187 matches
-
ar fi mai bine, având În vedere situația existentă, să fie Îndepărtați cei doi adversari și să i se Încredințeze viziratul unui om de bine, capabil să potolească spiritele. Soțul ei, stăpânul nostru, n-are ce face, după ea, cu intriganții care-l Înconjoară, el n-are nevoie decât de un bărbat Înțelept, lipsit de ambiții josnice, de un om cu o bună judecată și un excelent sfătuitor. Cum sultanul Îți poartă o Înaltă prețuire, ea ar vrea să-i sugereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vieții ei, Afarè, timid, începe sè fulguiascè, fulgii mèrunți îmbiindu-se în aer într-un dans evanescent și miraculos, XXIX În timpul în care am colindat cu AnM prin împèrèția adolescenței și copilèriei ei, denumitè de mine prima perioadè mateianè, mirosul intrigant din ultima vreme nu s-a fècut simțit defel, dar, imediat dupè aceea, la orele de conducere, cănd schimbăm vitezele la mașina-școalè, a reapèrut triumfètor și mai obraznic că niciodatè și, totuși, pentru prima oarè de la instalarea lui în universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
șarlatanul, șmecherul. Comedia dell’arte, forma cea mai cunoscută a direcției populare a comediei, a oferit celei culte câteva tipuri de personaje comice: Pantalone (tatăl nerod, soț încornorat), Colombina (Smeraldina - fiica lui Pantalone) ce formează cuplu cu Arlechino, Brighella (șmecherul intrigant), Pulcinella, Pollichinelle (intrigantul), Trivellino (servitorul intrigant), Scaramuccio (fanfaronul mincinos sau bărbierul), Tartaglia (bâlbâitul), femei prețioase, ridicole, savante, gaițe. Cele câteva exemple oferite mai sus ne îngăduie să afirmăm că personajul comic a fost conceput și realizat în mod diferit pe parcursul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dell’arte, forma cea mai cunoscută a direcției populare a comediei, a oferit celei culte câteva tipuri de personaje comice: Pantalone (tatăl nerod, soț încornorat), Colombina (Smeraldina - fiica lui Pantalone) ce formează cuplu cu Arlechino, Brighella (șmecherul intrigant), Pulcinella, Pollichinelle (intrigantul), Trivellino (servitorul intrigant), Scaramuccio (fanfaronul mincinos sau bărbierul), Tartaglia (bâlbâitul), femei prețioase, ridicole, savante, gaițe. Cele câteva exemple oferite mai sus ne îngăduie să afirmăm că personajul comic a fost conceput și realizat în mod diferit pe parcursul etapelor literaturii. Varietatea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cea mai cunoscută a direcției populare a comediei, a oferit celei culte câteva tipuri de personaje comice: Pantalone (tatăl nerod, soț încornorat), Colombina (Smeraldina - fiica lui Pantalone) ce formează cuplu cu Arlechino, Brighella (șmecherul intrigant), Pulcinella, Pollichinelle (intrigantul), Trivellino (servitorul intrigant), Scaramuccio (fanfaronul mincinos sau bărbierul), Tartaglia (bâlbâitul), femei prețioase, ridicole, savante, gaițe. Cele câteva exemple oferite mai sus ne îngăduie să afirmăm că personajul comic a fost conceput și realizat în mod diferit pe parcursul etapelor literaturii. Varietatea imensă a tipurilor
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
