308 matches
-
am putea spune că mijloacele se supun ierarhizării preferențiale marcate de profesionalitate, și nu de prioritățile activismului ideologic. Pentru asigurarea standardului așteptat al finalității chiar nu contează, până la urmă, ce și cum folosesc ca mijloc, pentru că importante sunt consecințele mediate intersubiectiv. Ele recomandă mijloacele, în timp ce ideologiile pot doar să comande selecția lor în baza propriilor rațiuni de natură exclusivă. Cumva temeinic, evitarea soluționării ideologice a problemei mijloacelor trebuie să țină de răspunsul categoric la invitația de a ieși din presiunea metodologică
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
se închide!) o buclă a decelării ordinii care s-a materializat ca obiect, ca real. Schimbarea de ordine este radicală în raport cu Antichitatea greacă, de la ordinea gândirii, la ordinea a ceea ce se gândește. Alterările sunt de neevitat, mai ales în privința ordinii intersubiective. Imperialismul experimentului a cuprins și zona socialului. Ordinea creată (artificială) a atins și fenomenul societal. În fond, era vorba despre o iluzie derivată din „credința” în știință ca putere nelimitată. Științele în genere au devenit fiziciste, sociologia însăși sfârșind prin
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Hegel), străfulgerare (de iluminiștii mistici), inspirație (de poeți), transă (de magicieni), dicteu (de inițiați), toate fiind însă aproximări ale inversiunii, trăiri subiective ale conexiunii la universul mental, la mișcarea subtilă a minții. Inversiunea despre care vorbim vizează transformările în context intersubiectiv, de schimbare radicală a poziției reflexive, care configurează prin alte referențiale cognitive universul conceptual. Inversiunea pe care am numit-o abstractă se referă la prima mare străpungere înspre autoreflexivitate, o întoarcere a conceptului spre sine însuși, spre interior, echivalentă cu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
se favorizeze diversitatea preferințelor în calitatea ei de lege naturală. Inversiunea concretă asigură cadrul global pentru gândire, adică ceea ce ne aseamănă ca specie, și suportul local al acțiunii creative, adică ceea ce ne diferențiază ca indivizi în sine și ca exprimare intersubiectivă în comunități valorice. Inversiunile în procesul cogniției se referă strict la reprezentări, acea stare a întemeierii gândului în forma expresivă a ideii sau în conturul viziunii sugerate ca posibilitate practică. Inversiunea abstractă se produce în starea cogniției în care intervine
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
naturale de sorginte contextuală, făcându se saltul de la forma dependențelor ierarhice (lumea și structura ei erau date prin voința divină) la forma dependențelor orizontale, în care autonomia este reală, responsabilitatea este liber asumată, iar finalitatea se atinge prin proceduri funcționalizate intersubiectiv. În fond, pe această cale, în expresia ei cea mai recentă, lumea este exact ceea ce convin, în formule negociate, indivizii să fie pentru a se funcționaliza principiul „câștig-câștig” înspre și dinspre nodurile rețelei. În această economie se restabilește raportul corect
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în capital și muncă, devenind resursă prevalentă (economia se scientizează), pe de o parte, și Economia ca atare, ca experiență practică și teoretică de creare a avuției iese de sub tutela puterii politice, inclusiv a statelor, și se manifestă ca dimensiunea intersubiectivă a naturii umane (Economia se hominizează). Cezura este de factură paradigmatică pentru că Economia se dematerializează și la propriu și la figurat, materialismul întorcându-se definitiv în lumea hobbesiană a trecutului, apar procedurile prin care omul revine în ecuația economiei ca
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică singur, dar nici chiar cu oricine. Față de cei care nu pot intra în mod decent în comunitatea electivă epicuriană, punctuală sau durabilă, geografic reperabilă, sedentară, sau legată de fluxurile intersubiective, nomade, îți rămâne ultimul recurs al materialiștilor, al subversivilor și al maeștrilor imanenței: râzi - și bucură-te în altă parte... XIItc "XII" PHILODEM DIN GADARA și comunitatea hedonistătc "PHILODEM DIN GADARA și comunitatea hedonistă" 1 Efectele benefice ale catastrofei. Uneori
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
determină, un sentiment de incompletitudine și un randament individual scăzut în activitate; cum e și firesc, aceste aspecte vor aduce prejudicii tuturor celor care sunt angajați în forma respectivă de activitate. Suntem, astfel, în fața a ceea ce se cheamă sursa conflictelor intersubiective, dar și a celor intrasubiective (conștientizarea propriei incompetente profesionale poate determina trăirea intensivă a unui sentiment al devalorizării și nerealizării eului). Sunt frecvente, din păcate, cazurile de conduita, ambivalență, care semnifică orientarea persoanei spre două, roluri profesionale diferite, considerate la
