numai. Nu era nimic rău în materialul din care era formată și nici sinistru în desenul ei. Primul era rezultatul unei tehnologii necunoscute; cel de-al doilea putea răspunde unor criterii estetice. Văzută astfel, astronava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
încredere în nimeni. Este timpul, își zise el, să schimbăm subiectul. Până acum, Ash îi păruse competent, deși un pic jenat că făcea parte din acest echipaj. Dar nu putea fi vorba de prea multă intimitate și promiscuitate în călătoriile interplanetare, pe timpul cărora, din motive evidente, echipajele stăteau mai mult în hipersomn, cu excepția manevrelor de plecare și de sosire. Atâta timp cât Ash își făcea treaba corect, Dallas nu avea ce să-i reproșeze în legătură cu purtarea lui. Și în plus nu avusese prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a rostit: lumina ce ne ilumină. Penitenciarul Caransebeș, 1953 Vacanța mare e aproape Ziua suie în răscruce mai caldă, mai emancipată; frumoasă fată e primăvara care se duce! s-apropie vacanța mare, trupul ușor e gata de zbor prin spații interplanetare. O lume de visuri spre undeva unde inima va afla ale ei paradisuri. Ca-n „Invitation au voyage”, a lui Baudelaire între atâtea minuni vei prinde curaj - ul ciocârliilor când zboară în cer. Vis de copii zburdalnici, inocenți, maturi vraja
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
o curte și, nu prea departe spre niște masivi de curând iviți. Odaia avea tot confortul, inclusiv livrarea automată de hrană. Privind cu răutate, Gosseyn îl examina pe bărbatul cu obraji scofâlciți. Descoperirea lui Janasen nu fusese anevoioasă. Câteva mesaje interplanetare - fără obstrucții de această dată - un control rapid al roboregistrelor de hotel și ajunsese la capătul drumului. Janasen vorbi primul. - Sistemul acestei planete este, cert, interesant, dar nu mă pot obișnui cu ideea de hrană gratuită. Gosseyn răspunse sec: - Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de un violent complex de culpabilitate, probabil născut din sentimentul că familia sa trădase pe cetățenii Celui Mai Mare Imperiu. Era nervos, încordat, timid, aproape mut, avea o înfățișare jalnică. Mai bine de zece ani fusese ținut departe de afacerile interplanetare și locale. Enro se întrerupse, grav, și cu ochii lucind. Continuă pe același ton solemn, - Din această dimineață a dat dovadă în două rânduri de sclipiri de clarviziune și de comprehensiune străine caracterului său. În timpul săptămânii acesteia pe nava amiralului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
spiritul său rămânea în corpul prințului Ashargin. Aștepta un apel care să-l înștiințeze că distrugătorul Y 381 907 fusese contactat. În zadar. Ce se întâmplase oare? În cea de a patra zi, se duse personal la Serviciul de comunicații interplanetare. Acest serviciu ocupa un imobil de nouăzeci de etaje, pe o lungime de zece blocuri. Biroul de informații al imobilului cuprindea o sută de roboperatori care orientau apelurile către sectorul dorit. Se prezentă la unul dintre ei. - A, perfect! răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a lucrat ca să refacă pe Viky. Va reflecta la fiecare vizitator în parte: "Priviți-o ce superbă este! Parcă n-a zăcut atâta vreme!" Ca și cum Viky de-acum s-a înțepenit pentru totdeauna în această frumusețe, astfel va vizita spațiile interplanetare, și viermii nu vor începe travaliul lor de alterare. Împrejurul lui Viky, flori multe, toată Cavama a fost epuizată de flori și puse în valoare, pentru ca fiecare să fie văzută. La un capăt, loc pentru colive și lumânări, iar în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
