670 matches
-
la contextul cultural interbelic, implicarea într-o confruntare, deschisă și intensă între vechi și nou, între arta cu tendință și arta autotelică, adică într-o polemică generalizată pe care n-a ocolit-o nici unul din marile condeie. Se știe că intransigența argheziană vădește o imensă responsabilitate față de actul creației, de aceea, atunci când se pronunță asupra problematicii literare, scriitorul emite sentințe definitive. "Dar să știi, dacă începi să scrii și nu te lasă inima să arunci de 999 de ori dintr-o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca marcă proprie a programului poetic arghezian. Ordinul devine sfat printr-o schimbare de macaz în tonul enunțării. Atunci când statutul destinatarul al doilea nu este unul blamabil, autorul coboară din amvon în spațiul intim al camerei duhovnicești, păstrând însă aceeași intransigență etică: "Nu-ți pierde niciodată, dragă băiete, naivitățile și temerile delicate și nu-ți fie rușine cu ele; e marea avuție sigură a unui artist. Și să nu-ți închipui că omul poate să fie dublu, și artist și porc
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reconstituie plauzibil și edificator atmosfera din mediul medical al anilor ’80. Dăruirea și abnegația, ca și, la celălalt pol, demisia morală sunt proiectate pe trama unui scenariu axat pe aspirația spre realizare umană și pe propensiunea structurală a autoarei către intransigență morală. SCRIERI: Totul și încă ceva, București, 1972; Chițibuș și Boroboață (în colaborare cu Ștefan Popescu), București, 1978; Garda de noapte, București, 1982; Ultimul Mușatin, București, 1984; Permis de conducere, București, 1997. Traduceri: Charles Lamb, Eseurile lui Elia, pref. Ștefan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
de Cristos: „Exact ca Newman, el nu suferă deloc tentația de a reduce în fărâme marea moștenire a gândirii, ce ne-a fost încredințată pentru timpurile noastre de oameni ca sfântul Irineu, sfântul Atanasiu, sfântul Augustin sau sfântul Toma. [...] Dar intransigența credinței, atașamentul față de tradiție, în adevăratul om al bisericii nu se transformă niciodată în duritate, în dispreț, în ariditatea inimii. Nu suprimă în el darul primirii, și nu-l închid într-o fortăreață de atitudini negative”. Ura religioasă, ca și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
personalitate narcisice. Farmecul și emoțiile superficiale, promiscuitatea sexuală și exprimarea expectațiilor negative în raport cu cei din jur reprezintă interferențele histrionice. În același context se plasează și ignorarea riscului, căutarea noului și impulsivitatea. Mai pot fi descrise și variante structurale dominante de intransigență, stil caustic, hipercriticism, suspiciozitate, ostilitate și agresivitate paroxismală, care pot fi raportate la TP paranoică și TP sadică. Comportamentul acuzator, tiranic și destructivitatea, întreținute de cruzime, pot ocupa o poziție similară în acest context (Millon și Davis, 1998Ă. Rezultă, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cele negative cât și cele pozitive, personajele sale sunt stilizate după modul misticii bizantine și prin aceasta, Dostoievski e în istoria culturii moderne reprezentantul cel mai de seamă al geniului ortodox. Ortodox nu, numai prin atitudinea sa de o neîndurată intransigență față de catolicism, de protestantism și de ateism, dar prin stilul și sensul integral al concepției sale despre om și lume. Dumnezeu e iubirea, iar rodul acestei iubiri e cosmosul paradisiac. A face parte integrantă din acest cosmos înseamnă a iubi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fost toate faptele sale. I. Gh. Trofin, în, Studiul războiului ruso româno-turc, prezintă delegația română. Mihail Kogălniceanu și I. C. Brătianu la Congresul de la Berlin. Prin înflăcăratele și memorabilele lor discursuri-remarcă autorul-cei doi bărbați, au câștigat simpatia puterilor participante, însă față de intransigența Rusiei am fost obligați să cedăm cele trei județe din sudul Basarabiei. Activitatea lui Mihail Kogălniceanu ca ministru de externe al României este ilustrată de Nicolae Iorga și în volumul X, din Istoria Românilor. Alături de prezentarea activității lui Mihail Kogălniceanu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
știu, de asemenea, că nicicând neputința n-a inspirat acorduri mai emoționante ca acelea ale gândirii lui Kierkegaard. Dar, dacă neputința își are locul său în peisajele indiferente ale istoriei, ea nu are ce căuta într-un raționament a cărui intransigență ne este acum cunoscută. LIBERTATEA ABSURDĂ Principalul a fost făcut. Dețin acum câteva evidențe la care nu pot renunța. Pentru mine are însemnătate ceea ce știu, ceea ce e sigur, ceea ce nu pot nega, ceea ce nu pot nesocoti. Pot să neg totul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pendulare, aproape o legănare în întreg univerul etic"65. Nu se cade este "ochiul celuilalt, al conștiinței tale mai bune", este "ochiul care te urmărește oriune: când nu te vede nimeni, însă nu se cade să faci nefăcutul"66. "Blajina intransigență" a lui nu se cade dă tărie și celeilalte fețe a demersului moral: se cade. Se cade este o investire să faci așa, "începând cu trecerea de la ce ți se cade, ce îți revine din afară ca parte, așadar ce
