442 matches
-
propoziție subiectivă: Se cuvenea să procedeze altfel.); * capacitatea de a se asocia unui complement direct: verbe tranzitive (simple tranzitive: a comunica, a dori, a spune etc. sau dublu tranzitive: a învăța Tata îl învață pe copil o poezie.) vs. verbe intranzitive (a pleca, a veni, a merge etc.); Clasa semantico-gramaticală a verbului se raportează la categorii gramaticale specifice (diateza, modul și timpul) și la categorii gramaticale comune cu alte clase semantico-gramaticale (persoana și numărul): * diateza: activă (trăiește) vs. pasivă (este apreciat
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
se pune semnul identității între ele. Textul este conceput ca o țesătură de semnificanți ce compune opera, iar literatura este practica scriiturii sau graful ei complex de unde reiese că scriitura nu este nici comunicare și nici expresie, ci un fapt intranzitiv, care expulzează funcția comunicării. Înainte se susținea că numele "fostei scriituri" este literatura, în contextul avangărzii momentului (Kristeva, Sollers, Derrida) se conceptualizează scriitura ca "text-limită" ce nu poate fi studiat decât prin înseși caracteristicile scriiturii. Cu alte cuvinte, discursul asupra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și ontologia separația între realitatea independentă de reprezentările noastre și cunoașterea realității care e supusă diferitelor tipuri de influențe; ceea ce înseamnă că îmbină ontologia realistă cu epistemologia relativistă, accentuând atât latura epistemologică, subiectivă a cunoașterii, cât și pe cea ontologică, intranzitivă (vezi și Archer, 2002). Printre avantajele pe care Sharp vezi Archer et al. (1999:12) consideră că le oferă realismul critic (social) cercetării empirice se numără: ideea de triplă stratificare a ontologiei (nivelul empiric al experiențelor; nivelul evenimentelor; nivelul realității
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
5.3. Concepția scalară a tranzitivității.......................................................... 89 6. Relația ergativ−pasiv din punct de vedere sintactic........................................ 91 7. Ergativitatea și nominalizările......................................................................... 93 8. Concluzii......................................................................................................... 94 Capitolul 3: Semantica și sintaxa verbelor ergative/inacuzative din limba română..................................................................................................... 97 1. Distincția tranzitiv/intranzitiv și Ipoteza Inacuzativă..................................... 97 2. Verbele ergative/inacuzative în lucrările lingvistice românești despre limba română.......................................................................... 99 3. Definiție. Clasificare. Principii de stabilire a inventarului............................. 103 3.1. Definiții, probleme terminologice......................................................... 103 3.2. Subclase de verbe inacuzative/ergative................................................. 105 3
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cel mai solicitant: termenul ergativitate are două accepții, aparent fără legătură directă, desemnând, pe de o parte, un tip de limbi (ergative), diferite de limbile familiare nouă (care sunt limbi acuzative), iar, pe de altă parte, o subclasă de verbe intranzitive nonagentive, prezentă în foarte multe limbi ale lumii. Cele două obiective majore ale lucrării sunt legate de aceste două accepții: prezentarea ergativității ca fenomen prezent în foarte multe limbi și analiza sintactico-semantică a verbelor ergative/inacuzative în general și a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
definită ca alter ego-ul verbului lexical, în accepția lui Nash (1997) fr. = franceză GB = Government and Binding (engl.), teoria generativă "Guvernare și legare" Gen./gen. = Genitiv gr. = greacă GU = Gramatica Universală I = Inflection (engl.), categoria funcțională flexiune (a verbului) intranz. = intranzitiv IP = Inflectional Phrase (engl.), grupul flexiunii (verbale) ISA = Ierarhia Selecției Auxiliarului, propusă de Sorace (2000) it. = italiană K = categoria funcțională Caz din domeniul nominal lat. = latină lit. = literal (traducere literală) LF = Logical Form (engl.), Forma Logică [+m] = trăsătură semantică primitivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Form (engl.), Forma Fonologică PM = Programul Minimalist (Chomsky 1995) PP = Principii și Parametri Pr = categoria funcțională care reprezintă relația de predicație, în teoria lui Bowers (2002) prov. = provensală ptg. = portugheză refl. = reflexiv rel. = relativ(ă) rom. = română S = subiectul verbelor intranzitive Sa = subiectul marcat ca A So = subiectul marcat ca O S-Structură = structură de suprafață sp. = spaniolă Spec = specificator T = Tense (engl.), categoria funcțională Timp TP = Tense Phrase (engl.), grupul timpului t = trace (engl.), urmă Tr = categoria funcțională tranzitivitate, în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
