1,000 matches
-
dar deconspiră și modul în care romancierul gândește, acționează și scrie, adoptând masca totalei credibilități și întinzându-i o "aurită" capcană cititorului naiv. Totuși, în calitatea lor de "repetiții transcontextualizate", cum le numea Margaret Rose, metaficțiunile sunt posibile doar grație intertextualității și finei ironii la adresa hipotextului. Astfel, romanul parodic funcționează de multe ori ca metaroman, conținându-și propria critică. Nu sunt puține cazurile în care romancierii se autopastișează, introducând episoade burlești ale povestirii principale și autoironizându-se (Cervantes, Voltaire, Calvino). Multiplicarea incipiturilor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unor legături sociale și afective, prin funcția reflexivă a mesajului - cu pronunțate efecte la nivelul pragmatic al comunicării etc. I.1.6.2. Rolul intertextului în titlul jurnalistic Lingvistica modernă extinde problema faticului în stilul publicistic, la cercetări aprofundate privind intertextualitatea/ rolul intertextului în titlu. Noțiunea de intertext a fost lansată de Școala formalistă rusă. Analizând caracterul polifonic al romanelor lui Dostoievski, Bahtin a demonstrat faptul că textul poate fi interpretat în mai multe "chei". În sens larg, conceptul de intertextualitate
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
intertextualitatea/ rolul intertextului în titlu. Noțiunea de intertext a fost lansată de Școala formalistă rusă. Analizând caracterul polifonic al romanelor lui Dostoievski, Bahtin a demonstrat faptul că textul poate fi interpretat în mai multe "chei". În sens larg, conceptul de intertextualitate a fost valorificat de naratologii francezi contemporani (Roland Barthes, G. Genette, Kristeva). Pentru Julia Kristeva, intertextualitatea este "interacțiunea textuală care se produce în interiorul unui singur text. Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune, un indice al modului în care un
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
caracterul polifonic al romanelor lui Dostoievski, Bahtin a demonstrat faptul că textul poate fi interpretat în mai multe "chei". În sens larg, conceptul de intertextualitate a fost valorificat de naratologii francezi contemporani (Roland Barthes, G. Genette, Kristeva). Pentru Julia Kristeva, intertextualitatea este "interacțiunea textuală care se produce în interiorul unui singur text. Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune, un indice al modului în care un text citește istoria și se inserează în ea" (J. Kristeva apud DSL: 272). În viziunea autoarei
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
interpretat în mai multe "chei". În sens larg, conceptul de intertextualitate a fost valorificat de naratologii francezi contemporani (Roland Barthes, G. Genette, Kristeva). Pentru Julia Kristeva, intertextualitatea este "interacțiunea textuală care se produce în interiorul unui singur text. Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune, un indice al modului în care un text citește istoria și se inserează în ea" (J. Kristeva apud DSL: 272). În viziunea autoarei, cvasi-sinonimul intertextualitații este dialogismul, concept preluat din studiile lui M. Bahtin, cu scopul de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
general ("Dialogismul, observă J. Kristeva, mai mult decât binarismul, va fi poate baza structurii intelectuale a epocii noastre" J. Kristeva, 1966: 112). Dintre numeroasele concepte bahtiene ce stau sub incidența dialogismului amintim doar pe acela de plurilingvism. Aplicația conceptului de intertextualitate, Julia Kristeva a realizat-o pe romanul francez din secolul al XV-lea "considerat drept un intertext rezultând din transformarea mai multor coduri aparent eterogene: scolastica, poezia de curte, literatura orală publicitară a orașului medieval, carnavalul" (J. Kristeva, 1980: 272
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