posibilitate nouă născută dintr-o întâlnire fortuită devine unica rațiune a unei dezvoltări care nu mai are nici o rațiune. Eliberată de orice legătură, separată de orice totalitate coerentă și finalizată, tehnica se năpustește înainte, drept în fața sa, ca o rachetă interplanetară, fără a ști de unde vine, încotro se îndreaptă, nici de ce. În exterioritatea sa radicală față de viață, față de viața care se simte și se încearcă pe sine și extrage din sine, în ceea ce încearcă, legea acțiunii sale și a dezvoltării sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la un metru de sol, și să saluți fără să te răstorni... Ia te uită! Parcă se vede o luminiță! Cei trei se apropiară și ei de hublou. — Într-adevăr - spuse Dromiket 4 -, e o lumină. O fi vreo stație interplanetară. — Ia mână într-acolo, porunci comandantul Felix. Dromiket 4 reveni la tabloul de comandă și corectă traiectoria. Nava spațială „Bourul” coti lin, fără zgomot, conform licenței. În curând, în fața lor se desluși o clădire mare, cenușie, cu acoperiș în stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
beton ce ieșea de sub clădire și venea mult în față, lăsând loc suficient pentru aterizare sau acostare. Deasupra ușii principale atârna un bec aprins, iar sub bec se zărea o firmă pe care scria în mai multe limbi: „Tâncăbești” - stație interplanetară clasa I. Remiză - 12%. Rent spacecar! — Păi asta e stația lui Gică, exclamă Felix S 23. Ia uite unde a ajuns! Oprește puțin, Dromiket. „Bourul” trase aproape de platformă. Felix S 23 scoase capul pe hublou. — Gică! strigă el. Mă, Gică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tu. Ăla care mi-a plătit anu’ trecut cu obligațiuni C.E.C. și, până când am ajuns la Centru să le schimb, mi-au dat pe ele gem de caise. Episodul 18 O nouă și elocventă planetă După ce se depărtară de stația interplanetară „Tâncăbești”, nava spațială „Bourul”, cuplată cu mininaveta „Sanda”, aparținând roboatei Getta 2, înainta bubuind prin spațiu. Într-un fotoliu de lângă ușă, Getta 2 se desfolia. Îi căzuse vopseaua de pe o gleznă și, cu o șurubelniță, își răzuia și vopseaua de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Pe la ei trece multă lume. — Ce să căutăm acolo? întrebă Felix S 23. Cu diurna noastră abia dacă putem plăti intrarea. — Cine-s omuleții ăștia verzi? se interesă Getta 2. — Niște parveniți, răspunse comandantul Felix S 23. Au o stație interplanetară cu chestii de-alea, restaurante, baruri, ruletă, orășelul femeilor, talciocuri, jocuri mecanice, PECO, tot soiul de prostii. Le-a explodat sistemul solar și de atunci s-au mutat pe stația asta care umblă prin cosmos. Stau în imponderabilitate ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
repede la loc. Sunteți invitații mei! Episodul 20 La omuleții verzi Fără să piardă un kilowatt, robotul programator-corector al zborului se uită în agenda spațială pe care trebuia s-o restituie la întoarcere în prezența comandantului navei, găsi coordonatele stației interplanetare a omuleților verzi și îndreptă „Bourul” într-acolo. În curând, văzură profilându-se prin hublou inelul luminos ce înconjura stația. — Seamănă cu Saturn! zise Getta 2, ce-și pusese o superbă rochie de seară croită la spate în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se îndreptară spre navă. În curând, „Bourul” își ambală motoarele valide și, lăsându-se ușor pe-o parte, se înălță spre zări, spre noi și noi aventuri ale cunoașterii. Episodul 28 Probleme general-umane Se depărtară văzând cu telescopul de stația interplanetară a omuleților verzi și, foarte repede, nava spațială „Bourul” intră în viteza ei obișnuită, de croazieră. În cabina largă, confortabilă, era destul de cald. Cei trei roboți pământeni și cu roboata extraterestră Getta 2 stăteau în fotolii, privind prin hublouri. Priveliștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cenzurat Episodul 30 Micul benga Deodată, Dromiket 4 le făcu semn să tacă și-i