308 matches
-
aceste valori evoluează ele însele, interesul național se regenerează și se transformă continuu de manieră altruistă și nu egoistă. Constructivismul avansează ipoteza potrivit căreia interesele naționale reprezintă idei în acțiune, ceea ce înseamnă că din punct de vedere ontologic ele sunt intersubiective, iar din perspectivă epistemologică ele reprezintă interpretări obiective despre lumea materială. Totodată, constructivismul respinge concepția realistă despre natura egoistă a intereselor naționale, în sensul că ele nu pot fi deduse mecanic din anarhia internațională, care potrivit lui Wendt (1999), aceasta este
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
unei strategii cu caracter național, dar cu unele particularități cu privire la dinamica intereselor Uniunii Europene, natura dezbaterilor teoretice despre acest subiect și procesul extinderii Uniunii Europene. 3.2.1. Dinamica intereselor Uniunii Europene Epistemologia constructivistă pune un accent deosebit pe cunoașterea intersubiectivă, proces în care ideile, regulile, normele și relațiile dau semnificații realității materiale și sociale, toate acestea fiind surse de raționare ale oamenilor. În acest context, se poate aprecia că interesele și actele intenționale din sfera organizațiilor internaționale, respectiv ale Uniunii
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
Parlamentul European și Comisia Europeană. Important este de a se observa în acest proces intervențiile epistemologiei constructiviste pentru perfecționarea actului de conducere la nivel european. Astfel, din punctul de vedere al epistemologiei constructiviste, instituțiile sunt privite ca structuri de natură intersubiectivă, împuternicite cu reguli de conducere și control care contribuie la coordonarea și modelarea comportamentală instituțională și la stabilirea unor sarcini colective și practici comune. Pe acest fond, ideile sunt instituționalizate, instituțiile europene lucrează conform atribuțiilor stabilite și transmit statelor membre
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
pentru alții. Modelul nu este „mare” prin el Însuși, ci prin ceea ce urmează după ce acesta a Încetat să mai fie... 1.10. Educația - o relație privilegiată Actul educativ se instituie ca o relație privilegiată, ca o formă exemplară de mediere intersubiectivă. Și asta Înseamnă să vorbim, să ne privim, să ne simțim așa cum suntem sau am vrea să fim. Oricât de sofisticate ar fi medierile (mai ales, cele antrenate de tehnica modernă), cele directe, față În față, nu pot fi eliminate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
comune și unificatoare ale diverselor ipostaze auctoriale pe care textul le oferă receptorului. A descoperi și a descrie autorul care trăiește în paginile unei opere (cf. G. Călinescu..., p. 226) reprezintă, așadar, în primul rând, un act de cunoaștere, deschiderea intersubiectivă spre alteritate, spre conștiința care articulează textul, fiind, la rândul ei, articulată de text. Ajungem astfel la un alt moment important al discursului critic despre autor, moment polarizat de încercarea de delimitare a profilului moral, intelectual și emoțional al celui
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
represive și productive ar regulariza corpurile, instituțiile și comunitățile 2. Percepută ca un set relativ omogen și nediferențiat de atitudini, practici și structuri cognitive, cotidianitatea devine o matcă paradigmatică a reflecției culturale, implicând probleme legate de performativitatea raționalității, de etica intersubiectivă și de structurarea ideologică a conștiinței vieții de zi cu zi. Descrierea și analiza legăturii intime a istoriei teoretizării "vieții cotidiene" cu dinamica modernității și a postmodernității sunt încărcate de contradicții reflexive cu privire la capacitatea indivizilor de a se adapta la
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
poate contribui la recuperarea valorii sale publice 216. Rochlitz concluzionează, totuși, că însăși această artă angajată ar trebui să se justifice în fața criteriilor estetice independente de eficacitatea politică a operei de artă, câtă vreme calitatea operei este susceptibilă de apreciere intersubiectivă 217. Acest lucru nu înseamnă, însă, că aprecierea estetică poate fi disociată complet de priza de conștiință socială sau politică trăită și reflectată într-o experiență artistică în procesul creării căreia se identifică intenția de a transmite un mesaj social
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
să spargeți un ou, știți să faceți o prăjitură) sau ficționale ( Dacă focurile din noapte ar face semne desigur / frica ar fi un rîset și angoasa o iertare 9); de ordinul hipertezei: exclamație). Modalități obiective (a trebui, a fi nevoie...), intersubiective (imperativ, interogativ, a trebui, (tu/voi) a putea...), subiective (a vrea, a gîndi, a spera). Verbe de opinie (a crede /ști/bănui/nu ști/fi de acord/pretinde CĂ), adverbe de opinie (posibil, fără-ndoială, probabil, poate, desigur), lexeme afective
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