al XV-lea "considerat drept un intertext rezultând din transformarea mai multor coduri aparent eterogene: scolastica, poezia de curte, literatura orală publicitară a orașului medieval, carnavalul" (J. Kristeva, 1980: 272). Fie și numai în treacăt spus, teoria intertextului și a intertextualității reprezintă tipare mult mai complexe și mai nuanțate ale relațiilor dintre texte, decât noțiunile de sursă și influență - mult prea comune și generale, considerate adesea cvasi-sinonime. În concepția Grupului Tel Quel din anii 60, intertextualitatea este o problemă cu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
spus, teoria intertextului și a intertextualității reprezintă tipare mult mai complexe și mai nuanțate ale relațiilor dintre texte, decât noțiunile de sursă și influență - mult prea comune și generale, considerate adesea cvasi-sinonime. În concepția Grupului Tel Quel din anii 60, intertextualitatea este o problemă cu caracter general și implicit, coextensivă discursului (Roland Barthes utiliza conceptul de "intertext infinit"). Intertextualitatea în "sens restrâns" În sens restrâns, intertextualitatea/ intertextul iau forma citatului, a aluziei, a clișeului. Citatul devine "blazon" al enunțului, în relația
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
decât noțiunile de sursă și influență - mult prea comune și generale, considerate adesea cvasi-sinonime. În concepția Grupului Tel Quel din anii 60, intertextualitatea este o problemă cu caracter general și implicit, coextensivă discursului (Roland Barthes utiliza conceptul de "intertext infinit"). Intertextualitatea în "sens restrâns" În sens restrâns, intertextualitatea/ intertextul iau forma citatului, a aluziei, a clișeului. Citatul devine "blazon" al enunțului, în relația text-paratext. În ultimele decenii, intertextualitatea s-a dezvoltat ca un procedeu de succes (Mihăilă, 1985; S. Dumistrăcel, 2006
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
prea comune și generale, considerate adesea cvasi-sinonime. În concepția Grupului Tel Quel din anii 60, intertextualitatea este o problemă cu caracter general și implicit, coextensivă discursului (Roland Barthes utiliza conceptul de "intertext infinit"). Intertextualitatea în "sens restrâns" În sens restrâns, intertextualitatea/ intertextul iau forma citatului, a aluziei, a clișeului. Citatul devine "blazon" al enunțului, în relația text-paratext. În ultimele decenii, intertextualitatea s-a dezvoltat ca un procedeu de succes (Mihăilă, 1985; S. Dumistrăcel, 2006; M.C. Cătănescu, 2007) în limbajul jurnalistic, devenind
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
caracter general și implicit, coextensivă discursului (Roland Barthes utiliza conceptul de "intertext infinit"). Intertextualitatea în "sens restrâns" În sens restrâns, intertextualitatea/ intertextul iau forma citatului, a aluziei, a clișeului. Citatul devine "blazon" al enunțului, în relația text-paratext. În ultimele decenii, intertextualitatea s-a dezvoltat ca un procedeu de succes (Mihăilă, 1985; S. Dumistrăcel, 2006; M.C. Cătănescu, 2007) în limbajul jurnalistic, devenind unul dintre operatorii pragmatici utilizați cu predilecție. Teoria intertextualității aduce cu sine ceea ce Roland Barthes numea "moartea autorului" (R. Barthes
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Citatul devine "blazon" al enunțului, în relația text-paratext. În ultimele decenii, intertextualitatea s-a dezvoltat ca un procedeu de succes (Mihăilă, 1985; S. Dumistrăcel, 2006; M.C. Cătănescu, 2007) în limbajul jurnalistic, devenind unul dintre operatorii pragmatici utilizați cu predilecție. Teoria intertextualității aduce cu sine ceea ce Roland Barthes numea "moartea autorului" (R. Barthes, The Death of the Author, 1968), concepție de avangardă pentru perioada poststructuralistă. Cert este faptul că ipoteza intertextualității afectează toate dimensiunile comunicării media/ jurnalistice, de la identitatea autorului (ca emițător
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
