272 matches
-
Kant l-a numit datorie. Astfel problemele filosofice fundamentate moral sunt cele referitoare la corectitudinea, oportunitatea și valoarea acțiunilor ce duc la împăcarea mai multor interese, la toleranță și la consens; discursul filosofic înseamnă nu atăt tematică, căt mai ales intersubiectivitate iar rostul lui este acela de a-l transforma pe elev oferindu-i claritatea găndirii și posibilitatea evitării unei minți schematice în favoarea promovării frumosului. Fundamentarea discursului filosofic pe dimensiunea estetică este o altă modalitate de înălțare a subiectivității umane prin
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Fundamentarea discursului filosofic pe componenta morală, religioasă şi estetică () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2279]
-
se transceandă pe el însuși fără să-și piardă identitatea? Unii cred că subiectul se poate depăși creînd, alții că o poate face iubind, iar alții că o poate face în și prin relația cu celălalt, în ceea ce Husserl numea intersubiectivitate. Transcendența se bucură de privilegiul lui Unu. Ea este libertate în formă pură, deși eu o văd implicată în împlinirea istoriei, în marile opere, în realizările concrete. Ea își află principiul în ideea identității cu Ființa. Mai mult, transcendența nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
creștină, ci va avea caracterul unei ierarhii care se deosebește și se împlinește datorită trecerii unuia în altul, fără încetare, a ipostasurilor, de la unul la altul, în măsura în care se oglindesc unul pe altul. Accentul pe caracterul personal potrivit căruia trebuie înțeleasă intersubiectivitatea Treimii, permite o nouă descriere a înțelegerii Unitreimii: „Dumnezeirea... fără treaptă de sus care să înalțe sau treaptă de jos care să micșoreze, în orice chip egală, în orice chip aceeași, așa precum în cer frumusețe și tărie nu sunt
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
l-am intitulat "tărîmul celor trei Amin". Desigur, ipoteza mea are nevoie de un studiu mai vast, chiar dacă ar reuși probabil să supere pe toată lumea, deși nu este vorba despre "o nouă barbarie" (Michel Henri). Este o metodă bazată pe intersubiectivitate, în căutarea obiectivității, dar care nu crede în "imaculata concepție" a științei. Imperialismul mistic, ca și cel științific ar primi astfel o grea lovitură, s-ar pu-tea evita cele trei forme de extremism: relativist, scientist și religios. Pe baza acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sale pe care le poate contempla (simboliști, fenomenologi, futuriști, constructiviști, ficționaliști, wittgensteinieni, analiști, existențialiști, pozitiviști); 2) subiectivitatea confiscată de propria viziune, obținută din experiența senzorială cu caracter de unicitate (decadenți, romancieri ai fluxului conștiinței, suprarealiști, expresioniști, "trăiriști", unanimiști); 3) o intersubiectivitate, o postură a eului înscris în ordinea simbolică a unei culturi (Lacan), a identității narative (Paul Ricoeur), a subiectivității "trupești", trupul însuși posedînd formule interpretative pentru organizarea materialului procurat pe calea simțurilor (Maurice Merleau-Ponty, Martin Buber, Lakoff, Școala lingvistică cognitivă
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
lor creatoare și se bucurau de o notorietate profesională incontestabilă. Pentru ei, trecerea de la libertățile improvizării, gîlceava cu propriile fantasme și bătălia pentru expresivitate la restricțiile monografiei academice trebuie să fi fost extrem de anevoioasă. Bănuiesc că obligația de a recupera intersubiectivitatea în modalități impersonale i-a obosit și, nu o dată, i-a deprimat. Cine crede că exagerez e invitat să recitească paginile din volumul II al Jurnalului lui Cărtărescu, unde autorul se referă în treacăt la momentele de impas survenite pe parcursul
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
direcții estetice sunt în stare să amenințe dreptul la vizibilitate al altor direcții. Nu mai este de-ajuns să admitem ca cercetătorul și opusul investigat să fie într-o relație de alternanță, ci, pentru a rezolva dificilele probleme puse de intersubiectivitate șiinterferență între cunoaștere și angajare, e nevoie să existe un raport de simultaneitate. Diversitatea limbajelor muzicale trimite la sisteme diferite de interpretare, care nu pot fi întotdeauna convertite unul în celălalt. Valorile exprimate într-un sistem oarecare nu pot fi
Prudenta diversitatea by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83974_a_85299]
-
precursorii săi este fundamental diferit de acela din optzecismul «canonic»“, întrucât „livrescul nu e doar un arc pentru propulsarea propriei viziuni literare, ci și o componentă necesară a propriei vieți, o clipă de grație în care intertextualitatea se transformă în intersubiectivitate (și invers)“. A șasea carte de poezie, Nanabozo, conține, concentrat, la scară mică, și romanul Rădăcina de bucsau, dar și deja familiarul carusel literar, al formulelor și al stilurilor poetice diverse. În mod paradoxal, autenticitatea existențială coexistă cu „jocul“ istorico-literar
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