chemă în fața hubloului central. Se uitară toți patru în spațiu. — Ce drăcovenie o mai fi asta?! exclamă comandantul Felix S 23. Într-adevăr, în fața navei interplanetare „Bourul” se zărea ceva asemănător unui copil mergând pe o tricicletă, în aceeași direcție cu nava. Nu trecu mult și, datorită vitezei superioare a vehiculului nostru, roboții pământeni și Getta 2 putură desluși cu claritate un soi de băiețel, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Vardiștii erau tata, că el ne-a învățat jocul, răspunse micul Benga și se uită spre Getta 2 atât de elocvent, că roboata, înduioșată, îi mai dădu o pastilă de șnițel. Episodul 32 Zile fericite Și-ntr-acest chip, echipajul navei terestre interplanetare „Bourul”, pornită în căutarea satelitului „Veac Nou”, dispărut de pe multimilenara lui orbită, se completă cu un nou membru: micul Benga. Urmară câteva zile senine. Parcă niciodată comandantul Felix S 23 nu comandase cu mai multă limpezime ca acum, parcă nicicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
specialitate. Doar doi-trei aveau dreptul la solo-uri. În ciuda acestor mici probleme, viața la bordul navei „Bourul” se scurgea liniștită. Cosmosul avea răbdare cu roboții. Până când, într-o zi... Episodul 33 Atacul Era într-o vineri. Ca de-obicei, nava interplanetară „Bourul” înainta silențios prin spațiu, când deodată o lumină puternică lovi hubloul din față, orbindu-i pe cei dinăuntru, și-o zdruncinătură de câteva megatone îi aruncă de-a valma unii peste alții. — Suntem atacați! mai apucă să strige Dromiket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
4 - ideile, iar comandantul Felix S 23 - hotărârile. Cât despre Getta 2, s-ar putea spune, fără a greși prea mult, că trupul îi colcăia de senzații și, în consecință, i se făcuse cald. Sunt momente în viața oricărui echipaj interplanetar, fie el format numai din roboți, când intensitatea spațiului dimprejur, noaptea cosmică, frumusețea căderii fulgerătoare a unui meteorit ducându-se acolo unde și-a înțărcat dracul copiii, perceperea aproape materială a ciudățeniei după care E = mc2 dau, toate acestea, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Vai de mama lor! Noi cel puțin avem program, suntem programați în mod clar pe câte-o chestie. La ei nu întâlnești două programe la fel. E un haloimăis, ceva de speriat. Dar altfel sunt simpatici. În timpul acesta, nava spațială interplanetară „Bourul” luneca silențios prin spațiu. Episodul 38 „Veac nou” regăsit Tot vorbind ei de una, de alta, timpul trecu; după faptul că Getta 2 începuse să caște discret, iar picioarele îi căpătaseră o nuanță caldă, rozalie, își dădură seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de Getta 2 și de micul Benga, ce dormea încă în magazia navei, nu zăboviră prea mult la ciupercăria „Avântul”; luară ca amintire câteva așchii din ciuperci și, pe la 16,32 (ora Bucureștiului), „Bourul”, cu scrâșnetul specific, decola în spațiul interplanetar negru ca păcura. Nu vedeai la doi pași. Lumina farurilor, datorită puternicelor câmpuri de tot soiul pe care le străbătea, căpătase o traiectorie curbă și lumina în spate. Însă aparatele de bord, spre mândria uimită a întregului echipaj, funcționau normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lucru se pare că l-a trăit și Kudașvili. Acestea sunt reacțiile tipice suportate de cosmonauți la trecerea prin zona „Robertson-Kadașvili”. Nu le-am fi pomenit dacă, în drumul lor în căutarea satelitului natural „Veac Nou”, roboții noștri din nava interplanetară „Bourul” n-ar fi trecut milimetric pe lângă un astfel de spațiu. Am fi fost foarte curioși să vedem reacțiile lor, ale unor roboți, într-o astfel de încercare. Dar n-a fost să fie așa... Episodul 45 O stație pilot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]