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în definirea conflictului, două atribute: de desfășurare a unor motivatii incompatibile, și factor principal de rezolvare a conflictelor. Sub influența ideilor lui P. Janet asupra conflictului,autoarea frar cpza analizează cu pătrundere dinamica raporturilor dintre cele două aspecte ale conflictului - intersubiectiv și intrasubiectiv - care, la prima vedere, par distincte, dar care nu încetează, să interconditioneze, analiza unuia neputându-se realiza corespunzător, decât prin considerarea celuilalt. Pupă H.H. Kendler, psihologia conflictului își are rădăcina în deprinderea competiției, care trebuie înțeleasă ca abilitatea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dinamică dintre exterioritatea obiectuală și realul interiorizat relevează structura imaginarului, ca structură deschisă care-și asumă destinul imaginilor recreate. Procesul invers, al perceperii realității interioare ca alteritate, dă naștere creației artistice 37. Astfel, "exteriorizând subiectivitatea, imaginea artistică favorizează o relație intersubiectivă" 38, convertind egocentrismul inițial al percepției la inter-comunicare gnoseologică. "Reprezentare mediană și mediatoare, care colaborează atât la cunoașterea realului, cât și la dizolvarea sa în real" 39, imaginea este, în același timp, "o reprezentare concretă sensibilă (ca reproducere sau copie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
speculație adică o construcție teoretică deductivă, subiectivă și autonomă, capabilă să se "autoîntemeieze" pe principii proprii, fiindcă pleacă de la prezumția că dincolo de lucruri, trebuie să existe o corelație universală -, cât și știință, adică o construcție teoretică inductivă, obiectiv controlabilă și intersubiectivă, care se dezvoltă cumulativ și întrunește consensul tuturor celor interesați de cunoaștere. Însuși faptul că Dilthey are în vedere pe această ultimă latură (a filozofiei ca știință) doar progresul paradigmatic, al formelor din filozofie, nu și al conținuturilor, care rămân
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
baza teoriei sale despre existența unor ,,niveluri multiple ale realității". Din această perspectivă, Basarab Nicolescu definește realitatea ca ,,ceea ce rezistă experiențelor, reprezentărilor, descrierilor, imaginilor ori formalizărilor noastre matematice", acest concept nefiind ,,doar o construcție socială, consensul unei colectivități, un acord intersubiectiv. Ea are de asemenea o dimensiune trans-subiectivă..."403, iar prin ,,nivel de realitate" înțelege ,,un ansamblu de sisteme invariant la acțiunea unui număr de legi generale"404. Realul, pe de altă parte, este total diferit de realitate, neputând fiind niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
tu, vină” ... Formulele interogative sunt cele mai eficiente În acest tip de discurs pentru că ele provin din inimă (care este centrul universului). Culianu: „omul dotat cu un sintetizator fantastic produce efecte care lansate În spațiul pneumatic vor induce o magie intersubiectivă”. Cătălina suferă de o stare de confuzie Între conținuturile onirice și conținuturile sensibile, aceasta confuzie se Întîlnește la operatorii schizofrenici, la șamani, guru etc. Și apoi de ce oare aceste insistențe ale fetei de a chema pe Luceafăr?poate pentru că din
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
întrebarea: Cum ar arăta o asemenea îndoială? și că aceasta nu se înțelege așa, fără nimic în plus.“41 Wittgenstein nu contestă, desigur, că există experiențe subiective. Ele nu sunt însă ceva de felul acelor stări și procese care sunt intersubiectiv accesibile. În § 304 al Cercetărilor se afirmă că ele nu sunt „un ceva“, dar nici „nimic“. Nu sunt „un ceva“ în sensul că despre ele nu se poate enunța nimic. Dacă ne uităm mai bine, vedem că rolul expresiilor despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
existent la celălalt de lângă noi.29” 3. Elementele acestei concepții ce revoluționează etica În societatea comunicațională pot fi rezumate astfel: asumarea propriului destin aparține ontologicului; asumarea destinului celuilalt aparține eticului, pentru aceasta Însă, etica trebuie să plonjeze În profunzimea relației intersubiective; se realizează astfel procesul intercomprehensiv, rezultat clar al complexității comunicării; raportul dintre unul și altul se relevă În transcendență ca un raport al lui „unul - pentru - altul”; astfel, activitatea comunicațională „definește de o nouă manieră subiectul etic”, care nu mai
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
moral, răspunsul este: „Bineînțeles că da.” Aceasta nu Înseamnă deloc că trebuie să răspund În locul său ci doar că responsabilitatea mea nu este exonerată de ceea ce se Întâmplă În jurul meu. Aceasta pentru că „Responsabilitatea se Înscrie direct În sânul unei perspective intersubiective. Ea este, În chiar procesul instituirii sale, răspuns la Celălalt (s.n.Ă În același timp cu afirmarea de sine; și, cum subliniază Lévinas, această intersubiectivitate se găsește deja fixată Într-o sferă excedând pragul registrelor dialogic și reflexiv, găsindu-și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
comune și unificatoare ale diverselor ipostaze auctoriale pe care textul le oferă receptorului. A descoperi și a descrie autorul care trăiește în paginile unei opere (cf. G. Călinescu..., p. 226) reprezintă, așadar, în primul rând, un act de cunoaștere, deschiderea intersubiectivă spre alteritate, spre conștiința care articulează textul, fiind, la rândul ei, articulată de text. Ajungem astfel la un alt moment important al discursului critic despre autor, moment polarizat de încercarea de delimitare a profilului moral, intelectual și emoțional al celui