ceilalți sunt legați de el. În fond, mulțimea participanților la înmormântare, numărul coroanelor, fastul ceremoniei, sunt elemente considerate relevante pentru valoarea unei existențe stinse; ele indică conexiunile, altfel invizibile, ale acestei existențe cu ceilalți; reprezintă un altfel de indicator al intersubiectivității. Pentru a-ți demonstra tovărășia cu Spiritul trebuie să arați asta cumva: într-o argumentare, o intervenție, o vorbă de duh, în scris etc. Cum lucrul cel mai greu de recunoscut este lipsa oricărei legături cu el (paradoxul e că
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
vieții transcendentale sub forma unei semnificații ideale atașate fenomenului și făcând din el un fenomen uman este, după cum s-a arătat, constitutivă acestui obiect, precum și caracterelor reținute din acesta, fie și numai în mod implicit caracterele temporalității, sensibilității, valorizării, afectivității, intersubiectivității etc. Aceste caractere sunt legate înaintea obiectivării, în viața transcendentală însăși, potrivit unor reguli fundamentale și unei ierarhii ce aparțin propriei esențe a acestei vieți și o definesc. Le regăsim apoi în obiectivare sub formă de proprietăți empirice ale căror
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
i se supune niciodată care este numele vieții. Or practica psihanalitică nu contenește să confirme primatul ireprezentabilului care determină reprezentarea și, spre exemplu, conștientizarea. Activitatea curativă subordonează în mod constant progresul cognitiv destinului afectului și, revelând natura adevărată a oricărei intersubiectivități concrete, relația dintre analist și analizant se situează sau mai curând funcționează ca o înfruntare între niște forțe scufundate în ele însele și prada patosului propriu al fiecăreia dintre ele. Prin aceasta psihanaliza se disociază de științele umane și se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sfere intersubiective afective ce pune în funcțiune modalitățile patetice ale monadelor care participă la ea și se sprijină pe ele. În psihanaliză, pentru a nu da decât un exemplu, relația dintre analist și analizant nu este decât o modalitate a intersubiectivității patetice despre care vorbim. Însă dacă se poate și trebuie afirmată existența unei repetări cu totul patetice, cea a unui afect fără reprezentare, inversul nu este adevărat: orice repetare teoretică a unui act de evidență sau de cunoaștere în sensul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
același sens. Este vorba în realitate de o sociologie foarte aparte. Ca și în cazul psihologiei, o sociologie care ar trata umanitatea omului punând-o în joc nu ar putea să se lipsească de un fundament transcendental, care constă în intersubiectivitatea aflată la temelia oricărui fenomen social, de orice fel. Pe de o parte, conținutul acestei intersubiectivități nu este altul decât acela al subiectivităților care intră în raport, astfel încât legile sale, legile societății, nu sunt diferite de cele ale indivizilor care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o sociologie care ar trata umanitatea omului punând-o în joc nu ar putea să se lipsească de un fundament transcendental, care constă în intersubiectivitatea aflată la temelia oricărui fenomen social, de orice fel. Pe de o parte, conținutul acestei intersubiectivități nu este altul decât acela al subiectivităților care intră în raport, astfel încât legile sale, legile societății, nu sunt diferite de cele ale indivizilor care o alcătuiesc. Pe de altă parte, această intersubiectivitate trebuie gândită pentru ea însăși, și aceasta nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
orice fel. Pe de o parte, conținutul acestei intersubiectivități nu este altul decât acela al subiectivităților care intră în raport, astfel încât legile sale, legile societății, nu sunt diferite de cele ale indivizilor care o alcătuiesc. Pe de altă parte, această intersubiectivitate trebuie gândită pentru ea însăși, și aceasta nu doar ca un rezultat sau o stare de lucruri, ci în funcție de procesul transcendental al formării sale, care o generează de-a dreptul sau prin care ea se auto-generează ea însăși. Îndeplinirea acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea se auto-generează ea însăși. Îndeplinirea acestei sarcini a fost opera unui mare filozof, sociologul francez Tarde, care, prin intermediul unei elucidări a fenomenului crucial al imitării, a știut să privească mai în profunzime, până la acest proces transcendental al auto-constituirii oricărei intersubiectivități concrete. Însă îndepărtarea de către proiectul galilean a subiectivității transcendentale este în mod identic îndepărtarea intersubiectivității. Sociologia științifică trebuie așadar, ca și psihologia cu același atribut, să-și dea un alt obiect: vor fi și aici, substituindu-se esenței subiective, "comportamente
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