neapărat monologic, ci cel monogerat al acestei interacțiuni, fără intervenția directă a celuilalt. Însă aceasta nu înseamnă că scriptorul nu poate introduce un dialogism profund, anticipând întrebările interlocutorului, de exemplu, imitând posibilele momente de întrerupere, introducând un simulacru de relație intersubiectivă. O descentrare a tipului dialogic reprezintă cu siguranță baza structurii enunțiative specifice doar scrisorii 32. Pentru a putea face trecerea de la secvență unitatea constitutivă a textului dialogal definit ca cea mai mare unitate dialogală la unitatea constituentă, trebuie ca mai
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
celuilalt coincide perfect cu adâncimile apofatice ale „misterului” alterității despre care vorbește teologia patristică. Avem aici de-a face cu mai mult decât o simplă întoarcere la epistemologia „slabă” a adevărului „non-manifest” (K. Popper). Citită în cheia revelației, logica comprehensiunii intersubiective dezvăluie ceva esențial pentru raportul infinit deschis dintre om și Creatorul care, în Eden, a blestemat singurătatea lui Adam. De ce, prin facerea Evei, Dumnezeu a făcut posibil dialogul înaintea căderii? Cum am putea diferenția între limbajul protopărinților cu Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
opera de artă și subiect. Jocul este, astfel, condiția ontologică a existenței operei de artă și sursa adevărului, deoarece este procesul de lărgire a înțelegerii lumii. Percepțiile subiective sunt eliberate de prejudecăți și devin sursa obiectivității artistice exprimate prin relața intersubiectivă artă-subiect. Ceea ce oferă forță artei pentru lărgirea înțelegerii subiectului sunt simbolul și semnul. Întoarcerea la istorie este posibilă prin simbol și, odată cu această întoarcere, este posibilă și o nouă interpretare a artei în virtutea adevărului. Semnul ne angajează în acțiunea jocului
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
speculație adică o construcție teoretică deductivă, subiectivă și autonomă, capabilă să se "autoîntemeieze" pe principii proprii, fiindcă pleacă de la prezumția că dincolo de lucruri, trebuie să existe o corelație universală -, cât și știință, adică o construcție teoretică inductivă, obiectiv controlabilă și intersubiectivă, care se dezvoltă cumulativ și întrunește consensul tuturor celor interesați de cunoaștere. Însuși faptul că Dilthey are în vedere pe această ultimă latură (a filozofiei ca știință) doar progresul paradigmatic, al formelor din filozofie, nu și al conținuturilor, care rămân
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
diferențele sexuale și de practică sexuală le îmbracă în societatea modernă și în postmodernitate: mesajele „academice” pe care le conțin curricula moderne cu privire la sex și inegalitatea sexuală; „construcția” socială a sexului; „efeminarea societății”; „efeminarea bărbaților” în modernitate și postmodernitate; cunoașterea intersubiectivă; relațiile simbiotice dintre mamă și copil; problematica psihopedagogică a „împreunării”; pornografia; erotismul; posibilitatea întemeierii unei pedagogii a reciprocității; sexul și căutarea identității; statutul sentimentalismului și al esențialismului în cunoaștere; misoginia curriculară; androcentrismul curricular; etnografia feministă; curriculumul ca text homosexual; profeminismul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Investigațiile sale vizau găsirea unei solidarități educaționale de grup care s-ar opune ideologiei dominante. A constatat că profesorii tind să se opună ideologiei competiției, autoritarismului și prejudecăților și că acționează la unison în acest sens, pe baza unei conștiințe intersubiective. Se poate spune că este o „rezistență specifică”. Dar aceasta este eminamente pedagogică, nu politică și, fără îndoială, considerabil mai veche decât capitalismul. Postmodernizarea neomarxismului n-a dus așadar la o „resuscitare” a sa pe temeiurile criticismului politic, ci la
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
membri ar fi mai degrabă actualizări decât adiții, iar binele lor nu reprezintă "bine" care vin să se adauge binelui nostru, ci doar noi experiențe ale Binelui comunitar, ce-l include și pe al nostru. Fiecare particularizează Binele comun (Binele intersubiectiv) în binele nostru specific, dar acesta rămâne asemănător cu al celorlalți. Iar faptul că nu ne putem reprezenta acest bine comun nu trebuie să fie o piedică pentru a-l accepta, odată ce propria noastră reprezentare asupra binelui ne face să
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
fi construit. Ceea ce am putea construi ar fi sub-grupuri, dar de fapt nici acestea nu ar fi construcții în sine, ci doar rezultate ale deconstruirii altor grupuri, rezultat al ruperii din acestea. Dar aspectul fundamental al comunității, și anume nexus-ul intersubiectiv, nu poate fi construit. Dar noi privim aceasta ca pe o dinamică. Comunitatea este ceva mai profund, dar care nu poate supraviețui la nesfârșit în forme clasice. Pe de altă parte, nici nu poate dispare. Atunci, apar diverse încercări de
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
totdeauna, multe fragilități; dar, tot așa de sigur, va reuși să relaționeze cu lumea exterioară, va trăi împreună, iar situațiile ieri destructive vor deveni experiențe pozitive. Psihoterapia implică necesamente, o abordare individualizată și cadrul ei este acela al unei relații intersubiective, dar tehnicile care sunt proprii schizofrenului, nu se identifică cu tehnica psihanalitică clasică concepută pentru pacienții nevrozați. Cinci puncte sunt în mod particular notabile (Thurin, 1994): 1.Luarea în calcul a realității prezente, este cel puțin la fel de importantă ca și
