705 matches
-
de proza optzecistă pe care a făcut-o Cosmin Borza într-o cronică din „Cultura”: „Doar acolo - afirma criticul - poate fi întâlnit un apetit similar pentru registre și stiluri narative atât de arborescente și de rafinat manieriste, pentru înscenări ludice intertextuale, pentru deconspirări ale convențiilor ficționalității, pentru pastișe și parodii cât o proză scurtă, pentru «însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni istoriografice burlești, de nu chiar bufe, pentru «epicul ipotetic» și «fantezismul
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
Rodica Zafiu Scrisul lui Călin-Andrei Mihăilescu e concentrat și divergent în egală măsură: calambururile, deraierile lexicale, cuvintelevaliză și aluziile intertextuale încorporează, fiecare, altă poveste: fraza explodează, deviază, se despică succesiv. Discursul nu e, totuși, destructurat, ci își urmează o linie argumentativă subterană. E o argumentare convingătoare: bazată pe paradox, respingând cu îndârjire clișeul, sporind tensiunea între focalizarea pe cuvânt și
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
De fapt, prin această privire pe care o aruncă în labirintul mecanismelor literarității, prozatorul târgoviștean vădește o extrem de lucidă conștiință a „comediei” literaturii. Se poate remarca, de asemenea, o mare diversitate de tehnici epice, de la jocul de cuvinte, la inserturile intertextuale, de la strategiile digresiunii la reflexele ironiei și ale parodiei. Ceea ce surprinde aici este pura imanență, oarecum gratuită, a textului; totul se derulează în spațiul textualității, în această dinamică ascunsă, virtuală sau, dimpotrivă, concretizată a relațiilor dintre cuvinte, sensuri, semnificații, genuri
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
concretizată a relațiilor dintre cuvinte, sensuri, semnificații, genuri literare sau tipuri de discurs. Autoreferențialitatea este o altă particularitate structurantă a Dicționarului onomastic, particularitate ce reiese din indicațiile și explicațiile autorului, din orientările de lectură pe care le sugerează, din puseurile intertextuale sau din valorificarea resurselor autoscopice ale tehnicii mise en abîme, pusă în scenă cu ingeniozitate epică. Numele și referentul pe care îl desemnează se află într-o relație de ambiguitate, prin desemantizare sau resemantizare realizându-se de fapt o refuncționalizare
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
nu scrie facil, dar pentru asta nu apelează nici la cuvinte complicate, nici la ample construcții epice. Greutatea (și valoarea) romanului său se nasc din frazele cu multiple înțelesuri, din asocierile neașteptate cu care se joacă, dintr-o amplă rețea intertextuală în care sunt prinse forme de artă și referințe culturale vaste. Numai într-un astfel de text, de un sarcasm intens și inteligent, pot sta laolaltă cât se poate de firesc civilizația sumeriană, convingerile zen, Rage Against the Machine, structurile
Generația Pepsi by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5340_a_6665]
-
citesc. Îmi vin în minte exemple precum Periplul lui Baldassare (Amin Maalouf), Clubul Dumas (Arturo-Perez Reverte) sau Umbra vântului și Jocul îngerului (Carlos Ruiz Zafon). Crisalida de aer este și un bun prilej pentru Murakami de a lega noi referințe intertextuale cu romanul 1984 al lui George Orwell. Numai că aici, în loc de Fratele cel Mare intră în scenă Oamenii cei Mici. Stilul autorului japonez păstrează aceleași coordonate ca și scrierile anterioare - multă limpezime, propoziții scurte care numai rareori alternează cu fraze
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
două cicluri elegiace inspirate de disparițiile fizice ale părinților poetului. Titlul celui dinții trimite la anticul Diogene care caută, simbolic, cu felinarul, un om onest printre semeni, acceptîndu-si mai apoi, în butoiul legendar, eșecul. În cel de-al doilea, exercițiul intertextual devine și mai evident, referințele la Virgil și Dante marcînd construcția cărții de la un capăt la altul. La fel, Door into the Dark/ O ușă în întuneric (1969) deschide o falie subtilă în poezia scriitorului irlandez, aceea a introspecției, a
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
exprimărilor căutate și arabescurilor stilistice un condei sec, neutru și rece de la care singurele abateri sunt pasajele intens (auto)ironice. Orwell nu face nicăieri paradă de cultură, refuză orice referințe și evită pasaje pe care astăzi le-am putea numi intertextuale. În plus, tratează temele într-un mod cât mai atipic cu putință, din unghiul la care este cel mai puțin probabil ca un cititor să se aștepte. De exemplu, abordând subiectul dezinteresului cititorilor față de lectură sub pretextul că mai toate
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
Introducerea italienistei Mira Mocan, un studiu substanțial și extrem de interesant prin aducerea în discuție a celor mai recente comentarii (precum A. Prete, All’ombra dell’altra lingua. Per una poetica della traduzione, Torino, Bollato Boringhieri, 2011) atrage atenția asupra simetriilor intertextuale dantești echivalate de traducător, asupra preciziei filologice pe care Marian Papahagi o pune în slujba interpretării textului, în măsura în care „a traduce înseamnă a transforma în practică o formație lingvistică și literară: de aceea este atât de strânsă legătura dintre traducere și