limbajul jurnalistic, devenind unul dintre operatorii pragmatici utilizați cu predilecție. Teoria intertextualității aduce cu sine ceea ce Roland Barthes numea "moartea autorului" (R. Barthes, The Death of the Author, 1968), concepție de avangardă pentru perioada poststructuralistă. Cert este faptul că ipoteza intertextualității afectează toate dimensiunile comunicării media/ jurnalistice, de la identitatea autorului (ca emițător), la textul propriu-zis, la receptor/ cititor, în condițiile în care jurnalul/ presa reprezintă o încrucișare de "voci" și roluri codificate. Aserțiunea lui Roland Barthes că "moartea autorului" coincide cu
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cooperează la informație, la actualizarea sensului. Majoritatea speciilor jurnalistice se bazează pe "anularea" fie și numai parțială, a funcției auctoriale. Există o fenomenologie (v. A. Compagnon, 1979) a citatului, impusă de comportamentul acestuia în structura paratextului, dacă facem referire la "intertextualitatea internă" și la "intertextualitatea externă". Este o "fenomenologie a citării... a enunțării", diferită de "fenomenologia produsului (...), a enunțului" (A. Compagnon, 1979: 10). În știri, editoriale, reportaje, evocări etc. titlul este polimorf, plurivoc (editorial, auctorial). Există o categorie de titluri în
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
actualizarea sensului. Majoritatea speciilor jurnalistice se bazează pe "anularea" fie și numai parțială, a funcției auctoriale. Există o fenomenologie (v. A. Compagnon, 1979) a citatului, impusă de comportamentul acestuia în structura paratextului, dacă facem referire la "intertextualitatea internă" și la "intertextualitatea externă". Este o "fenomenologie a citării... a enunțării", diferită de "fenomenologia produsului (...), a enunțului" (A. Compagnon, 1979: 10). În știri, editoriale, reportaje, evocări etc. titlul este polimorf, plurivoc (editorial, auctorial). Există o categorie de titluri în care citatul apare ca
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fenomenologie a citării... a enunțării", diferită de "fenomenologia produsului (...), a enunțului" (A. Compagnon, 1979: 10). În știri, editoriale, reportaje, evocări etc. titlul este polimorf, plurivoc (editorial, auctorial). Există o categorie de titluri în care citatul apare ca o variantă de "intertextualitate internă", adică, un monolog, un fragment al unei "voci": Sorin Oprescu: Indiferent de ceea ce doresc unii să transmită, eu am rămas același";// ,,Ponta: O să facem un proiect de coabitare între primarul general și primarii de sector etc. Ideea, informația media
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
nici sub aspectul productivității, al comunicativității și nici sub apectul impactului, dacă atenția jurnalistului nu se îndreaptă spre mesaj și spre menținerea relației cu receptorul. Analizat dintr-o perspectivă exhaustivă, paratextul jurnalistic conturează existența unei semiologii, prin tratarea formelor de intertextualitate (citatul, aluzia, clișeul) ca fapte de limbaj. Citatul este producător de mesaj în secvența-cadru, actualizând numeroși indici de natură geografică - "Mugabe: "Occidentul încearcă să jefuiască de resurse continentul african" (Jurnalul Național); socială - "Omul care nu ne vrea în UE, câștigător
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
speciale. Iată titlul unui articol despre Grigore Vieru, apărut în Jurnalul Național după întoarcerea poetului la Veșnicie: "Ce-ai face tu moarte, și cum ai trăi de-ai avea mamă și ți-ar muri"? Pentru valoarea intrinsecă a paratextului, practica intertextualității de sursă sapiențială este condiția sine qua non a unui enunț performant. Există câteva tipare enciclopedice de referință a citatului erudit, variabile de la o perioadă istorică la alta, de la o publicație la alta - în sincronie: tiparul artistului, tiparul oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o "știință" a interacțiunii. Raportat la "tipul comunicării", la strategiile logice, la funcții și la "registrul comunicării", intertextul este încadrabil în anumite scheme. Fiecare tip de informație, fiecare topos reclamă o direcție de comunicare și implicit, un tipar specific de intertextualitate. Citatul livresc înnobilează informația, îmbogățește paratextul publicistic, educă în subsidiar, este o pledoarie pro domo suo etc. Intertextul însumat în discursul jurnalistic se află într-o strânsă relație de dependență cu tipul de informație, este "orientat" spre dialogul cu receptorul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
