1,269 matches
-
demn spre ușa cu pricina. Nu-i nimeni acolo, strigă oficianta. Șefu a avut zi liberă azi. Și, la ora asta oricum n-ar fi de găsit aici. Nu-i oră de audiențe. Și ce nu mai e, stimată doamnă? Intonația din glasul casant al bătrânului tăie oficiantei tot elanul, spre bucuria reținută a telefonistelor care nu se aveau prea bine cu soția șefului. Și cam atât. Eu... Bătrânul n-o mai luă În seamă căci, revăzând cabina din care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rezervă de energie care Îl tulbura, cu atât mai mult cu cât vocația sa ecumenică, de mult cunoscută, putea Înlătura la o adică orice piedică În calea apropierii de trufașa reformată. Dumneavoastră nu ați spus nimic, domnule Cain. Vocea guturală, intonația specială a frazei, care amesteca savant reproșul șăgalnic și lauda ironică, Îl făcură să abandoneze pereții acoperiți cu, În opinia sa, o replică abstractă a Genezei, la a cărei contemplare se dedase din plictiseală, spre a găsi un răspuns care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bătrână pe deasupra. Nu avea nici aplombul analiștilor politici și nici frumusețea Înțepată a prezentatoarelor de știri de pe sticlă. Noroc cu Brândușă care nu Înceta să-i strângă mâna de câteva secunde, repetând Într-una: Dom' profesor, dom' profesor! cu o intonație care avea cel puțin trei Înțelesuri: bucurie a revederii după mica lor agapă secretă de acum două zile; subliniere a unei relații care depășea moftul unui revelion unde ar fi putut veni oricine, și, În sfârșit, Încercare amicală de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Țucături și țucale. Tano apare izbăvitor și-i împrăștie. Era și cazul, îi reproșez cîinelui meu. Pentru cîți te latră pe tine, io ar trebui să mușc trei-patru pe zi. Telefonul de la Șichy (vrea să vină să mă ure și intonația nu-i interogativă cînd o spune) îmi oferă sprijin psihic. Bunul simț (de unde i se trag roșeața din obraji, discreția, loialitatea) o face să fie atît de diferită de generația ei. De aparte. Litera a "Județul de Apoi să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
admit... Desigur, mai e și celularul, ca să nu mai vorbim de e-mail sau poșta electronică. Pe celular pot vorbi cu ea nestingherit fără s-o știe nimeni. Îi pot auzi vocea, chiar dacă puțin distorsionată, dar e vocea ei, timbrul ei, intonația ei... Le-aș recunoaște dintr-o mie, indiferent de cât de proastă e legătura. În fapt, nu ne spunem mare lucru la telefon, uneori conversația nu merge mai departe de considerații despre vreme sau despre cum ne-am petrecut week-end-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
picioarele pe pămînt, mica ta comoară s-a tras în tiraje de zeci de mii de exemplare. Și mai gîndește-te încă o dată dacă lucrurile s-au petrecut exact așa. Atmosfera devine tot mai încărcată, începe să citeze Bătrînul cu o intonație de actor, de parcă s-ar fi aflat în mijlocul acțiunii. Ora 14, marșuri militare pe calea undelor, cîntece patriotice, Radioul își face încă datoria, se aud pîrîiturile discului intitulat sugestiv „Apărăm pămîntul țării“. Pe Magheru apar primele pancarte, milițienii sînt băgați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
an cît alții în zece, dar ca să ți-o spun pe aia dreaptă să știi că și pe mine m-au cam lăsat balamalele, noroc doar cu drăcușorul de care-ți ziceam că mă îndrumă peste tot pe unde calc. Intonația asta călită, unde o mai auzise? Și dacă nu e doar o farsă? începe să se teamă pentru micul lui secret. — A meritat toată tevatura? Hai că mie poți să mi-o spui, despre ce tevatură era vorba? O nimica
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acoperire de sus, că făcea parte din scenariu, și rămîneam doar noi între noi, ți-o repet, deși știu că veneai des pe acolo, Roja, nu te mai preface, te gineam de fiecare dată, de la început ți-am remarcat vocea, intonația, punctul tău forte, calmul. Am simțit că o să mă bagi în bucluc, am simțit că adulmecai către ceva care era al meu, chiar de sus de la amvon, citeam ce aveam eu pe hîrtiile mele, dar nu te aș fi scăpat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