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
la fel de mari ca și războaiele dintre state. Scopuri oricât de înalte nu le pot justifica. Frecvența și amploarea acestora indică cel mai bine distanța la care se află omenirea în întregul ei sau o anumită comunitate de o „epocă luminată”. Intransigența lui Kant în respingerea oricărei atingeri care ar putea fi adusă autorității legii și ordinii publice a fost una extremă. El nu ar fi aprobat mișcările de nesupunere civică din vremuri mai apropiate. Poziția lui ne îndeamnă să reflectăm, considerând
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fiind tot atât de neacceptat ca una care ar viza Adrianopolul” . În secolul al XVIII-lea, când apare „Problema Orientală” și se punea problema moștenirii „Omului bolnav”, protagoniștii acestei politici, în speță Imperiul Țarist și Imperiul Habsburgic, se lovesc de intransigența Porții, când este vorba de cedarea Țărilor Române. Când Poarta n-a mai putut furniza securitate pentru Țările Române, consimte să cedeze părți din teritoriul acestor țări, așa cum s-a procedat în 1718 cu Oltenia cedată Habsburgilor, dar revenită în
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cărnos - mare gurmand, foarte lacom, în stare să renunțe la orice pentru îndestularea burții; Cu rădăcina largă - “posesorul” e înzestrat cu facultăți superioare, capacitate de gândire și concentrare; Cu rădăcina strâmtă - șiretenie, neîncredere decât în propia persoană; Nas înțepat - severitate, intransigență, judecată la rece, dar uneori râuvoitoare; Nas roșu - tip care agreează lichidele tari, visător, fără voință; Nas cu nările larg dilatate - predispoziție pentru acțiune hotărâtă, dar până la urmă nu prea perseverentă; Nas perpendicular - persoană ușuratică, influențabilă, care renunță repede la
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
situație concretă, cu instrumente adecvate pentru ea și se va afla în această poziție până la apariția altei situații în care posibilii teroriști vor folosi mijloace și procedee inedite, imposibil de supus controlului internațional, precum mijloacele de susținere a violenței armate. Intransigența comunității internaționale față de rețelele teroriste și infrastructura lor, măsurile adoptate la nivel global, spectrul impunerii unor sancțiuni grave, inclusiv de natură militară, împotriva statelor bănuite că ar încuraja terorismul își vor etala rezultatele imediate în diminuarea pe termen scurt a
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
simplu niște invadatori, pentru că se stabiliseră deja în interiorul granițelor imperiului: tocmai de aceea reprezentau o problemă, atît concretă, cît și teoretică. Din această din urmă perspectivă, barbarii dăduseră naștere unei dezbateri între intelectualii păgîni: unii propuneau o politică de netă intransigență și de ostilitate față de ei (o atitudine veleitară și greu de pus în practică), iar alții voiau să găsească mijloacele pentru a se folosi de forțele proaspete ale acestor popoare ieșite la rampă pe neașteptate, în ciuda tuturor dificultăților pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Niceea. Puțin importante din punct de vedere literar, aceste scrieri sînt o dovadă a frămîntărilor și a ezitărilor specifice, în contextul crizei nestoriene, unui episcop apropiat din punct de vedere doctrinal de Chiril, însă destul de rezervat în privința metodelor și a intransigenței acestuia. Bibliografie. Scrisorile în ACO I, 4, pp. 85-86; I, 1, 7, pp. 146-147 (către Alexandru); I, 1, 1, pp. 99-100 (adresate lui Chiril); I, 1, 7, pp. 161-162 (către Maximian din Constantinopol); I, 4, pp. 243-245 (mărturisirea de credință
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vitejia legionarilor nu mai puteau fi depășite, groparii neamului au recurs la arsenalul mișeliei, la calomnii, la corupție, la înșelătorii infernale, la o cruzime diavolească. A șasea poruncă dată de Codreanu celor care au intrat în Mișcare era de o intransigență martirică. Luptă numai pe drumul onoarei. Decât să învingi printr-o mișelie mai bine să cazi pe drumul onoarei. Iată dar că există ceva mai de preț decât biruința. Și Codreanu și legionarii au demonstrat superioritatea onoarei față de biruință. Aceasta
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Rostirea românească”, 1997, 1-3; Ioan Mariș, „Critica și actul lecturii”, „Rostirea românească”, 1997, 1-3; Daniel Deleanu, La judecata criticilor, „Rostirea românească”, 1997, 1-3; Ramona Samson, „Critica și actul lecturii”, „Rostirea românească”, 1997, 1-3; Dicț. scriit. rom., II, 473-474; Daniel Deleanu, Intransigența criticii asupra criticii, VR, 2000, 1-2; Petraș, Panorama, 327-328. I.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]
