1,001 matches
-
oarecum independent. Descoperirea pe care am făcut-o pune, prin contrast, în lumină inerția interpretativă care aplatizează, de șapte decenii, romanul Accidentul. Lucru la fel de valabil, de altfel, și în ceea ce privește absența unei analize aplicate a relației (una plină de intenționalități și intertextualități secrete) care există între De două mii de ani și Jurnalul propriu-zis. Cum trebuie, odată pentru totdeauna, corectat și portretul clișeizat, dulceag, de victimă ingenuă, al lui Sebastian, cel care, în realitate, după ce a fost secundantul lui Nae Ionescu pe pagina
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Wedekind. Sună ca o tehnică postmodernă. A decurs instinctiv în felul acesta, nu m-am considerat niciodată postmodern, ci mai degrabă conservator, dar pentru că scriu foarte haotic și intuitiv, poate că sînt oarecum postmodern, mai ales că folosesc referințe, citate, intertextualitate... Dar nu sînt decît un fiu al veacului, produsul epocii mele. Regizorul care-a pus în scenă Cheia, care a fost un mare succes în Ungaria și pe care-o consider cel mai fericit moment din activitatea mea teatrală, mi-
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
în aceleași acorduri. Lumea din Amorțire este lipsită de viață și voință. Unica reușită a romanului stă în instrumentarea intensităților mici dintr-un univers surprins in slow motion, în care supraviețuirile nu sunt altceva decât simulacre. Tușele caricaturale, ludicul cotidian, intertextualitățile și comicul absurdist nu trec de o demarcație inutilă. Nu citim, din păcate, în Amorțire, felul cum intimitatea cu boala ori cu morbul creației distrug ori regenerează o luciditate, un sistem. Sau o identitate. Doar vag. Mult prea vag. Totul
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
ei. Toate minunile existenței mele se află aici. Pe această orizontală melancolică, viguroasă și foarte palpabilă, înfiptă în gaura orizontului”.). De altfel, există în roman nu doar tema „misterului feminin” (vulgarizată prin „colecția” de femei), dar și un element de intertextualitate cu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război: rochia albastră (a Elei), detaliu vestimentar care așază în aceeași sferă fascinatorie o femeie de celuloid, actrița Nicole Kidman, și una concretă, Ada. O fantasmă caleidoscopică, urmărită în diverse ipostaze cinematografice
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
la originea literaturii europene s-ar afla Iliada și Odiseea față de care toate celelalte scrieri se raportează fie ortodox - în dorința de a alcătui prin parafraze și reluări continui o summa homerică -, fie eretic. Tragedia greacă, aflată în relații de intertextualitate cu cele două epopei, preluându-le eroii și întâmplările, năzuiește să formeze un text unic cu acestea. În schimb, Eneida având în centru istoria unei femei sinucigașe se manifestă autonom față de lumea homerică dominată de valorile masculine războinice. Didona e
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
Mă știe Dumnealui,/ n-o să se-ascundă - tu.../ să-i spui curat/ că l-am căutat!”); iar Labiș e întors pe dos cu cel mai firesc aer din lume („Rezemat cu capul de zid/ plîng și mănînc”). Poetul postavangardist cedează intertextualității și parafrazei postmoderne, versurile lui căpătînd o notă ludică, niște momente de respiro bine venite. De la imaginile curgătoare ale lui Eminescu și pînă la insurgența în ritm de hip-hop a unui Eminem, Marius Ianuș caută și selectează tot ceea ce i
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
în planurile ei de viitor se află și învățarea limbii franceze. Poveste despre timpul prezent este un fruct târziu și rafinat al postmodernismului: polemică discretă cu doi autori de referință pentru început și sfârșit de secol XX, jocuri subtile de intertextualitate, balans peste granița ficțiunii și confesiunii, pendulare între istoria de ieri și cea de azi a Japoniei și a Americii, oscilație între fizica cuantică și disciplină secretă - „kotodama” sau spiritele cuvintelor. Ruth Ozeki reinventează în romanul ei actul scrierii, prin
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
indiciu explicit: polițistul Pepe el Tira este unul dintre nepoții miticei cântărețe Josefina. Substanțială este prezența lui Kafka în opera scriitorului spaniol invocat la începutul acestui articol. Metaficționale prin excelență, scrierile lui Enrique Vila-Matas (1948, Barcelona) includ diverse forme de intertextualitate vizând operele scriitorilor predilecți, printre care și autorul Metamorfozei. Acestuia îi aduce ca omagiu special un întreg volum de povestiri situat în întregime sub zodia Kafka, începând cu titlul Hijos sin hijos -Fii fără fii (1993), care sugerează conflictul tată-
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
