222 matches
-
Sergiu Nicolaescu, diferită de incinerare și înmormântare. ”Revin, cu scuze, asupra articolului ”Tămâia și vata din nas” întrucât, în cursul zilei de duminică m-a luminat Duhul Sfânt și azi zisul text mi se pare cât se poate de patetic, intimist, antiortodoxist și rupt de mase”, își începe jurnalistul erata. ”Odată cu decesul, trupul neînsuflețit al marelui dispărut trebuia trecut, „în baza la o lege” dată de guvernul Ponta prin Ordonanță de Urgență, din custodia familiei în cea a statului. Pe urmă
Erata lui CTP la editorialul ”Tămâia și vata din nas” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80419_a_81744]
-
din teacă, s-ar fi putut opri ca un grigorescian păstor să se sprijine gânditor în ea fără ca acest lucru să te mai mire. Scena votivă s-ar putea intitula: "Carol meditează". Pe patul morții, are loc o scenă înduioșătoare, intimistă. Carol mărturisește soției plângăcioase, Regina Elisabeta (Marina Procopie), dificultățile prin care a trecut, apoi se scoală din pat în cămașa de noapte și, pentru că nu era suficient de belicos sfârșitul, trage sertarul și vede un pistol. Gândul sinuciderii îl fulgeră
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
neapărat un refuz la mijloc, ci o incompatibilitate structurală. Probabil că au sărit pur și simplu peste etapa aceasta, fără a resimți ulterior lucrul ca pe un handicap. I-a ferit, mă gândesc, și atracția constantă către un anume umor intimist, sesizabilă în întregul volum. În orice caz, chiar și atunci când în versuri se insinuează aburii unei crize dizolvante, despre neoexpresionism tot nu poate fi vorba. La Steliana Grama (19742006), o poetă cu un destin tragic care merită redescoperită, diferența aceasta
Altă generație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6400_a_7725]
-
forme ale micului romantism de sorginte germană sunt scoase în evidență de studiul lui Regman, care folosește însuși termenul de "romantism minor" cu aceeași accepție că la Nemoianu, dar cu aproape patru decenii mai devreme: "E aici (adică în ciclul "intimist" - poeziile Floare-albastră, Făt-Frumos din tei sau Față în grădina de aur, - n.m., D.C.) dovada unei familiarizări nu cu poezia clasică decadenta a secolului XVIII francez, ci cu aceea minor romantică, de proveniență germană (Geibel, Gessner, Tieck), cu mult sentiment al
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
de travaliu componistic indică tectonica schimbărilor de relief sonor, gradul și modalitatea de transformare procesuală ori investiția de rigiditate până la imuabilitate a unei muzici. în fine, timbrul (culoarea) personalizează, individualizează opusul muzical, impunându-i o sumă de abilități introspective, chiar intimiste. Specificitatea unei muzici se datorează astfel temperamentului ei, cu alte cuvinte, măsurilor diferite în care "sucurile vitale" sunt strecurate și îmbibate în "pastă" sonoră. Iar dacă Hipocrate considera că temperamentul sangvinic se manifestă acolo unde predomină sângele, temperamentul coleric acolo
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
semn că TVR, în viziunea actualului președinte, divertismentul muzical nu prea va mai avea loc. Ne-am bucurat sincer că autorii noștri au început să reconsidere limba română, prin piesele “Fiorul iubirii”, muzică și text Virgil Popescu (o piesă rafinată, intimistă, cântată perfect de Silvia Dumitrescu - cum a putut un juriu “de specialitate” să-i dea ZERO puncte? Ne mai mirăm de ce compozitorii profesioniști ocolesc acest concurs...), “Dacă tu iubești” de Jimy El Lako, versuri Rareș Borlea (devenit în viziunea TVR
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
astfel de activități mundane, așa că se decide să încerce și ea. Dar să revin la paralela dintre tablouri și film, care nu se oprește la a compune un personaj după deducțiile extrase dintr-o pictură. În ceea ce-l privește pe intimistul olandez, lungmetrajul nu se mulțumește cu invocarea unei singure picturi, având în acest sens câteva subtilități care-i vor fermeca pe cei familiarizați cu opera lui Vermeer. Există o secvență în care Griet intră într-o cârciumă pentru a-și
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