A dormit pe diverse obiecte, pe scaune, pe colțul mesei, cu capul În mâini, pe marginea patului, dar cât era treaz s-a gândit foarte intens la un singur lucru, pe care-l repeta mereu cu voce tare și cu intonații dintre cele mai diferite: Ce nume v-a purta Îngerașul nostru ? Ce declar eu la Primărie, secretarului, ce nume frumos care să Înceapă cu litera V? Într-un moment fast, o pânză de ceață, ridicându-se de pe un câmp cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Apar și unele întrebări (ceea ce demonstrează că asemenea formulări stimulează gândirea): Ce înseamnă „fugă macerată“? Ce se înțelege prin „destine în deplasare“? La ce se referă autorul când vorbește de „un naufragiu iminent“? Întregul roman este scris în acest stil. Intonația frazelor complicate inutil devine tenebroasă atunci când autorul filozofează; ea aduce aminte de marșurile funebre interpretate la fanfară: „Suntem posesorii unei averi antinomice: viața și moartea. De la fusiforma zbatere de aripi a păsării Iris până la descoperirile sacrosancte ale arheologiei sec. XX
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe neobservate în dreptul intrării principale în parcul Cișmigiu, cu aleile aproape pustii la acea oră. Iar eu vă spun tot așa, pe bune, îi dădu de veste fata, amuzându-se să folosească și ea același stil verbal, dar cu o intonație mai ironică, că aici trebuie să ne despărțim. A, da?! exclamă Victor surprins. Credeam că mai avem de mers! La revedere! îi spuse fata, întinzându-i mâna cu un gest colegial. El rămase o clipă nedumerit, apoi se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să lipsească cineva. Eu nu aveam voie să plec undeva, pentru că după servitul mesei, trebuia să citesc părinților din diferite cărți bisericești precum și pasaje din Biblie, Testamentul vechi, Testamentul nou. Mă obligau să le citesc zicând că am claritate și intonație. Din când în când mă mai întrerupeau pentru comentarii și discuții libere, mai mult tata, Dumnezeu să-l odihnească în pace, care avea predilecție pentru discutarea problemelor de viață și religie. Odată participând și unchiul meu la lecturile mele în fața
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Au crezut, probabil, că am înnebunit. Știau și ei bine că recluziunile făcuseră ravagii printre Caligrafi. Am apucat un tub din mâna unui cavaler și, desfășurând pergamentul, am citit cu glas tare finalul. Nu au priceput imediat, deși folosisem o intonație ce reliefa cum nu se poate mai limpede noua semnificație a textului. E drept, cei adunați erau mai mult oameni ai armelor, pentru ei rostirea cuvintelor într-un fel sau altul având mai puțină importanță, dar nici cavalerii, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
atârnau ca niște podoabe prețioase și de aceea prea grele. Nu de cearcănele ei ne era frică, aflaserăm o mulțime de povești despre ele. Ci de lentilele puse ca o pavăză amenințătoare. Până nu-i auzeam vocea anunțând, cu aceeași intonație, eroii și condamnații acelei dimineți, nu puteam ști nimic despre soarta noastră." (Amintiri, pag. 33) Nu altfel stau lucrurile cu cititorii Florii de menghină. Cu tonalități, la urma urmelor, egale, independente de limitele prozodice ale poemelor, Svetlana Cârstean expune, pe
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
unde fotografia joacă un rol determinant. În short-metrajurile fără sunet înregistrate obsesional de către tânărul tulburat la vârsta marilor dileme sexuale, declarațiile personajelor sunt citite de pe buze și transcrise de către o secretară care le recită mecanic, fără nici cea mai mică intonație. Cuvintele care nu se aud, aceleași, într-un sincron perfect sunt spuse cu voce tare de către protagonistă, Lena, apărută în spatele audienței înmărmurite. Asistăm la montaje discrete sau mai puțin discret ale (melo)dramei, la o serie de duble evaluate comparativ
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
eu". Blandiana a răspuns, ușor jenată, că nu mai are altă poezie cu ea, dar a fost rugată să o citescă încă o dată pe cea pe care o citise deja. Și a citit-o. Cu aceeași voce șoptită, cu aceleași intonații și pauze care marcau punctul sau virgula. Văzînd-o cum repetă fiecare gest, ai fi zis că urmărești pelicula pe care a fost înregistrată. Asta a produs o anume rumoare în sală, dar apoi a fost aplaudată frenetic încă o dată, nu
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
neobișnuit de artificialitate, datorită inexistenței produselor ideologice și discursive autohtone de caracter comunist. Limbajul oficial al primilor ani de comunism folosește deseori nu doar neologisme calchiate după cuvinte rusești, ci și turnuri de frază importate și chiar o prozodie și intonații specifice „de ședință”, fără raport cu inflexiunile uzuale ale limbii române. Aceste importuri masive devin cu atît mai stridente cu cît un mare număr dintre emitenții de discursuri oficiale au o educație precară, ceea ce îi face cu atît mai vulnerabili
Cum se folosea limbajul "academic" în Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/67790_a_69115]
-
