1,281 matches
-
interioare sub semnul unei tulburări endemice, al singurătății, al trecerii prin vămi dureroase, al unui soi de doliu anunțat în absența zeului și a referinței, epilogul fiind codificat prin sintagma "sunt prizonierul surdei mandragore". Nu este doar un act de introspecție, ci și un demers ontologic sub zodia crepuscularului și a pesimismului: "Desigur că Ťmă îndepărtez în mineť,/ în ceața asta blestemată/ care se lasă în creierul meu.// Dâra aceasta - cravata luminii,/ speranța salvării chinului meu,/ este un pas, numai un
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
-și ca punct de plecare chiar unghiul de abordare psihanalitic-biografist al autorului. O relectură a Investigațiilor mateine transpusă la nivelul biografiei criticului nefilolog, dar înzestrat cu toate calitățile pentru a fi unul de excepție relevă o ecuație de finețe și introspecție. Evocare Revista EX PONTO (nr. 4, 2008) i-a reținut Cronicarului atenția prin secțiunea "Memorialistică" în care Pavel Chihaia, autorul Blocadei, evocă atmosfera anilor literari imediat postbelici și pe unul din protagoniștii lor cei mai interesanți, eseistul Petru Comarnescu. A
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
Rest (Iepure se odihnește, 1989. Premiul Pulitzer), în care Harry Angstrom, după o perioadă de adâncă dezamăgire și depresie, își dă sfârșitul. Comentariul asupra culturii americane oferit de tetralogia Rabbit este unic prin aria de cuprindere, acurateța detaliului și forța introspecției. "Rabbit și lumea în care trăiește se aseamănă mai mult decât oricare alt text din literatura americană cunoscut mie, cu lumea pe care am observat-o și eu în perioada la care se referă cele patru romane - din 1959 până în
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
în 2005, Norman Mailer și Kurt Vonnegut în 2007. Plecarea lui John Updike amplifică sentimentul că se sfârșește o epocă, la a cărei glorie literară au contribuit din plin eleganța prozei sale, exigența inteligenței, finețea redării detaliilor și nuanțelor, profunzimea introspecției și intuiția alegerii momentului revelator pentru a redescoperi America.
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
și Tommy Lee Jones. Este drept, cuvintele lui McCarthy sunt acolo, bine puse și bine spuse, dar ele trasează nu doar o direcție de intepretare, ci și o stranie întoarcere a textului asupra lui însuși care-și are ca reflex introspecția personajului. Un alb și un negru devin la nivelul discursului „alb” și „negru”, viață și moarte, lumină și întuneric etc., însă printr-o inversiune semnificativă. Evit ceea ce ține de corectitudinea politică, așa cum face și dramaturgul; rolurile trangresează culorile și prejudecățile
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
carte. Dar să căutăm ideile ce merită a fi înfățișate. Prima este că, în domeniul neurologiei, perechea tradițională trup-suflet a fost înlocuită de tandemul corp-minte, iar de curînd specialiștii preferă ca, în locul minții, să invoce creierul: „Pe măsură ce observațiile pe baza introspecției au fost completate cu datele moderne ale neurobiologiei, perspectiva dualistă a substanței în problema minte-corp și-a pierdut din forța de atracție. [...] Pentru majoritatea oamenilor de știință care studiază creierul și mintea faptul că mintea depinde puternic de activitatea creierului
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
am descoperit o polifonie artistică emoționantă, am ascultat și am privit, de fapt, patru povești, patru tonuri, patru tipuri diferite de confesiune și de provocare artistică. Arta regizorului Alexandru Tocilescu a fost aceea de a incita la acest tip de introspecție, la acest tip de redescoperire a eu-lui artistic și uman al actorilor săi. O re-întîlnire teatrală este un nou moment, o etapă în care background-ul comun este punctul de plecare spre vibrațiile noi, pure, ale fiecăruia angrenat în mecanismul
