705 matches
-
sunt compuse din unități de ordin "idiomatic" ("cuvinte"), care au fost asamblate în funcție de anumite procedee fixate într-o anumită tradiție "istorică" a vorbirii și reconfigurate, ulterior, tot cu ajutorul unor asemenea procedee. Pe de altă parte, combinarea "fragmentelor comunicative" ca "vocabule" intertextuale se face ea însăși după anumite reguli, care presupun nu numai o așa-zisă "memorie a vorbirii", ci un întreg sistem de procedee localizate în planul "idiomatic" al limbajului. Din aceste motive, vorbirea nu este doar un "colaj intertextual" și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
vocabule" intertextuale se face ea însăși după anumite reguli, care presupun nu numai o așa-zisă "memorie a vorbirii", ci un întreg sistem de procedee localizate în planul "idiomatic" al limbajului. Din aceste motive, vorbirea nu este doar un "colaj intertextual" și un "proces ad-hoc", așa cum pretinde Gasparov, ci (și) o activitate bazată pe o competență care depășește simpla "memorie a vorbirii". 2.3. Spre deosebire de școlile franceză și sovietică/rusă, frazeologia germană s-a afirmat ca direcție lingvistică distinctă în plan
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
altă direcție majoră a poeziei ivănesciene, de data aceasta nu atât de viziune, cât de tehnică poetică, și anume intertextualismul. Versul lui Alecsandri, ghilimetat pentru o mai eficientă avertizare a cititorului, are, de aceea, o vizibilitate de lectură a procedeului intertextual sporită. Reașezarea lui într-un context în care "unirea" cuprinde numai două persoane, în loc de o țară întreagă, este un procedeu specific ironiei intertextuale; efectul nu este, însă, unul parodic, datorită învăluitorului erotism cast veghind devenirea poemului și alungând din minte
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ghilimetat pentru o mai eficientă avertizare a cititorului, are, de aceea, o vizibilitate de lectură a procedeului intertextual sporită. Reașezarea lui într-un context în care "unirea" cuprinde numai două persoane, în loc de o țară întreagă, este un procedeu specific ironiei intertextuale; efectul nu este, însă, unul parodic, datorită învăluitorului erotism cast veghind devenirea poemului și alungând din minte orice eventuală bănuială referitoare la vreo intenționalitate satirică sau bufă. Ironia unei recontextualizări lirice, precum aceasta de față, nu urmărește efectul, oricum meritoriu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de energia sufletească proprie, ci și de energia transmutată a altora. Tot ceea ce atinge, pneuma lirică din poemele ivănesciene transformă, ca un Midas al erotismului, în iubire. Însă nu numai acest citat recondiționat din Hora Unirii face parte din jocul intertextual în care ne implică Sonetul despre Unire. Există, dacă nu citate, atunci cel puțin pastișe sau prelucrări discret presărate în corpul poemului, pe care ochiul atent le descoperă cu delicii. Propoziția pe care i-o șoptește încet iubitei: "Iubito, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din A citi, a reciti 5) decât cel specific literaturii post-proletcultiste și post-realist-socialiste de la noi (ce să mai vorbim de "literatura" proletcultistă și realist-socialistă propriu-zisă). O lizibilitate substanțial mai complicată decât cea presupusă de un poem precum Ploaia, unde jocul intertextual era cu totul absent, și, prin extensie, mai complicată decât lizibilitatea poeziei generației '60, pentru că lizibilitatea textelor ivănesciene este, de fapt, relizibilitate, ceea ce nici un poem șaizecist nu presupune, cu excepția admirabilei Cărți de recitire a admirabilului Nichita Stănescu. Relizibilitatea presupune un
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se aseamănă cu încercările repetate de a rezolva o problemă de șah dificilă și genial de derutantă, sau cu efortul concentrat de a descifra o criptogramă complicată"6. Teză care se aplică și poeziei lui Mircea Ivănescu, cu preluările ei intertextuale și pastișele ei aluzive, cu nuanța că secretivitatea (alt concept din A citi, a reciti) nu era, aici, pur literară, ci implica și necesitatea politică a depășirii cenzurii, făcând, deci, parte dintr-un joc de șah a cărui pierdere ar
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
alt concept din A citi, a reciti) nu era, aici, pur literară, ci implica și necesitatea politică a depășirii cenzurii, făcând, deci, parte dintr-un joc de șah a cărui pierdere ar fi putut avea consecințe neplăcute pentru jucător. Discreția intertextuală era motivată atât literar, cât și politic. Mai trebuie remarcat, în legătură cu Sonet despre Unire, faptul, aparent lipsit de importanță, că forma lui de sonet este una neortodoxă. Singura asemănare este cea a numărului de versuri, paisprezece, însă, din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
după fiecare relectură. Așadar, se înțelege că a îngreuna relizibilitatea înseamnă, până la urmă, același lucru cu a o face mai pură. Se vede, prin urmare, că trei dintre sensurile majore ale discreției poetice ivănesciene (discreția ca modalitate sentimentală, ca modalitate intertextuală și, în fine, ca modalitate tehnică de construcție a poemului) se găsesc, anticipând dezvoltarea pe care o vor cunoaște, în Sonet despre Unire, întâiul poem în care Mircea Ivănescu se înfățișează în chipul celui care urma să devină. După apariția