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
livrești la granițe suprarealiste: Ninia pare a fi transpunerea Laurei, infirma din Menajeria de sticlă, căci ce altceva sunt animalele ei misterioase, dacă nu o menajerie din realismul magic? După cum o femeie cu părul roșu apare căutând un iepure... Trimiterile intertextuale și cele suprarealiste conturează un roman despre spectacolul utilității - obsesia naratorului și una dintre mizele cărții. Evenimentele, însemnate sau nu, trebuie să justifice existența unui individ obsedat de îndatoriri, pentru că ele motivează mai apoi irezistibilul concret, niciodată altruist. De pildă
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
amplificări) în memoria colectivă (reprezentată azi de internet) și să rămână în circulație ca produs anonim. Amintirea ei obsedantă e prezentă într-un text al lui Ioan Stratan - Pentameronul, Doi: „Albie de porci te fac / O, ce bucurie...”. În poezia intertextuală și sarcastică a lui Stratan, distrugerea prin substituție a clișeului se amplifică prin introducerea în tipar a unei expresii figurate, remotivate și desacralizante (a face pe cineva albie de porci): „Și-am fost/ albie de porci într-un sat...”. Destructurarea
„Pom de Anul Nou...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5858_a_7183]
-
fapt „vina” o poartă mai cu seamă traducătorul, Andrei Oprea, care a izbutit un balet aproape perfect între o exprimare colocvială de yankeu autentic, pasaje lungi argotice (sunt câteva nume de personaje absolut delicioase), fraze ample și întortocheate sau referințe intertextuale subtile, pentru ca tacâmul unei scrieri postmoderniste autentice să fie complet. Formația jurnalistică a autorului (editorialist la publicații precum „The New York Times”, „GQ” sau „Men’s Journal”) se vede cel mai bine în redarea excelentă a unor situații sau fapte de viață, ori
Cronica unui zbor amânat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5549_a_6874]
-
rol social; s-a raliat la fascism și la idei economice năstrușnice și s-a ocupat cu energie de reformarea poeziei americane; în același timp, a încorporat texte japoneze, chineze și gnostic-medievale în Cantos și a produs prin acest mélange intertextual postmodernismul literar. Polemicile lui politice s-au tras direct din tradiția iluministă a artistului filozof, dând viitorului o tradiție strălucit practicată de scriitorii din România, de la pașoptiști la Eminescu, Arghezi și... Mircea Mihăieș. E derutant când zici că „în materie
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
de dafin dalmațian”, pentru o imagine că aceasta: „dintrodată tot orașul s-a umplut de mireasma/ unui crîng din elada”. Îți rămîn în minte titlurile lui Rácz Péter și selecțile din ciclul „Otto și dantelăreasa” de Bogdan László, un dialog intertextual cu opera lui Tolnai Ottó; îți mai rămîne în minte frumosul poem despre moarte al lui George Szirtes, al cărui „să zicem” amintește de tulburătorul „și totuși” arghezian; imaginea delfinilor care „grohăie cîntece răsunătoare, de propagandă” din poemul lui Demény
11 poeți maghiari contemporani by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5513_a_6838]
-
trucuri. Mai degrabă, poemul tematizează o dispariție. (Morbidă sau nu). Din comunitate rămân, se pare, numai vecinii, adică numai adiacențele. Centrul, nucleul cu alte cuvinte, martorul e absent. Dar toate acestea numai la finalul unui joc cu două niveluri: cel intertextual, ușor recognoscibil și cel așa-zicând sofistic, mai greu de detectat, instituind ceea ce Eliot numea într-un eseu ceață a limbajului. În Cartea de iarnă, critica s-a mărginit îndeobște să investigheze primul strat, cu rezultate foarte interesante. (Semnalez numai
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
dinamică reflecție asupra creației literare, care conduce la scriitura narcisistă. Peregrinările și jocurile identitare ale naratorului protagonist (doctorul Pasavento, alteregoul lui Vila-Matas), într-un spațiu ambiguu, la „frontiera” dintre realitate și irealitate, transpun metaforic ideea dispariției autorului. Printr-un joc intertextual și imaginativ, doctorul Pasavento creează un spațiu livresc, al operelor altor autori din literatura universală, care reflectă textul pe care îl citim, pe măsură ce îl „ face” un autor dispus să dispară prin și în scriitură. Iată un exemplu: la un moment
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
Primul - Bucurie, fericire, seninătate - angajează puternic afectul, pe urmele demonilor romantici, într-o revoltă dureroasă, cu cîteva versuri tulburătoare (iată: „Cerul e ars, cerul gurii e ars. dumnezeu arde pe dealuri”), cu un final în care culminează saltul de la diafanul intertextual și elegiac la sumbrul macabru: „Bucurie, fericire, seninătate, dispăreți de-acum, exilațivă, / să vină trenurile groazei și morții, zeppelinele foamei și cărucioarele bolii. / Să vină muștele cu oasele lor fosforescente în elanuri vitale. Să vină acrobații și fruntașii în muncă