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
la îndemâna echipei ce asistă un pacient schizofren, au fost prezentate în detaliu anterior;aici vom puncta doar o serie de aspecte. 1. Echipa pluridisciplinară. Asistența unui bolnav schizofren implică o apropiere individuală și cadrul ei este acela al unei relații intersubiective: ea este în primul rând o întâlnire interumană, o tatonare permanentă ce implică toate resursele și registrele celor implicați în ea. Evoluția de mai bine de 25 de ani a cadrului contextual, atât teoretic cât și social al sistemului de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
și cele de tip cultural. Spre deosebire de această teoretizare, proiectul mediologic impune o ierarhie a discursurilor sociale, opunînd credințele (les croyances) cunoștințelor (les savoirs), mesajele (les messages) enunțurilor (les enoncés) (sa fie aceasta o cădere într-un ism descalificat anterior?). Universul intersubiectiv este compus din credințe care nu se supun principiului verificabilității, el este domeniul favorit al opiniei, mitului, doctrinei, în timp ce universul obiectiv este atașat descoperirii, demonstrației, verificării și legii. În această manieră, susține Leclerc, Régis Debray expune o construcție ce include
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Există adevăruri științifice și tehnice care odată dobîndite nu se mai discută, dar în ordinea politică, estetică, religioasă ori socială nu putem avea decît certitudini. Adevărurile se impun de la sine. Certitudinile trebuie să fie "propulsate" (îndreptate, asimilate, înfrumusețate etc.). Universul intersubiectiv este dominat de convingeri neverificabile; universul obiectiv, de învățături care pot fi contestate (în general). Primul este domeniul mitului, al tezei, al opiniei, al doctrinei etc.; cel de-al doilea este domeniul rezultatului, al legii, al descoperirii și al demonstrației
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
să vreau să vă impun filosofia care le susține. E o filosofie care va fi judecată pe nedrept ca fiind pesimistă. Ea nu conștientizează posibila deplasare a lui certum către verum și nu crede deci în sfîrșitul credinței, în lumea intersubiectivă. Această certitudine nu este subiectivă, ci rațională și logică, fondată pe axioma incompletă care stipulează imposibilitatea unei autofondări a socialului prin el însuși, și deci necesitatea intrinsecă a absurdului în existența unui grup, în cazul în care se pot subscrie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
circumstanțial (situațional) reperele de tip spațio-tem-poral, modal, cauzal, ,,obiectual" etc. care diferențiază o situație de comunicare de alta; * contextul (a)locutorial (subiectiv) componentele subiective care se constituie în mărci ale locutorului, respectiv interlocutorului (subiectivitatea locutorului și subiectivitatea interlocutorului); * contextul relațional (intersubiectiv) reflectare a intersubiectivității, ansamblu de relații stabilite între persoanele implicate în constituirea/derularea unui act comunicativ 13; * contextul lingvistic cotextul: elementele anterioare, respectiv ulterioare unei anumite componente a unui mesaj; * contextul idiomatic caracteristicile sistemului de semne în care se concretizează
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
acum..., prin aceasta înțelegem... etc., gesturile indicative, mimica, direcția privirii etc.) , și contextualizarea-,,artificiu" comunicativ, care se constituie în formă de ,,manipulare" a interlocutorului prin prisma redimensionărilor de ordin semantico-pragmatic ale mesajului vezi jocurile de rol. contextualizare de tip relațional/intersubiectiv valorificând, de fapt, anumite forme de intracontextualizare redimensionare a coordonatelor contextuale în cadrul unei anumite situații de comunicare (de exemplu, adresarea către unul sau mai mulți interlocutori; folosirea sau nu a unor plurale inclusive etc.: ,,Voi, adică toți copiii grupei...", ,,Voi
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
în capitolele ulterioare). 1.2. Nuanțări teoretico-aplicative în planul comunicării didactice Relaționând aspectele teoretice prezentate supra pentru comunicarea interumană, în general, cu valențele particulare ale contextului didactic, se remarcă o serie de elemente caracteristice acestui nivel: ca relație, valori subiective/intersubiective, contextuale, normate, ca interacțiune, ca procesualitate, planul comunicării de tip didactic (avut în vedere aici) este unul care-și nuanțează ipostazele, statutul, tocmai prin prisma componentelor care-i conferă individualitate (preponderent, prin educatori și educați, prin relațiile dintre aceștia, prin
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
282-323, Slama Cazacu 1999: 121-122, O'Sullivan 2001: 89. 11 ,,Observatorul nu e singur, în măsura în care el se cunoaște ca observator, având același statut ca ceilalți observatori. El se știe observat tot atât cât observă el însuși. Putem numi această poziție "intersubiectivă" sau "subiectivitate asociată". [...] relația între observatori este cea obiectivantă" (Sfez 2002: 67). 12 Precizăm că tipologia prezentată este asociată problematicii avute în vedere în lucrarea de față, literatura de specialitate oferind și alte perspective asupra aceluiași subiect; vezi, de exemplu
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]