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
amiciții colegiale sau familiale sau chiar În relațiile cu unii profesori. Aveam discuții pe tema societății noastre comuniste și a faptului că nu mai avea să reziste mult, nici ea și nici conducătorii săi vremelnici. Uneori, descifram (inventam?) la nivel intertextual anumite mesaje subversive În unele producții cinematografice (Glissando, Scara lui Iacob) sau literare, care ne provocau o creștere a speranțelor și o mare satisfacție. Ne mulțumeam cu destul de puțin! Majoritatea intelectualilor ascultam posturi de radio interzise (Europa liberă, Vocea Americii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
prefață, note și indice de nume de Mihai Drăgan. Iași: Junimea, 1989, 271 p. (Eminesciana; 50) * CIOPRAGA, Constantin. Poezia lui Eminescu: arhetipuri și metafore fundamentale. Iași: Junimea, 1990, 278 p. (Eminesciana; 51) * ZISU, Aurelian. Corespondența lui Eminescu: exerciții de lectură intertextuală. Iași: Junimea, 1996, 212 p. (Eminesciana; 52) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Iași: Junimea, 1990, 303 p. (Eminesciana; 53) * CIMPOI, Mihai. Narcis și Hyperion. Eminescu, Poet al ființei. Poem critic. Iași-Chișinău: Junimea, 1994, 265 p. (Eminesciana; 55) * PETRESCU
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Buzura și Bălăiță au trebuit să treacă de furcile caudine ale cenzurii comuniste nu este fără legătură cu preferința acordată de scriitori pentru descrierea unor opere de artă care să filtreze semnificația textului. Scriitura livrescă, rafinată și plină de aluzii intertextuale este, de altfel, o trăsătură caracteristică a scriitorilor discutați în această lucrare. Textualismul, adaptarea poeticii Noului roman francez sau a Postmodernismului la contextul românesc au condus la apariția un stil rafinat și elegant, în care referirea la alte arte este
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
doar sub tălpile ultimilor doi orbi solul este, foarte scurt timp, sigur. În planul îndepărtat, într-un peisaj de toamnă timpurie cutreierată de corbi și ciori, o biserică vegheată de o persoană cu scufie verde" A doua parte cuprinde excursul intertextual : "[...] probabil că în ea vreun preot îl citează tocmai pe Matei: Când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă". Involuntar, Ioana continua să descopere detalii noi: verdele trestiilor răsfrânt în apa unui lac adormit, împăcat
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
unele prăpăstii, cad în altele"34. Al doilea nivel decelabil în structura fragmentului ekphrastic este invenția unei lumi în baza unui element al discursului vizual. În acest caz, biserica aflată în centrul planului secund este detaliul - pretext al unui fragment intertextual (Probabil că în ea vreun preot îl citează tocmai pe Matei: Când un orb călăuzește pe alt orb...". Citatul din Evanghelia lui Matei (XV, 14) explică sursa de inspirație a tabloului descris, Parabola orbilor fiind, așa cum am văzut, reprezentarea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
este, în romanul lui Augustin Buzura, subiectul unei puneri în scenă a reacțiilor celor doi protagoniști ai dialogului, doctorul Vlad Cosma și Ioana Olaru. Pentru Vlad Cosma pictura din cabinetul său este un prilej de introspecție, dar și de excurs intertextual. Siluetele orbilor figurați pe pânză îi amintesc întrebarea retorică din poemul Orbii pe care Baudelaire îl scrie pornind de la acest tablou: "De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?"35. Asimilarea tabloului poemului baudelarian provoacă și o reevaluare a
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
mentalul colectiv, din care nimeni (autor sau cititor) nu se poate sustrage total.754 Continuitatea, dimensiunea esențială a benzii desenate în serial (publicată periodic în serii de zeci sau sute de episoade) conform opiniei lui Richard Reynolds, este non-istorică, cea intertextuală și cea metatextuală creând o lume subsidiară în care procesele temporale pot fi ținute sub control (deși nu abolește istoria, desparte viața personajelor a super-eroilor, în speță de contextul istoric).755 De altfel, continuitatea structurală metatextuală este strategia prin care
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fiind pasivi, responsabili cu menținerea stării de fapt, intervenind doar când statu-quo-ul este amenințat prin acțiunea celor dintâi. Dacă ticăloșii sunt actorii principali ai povestirilor episodice, contribuind la perpetuarea continuității, eroii sunt actorii principali ai propriului lor mit ca lectură intertextuală, sunt antagonici și reacționari.759 În plus, mai trebuie amintit că motivațiile ticăloșilor nu sunt întotdeauna raționale, ei plasându-se în logica Vechiului Testament, conform căreia puterea corupe spiritul, puterea fiind prezentată ca o formă particulară de cunoaștere. Astfel are
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