-l convingă pe Gamo Ujisato să treacă de partea lor și să ceară ajutorul lui Niwa Nagahide; Katsuie însuși urma să-i scrie lui Tokugawa Ieyasu pentru a-i afla intențiile, iar un mesager fusese trimis deja la vechiul shogun intrigant, Yoshiaki. În sfârșit, se spera că, la momentul potrivit, clanul Mori urma să-l atace pe Hideyoshi din spate. Acesta era planul, dar atitudinea lui Ieyasu rămânea complet neclară. Și cu toate că era ușor să ispitească inconsecvențele lui Yoshiaki, erau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe care l-ați aplaudat și voi și pe care l-am gravat în piatră pe Capitolium... Asiaticus încercă să-l liniștească. — Trimitem patru oameni cu bâte de fier. Or să facă bucăți placa aceea într-o clipă. Atunci interveni intrigantul Annius Vinicianus, care, după eșecul conspirației din Gallia, încerca să-și aline dezamăgirea: — Să fim atenți mai ales la scrieri, la jurnale, la cărți. Să le scoatem din biblioteci, să le sechestrăm în botteghe, cum e cea de lângă Templul Păcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tonsura. Înaltul prelat Îl mângâie pe ceafă binevoitor cu mâna liberă. — Ce ai aflat? Îl Întrebă cu o nuanță de neliniște În glas. Ceea ce știam deja. Pentagrama e vizibilă În mod limpede. Iar mesajul ei e fără echivoc. — Crezi că intrigantul acela i-a Înțeles semnificația? Noffo scutură din cap. — Omul e șiret și inteligent. Dar știe Încă prea puține. Încă. Pronunțase ultimul cuvânt pe un ton Îngrijorat, care nu Îi scăpă prințului Bisericii. — Crezi că se află pe pista cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dacă, până aici, erai sau nu la curent, venerabile Alcibiade?" - Zi-o verde, Adriane! i se adresă, cu ochii scăpărând, madam Nicolici, demonului. Eu n-am pretins niciodată c-aș fi altceva decât un om obișnuit. I-ai dat crezare intrigantului ori ba? - "Bineînțeles că nu. Era un măgar... E drept, o luase, pe departe, cu binișorul, doar pentru a ajunge să-ți reproșeze că l-ai învățat poezie pe micul Sinistrat! Închipuiește-ți, Mariușcă, un asemenea lucru, taman pe micuțul Sinistrat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să tragă doar foloase. Era născut să fie lider. Cu ambiții mai modeste, ceilalți rămîneau executanții unei morale conformiste. Nimeni nu-și risca pîinea pentru o libertate neghioabă la urma urmei. Ce naivitate să crezi că niște sclerozați ca Gărgăun, intriganți ca Fărocoastă sau o perversă ca Aneta ar fi interesați de adevăr ori de principii. Pentru asta trebuia un exasperat, iar pe acesta la Dobrina nimeni nu-l întruchipa. Bănuielile îmi fură confirmate cînd, legănîndu-și șoldurile de rinocer, primul secretar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Piero. Iubea singurătatea, umbla de unul singur, neatent, prins de proiectele și gândurile sale. Tresărea, surprins, la câte o întrebare. Nu era în stare să răspundă, înainte de a i se repeta. Nu prea puternic, nici curajos totdeauna ? Niciodată laș, mincinos, intrigant, servil. Nu se băga în treburile altora, nu urmărea câștigul sau lauda. Manieră aleasă de a picta, judecată mai bună decât a celorlalți ucenici din atelierul lui Rosselli. Maestrul îl prefera, l-a luat la Roma pentru a picta scenele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un internaționalist; el nu a cunoscut nici Spania anilor '30, nici Uniunea Sovietică în război; el nu aparține comunității de mari intelectuali evrei comuniști, nu este un tehnocrat de mare anvergură; el a rămas pentru bătrînii din închisoare un tînăr intrigant; el nu este un naționalist antisovietic (și cum să fie, el care datorează totul eliberării de către ruși, mentorilor săi de la Academia Frunze și lui Bodnăraș?). El este produsul unui aparat, a unei organizații care l-a promovat rapid pentru că întruchipează
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sunt, cum să zic?, un infect, ce trebuie evitat. Tommaso asculta în liniște, dar nu își dădea seama despre ce e vorba; omul acela nu-i displăcea; în haosul acelei stranii spovedanii, a acelei grăiri în cascadă, se regăsea ceva intrigant și atractiv laolaltă, mai ales în acea împrejurare. Fusese o zi lungă, iar la gestul săvârșit în Catedrală adăugase fuga de confrați; trebuia să se întoarcă la mânăstire acum, fără întârziere și cu prefăcută smerenie. Cu siguranță, fuseseră pregătite fulgere
