1,660 matches
-
cuvinte. Principalul se află în această experiență a bucuriei, a recunoștinței, a iubirii, a smereniei și chiar a durerii nesfârșite care provoacă păcatul. Cuvintele nu mai formează un obiect de reflexie pentru cel care le pronunță. Ele nu se mai interpun între om și Dumnezeu, ci prin ele omul se adresează lui Dumnezeu Care este de față. Prezența lui Dumnezeu copleșește totul”. Prin urmare, trecând noi prin gama aceasta de stări sufletești, la ce ajungem? Cu ce ne alegem? Ce roade
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
acest uriaș caz de evaziune fiscală, cu toată forța pe care o are trustul sau media. Anchetă este în derulare și toate probele de până acum indică fără echivoc vinovăția omului de afaceri care s-a folosit de mai mulți interpuși pentru a fenta fiscul. Adrian Sarbu a mai beneficiat de o scutire masivă de taxe. În anul 2001, în perioada guvernării Adrian Nastase, trustului PRO i s-au șters datorii de miliarde de lei. Problemele pentru Adrian Sarbu au început
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93357_a_94649]
-
puterea și virilitatea sa. Multe culturi din Asia Mică presupuneau uciderea unui taur, act-simbol al victoriei binelui asupra răului. Sacrificarea se dorea impuls dat reinițierii unui ciclu de renaștere a naturii. Nu întâmplător, aluzia la sângele vărsat de Isus se interpune până și pașnicului cult creștin, în chiar ziua Învierii de Paște, când tradiția sevillană prevede deschiderea sezonului coridelor prin lăsarea în libertate a taurilor supranumiți toros de haleluya. Nu rare sunt ocaziile când bestiilor cu coarnele înfășurate în vată și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
uite. Și tocmai În interesul său e Îndreptată acțiunea mea. Dar mai există un interes și mai vast, acela pentru salvarea orașului, după care trebuie să ne călăuzim. Dar e vorba de numai o sută de arbaletieri! Încercă să se interpună priorul Artei schimbului pe un ton Împăciuitor. Poate că vom fi În măsură să satisfacem cererile lui Bonifaciu fără a-l Întărâta Împotriva noastră și fără a ne slăbi mijloacele de apărare... — Nu vă lăsați Înșelați de numărul aparent neînsemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu ai fi fiu de negustori și de schimbători de valută, ca să nu zic mai rău! — Blestemat nemernic! Dante sărise și el În picioare, cu mâinile Întinse spre grumazul lui Lapo. Simți o mână care Îl reținea, În timp ce restul se interpuneau. Abia izbuti să Îl atingă razant, Înainte să Îi scape cu un țipăt sugrumat. — Zgârii ca o mâță, messer Durante! scânci el, trăgându-se de nasul dungat În roșu. — Eu lovesc ca un tigru. Las mâțele pentru șobolani ca voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-au aplecat asupra anevoioasei cercetări a adevărului. Dar, la fel cum inteligența domniei tale s-a vlăguit pe calea spre soluție, nici ale noastre nu au izbutit să ajungă la nici o concluzie, În afară de aceea amară că moartea s-a interpus În drumul unui proiect ce putea fi ambițios și care ar fi adus glorie orașului care a acceptat să ne dea găzduire. Moartea lui Teofilo, după aceea a meșterului din Como, marchează sfârșitul acestui Studium florentinum. — Vreți să Închideți Universitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la adevărata țintă. Dar dacă omenirea nu a fost doar destinată unui cosmic și pervers joc cinegetic, ci creată chiar cu această searbădă menire, de alibi perpetuu al unui Dumnezeu care știe că, atâta vreme cât Între El și Marele Vânător se interpun inocentele substitute umane, supraviețuirea Sa nu este În primejdie? Și dacă, așijderea, greșeala Evei n-a fost una Întâmplătoare, imanentă curiozității feminine, ci provocată cu meșteșug de acest Dumnezeu care avea nevoie de un pretext pentru sacrificarea omului? Căci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cunoști ce poate să facă. Uite că vine! îl trase iarăși pe inspector mai aproape de el, ridicând totodată toiagul înainte. La nu mai mult de douăzeci de metri, siluetele fantomatice ale copacilor începeau să se estompeze. Ceva trecea prin fața lor interpunându-se între ei și aceștia. Cristian pricepu că vâlva cobora repede panta muntelui. Porniră și ei după ea. De data asta era mult mai mică, un bulgăre de negură ce părea să se rostogolească la vale. Alunecau tăcuți după arătarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