doi interlocutori). Cele patru proprietăți cumulate dau descrierea unui prototip. Este interesant de observat în treacăt că descrierea este dată aici ca subiectiv-ideologizantă. Este punctul de vedere stereotip al englezului asupra americanului-yankeu într-o BD care pune în joc stilul intertextual legat de celebra serie Blake și Mortimer de Edgar P. Jacobs. • c. Operațiuni de relaționare Această macro-operație regrupează alte două operații: - c1. Relație de vecinătate: punerea în situație temporală [situarea obiectului discursului într-un timp istoric sau individual = pd R-Tmp
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Primul ministru britanic anunță că lucrările congresului vor continua. [P9] Citește paginile 2-4. Acest text prezintă ansamblul de macro-propoziții narative a căror listă am alcătuit-o. Titlul mare corespunde unui Rezumat-Pn0, iar subtitlul constituie "Morala" -PnΩ poveștii, subliniată prin jocul intertextual cu imnul britanic. Situația inițială-Pn1, expusă pe larg (frazele P1-P4), contrastează cu scurtimea Nodului-Pn2 (P5), care introduce marca tipică de declanșare narativă "deodată". Macro-propoziția centrală (Pn3) nu este formată dintr-o suită de acțiuni (Re-acțiuni), ci dintr-o evaluare retrospectivă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
scoate la lumină întîmplări. Traducerea prin cuvîntul franțuzesc auteur este prea aproape de concepțiile noastre moderne despre creația literară. Cuvîntul poète (poet) ar fi redat mai bine sensul de hacedor-poietes, cel puțin așa cum peritextul și începutul culegerii îl construesc în mod intertextual și intercultural. Limba titlului nu este independentă de sistemul textului. Deși situat la periferia peritextuală, titlul capătă sens împreună cu textele care-l urmează (cotexte) și în rețeaua de intertexte antice convocate, în rețeaua de intercultură și de interlimbaj hispanic și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
este necesar ca, dimpotrivă, prin ea să fie redimensionat caracterul complex al compoziției discursive. Ipoteza prototipurilor secvențiale reprezintă un răspuns la orice încercare de a înregistra progrese esențiale, întotdeauna posibile, în domeniul analizei discursului. Orice text este rezultatul unor relații intertextuale infinite și suntem întotdeauna îndreptățiți să ne întrebăm, firește, care sunt limitele acestei unități supuse analizei. C. Kerbart-Orecchioni, referindu-se la analiza interacțiunii verbale, realizează o foarte reușită descriere a acestei rețele complexe de relații și constrângeri: Dacă mergem cu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cuprinde toate elementele unei secvențe narative și un nucleu (Pn3), mai mult evaluativ decât acțional, ceea ce completează descrierile precedente ale acestei unități. Primul titlu poate fi considerat ca o Pn0-Rezumat în timp ce titlul mare (scris cu majuscule) care introduce, bineînțeles, jocul intertextual cu trimitere la imnul național britanic, constituie "Morala" PnΩ. Situația inițială-Pn1 este amplu expusă și contrastează cu caracterul lapidar al Complicației Pn2 (Dintr-o dată explozia") provocată și subliniată de organizatorul narativ introductiv al macro-propoziției Pn2. Macro-propoziția Pn3 cuprinde o evaluare
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să mănânce / un pumn de cuvinte” (Poem de plictiseală). Gravitatea reflexivă își caută o expresie directă, concentrată, fie ea una abstractizantă, nu lipsită de obscurizări artificiale, de complicata aventură a simulării. O opțiune mai clară pentru autoreferențialitate, mergând spre tehnicile intertextuale, spre disoluția limbajului se poate detecta în Pasul corbilor (1980), Coridă (1983) și Trăgătorul la țintă (1999), unde încărcătura de modernitate e mult mai vizibilă. O subtilă critică a realităților unui timp tiranic, cel al „epocii socialiste”, se instituie aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
pierde, totul se... citează”, spune Subconștientul Artistului. Ceea ce frapează în cele două texte publicate, ca și în Dialogii Psihopatului, piesa de rezistență a operei lui I., scrisă în 1941, încă nepublicată, este extraordinara conștiință a scriiturii, enciclopedismul livresc debordant, ludicul intertextual, adesea parodic, atât de (post)moderna construcție prin de-construcție. Literatura lui I., în special piesele de teatru și jurnalul, constituie o dublă provocare pentru contemporaneitate: în primul rând, prin farmecul lor exploziv ele invită la o lectură dificilă, intelectuală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
de manipulare a magnetofonului - replay, play-back și așa mai departe, dar și indicații de regie, privind unghiul din care este privită și „filmată” o scenă. Treptat, stridențele începutului sunt mult temperate, indicația „transmisie directă” primind mai degrabă rolul de trimitere intertextuală către ansamblul prozei. Altundeva o povestire, Crizantemele din tundră, se subintitulează polemic „transmisie indirectă” și este o proză aproape cuminte, epurată de orice fel de stridențe și perfect echilibrată ca tonalitate, timbru, dozaj sonor etc. Este, probabil, despărțirea lui N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]