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Othello, Shakespeare evocă aceeași strategie, adoptată de data aceasta de către Iago; ca și Edmund, Iago „regizează” scena dintre Cassio și Desdemona, știind că Othello o va supraveghea și că, astfel, gelozia abia înfiripată în sufletul lui se va înteți. Raționamentul intrigantului e simplu: cel ce stă la pândă, nevăzut, nu are cum să nu se lase păcălit de ceea ce se desfășoară sub ochii lui, fără ca protagoniștii să-i bănuiască prezența. O scenă jucată fără spectatori nu-i poate furniza martorului ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
observație. Astfel încât, crede el, regele va interveni și-l va susține atunci când va vedea informațiile pe care i le furnizase, informații personale obținute prin supravegherea domestică: delațiunea este cea mai bună strategie în acest caz. Socoteală greșită însă, căci fățarnicul intrigant nu a apreciat corect omniprezența supravegherii politice plasate la ordinele regelui, stăpânul absolut. A uitat că trăiește într-una dintre acele societăți numite de Gilles Deleuze „societăți de suveranitate”, societăți care, spune acesta, „mânuiau forme simple, leviere, scripeți, orologii” în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sine și are permanent nevoie de altul, mergând până la starea de dependență, pentru a fi condus În acțiunile sale; că tipul ambivalent este un tip complicat, imprevizibil, schimbător, cu opreliști morale și sufletești slabe, Înclinat mai mult către rău, egoist, intrigant, pervers. Aceste tipuri se apropie În mare măsură de tipurile morale. Ele au un caracter natural, Înnăscut, ca o trăsătură funciară a persoanei umane. Cu toate acestea, tipurile de forță sufletească nu sunt numai „constituții psihomorale”. Dincolo de caracterul lor natural
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sale. Dar aceasta se realizează numai printr-o putere constantă și solidă a individului. Cei slabi nu pot fi liberi. Libertatea este o trăsătură a celor tari și puternici. Cei slabi, cu o forță sufletească redusă, sunt umili, ipocriți, șovăitori, intriganți, bolnavi, abulici. Ei nu pot fi liberi și, din acest motiv, suplinesc „libertatea ca virtute” printr-o conduită de dependență, de factură servilă față de ceilalți. Un aspect conex privind libertatea este legat de responsabilitate, asupra căreia vom reveni. că Puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
niște timpuri grele. Unul este un intelectual de proveniență rurală, cu studii neîncheiate, dar cu o inteligență pătrunzătoare și un mare instinct de adaptare (Paul Ștefan), al doilea - un medic tăcut și dur (Spurcaciu), iar ultimul - un jurnalist inteligent și intrigant (Adrian Popescu). Femeia pe care și-o dispută tinerii este Luchi, o medicinistă orgolioasă și imprevizibilă, ca toate femeile din proza lui P. Studiul acestor pasiuni va ocupa un loc important în roman, însă, înainte de a defini psihologia individuală, prozatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
amintesc - cum au remarcat comentatorii - de Mielul turbat, piesa lui Aurel Baranga. Un conflict asemănător structurează piesa Curaj de vânzare (51%). Tot o femeie, inginera Alexandrina, luptă aici cu birocrația, comoditatea și scleroza, ridicându-i împotrivă pe toți neputincioșii și intriganții din întreprindere, care organizează împotriva ei o cabală, dejucată în cele din urmă. Pensiunea doamnei Olimpia înfățișează o ambianță feminină bucureșteană în 1944. O patroană se zbate pentru ca pensiunea ei să reziste, în tot mai insuportabilele condiții ale războiului, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