migdale zaharisite și cu pișcăturile de fund. În puține cuvinte, Îl detestam de moarte. Antipatia era reciprocă. Neri se ivea mereu prin preajmă cu partiturile lui și cu atitudinea arogantă, uitîndu-se la mine de parcă eram un biet ucenic nedorit și interpunînd tot felul de obstacole În calea prezenței mele. — Băiete, nu cumva trebuie să pleci să-ți faci lecțiile? Iar dumneavoastră, maestre, nu aveați de terminat o simfonie? În cele din urmă, uniți, mă dovedeau, iar eu mă Îndepărtam, Înfrînt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să deteste tot ce reprezenta el, ceea ce era de fapt tot ce Își dorea ea. În lipsă de conversații, cuplul Începu să schimbe strigăte. Ocări și Învinuiri tăioase zburau prin apartament ca niște cuțite, ciuruind pe oricine cuteza să se interpună pe traiectorie, Îndeobște pe Julián. Mai tîrziu, pălărierul nu-și mai amintea niciodată exact de ce Își bătuse nevasta. Își amintea doar focul și rușinea. Se jura atunci că nu se va mai Întîmpla niciodată și că, dacă era necesar, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai auzea nimic din larma din jur, captivat doar de acea Întrebare. - Știu eu cum l-a făcut, repetă bătrânul. Topit pe trupul iubitei sale moarte. Carne pierdută În loc de ceară... Eu l-am văzut. În clipa aceea, câțiva oameni se interpuseră Între ei, Împinși de alții ce se Îmbulzeau zbierând din spate. Priorul Îl observă pe tânărul student care dăduse peste el ceva mai Înainte. Îl fixa ca și cum ar fi ascultat cu luare aminte spusele bătrânului, care acum se Îndepărta prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
abis al spațiului. Lucis imago repercussa, imagine de lumină Într-o oglindă. - Non potest. - De ce? - Fiindcă ele apar atunci când soarele coboară dincolo de orizont, lunecând către antipozi. De unde și-ar primi ele lumina de reflectat, dacă Între ele și soare se interpune masa pământului? Arrigo nu reuși să Își stăpânească o privire compătimitoare. - Și totuși, messer Alighieri, există o soluție cum nu se poate mai simplă. Gândește-te și vei ajunge la aceleași concluzii la care am ajuns și eu. Dante roșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
elibereze de trupul istovit, aflat pe punctul de a se desface În bucăți. După o clipă de inconștiență, Își redeschise ochii, din nou de veghe. I se părea că auzise un pas ușor apropiindu-se. Apoi, o siluetă Întunecată se interpuse Între el și ieșirea din ulicioară. Sub imboldul acelei noi primejdii, forțele i se redeșteptară. Se ridică În picioare, rezemându-se cu spatele de zid și rămânând nemișcat, În așteptare. Își duse mâna la mânerul dăgii și se pregăti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi clocotea Între degete. Nu o cupă de vin, ci de moarte. Cu aceasta fusese ucis Frederic. De un mișel, de un „om neîntreg”. Fixă chipul filosofului, deja neclar printre umbrele serii. Ca și când un geam de cristal s-ar fi interpus, Îndepărtându-l de lume. Pe trăsăturile sale Încă nu coborâse masca batjocoritoare a morții. Avea o Înfățișare senină, ca și când ieșirea sa din scenă ar fi fost ultimul act dintr-o reprezentație pregătită din timp, o ultimă poartă căutată și trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ei, aveam impresia că aveam În fața ochilor un ecran imens, pe care parcă se proiectau imagini venite de undeva de departe. Vedeam În fața ochilor clișee morbide, priveliști care mă torturau. Le simțeam aspre, parcă mă zgâriau. O distanță imensă se interpuse Între mine și ele. Văzusem și eu acel documentar celebru, Nuit et brouillard, al lui Alain Resnais, care Îi cauzase vagabondului spaima aceea teribilă. Îmi plăceau mult filmele, așa că văzusem aproape toate celelalte producții ale lui Alain Resnais. În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și a lucrurilor; să ne măsurăm suferința cu cea a aproapelui nostru. La toate acestea se adaugă practicarea filosofiei ca șansă de purificare, de înțelepțire și de reconciliere cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Preocupându-ne de splendorile filosofiei, interpunem între noi și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară pentru a ne făuri o viață fericită și plină de voioșie. IV ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere” -1Să-ți muști limba și s-o scuipi... Tot așa cum Hipparh pitagoricianul are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
numi personajul conceptual este de o adâncime insondabilă. Absența detaliilor asupra unuia sau a altuia ar putea face să se creadă că filosoful Academiei profesează cuvinte evanghelice: să luăm mai degrabă travestirea platoniciană ca pe o nefastă perdea de fum interpusă între realitate și ficțiune. Dintr-o persoană, Platon face un personaj; cu ajutorul unei figuri, el construiește un actor: pe scena filosofică, Platon fabrică tragedii cu Socrate și, foarte adesea, niște comedii sau chiar bufonerii cu ceilalți actori... Așadar, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