mai cunoscute care nu se leagă de prima decât printr-o anumită conformitate sau analogie" (apud A. Compagnon, 1979: 19). În Jurnalul Național, paratextul "Țucudean, despre iubita lui: "Ea este cea care deține controlul acasă", adică, "citatul", metaforă de tip "intertextualitate internă" respectă principiile generale de organizare a metaforei conceptuale, teoretizate de reprezentanții cognitivismului (G. Lakoff and M. Johnson, 1980), cuprinzând doi termeni, conform structurii A este B ("Ea este cea care deține controlul acasă" = STĂPÂNA). III.11.2. Funcția persuasivă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cazul lui "Robin Hood" Discursul publicistic operează cu numeroase tipuri de suprimări. Destructurările pot fi realizate la nivelul enunțurilor paremiologice, al locuțiunilor, expresiilor, dar și în cazul sintagmelor terminologice. Suprimarea unui element al metaforei terminologice poate fi ușor confundată cu intertextualitatea externă. Astfel de clișee apar frecvent, în Editoriale. Să luăm unul dintre exemple: "USL atacată de Robin Hood". Problema limbajului publicistic a fost abordată de Eugenio Coșeriu în volumul Principiile lingvisticii ca știință a culturii (E. Coșeriu, 1991-1992), unde lingvistul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
personaj din literatura engleză, Robin Hood, este în esență, o problemă de interferență culturală, de reconsiderare a unei anumite culturi, de către jurnalist și este o metaforă jurnalistică. Paratextul nu se adresează grupului de cititori avizi de literatură, chiar dacă în arriere-plan, intertextualitatea trebuie considerată pentru cititorul viitorului, o formă de reactualizare a culturii, purtând fie amprenta caracterului național, fie aceea a universalității. Tehnica subtilă de utilizare a numelor de personaje celebre în metafora jurnalistică s-ar putea constitui într-un cod al
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Patterns of Metaphorisation in the Media Discourse", pp. 83-91, în Applied Social Sciences, Communication Studies, Georgeta Rață, Gheorghe Clitan, Patricia-Luciana Runcan (eds.), Cambridge Scholars Publishing, UK, 2013 BUTIURCA D., 2013: Doina Butiurca, "Mesaj și modalități de construcție în titlul jurnalistic: intertextualitatea" în Annales Universitatis Apulensis, Philologica 14/1/2013, Alba-Iulia, pp. 417-426. BUTIURCA D.2013: Doina Butiurca, "Linguistics and iconic argumentation in advertising", în Annales Universitatis Apulensis, Philologica 14/2/2013, Alba-Iulia. BUTIURCA, D., 2014: Doina Butiurca, "Metaforă terminologică, metaforă terapeutică
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
metalingvistică, orientată însă nu numai spre coduri lingvistice, ci și spre coduri culturale/estetice. Astfel, artele poetice fa cilitează decodarea semnificațiilor, oferind „chei de lectură“. Metaliteratura activează această func ție prin autoreferențialitate, prin discursul textualist al postmoderniștilor, prin proce deul intertextualității, al parodierii etc., care impun coduri de lectură și de interpretare spe cifice, în relație cu „pretextul“ și cu „arhitextul“ (Julia Kristeva). FUNCȚIA FATICĂ denotă capacitatea actanților comunicării de a iniția și a menține contactul, prin controlul canalului, al circuitului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
etc. Variația stilistică rezidă în asocierea a două sau mai multe registre stilistice în același text/discurs. Schimbarea bruscă (anticlimaxul) ori alternanța registrelor este o caracteristică a modernismului și postmodernismului, semnalând scindarea în „voci“, ruptura de nivel sau ironia, parodia, intertextualitatea. Mărci textuale: limbaj banal, prozaic, alături de cel retoric/emfatic, de exemplu; lexic eterogen, alăturând arhaisme și neologisme; mijloace expresive în contrast etc. Simetria constă în structurarea unui text sau a unui discurs pe principiul analogiei sau pe cel al recurenței
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]