spaime îmbla” - rezumă teribila realitate a timpului. N. deplânge mereu starea jalnică a țării, de care îi face vinovați pe domni și pe sfătuitorii malefici ai acestora, pe străinii care prădau în fel și chip Moldova, neuitându-i nicicând pe intriganții pretendenți la domnie. Aceștia, ca și unii boieri, „amestecau” mereu treburile la Poartă (de multe ori îndemnați de Cantacuzinii munteni sau de Brâncoveanu), nelăsând pe nimeni să realizeze ceva pentru țară. Pe lângă valoarea documentară, cronicarul dă scrierii sale, prin evaluarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
românească, dar și mai multă relevanță dramatică. Ea este construită pe conflictul clasic dintre sentiment și datorie, între dorința de răzbunare a bătrânului Căliman împotriva lui Petru Rareș și ajutorul dat de oștean în luptă. O reușită tipologică este Malaspina, intrigantul de speță romantică. Turnul Butului (1863) este o dramă hibridă, ce amestecă medievalități (lupta lui But la Marienburg, dispute cavalerești) și „tradiții poporane”, departe însă de valoarea artistică a baladei. Scenetele comice ocazionale, Înturnarea plăieșului din Anglia (1851), ce absoarbe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
de sintagme pașoptiste („unirea compatrioților”). Petru Rareș, erou exponențial și cavaler fără prihană, este recunoscut, într-o scenă de suspans, semnalând justiția imanentă a istoriei, drept „clironom” (moștenitor) al dinastiei „Dragoșizilor” (Mușatinii). Domni scelerați, ca Ștefăniță Vodă, se folosesc de intriganți criminali: Malaspina, Griti. Atinși de demonism, eroi aventuroși și războinici bântuie prin Moldova până își vor împlini destinul: Svidrighelo sau Mazepa (subiect celebru prin Byron). Eroinele, Elena Moldovei (comparată cu Elena Lacedemona) și Doamna Ruxanda, par proiectate în linii clasice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
30, cum e cazul profesorului universitar Cremene, în amor cu o studentă (Probleme personale). Inginerul Mândrican își îngăduie o relație fluctuantă cu o muncitoare (Destine romantice). Profesorul Ion Cristian nutrește o afecțiune împărtășită pentru o colaboratoare, fapt ce îl expune intriganților (Orgolii). Mama refuză căsătoria fiului ei cu o simplă muncitoare (Scopul și mijloacele). Mihai este muncitor, Ileana e studentă. Părinții ei se opun căsătoriei. Lucrurile se petrec ca în clasicul american Ghici cine vine la cină ?, cu muncitorul Mihai pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Ernst von Mansfeld. Ele au întâlnit în drumul lor nu numai armatele Ligii Sfinte comandate de Tilly, dar și o armată imperială recrutată relativ recent și pusă sub comanda lui Albert de Wallenstein, cel mai mare condotier al acelor timpuri, intrigant și militar talentat 229. Trupele lui Christian al IV-lea au fost zdrobite în anul 1626. Armatele catolice reunite au traversat Holstein și au pătruns în Jutlanda. Pentru a-și salva regatul, Christian al IV-lea a fost constrâns să
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cu înclinare descendentă, cu zece văi ce se opresc într-un enorm puț străjuit de giganți. Aici sînt supuși chinurilor iadului toți cei care au comis păcate profitînd de credulitatea omului: seducătorii, simoniacii, ghicitorii, delapidatorii, ipocriții, hoții, sfătuitorii întru păcat, intriganții, falsificatorii. Al nouălea cerc cuprinde trădătorii, de la cei ai rudelor la trădătorii patriei, ai oaspeților, ai binefăcătorilor. În centru tronînd trădătorul suprem - Lucifer, care mestecă în cele trei guri ale sale pe alți vestiți trădători: Iuda, vînzătorul lui Iisus, Brutus
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]