natură a lucrurilor. Realitatea în matematicele pure o constituie lumea conceptelor (abstracțiuni ale unor date directe ale experienței). Deci tratarea realistă a acestei naturi secunde, cogitale, o constituie nu dezvoltările algoritmice (calculatoare), ci combinarea logică a axiomelor. Tot ce se interpune între subiectul raționant și "datum"-ul noțiunilor, tulbură oglindirea lor în spirit. Astfel, recurgând la un exemplu binecunoscut din teoria funcțiunilor, stăpîniria completă a funcțiunilor analitice de variabilă complexă o dă nu reprezentarea lor prin integrale sau prin serii de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
făcut celebru pe Cincinat Pavelescu. Ele sunt adresate mai mult unor nume care astăzi nu ne mai spun nimic. Și totuși unele dintre ele păstrează întreaga vervă a spiritului celui care a fost un talentat improvizator. Lui Dobrogeanu-Gherea îi compusese, interpunându-l pe Hașdeu, un catren acid, deplângând dualitatea vieții sale: „De Gherea-spirit analitic- Spunea Hașdeu cam pătimaș: ”Birtașii spun că este critic, Iar criticii că e birtaș”. Un proverb rimat îi dedicase lui Caragiale, numindu-l „un mare calomniat”, consolându
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
pe lângă mine, pe ușă spre scările pe care de-abia urcasem. - Mă-tii tăi de curvă!, am mai apucat să rostesc înainte de a mă repezi după ea. - Săriți! Mă omoară!, strigă ea în vacarmul general. Doi hăndrălăi încercară să se interpună. Se clătinau mai mult decât mine, fapt ce mi-a ușurat mult să-i dobor. Nici n-am văzut când al treilea s-a apropiat din spatele meu și m-a lovit cu ceva atât de puternic încât m-a doborât
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
și de pierderea umbrei pentru timpul în care creează: alb / sentimente desculțe / am mâhnire / o boare / sinapse de speriat / ochii marmură / cum trăirea / merită să de arate. . Stafiizarea se produce în cazul detașării violente a eului de trup, atunci se interpun blocări de energii și demonizarea existentului neumbrit. Termen generat dintr-un nomen spiritualizat, concentrat în forțarea creării unui verb la infinitiv, forma lungă, din care a rezultat o expresie determinantă a unei definiții imaginare de trăire a entității-om, la
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
rezultat o expresie determinantă a unei definiții imaginare de trăire a entității-om, la un moment dat: Dincolo e tăcere. / Numai, / Tărâm Divin / Dar mai mereu / Finit ... . Un moment când semenii, cu dorințe arzătoare de distrugere a inteligenței creatoare, se interpun creării artei supreme printr-o neputință scârbavnică a înțelegerii lumii ideilor și a materializării imaginarului. În fapt, neputința profanului duce la distrugerea creației în sine, autonimicirea frumosului din urât. Profanul distruge frumosul prin însăși existența sa, faptul deusian este cel
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
ucide cu mâna mea pe oricine ar încerca să o atingă. Afirmă privind fioros în jur încălzit de furie și de alcool. Marco îl privea cu gura căscată spumegând de furie și dă să-l pocnească, când Massimo îl oprește interpunându-se între cei doi care își aruncau flăcări de ură din priviri unul altuia, gata să se sugrume reciproc. - Calmați-vă imediat și concentrați-vă cum să ieșim din rahatul în care suntem cu toții, la dracu! Dacă vreți să vă
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
era ceva ce ne proteja. Niciodată nu putea să se apropie de mama mea. Chiar dacă era în fața ei și era cu mâna ridicată să dea, ceva o proteja, ceva îl oprea. Mi-amintesc că erau momente în care eu mă interpuneam între mama și tata, și la un moment dat tatăl meu - Dumnezeu îmi dădea așa o putere - nu putea să mai facă nimic. Nu era putere în mine, ci pur și simplu era o Prezență. Cu toate că tatăl meu mă iubea
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]
-
era ceva ce ne proteja. Niciodată nu putea să se apropie de mama mea. Chiar dacă era în fața ei și era cu mâna ridicată să dea, ceva o proteja, ceva îl oprea. Mi-amintesc că erau momente în care eu mă interpuneam între mama și tata, și la un moment dat tatăl meu - Dumnezeu îmi dădea așa o putere - nu putea să mai facă nimic. Nu era putere în mine, ci pur și simplu era o Prezență. Cu toate că tatăl meu mă iubea
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]