în chip hiperbolic, cu istoria literaturii mondiale!). Pentru că tinde să confunde cititorul actualizat cu cititorul implicit, tânărul critic poate identifica în orice aspect al unei opere literare - fie că e vorba de apetența pentru livresc, de alternanța planurilor narative, de intertextualitate, ba chiar de opțiunea pentru fantastic - câte o ipostaziere a cititorului. Dacă orice tehnică de defamiliarizare implică în mod automat prezența unei reflecții despre cititor, pericolul e de a începe să crezi că și virgulele sau punctele de suspensie sunt
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
mult în bibliografia întîmplărilor la colț de stradă, a hazardului ascuns sub un colț de perdea. Erau semne oculte ale străzii, mult mai sigure decît cele ale inconștientului, totdeauna dubios unui marxist"), un volum în care umorul, livrescul și fina intertextualitate (,o, dumneavoastră nu cunoașteți microbistul român?"), simfonia monologului intermitent și melodramatismul cosașian bine temperat fac spectacol în fraza (densă, muzicală, inteligentă) cu cel mai precis și mai seducător adjectiv din întreaga noastră literatură. Căci, nu-i așa, ,exactitatea nu e
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
este impecabilă) și, nu în ultimul rînd, printr-un imaginar poetic solid, în care cultura temeinic asimilată își dă mâna cu delicatețea sufletească specifică vârstei și imaginația debordantă. Deloc surprinzător, poezia lui Valeriu Stoica este una intelectualizată, conceptuală, doldora de intertextualitate și aluzii livrești. Ea păstrează retorica, pe alocuri grandilocventă și rigoarea prozodică ale poeziei anilor '70, dar oferă și mici semne de ironie care, împreună cu intertextualitatea, va deveni una dintre mărcile de identificare a viitoarei generații optzeciste. Specific liricii tânărului
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
imaginația debordantă. Deloc surprinzător, poezia lui Valeriu Stoica este una intelectualizată, conceptuală, doldora de intertextualitate și aluzii livrești. Ea păstrează retorica, pe alocuri grandilocventă și rigoarea prozodică ale poeziei anilor '70, dar oferă și mici semne de ironie care, împreună cu intertextualitatea, va deveni una dintre mărcile de identificare a viitoarei generații optzeciste. Specific liricii tânărului Valeriu Stoica este poemul Treieriș, în care prozodia riguroasă și retorica tradițională camuflează ironic o viziune poetică (post)modernă dominată de (auto)ironie și intertextualitate: ,Cât
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
împreună cu intertextualitatea, va deveni una dintre mărcile de identificare a viitoarei generații optzeciste. Specific liricii tânărului Valeriu Stoica este poemul Treieriș, în care prozodia riguroasă și retorica tradițională camuflează ironic o viziune poetică (post)modernă dominată de (auto)ironie și intertextualitate: ,Cât aerul pe arii mai cântă în pendule,/ La gurile batozei să m-așteptați cu jind/ și încărcați cu sacii, să aduceți în pătule,/ Poemele nescrise atîția ani la rând./ Să măcinați la moară, nu mai târziu de mâine,/ Doar
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
din debutul povestirii Insula. Ceea ce nu se precizează însă explicit se poate observa la o citire atentă a textelor. Autorul manevrează cu multă dexteritate vocile narative, trece cu nonșalanță de la stilul direct, la cel indirect liber, folosește din plin resursele intertextualității (mergînd de la scriitorii mai mult sau mai puțin clasici pînă la subtila distilare în text a fragmentelor biblice), ironia sa este la fel de prolifică la nivelul frazei, al limbajului, dar și al întregii viziuni auctoriale. Analizate cu metodele unui studiu de
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
experimentalismul literar, transgresarea limitelor dintre proza scurtă și roman etc. Cu alte cuvinte, opera lui Dumitru }epeneag poate fi explorată de către profesori sau de către studenți prin prisma poeticii, a semioticii, a teoriei literare, a istoriei literare tradiționale sau moderne, a intertextualității, a postmodernismului, a relațiilor culturale româno-franceze, a traductologiei etc. Ea oferă cu generozitate prilejul unei speculativități universitare în multiple direcții, fiind rodul unei inteligențe creatoare ce-și lasă la vedere interogațiile, sfidările, neliniștile și sensurile exploratoare. Experiența creatoare își arată
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
echenozian: ,Pe stradă, ca întotdeauna, deasupra craniilor pietonilor, se leagănă bulele gîndurilor lor" (Nous trois, 1992). Viața în trei este, asemenea romanelor echenoziene, ,o satiră a singurătății moderne" (Patrick Lapeyre). Dar lucrurile nu rămîn aici. La Patrick Lapeyre, interesul pentru intertextualitate, viu în literatura echenoziană, se reduce; de asemenea, abordarea behavioristă, ,obiectivă", face loc perspectivei psihologizante, chiar dacă naratorul omniscient nu se întinde niciodată prea mult la vorbă: ,Ludo deschide robinetul și rămîne un moment așezat pe marginea căzii privind apa cum
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