-
Cioplitorul de vedenii (1944), apare la Odesa. Abia la sfârșitul deceniului al șaptelea B. reintră în viața culturală arădeană. Publică versuri în culegerea colectivă Cariatide, în ziarul „Flacăra roșie” și în „Orizont”. Plachetele Nepieritoarele efemeride (1984), Sonatele tăcerii (1985) și Intransigența pietrelor (1987) apar pe speze proprii, la Editura Litera. Conștiința acută a trecerii, angoasa morții, sentimentul înfrângerii și maculării „lutului”, precum și căutarea unei consolări sunt trăirile ce dau substanță volumului Potire de mătrăgună. O influență argheziană se observă în lexic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
harul venit din cer. Prospețimea percepțiilor, interpretarea inedită dau o anume relevanță imaginilor. În Sonatele tăcerii, motivele revin într-un registru mai dramatic. E cercetat tot mai mult spațiul amintirii, iar poezia devine acum rodul „tăcerii unui gând”. Și placheta Intransigența pietrelor cuprinde aceleași teme, păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia aforismului. SCRIERI: Potire de mătrăgună, Cluj, 1935; Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
tăcerii unui gând”. Și placheta Intransigența pietrelor cuprinde aceleași teme, păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia aforismului. SCRIERI: Potire de mătrăgună, Cluj, 1935; Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice: Al. T., Petru Bortoș, „Potire de mătrăgună”, CRE, 1936, 2943; M.N., „Potire de mătrăgună”, GT, 1936, 46; Eugen Dorcescu, Petru Bortoș, „Nepieritoarele efemeride”, O, 1984, 38; Florin Bănescu, Cărțile arădenilor, CNT, 1986, 13. V.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
să mă fac acceptat și respectat. Făcând apel la: mult tact și înțelegere, răbdare și înțelepciune, cu clarviziune și fermitate am biruit multe greutăți. Am dobândit astfel, treptat, fără să-mi dau seama, o experiență utilă concluzionând că aroganța și intransigența, ca și toleranța excesivă și lipsa de autoritate, sunt dăunătoare unui conducător supus zi de zi la noi încercări și am căutat noi soluții de ieșire onorabilă din situații neprevăzute. Cunoscând în timp multe școli, n-am uitat exemplul celor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
1469-1538), cu permisiunea lui Akbar. 309. Episodul acesta nu e descris numai de Honigberger, deși relatarea sa pare a fi cea mai completă. Totuși, Alexis Soltykov (1806-1888), În ale sale Voyages en Inde (Garnier frères, Paris, 1858, p. 236), menționează intransigența acestor akali sau nihungi și crede că „secta turbată” a acestor luptători Îl condamnă cu acțiunile lor pe Schöfft pentru că ar fi fost ateu. 310. Permisiunea britanică (probabil menționată În pașaport sau Într-un act special de călătorie) devenise după
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
privitoare la unele misiuni ale miniștrilor N. Kretzulescu și Ludovic Steege. Reacțiile uneori disproporționate ale lui Kogălniceanu față de o critică sau alta se datorau într-o foarte măsură și încercărilor repetate ale Adunării de a controla din nou guvernul 197. Intransigența primului sfetnic al lui Cuza se întorcea în cele din urmă și împotriva sa. Pe 7/19 ianuarie 1865, Iordache Lambrino, prefect de Tutova și cumnat al lui Cuza, trimite o scrisoare acestuia, prin Focșani, din Bârlad, în care povestește
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
necesare pentru păstrarea liniștii, evitându-se astfel trimiterea unui comisar otoman 312. Speranțele lui Brătianu nu aveau să fie înșelate, sprijinul Franței fiind vizibil încă de la deschiderea Conferinței, pe 26 februarie 313. Dificultățile cele mai mari veneau din partea Imperiului Otoman. Intransigența de altădată a otomanilor față de revendicările românilor se manifestau și acum. Nota citită de către Savfet Pașa, din partea guvernului turc, prin care se condiționa participarea la Conferință de înlăturarea definitivă din cadrul deliberărilor a "chestiunii principelui străin", a eredității tronului și chiar
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
nu numai o anulare a tuturor libertăților câștigate anterior, dar și micșorarea spațiului de "manevră" pentru viitoarele acțiuni 440. Perioada ce a urmat lunii iulie a fost poate una dintre cele mai grele pentru diplomația românească. Dificultatea rezulta atât din intransigența Porții, dar și din inexistența unui sprijin politic consecvent din partea Franței și a Marii Britanii. Guvernele celor două state insistau inclusiv pentru acceptarea de către Carol a formulei: "parte integrantă a Imperiului Otoman", considerată de către acesta a fi "o expresie ofensatoare". Abilitatea
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]