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a raționalității, "raționalitatea comunicativă", bazată pe teoria acțiunii comunicative, iar la o altă problemă detectată în discursul modernității paradigma filosofiei conștiinței Habermas găsește soluția prin înlocuirea acesteia cu "paradigma înțelegerii subiecților capabili de vorbire și acțiune", ce mizează pe comunicarea intersubiectivă pentru a atinge idealurile de consens și solidaritate socială. Departe de a propune o abordare sceptică, Habermas include în proiectul său o serie de amendamente ce țin de filosofia socială și politică, pentru a da o nouă formă discursului modernității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
persistente ale acestuia. Câteva elemente descriu conținutul acestei forme de memorie: pe de o parte, faptul că „amintirile“ individuale se combină cu cele colective. Imaginea neintențională a trecutului individual este aceea a unei lumi istorice, impregnată de mărcile unei tradiții intersubiective. Ea nu e punctuală, nu are precizia unei abstracții conceptuale. Pe de altă parte, al doilea element iese la iveală: și anume, caracterul ei neinformativ. Conținutul memoriei este unul care se povestește. Din punct de vedere jurnalistic (punct de vedere
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și privește întâmplări dispersate pe care le pune laolaltă în ordinea narativă. Memoria este văzută, și în acest context, ca privire mesianică aruncată evenimentului. Experiența construiește trecutul, îl reconfigurează în propria viață a povestitorului și, mai apoi, în cea creată intersubiectiv, împreună cu ascultătorul. Povestitorul este, în textul lui Benjamin, o figură magică. Asemenea colecționarului, este subiectul unei experiențe integrale a lumii (cu „ochiul“ și cu „mâna“, cum afirmă Valéry, citat în finalul textului), pe care o încorporează și o transmite. Dispariția
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și dezvoltare demografică. Cea de-a doua este modernitatea anglo-germanică, a cărei administrare a Amerindiei periferice constă în "simplificare" sau "abstractizare" (descrise ca preferință pentru cantitate în detrimentul calității), o nouă relație tehnologică și ecologică cu natura și o nouă relație intersubiectivă și politică, menită să conducă la o nouă atitudine economică (tehno-productivă)254. Prin procesul de "simplificare", potrivit lui Dussel, un număr de variabile culturale, antropologice, etice, politice și religioase au fost neglijate. Aceasta poate explica atenția concentrată asupra dezvoltării tehnologice și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
se definește doar în interacțiunea constantă cu lumea. Aceasta este, pe scurt, poziția lui E.M. Adams: "Așadar, conceptul de eu normativ al unei persoane [...] este, parțial, un concept "empiric". Este format din și testat în experiențele și judecățile noastre critice intersubiective [...]" (1991, p. 188). Altfel spus, universul conceput de eu este același univers trăit de acesta: "Nu există experiență neconceptualizată: ceea ce este reprezentat la ce se referă stările de experiență este lumea așa cum este ea experimentata, care este lumea empirica" (Guttenplan
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
neapărat monologic, ci cel monogerat al acestei interacțiuni, fără intervenția directă a celuilalt. Însă aceasta nu înseamnă că scriptorul nu poate introduce un dialogism profund, anticipând întrebările interlocutorului, de exemplu, imitând posibilele momente de întrerupere, introducând un simulacru de relație intersubiectivă. O descentrare a tipului dialogic reprezintă cu siguranță baza structurii enunțiative specifice doar scrisorii 32. Pentru a putea face trecerea de la secvență unitatea constitutivă a textului dialogal definit ca cea mai mare unitate dialogală la unitatea constituentă, trebuie ca mai
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
făcută de anumiți subiecți chestionați la "spovedanie" pentru a califica psihanaliza sau, invers, la caracterul puternic terapeutic al acestui sacrament la alți subiecți, ilustrează cum se aplică acest principiu. "Actul religios este înțeles ca act laic în care numai relația intersubiectivă își păstrează importanța. Excluzînd orice altă conotație, anturajul material, rolul propriu al personajelor se estompează pentru a face față noțiunii unui schimb simplificat și pur uman. Dialogul psihanalitic, la rîndul său, ia o înfățișare concretă, "banală", imaginea spovedaniei aruncîn-du-l într-
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
analiza producția istorică și socială a agenților și a structurilor luate ca atare de teoriile tradiționale. Împotriva pozitivismului și empirismului diverselor forme de realism, teoria critică internațională adoptă o abordare mai hermeneutică, care înțelege structurile sociale ca având o existență intersubiectivă. "Structurile sunt construite social" mai precis, spune Cox (1992a: 138), "acestea devin o parte a lumii obiective în virtutea existenței lor în intersubiectivitatea grupurilor relevante de oameni". Acceptarea unui rol activ al minților umane în constituirea lumii sociale nu duce neapărat
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]