judecată pe Mircea Badea. Cum a răspuns acesta Iată postarea integrală de pe blogul lui Victor Ciutacu: "ONG-urile de media, site-urile dedicate și deontologii de pripas fluierau stângaci și se întorceau cu spatele când colonelul-cântăreț declama pe post, cu intonație, încălcând legea protecției datelor cu caracter personal, adrese private, unde puteau da năvală toți scelerații băsiști. La fel și când ospătarul fraților Păunescu cerea premierului Boc, în direct, arestarea mea. Dar fac pe mironosițele că Badea a zis c-o să
Ciutacu, replică lui Turcescu: "Totul, în cartier, se bazează pe c***e" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79764_a_81089]
-
Pentru Barbey d'Aurevilly, Brummell a fost un mistificator de geniu, produs al unei societăți devorate de plictis, pe care a dominat-o mai mult prin expresie decât prin limbaj. Fascinația pe care o provoca asupra celorlalți "o producea prin intonație, privire, gest, intenție transparentă, chiar tăcere". Numai că acest vrăjitor genial, produs al unei societăți sastisite, a cunoscut spre sfârșitul vieții, o cumplită prăbușire "la capătul căreia va găsi închisoarea, pomana și un spital de nebuni unde va muri". Barbey
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
existență necontrariată, galeș-adaptabilă, începe însă cu timpul a se combina cu notele unei dezabuzări, ale unui spleen ce provine din însăși saturația ei, din monotonia propriei sale luminozități. Idilismul face loc unor impulsuri sarcastice, unei demoniace taxări a preaplinului său. Intonației "cântecelor naive" li se alătură și nu o dată li se substituie dispoziții disociative ce se lasă cu constatări incisive. Avem a face cu o satiră ce aderă totuși la specificul poetului deoarece vizează existențialul habitual al acestuia: Seara ca sulfatul
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
Raportului această justificare?". Ei se limitează, pur și simplu, să citeze un bon mot: Ťcum sesiza gînditorul liberal Isaiah Berlin, cu toate milioanele de ouă sparte, nimeni nu a văzut vreodată marea omletă comunistă împlinităť" (A.-P.I.). Urmează o intonație ce se dorește umoristică: "Iată de ce era nevoie de întrunirea unei comisii învestite cu mare autoritate morală: ca ea să ne amintească gluma cu Ťomletať". Putem glumi s-ar zice doar în legătură cu cei ce nu recunosc "logica revoluțiilor", nu-i
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
a dărui, de a comunica, de a crea acea dispoziție be--nefică receptării muzicale. Este entusiasmantă evoluția acestui grup coral de amatori, tineri a căror performanță atinge nivelul cel de autentică valabilitate al profesionalismului. Muzică românească și muzică americană, armonii jazzistice, intonații ale songurilor din repertoriul standard, au încântat o asistență numeroasă, electrizată. O "Suită corală din }ara Oașului", de Darius Pop, popularele song-uri americane "Johnny be good", "Country road", apoi melodiile lansate de George Gershwin, de Duke Elington, cele ale
Final de stagiune muzicală by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7090_a_8415]
-
Grandoare și degradări ale devenirii la Petru Dumitriu, Geo Șerban publică un text care are o valoare deopotrivă literară și documentară. Portretul făcut scriitorului este expresiv, greu de uitat: Natura îl înzestrase cu o statură masivă, impunătoare, vorbea decis, avea intonația fermă, iar felul de a-și măsura fulgerător interlocutorul, dintr-o privire acordată condescendent foarte de sus, trăda conștiința cumulului nativ de virtuți și energie excepțională. Știa ce vrea și găsea lesne argumentele convenabile obiectivelor sale, operative ori de durată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7634_a_8959]
-
Dacă-i merge cu noi, el crede că și cu Zizi. Ești prost, Mărgărite? Vrei să-ți ia ăla beregata cu sabia? Ie-n drept să te taie pân' la urmă. Datoria-i datorie. Mărgărit dă din cap în ritmul intonației sobolului bătrân, subliniindu-i parcă frazele. - Așa-i, nea Ghețule, mai ales că și matale-mi ești dator. Și Adrian pe lângă matale. - Așa e! se repede Rafael să confirme, deși nu știe nimic de afacerile lui Mărgărit cu cei doi
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
-l influențezi, dar poți să-l discuți, e, întotdeauna, mai ispititor. De la "cafine central", și nicidecum de la berărie, începe dezordinea publică. Berăria, mult mai inofensivă, e spațiul disputelor care se animă și se dezumflă pe verticală, căzînd în sine, cu intonația acelui "nu mai ai nici un haz" din finalul C.F.R.-ului. Luarea Plevnei, dată în presă cu o lună înainte să fi fost de-adevărat, n-are, nici ea, nici o atingere cu berea. Fac o știre de scandal vodca, țuica, și
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]