formulată de Baker (1988) v = categorie funcțională proiectată de verbele tranzitive și inergative, responsabilă de găzduirea argumentului extern/de agentivitate/de tranzitivitate/de atribuire a Cazului acuzativ (în funcție de interpretare) vb. = verb VP = Verbal Phrase (engl.), grupul verbal X = subiectul verbelor intranzitive, în terminologia lui Lazard (1994) Y = subiectul verbelor tranzitive, în terminologia lui Lazard (1994) Z = obiectul verbelor tranzitive, în terminologia lui Lazard (1994) Capitolul 1 ERGATIVITATEA DIN PERSPECTIVĂ TIPOLOGICĂ 1. DIN ISTORICUL STUDIILOR DESPRE ERGATIVITATE Existența ergativității a fost remarcată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
voi încerca să răspund la întrebarea " Ce este ergativitatea?" din punctul de vedere al tipologiei lingvistice. Alte utilizări ale termenului vor fi discutate mai jos (vezi infra, 4.). 2.1. Definiție 12 O limbă este ergativă dacă subiectul unui verb intranzitiv (S) are un comportament identic cu obiectul direct al unui verb tranzitiv (O), dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv (A) (Dixon, 1979: 60, 1994: 1). Din punct de vedere morfologic, "comportament identic" înseamnă același caz morfologic, de obicei absolutiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1). Din punct de vedere morfologic, "comportament identic" înseamnă același caz morfologic, de obicei absolutiv pentru S și O și ergativ pentru A. O limbă este de tip acuzativ dacă același caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive și subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizată astfel: A Ergativ Nominativ S Absolutiv Acuzativ O Dixon (1994: 9) Din punct de vedere sintactic, "comportamentul identic" are în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Dacă se consideră că ordinea cuvintelor este importantă pentru stabilirea specificului tipologic al unei limbi, fiind în strânsă relație cu funcțiile sintactice, se pot contura două posibilități: ● în unele limbi, ordinea cuvintelor indică funcțiile sintactice; dacă topica este SV pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și OVA pentru tranzitive, limba este considerată acuzativă (de exemplu, engleza); dacă topica este SV pentru intranzitive și OVA pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive, limba este considerată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru stabilirea specificului tipologic al unei limbi, fiind în strânsă relație cu funcțiile sintactice, se pot contura două posibilități: ● în unele limbi, ordinea cuvintelor indică funcțiile sintactice; dacă topica este SV pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și OVA pentru tranzitive, limba este considerată acuzativă (de exemplu, engleza); dacă topica este SV pentru intranzitive și OVA pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive, limba este considerată ergativă 16 (de exemplu, päri, kuikúro, nadëb, huastec
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
două posibilități: ● în unele limbi, ordinea cuvintelor indică funcțiile sintactice; dacă topica este SV pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și OVA pentru tranzitive, limba este considerată acuzativă (de exemplu, engleza); dacă topica este SV pentru intranzitive și OVA pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive, limba este considerată ergativă 16 (de exemplu, päri, kuikúro, nadëb, huastec); ● în limbi ca dyirbal, există alte mecanisme care indică funcțiile sintactice, topica fiind relevantă numai din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
funcțiile sintactice; dacă topica este SV pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și OVA pentru tranzitive, limba este considerată acuzativă (de exemplu, engleza); dacă topica este SV pentru intranzitive și OVA pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive, limba este considerată ergativă 16 (de exemplu, päri, kuikúro, nadëb, huastec); ● în limbi ca dyirbal, există alte mecanisme care indică funcțiile sintactice, topica fiind relevantă numai din punctul de vedere al organizării informaționale, "dat" vs "nou
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Experimentatorul (pentru verbele de percepție). A reprezintă deci participantul cel mai important pentru realizarea activității, cel care poate iniția și controla activitatea, de unde decurge obligativitatea trăsăturii [+ Uman] (Dixon 1994: 8). Nominalul aflat în poziția S reprezintă subiectul (unicul argument al) intranzitivelor agentive și al celor nonagentive. Acest nominal primește cazul nemarcat − absolutivul în dyirbal, nominativul în latină − și este, de obicei, primul din stânga. Rolul argumentului S nu se poate defini în termeni semantici, deși, din acest punct de vedere, Dixon (1994
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cazul nemarcat − absolutivul în dyirbal, nominativul în latină − și este, de obicei, primul din stânga. Rolul argumentului S nu se poate defini în termeni semantici, deși, din acest punct de vedere, Dixon (1994: 53) identifică un Sa (subiect al unor verbe intranzitive ca jump 'a sări', speak 'a vorbi', care are control asupra acțiunii) și un So (subiect al unor verbe intranzitive ca die 'a muri', break 'a se rupe', incapabil de control asupra acțiunii). Faptul că S are trăsături asemănătoare atât
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