nu te lase să te încurci printre istorii fel de fel, printre ani și momente diferite de la Londra sau Alice Springs. Textul este un angrenaj mult mai mare decît aș fi intuit la început și decît lasă impresia, dincolo de structura intimistă și minimalistă în care Bovell își contruiește fiecare secvență, trecerile de la un cuplu la altul, în perioade diferite ale relațiilor. Opririle în acele confruntări de doi cîte doi sînt foarte dense și solicitante pentru actori. Am mai înțeles că dimensiunea
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
cu un talent remarcabil, până la Eriks Adamsons, socotit a fi Alfred de Musset al literaturii letone. Surpriza deplină mi-o oferă însă literatura contemporană. Citesc în franceză un volum semnat de 7 scriitoare letone, din trei generații, o proză ușor intimistă, dar plină de sevă. Incredibile aceste femei: Regina Ezera, Gundega Repse, Eva Rubene, Andra Neiburga, Nora Ikstena, Inga Abele, Ruta Mezavilka! Citindu-le, am în față o epocă: descopăr deopotrivă realitatea socială a anilor ’80, dar și eroi ai epocii
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
abstracțiunii morale, Eustațiu Stoenescu poate să facă, fără a da senzația vreunei slăbiciuni sau problematici predilecte, orice: portretistică, compoziții, peisagistică naturală și citadină, naturi statice, pictură bisericească etc. în cele mai variate stiluri și maniere: academiste, pleneriste în sens larg, intimiste, tașiste, impresioniste, spaniole, grigoresciene, andreesciene, luchianiene, amaniene și chiar tonitziene. Această bogată putere de acoperire, în măsură să satisfacă nenumăratele orizonturi de așteptare ale timpului, asociată, așa cum s-a mai afirmat, cu o neobișnuită forță de exprimare, dar și cu
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
La fața locului aveam să cunosc amfitrionii, care conferă vocație estetică antemenționatelor sigle: Paul Tutungiu, Cristian Moraru și generosul promotor al artelor Sergiu Doru. Monumentul arhitectural în sine reprezintă un atú imbatabil, iar programarea a ținut cont de valențele sale intimiste: s-a cântat exclusiv în formule de solo, duo sau trio, de mare concentrare valorică. Seara inaugurală a cuprins două recitaluri solo, mizând pe expresivitatea „nudă” a ghitarei și, respectiv, viorii. Atât Ferenc Snetberger, din Ungaria, cât și Alexander Balanescu
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
și al abstracțiunii morale, pictorul poate să facă, fără a da senzația vreunei slăbiciuni sau disfuncții, orice: portretistică, compoziții, peisagistică naturală și citadină, naturi statice, pictură bisericească etc. în cele mai variate stiluri și maniere: academiste, pleneriste în sens larg, intimiste, tachiste, impresioniste, spaniole, grigoresciene, andreesciene, luchianiene, amaniene etc. etc. Dar dacă Eustațiu Stoenescu nu a reușit să trăiască deplin în istoria vie a artei și s-a supus mai degrabă unor norme formale și unor modele mentale, nu înseamnă că
Eustațiu Stoenescu, rememorarea unui caz by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6980_a_8305]
-
unui politician și o picătură din ingeniozitatea unui art director. Ceva mai încolo, vulpea din celebra fabulă a strugurilor acri ajunge în sfârșit să-și spele obrazul, dar se dovedește insensibilă la noul gust. Ceremonialul e deopotrivă expansiv și cumva intimist: aceasta se antrenează îndelung, își lucrează mușchii la sala de forță, își scurtează coada cât să n-o tragă înapoi. Reușind în văzul lucrătorilor o săritură de zile mari, prinde cel mai copt ciorchine, defilează triumfal cu el în dinți
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
să asculte totul, singurul îndeajuns de histrion încât să nu revendice încrederi fără acoperire emoțională , singurul care se atașează și care - în peninsula textului - se oferă pe gratis. Adică, îmi permit să spun, un fel de Dumitru Crudu. Excepționale poeme intimiste, cu o rețetă biografică și cu țintă identitară. Asta sunt piesele lui Crudu. Și ale nimănui altcuiva.
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
teoretician literar subscrie la amîndouă. Necazul apare cînd le confundăm, cînd idiosincrasia se încăpățînează să dureze monumente publice (și fie izbutește, prin capriciu de tiran, fie cade în ridicol), ori cînd raționamentul impersonal solicită adeziuni individuale, participări personale și chiar intimiste. Iar confuzia devine mult mai gravă atunci cînd e preluată de inși care nu au nici un fel de relație cu literatura, nici una personală, nici una profesională.