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
pe lista cu cîștigătorii concursului editurii, publicată în România literară, figuram și eu cu Cartea de iarnă. Cîștigasem primul concurs la care nu participasem.” (pp. 53-54). Venirea „nordicului” vizionar de la Echinox la Cenaclul de Luni dominat de „sudicii” ironici și intertextuali va căpăta, în istorisirile postrevoluționare, aspecte epopeice. Sub aburul legendelor urbane, de care este întotdeauna nevoie, fapt e că un cenaclu și un critic al lui preferînd un anumit tip de poezie (cea postmodernistă, in statu nascendi, în 1981) au
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
de față, inedit, pornește de la pățaniile frumoasei Alatiel, răpită și iubită pe rând de mai mulți bărbați. Adevărata revoluție înfăptuită în ultimele decenii de italieniști, filologi și paleografi a schimbat profund judecata comună asupra lui Boccaccio și a Decameronului. Săpăturile intertextuale au făcut posibilă identificarea în țesutul operei a unor eșantioane extrase din textele clasice și a unor fire în filigran de matrice filosofică; exact cînd, în paralel, săpăturile tot mai atente în biblioteci și cunoașterea tot mai subtilă a scriiturii
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
parvină la o «pricepere mai adîncă, mult mai înalt și mai apropiată de adevăr»3.(Decameron III concluzia 18). Pentru nuvela tinerei Alatiel au fost vărsate clasicele fluvii de cerneală. Cesare Segre i-a ilustrat «comicitatea structurală», asigurată de aluziile intertextuale și de calambururi, dar nu au lipsit cititori (Giancarlo Mazzacurati, de exemplu) care au perceput firele fine, tragice, subîntinse relatării aventurilor frumoasei sarazine. Or, direcția tragică, tocmai ea, este cea care ne împinge spre reflecțiile lui Panfilo din lungul preambul
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
în legătură cu necesitatea de a supune controlului dorința neînfrînată, cupiditas, pentru a fi într-adevăr bogat, fericit și a te bucura de o viață lungă. Perspectiva narativă și ideologică impusă de preambulul nuvelei o contrazice flagrant pe cea indusă de jocul intertextual, fiind confirmată și de opțiunile formale ale scriitorului, inclusiv de șugubățul, zeflemitorul proverb final.4 Nu este vorba atît de ambiguitate, cum a părut uneori, ci, aici, ca în cazul a numeroase alte nuvele, de asumarea conștientă a unei multitudini
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
anticonvenționale) asupra unor povestiri ori scheme narative în circulație pe atunci; este tocmai cazul nuvelei despre Alatiel, asupra căreia se pot apleca cu acribie docții, dar care se pretează și la o lectură ce privilegiază dimensiunea ludică inclusă în rebusul intertextual activat de scriitor cu povestiri puse în circulație de literatura din antichitatea tîrzie și de cea mai recentă tradiție hagiografică Note: 1 Decameron. Prencipe Galeotto. 2 Este vorba de Hexaemeronul Sf. Ambrosie despre Facerea lumii. 3 Giovanni Boccaccio, Decameronul, trad
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
și Monoran, iată, care ajunge pe cont propriu (și pe un cu totul alt traseu decât lunediștii) la o conștiință literară de primă linie. Simte pulsul literaturii, îi înțelege foarte devreme resorturile și e, în mod spontan și sintetic, și intertextual, și autoreferențial, și biografist, și tranzitiv, și cotidian. Încă de la început, dinainte ca aceste tendințe să devină imperative. Personal, am și dovada: o parte dintre poemele din Dragă poezie, au apărut la vremea lor în diverse publicații ale timpului. Între
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
sau mari, apocalipsele sunt mai mult decât lasă să se întrevadă. Ele debutează banal, ca într-un scenariu-pretext, pentru a fi detonate, neașteptat, de evenimente sau întâlniri providențiale. Deodată cu modificările de ansamblu, discursul captează multiple jocuri stilistice și strategii intertextuale, aruncând în derizoriu falsa intenționalitate. Înscenarea, carevasăzică, privilegiază sensurile noi ale realităților, iar fisurile redimensionează imaginarul, tot mai burtos. Granițele se topesc cu repeziciune; până și naratorii devin, fără excepție, prizonierii propriilor transfigurări. Florin Toma lasă deoparte umorul (din roman
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
de referenți externi remunerați sau nu, care ar trebui să rămână secreți. Acum, referatele trebuie să fie detaliate, ideal fiind eventual un text care să-l întreacă dimensional pe cel cenzurat, iar sub raportul conținutului să armonizeze interpretarea meta- și intertextuală cu examenul criminalistic al aspectelor lui ideologice și, implicit, intenționale. Așadar, neîncrederea s-a extins de la scriitor spre referentul cenzor. Un automatism psihic oficial face ca un referat negativ fie și prost conceput să pară mai întemeiat decât cel pozitiv
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]