francez Tarde, care, prin intermediul unei elucidări a fenomenului crucial al imitării, a știut să privească mai în profunzime, până la acest proces transcendental al auto-constituirii oricărei intersubiectivități concrete. Însă îndepărtarea de către proiectul galilean a subiectivității transcendentale este în mod identic îndepărtarea intersubiectivității. Sociologia științifică trebuie așadar, ca și psihologia cu același atribut, să-și dea un alt obiect: vor fi și aici, substituindu-se esenței subiective, "comportamente" sau "fenomene" reduse la faptul de a-fi-date în obiectivitatea societății comportamente sau fenomene care nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un alt obiect: vor fi și aici, substituindu-se esenței subiective, "comportamente" sau "fenomene" reduse la faptul de a-fi-date în obiectivitatea societății comportamente sau fenomene care nu mai sunt individuale, ci sociale. În măsura în care asemenea comportamente trebuie să facă abstracție de intersubiectivitate așa cum comportamentele psihologiei făceau abstracție de subiectivitate, ele au nevoie să subziste prin ele însele, iar nu prin această subiectivitate fără de care ele nu au totuși nici conținut, nici sens. Ipostaza societății și a proceselor sociale împreună cu, drept corelat, cea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fel această sociologie obiectivistă cu ambiție științifică se însoțește, în marxismul devenit leninism, de o ideologie politică și în același timp de o etică îndoielnică. Deoarece relația Societate / Individ (care sunt în realitate un Același, care au aceeași substanță subiectivitate, intersubiectivitate, parxis în așa fel încât și legile lor sunt aceleași) este percepută ca o relație externă de cauzalitate între două entități separate dintre care prima devine cauza, iar cea de-a doua efectul, atunci individul nu mai are, pentru a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a tehno-științei care bulversează stratificările anterioare, dispozitivele tehnice înlocuiesc treptat praxisul subiectiv al oamenilor; comunicarea nu mai este aici o relație vie întemeiată pe rostirea personală și tributară de fiecare dată indivizilor care intră în relație, ea nu mai este intersubiectivitate ci, tocmai, un dispozitiv tehnic: ea a devenit comunicarea mediatică și se reduce la aceasta. Comunicării mediatice care-și află chintesența în televiziune îi aparține doar ceea ce comunică, adică ea însăși, în așa fel încât forma acestei comunicări a devenit
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de a fi fost îndepărtată din domeniile cunoașterii viața nu a încetat să subziste, așa cum am văzut, sub înfățișarea nevoilor brute, ceea ce îi conferă astăzi caracterul său "materialist" și barbar. Cu toate acestea, orice societate, în măsura în care se întemeiază pe o intersubiectivitate, nu posedă doar această bază constituită de modalitățile elementare de satisfacere a nevoii, ci implică o punere în raport constantă și mereu activă a subiectivităților care o alcătuiesc. Această interacțiune esențială, care-și află posibilitatea în repetare și în contemporaneitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în contemporaneitatea care rezultă din aceasta, nu intervine mai întâi ca mod deliberat al transmiterii cunoașterii în formele nobile ale culturii, ci se manifestă spontan, prin intermediul fenomenelor de intropatie și de imitare, ca însuși procesul în care se auto-constituie orice intersubiectivitate patetică concretă. Când aceasta se alienează în comunicare și în existența tehnico-mediatică, ea adaugă societății noastre materialiste trăsătura de năucire, iar în același timp îi dă culturii o ultimă lovitură. Pentru a justifica lumea mass-media a cărei umanitate este pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ia camera cu o lună Înainte de deschiderea anului universitar; Însă Michel era un băiat bizar. În mijlocul marelui dezmăț natural, ființele umane au putut câteodată (rareori) să creeze mici spații calde iluminate de iubire. Mici spații Închise, personale, În care domnea intersubiectivitatea și iubirea. În cele două săptămâni care urmară, Annabelle Îi scrise lui Michel. Îi venea greu, trebui să șteargă și să rescrie de mai multe ori. Terminată, scrisoarea avea patruzeci de pagini; pentru Întâia oară, era o adevărată scrisoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
emoția le dă viață. Toate acestea se petrec În absența oricărei metafizici, a oricărei ontologii. Nu mai avem nevoie de ideea de Dumnezeu, de natură sau de realitate. Pe baza rezultatului experiențelor, comunitatea observatorilor poate stabili un acord prin intermediul unei intersubiectivități raționale; experiențele sunt legate prin teorii, care, pe cât posibil, trebuie să respecte principiul de economie și care, obligatoriu, trebuie să fie refutabile. Există o lume percepută, o lume simțită, o lume umană.” Poziția lui era inatacabilă, Djerzinski era conștient: nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
metodelor prin care omul în activitatea zilnică descrie, explică și interpretează propria lume, subliniindu-se caracterul dinamic al acestor construcții. Conceptele-cheie ale orientării etnometodologiei sunt: supoziția luată ca de la sine înțeleasă (took for granted), codurile interacțiunii, expresiile indexicale, tipificarea, reflexivitatea, intersubiectivitatea și procesualitatea (realitatea în devenire, ongoing reality). Condensat, tabloul comportamental uman preconizat de etnometodologi s-ar prezenta astfel: • În fragmentele de viață cotidiană, oamenii interacționează pe baza unei strategii ce implică un sistem de coduri de acțiune bazat pe câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]