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
de cauză a făptuirii râului, a obligației, de pildă, de a comite delațiuni. Este păcatul cel mai greu, din perioada avântului revoluționar, pe care Desliu are a și-l reproșa. Într-o ședință îl denunțase pe Marcel Breslasu pentru poeziile intimiste pe care acesta i le citise în particular, "unul din lucrurile de neiertat pentru conștiința mea, un lucru pe care nu voi putea niciodată să-l repar". E greu de înțeles cum se putea ajunge la asemenea fapte dar încă
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
Ionescu observă că această literatură aparține unui singur personaj, atunci când vorbește despre Constant, în timp ce la Rousseau sunt scrieri memorialistice, iar la Amiel este jurnalul. Alexandru Călinescu amintește de distincția pe care o face Alain Girard între „eul memorialistului” și „eul intimistului”, cel din urmă find unul care suferă, în timp ce primul este un eu glorios. Intimistul este cel care din neputința detașării se află într-o suferință continuă, caracteristică a personajelor holbaniene. Romancierul personal își retrăiește viața transfigurată artistic și abia apoi
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
la Rousseau sunt scrieri memorialistice, iar la Amiel este jurnalul. Alexandru Călinescu amintește de distincția pe care o face Alain Girard între „eul memorialistului” și „eul intimistului”, cel din urmă find unul care suferă, în timp ce primul este un eu glorios. Intimistul este cel care din neputința detașării se află într-o suferință continuă, caracteristică a personajelor holbaniene. Romancierul personal își retrăiește viața transfigurată artistic și abia apoi o notează. Alte romane personale, alături de Adolphe sunt, din această perspectivă, René semnat de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
stări fulgurante, de natură sentimentală sau erotică. Multe dintre aceste versuri au ca hipotexte creații ale unor poeți mult mai vechi sau compuneri prezente în antologii celebre (precum Manyoshu sau Gosenshu). Compozițiile lui Murasaki se disting printr-o notă accentuat intimistă, respirând deopotrivă delicatețe imaginativă și forță metaforică. Iată câteva exemple, selectate aproape la întâmplare: "Cât de iute preschimbarea. Doliu profund ieri, Astăzi, apele puțin adânci ale purificării" (poem al lui Asagao către Genji) sau "Din piscul tău înnourat, privește în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aibă, merse, (al) cui, dimineața, părea (46), trebuia (45), până, mână, auzi (43), ani, Cecina, care, Delia, mâini, fată, șase, seara (42), fereastră, putea, aproape, singură, (se) întoarse, bărbat (41), mă, voia (40), viața (39)... Cum vi se pare? Narațiune intimistă, sentimente subtile, abia schițate, un mediu modest, viață de zi cu zi în provincie... Ca dovadă, să luăm un eșantion de cuvinte care apar o singură dată: înfrigurat, înșelată, închipuit, inginer, (a deveni) gelos, ingenuu, înghiți, înghițită, înghițea, (a) îngenunchea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și profesiuni de credință avangardiste - tot mai organizată, despletită în versuri whitmaniene sau disciplinată prozodic, colorată futurist, dadaist și, mai tîrziu, suprarealist, pentru ca, ajuns în Franța, să le decanteze în tonurile „clasice” ale unui umanitarism panteist. Umbra simbolistă, nostalgic-estetizantă și intimistă, „pillatiană” și provincială, îl va însoți însă multă vreme - ea îi va fi de altfel reproșată în momentul rupturii față de colegii avangardiști de la unu, după intrarea în Societatea Scriitorilor Români, după angajarea ca funcționar la Direcția Presei și după colaborarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu dezgustul în fața compromiterii idealurilor înalte, unificatoare. Partea literară a „Revistei revistelor” are în prim-plan un text al poetului Barbu Nemțeanu — un nou prilej de șarjă la adresa spiritului mic-burghez. De astă dată, alături de „poetizatele detalii burgheze” ale relatării blîndului intimist, e taxată indirect și Flacăra lui Constantin Banu, generoasa revistă-magazin de mare tiraj (14): „Flacăra publică — în sfîrșit — o poezie foarte agreabilă și foarte încîntătoare de B. Nemțeanu. Ni se povestește cu infinități de poetizate detalii burgheze (supranutrițiune, creștere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a demistificării („am scos visul vechi din cutie cum scoți o pălărie, „Îndoieli“), a dezertării și a fugii dintr-o „provincie” sufocantă. În poemele românești ale lui Tzara, „provincialismul” include atît recuzita sămănătoristă, ruralistă, cît și pe cea simbolistă sau intimistă: parcul, reveriile grațios-exotice, fata de pension, familia comme il faut... În schimb, evocarea „provincialismului” din poemele lui Vinea are un sunet elegiac pur, micile artificii anticonvenționale și eliptismele neafectînd lirismul ansamblului: „Pereții de carton alb, tăiați de o fereastră/dreptunghiulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Masters (autor al Antologiei orășelului Spoon, volum cu care pillatianul Pe Argeș în sus are în comun monografierea lirică a spațiului natal). La rîndul său, Perpessicius - criticul cu cea mai bună imagine în mediile avangardiste - publică versuri originale cu tentă intimistă și traduceri din Francis Jammes. „Gîndiristul” Ion Sân-Giorgiu e prezent atît ca poet original (cu versuri neconvingătoare, minor elegiace), cît și ca traducător din poezia expresionistă germană (August Stramm, Stefan George). Pe de altă parte, avangardiști minori precum Romulus Dianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ți-ai dori mult un circuit așa... mai... uman? — Enorm de mult, răspunse Stejeran 1, plecându-și capul metalic. Pentru că procesul ca atare l-am înțeles, dar n-am baza materială. Episodul 11 Dragostea e aceeași pretutindeni Văzând turnura periculoasă, intimistă, pe care o căpăta discuția dintre Getta 2 și robotul TESA Stejeran 1, comandantul Felix S 23 își aduse aminte de zilele când era împuternicit să controleze consumul de curent pe cap de robot și, la nevoie, să-i scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]