defini în termeni semantici, deși, din acest punct de vedere, Dixon (1994: 53) identifică un Sa (subiect al unor verbe intranzitive ca jump 'a sări', speak 'a vorbi', care are control asupra acțiunii) și un So (subiect al unor verbe intranzitive ca die 'a muri', break 'a se rupe', incapabil de control asupra acțiunii). Faptul că S are trăsături asemănătoare atât cu A, cât și cu O explică existența limbilor ergative (în care asemănarea dintre S și O este decisivă), a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în anumite condiții. Generalizarea formală reflectă și una dintre regulile universale formulate de Greenberg (1966)17 − regula 38 − (Comrie 1989: 126): într-un sistem cazual, singurul caz care are numai marcare Ø este cel care include și subiectul unui verb intranzitiv (adică, în terminologia lui Dixon, S, care este în cazul absolutiv, nemarcat). Cazul nemarcat (absolutivul, nominativul)18 − arată Dixon (1994: 58) − este aproape întotdeauna folosit pentru a reda relațiile sintactice de bază, pe când formele marcate (ergativul și acuzativul) au, de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
am subliniat importanța factorului semantic pentru încadrarea tipologică a unei limbi. Este momentul să detaliez această observație, odată cu Dixon (1994: 70), care împarte limbile ce disting între Sa și So în două categorii. ● Limbile în care se manifestă scindarea subiectului intranzitivelor (engl. split-S) sunt caracterizate prin marcare sintactică, ceea ce înseamnă că fiecare verb are o matrice sintactică a marcării cazuale sau a marcării prin acord, matrice care se păstrează indiferent de semantica anumitor utilizări speciale ale verbului. Aceste limbi se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
amestec între sistemele ergativ și acuzativ, prin urmare se pot folosi pentru descriere denumirile cazurilor nominativ−acuzativ sau cele de absolutiv−ergativ. Într-o limbă de acest tip22, ca mandan, fiecare verb are o configurație prestabilită: Sa este subiectul verbelor intranzitive care redau o activitate controlabilă, diferit de So, subiectul verbelor intranzitive care redau o activitate necontrolabilă sau o stare. Pentru utilizările speciale ale verbului, se poate folosi fiecare dintre variantele argumentului S, eventual însoțită de un adverb care să precizeze
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru descriere denumirile cazurilor nominativ−acuzativ sau cele de absolutiv−ergativ. Într-o limbă de acest tip22, ca mandan, fiecare verb are o configurație prestabilită: Sa este subiectul verbelor intranzitive care redau o activitate controlabilă, diferit de So, subiectul verbelor intranzitive care redau o activitate necontrolabilă sau o stare. Pentru utilizările speciale ale verbului, se poate folosi fiecare dintre variantele argumentului S, eventual însoțită de un adverb care să precizeze dacă activitatea este controlată sau nu. Limbile în care subiectul intranzitivelor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
intranzitive care redau o activitate necontrolabilă sau o stare. Pentru utilizările speciale ale verbului, se poate folosi fiecare dintre variantele argumentului S, eventual însoțită de un adverb care să precizeze dacă activitatea este controlată sau nu. Limbile în care subiectul intranzitivelor are un comportament variabil în funcție de sensul verbului (engl. fluid-S) sunt caracterizate prin marcare sintactică în cazul verbelor tranzitive, dar prin marcare semantică în cazul intranzitivelor, ceea ce înseamnă că S poate fi marcat fie ca A (Sa), fie ca O
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
adverb care să precizeze dacă activitatea este controlată sau nu. Limbile în care subiectul intranzitivelor are un comportament variabil în funcție de sensul verbului (engl. fluid-S) sunt caracterizate prin marcare sintactică în cazul verbelor tranzitive, dar prin marcare semantică în cazul intranzitivelor, ceea ce înseamnă că S poate fi marcat fie ca A (Sa), fie ca O (So), în funcție de semantica utilizărilor speciale ale verbului. În mod obișnuit, în aceste limbi toate verbele intranzitive au posibilitatea alegerii între Sa (dacă S controlează activitatea) și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în cazul verbelor tranzitive, dar prin marcare semantică în cazul intranzitivelor, ceea ce înseamnă că S poate fi marcat fie ca A (Sa), fie ca O (So), în funcție de semantica utilizărilor speciale ale verbului. În mod obișnuit, în aceste limbi toate verbele intranzitive au posibilitatea alegerii între Sa (dacă S controlează activitatea) și So (dacă lipsește controlul din partea nominalului care ocupă poziția S). De exemplu 23, în limba nord-est caucaziană bats, Sa apare dacă nominalul S este uman, capabil de acte de voință
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nominativ, apoi prezintă forma pe care o ia partiția personală în limbi cu acord pronominal marcat (eschimosa, lummi, georgiana): mărcile pronominale care se referă la agentul verbelor tranzitive (mărci de tip ergativ) și cele care se referă la subiectul verbelor intranzitive (mărci de tip acuzativ) sunt distincte. Concluzia autoarei (Nash 1997: 133) este că partiția personală este un fenomen morfologic foarte "local", fără efect asupra caracterului ergativ al frazei. (c) Timp/aspect/mod Acest tip de partiție 28 − arată Dixon (1994
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]