anticalofilă, de o duritate la limita patologicului, capabilă să-l zgîlțîie pe cititor din comoditatea somnolentă a lecturilor convenționale. Pentru poeții generației ,copiilor fierți în mămăligă", poezia nu mai este spațiul sentimentelor diafane, al jocurilor limbajului, al ironiei sau al intertextualității mai mult sau mai puțin sofisticate. Sentimentele caline au dispărut, intimitatea nu se mai poartă, umorul a bătut în retragere, nu mai este loc pentru ironie. Totul este țipăt, revoltă, durere. Nimic nu este în măsură să lumineze acest univers
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
și universul secund al lui Victor Testiban cu cel terț al personajelor acestuia: generalul Arabolu, ispititoarea lui soție mai tânără, avocatul și omul de lume Jean Lalescu, ceilalți eroi care fac, tot mai insistent, semne creatorului lor. Desigur că autoreferențialitatea, intertextualitatea și restul punctelor din programul postmodern sunt bine marcate și exploatate în romanul cu fund dublu al lui Costache Olăreanu. Pagini întregi sunt date cu litere italice, titluri din bibliografia scriitorului (Dragoste cu vorbe și copaci, Lupul și Chitanța) sunt
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
stilistică" a scriitorului. Aceasta există, cu siguranță, nu numai în modul de a-și conduce partiturile literare spre formule inedite pentru timpul său, cum ar fi pastișa, parodia, eseul sau apologul, ci în chiar dezvăluirea ,nodurilor" care îl leagă, prin intertextualitate, de diferitele surse ale expresivității. În Duduca Mamuca, (,un juvaer", cum apreciază Caragiale) nu numai conținutul atrage atenția, ci și ,inocența" cu care naratorul se expune stilistic. Aluziile sînt străvezii : visurile cele mai ,năstrușnice" îi par curate pagini din Hoffmann
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
Fantezist inconturnabil, poet și prozator de mare rafinament stilistic, Nichita Danilov este, la nivelul prozei, un povestitor de factură clasică (modele cele mai la îndemînă sînt Creangă, dar și povestitorii ruși) ale cărui relatări mustesc însă de simboluri, înțelesuri parabolice, intertextualitate și aluzii livrești. Oricum, nimic din scrisul său de pînă acum nu îl recomandă ca pe un posibil autor de literatură science fiction. Mașa și extraterestrul este un roman tipic pentru proza lui Nichita Danilov. El este redactat în două
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
în care îl folosește tînărul Cărtărescu. Ironicul este percutant, „scurt”, răsucind versul într-un fel caracteristic, îndatorat ca tehnică lui Arghezi, dar deconstruind mai mult clișeele culturale decît pe cele sociale. Ironia lui Cărtărescu e a unui scriitor cultivat, iar intertextualitatea este interfața preferată. Levantul nu va putea fi gustat decît de un cititor avizat, care a parcurs istoria poeziei românești și recunoaște codurile modulate de autorul „optzecist”. Fantasticul și fantasmaticul sînt, în schimb, „lungi” și luxuriante, întinse ca o junglă
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
tineri lipsiți de orice reper, care fac din dezorientare o virtute și din drog, distracția supremă. Situațiile descrise sunt banale - ieșiri în cluburi, viață de noapte, mici împăcări și mari supărări. Totul pe fondul unei obsesii naratoriale pentru citat și intertextualitate. Pesemne că vor fi existând scriitori (printre care și Zaza Burciuladze) ferm convinși că dacă într-un text îngrămădești referințe și citate, într-un mod cât mai aleatoriu cu putință, se cheamă că ai făcut literatură. Și încă una de
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
în proză, este evidentă factura barocă a creației acestui scriitor. Andaluz și pe jumătate latinoamerican, José Manuel Caballero Bonald este tentat de originalitatea și insolitul barocului, în gândire, atitudine și expresie. Prin asocieri și enunțuri ingenioase integrate unui joc al intertextualității, în care predomină aluziile la textele maeștrilor tutelari, Góngora și Quevedo, sunt abordate eternele teme ale artei și literaturii: timpul, memoria, iubirea. Încă de la început, José Manuel Caballero Bonald a aderat la dezideratele generației sale, privind tematica socială, literatura angajată
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
păstrează câteva asemănări dominante care îl fac recognoscibil sub orice prelucrare târzie. Însă, după diseminare, înnoirile determinate de mentalitatea timpului, locului și, în consecință, a personalității artistice, produc acomodarea motivului într-o anume literatură, astfel apar divergențele. Funcționează aici principiul intertextualității, idem et alter, cu un înțeles destul de complex în acest caz. Complexitatea ar veni din posibilitatea unei duble raportări a celor două opere similifantastice. Ambele pot fi colaționate cu sursa folclorică de care depind, accentuat macabră, dar nu ne permite
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
Elvira Sorohan Dacă cei preocupați intens, astăzi, de problemele intertextualității s-ar întoarce la anii '30 ai secolului trecut, ar descoperi un subiect generos, mai întâi în raporturile dintre literatura S.-F. scrisă de Čapek și romanul, de aceeași factură, al lui Felix Aderca, cel care a tradus în românește
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]