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
unei investigații morale de adâncime care să elucideze fascinația multora dintre tinerii de bună condiție intelectuală pentru primitivismul violent gardist. Cei doi fii ai familiei Holban, Lucian și Ștefănucă, sunt singurii care se pretează cu adevărat, deși incomplet, unor asemenea introspecții. Primul, prin torturile cărora le cedează prea ușor, celălalt, prin efortul de abstractizare al unor acte de brutalitate cât se poate de concrete. Cea de-a doua, asupra căreia s-ar cuveni insistat, se referă la denunțarea prin ficțiune a
Masca transparentă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6269_a_7594]
-
vocabularul pasiv al multor vorbitori, astfel că decretarea ieșirii lor din circulație e o decizie riscantă. Asistăm totuși, adesea, la învechirea accelerată a câte unui cuvânt și putem verifica fenomenul nu numai prin frecvența înregistrărilor din internet, ci și prin introspecție și autoobservație: câți dintre noi, de exemplu, (mai) folosesc, în conversația curentă sau în diverse expuneri orale, cuvântul destoinic? Cuvântul provine din slavonă și este atestat încă din cele mai vechi texte religioase (din secolul al XVI-lea). Dicționarele actuale
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
care sunt sentimentele, realizezi o altă trăsătură a coregrafiei Pinei: inteligență. Inteligență pare să fie ultimul lucru pe care să-l invoci pe langă simțire, insă mișcarea pe care Pînă o solicită de la dansatori fără a fi exclusiv cerebrală presupune introspecția, regândirea a ceea ce simți și ceea ce ești, o reflecție pusă în actul deopotrivă teatral și coregrafic. Wim Wenders ne ofera de fapt un spectacol Pînă Bausch format din fragmente, perfect articulate, dar care invocă ceea ce reprezintă teatruldans pentru Pînă: o
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
unei teatralități irepresibile, subliniate prin recurența termenilor de joc, spectacol, mască, rol, personaj. Dată fiind lipsa de sens și imposibilitatea cunoașterii de sine - „Cine sunt eu?” este o întrebare fără răspuns -, este preferabilă observarea spectacolului oferit de ceilalți și, în locul introspecției inutile, exercițiul rațional de dedublare în „insul senin și rațional care există în mine și care joacă rolul fratelui mai mare și în insul imatur și dezechilibrat ușor absurd, care există și el în mine”. Maturul biologic a „rămas în
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
de fiecare dată diferențele. E, în fond, urmărită cu oarecare stăruință ipostazierea aceluiași exemplar uman. Căutarea dublului, (în carte există, de altfel, un subcapitol intitulat El-ul, pp. 155-162, combinație, ca mai toate textele cărții, armonioasă între eseu, narațiune sau introspecție) sau, de la caz la caz, a propriilor eu-uri pare să fie preocuparea majoră a autoarei. Existența mai multor euri coexistând într-unul singur e semnul pierderii identității de sine, de căutarea căreia personajul/ personajele din Sub semnul Aspidei pare
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
unor dări de seamă lipsite de relevanță. S-ar putea chiar spune că menționarea astuțioasă a cronologiei accentuează și mai mult lipsa de orizont și de consecință a întâmplărilor. Cele patru zile nu sunt un interval magic, al revelațiilor și introspecțiilor decisive. Sunt doar un fragment din viața fără sens a cuvintelor și a oamenilor dominați de ele. În contrabalans, Faulkner atribuie un rol special personajului care detestă cuvintele, Gordon. Urmarea e dureroasă: incapabil să-și ducă la capăt ideile, el
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
sânge. Scriitorul și cei din mintea lui Poate în loc de minte ar fi mai potrivit cuvântul imaginație, dar scriitorii proiectează în opera lor și una și alta, și poate și altele în plus (inspirație, spirit de observație, priza la real sau introspecția). Aproape toate se regăsesc combinate și recombinate în patru opere (romane, eseu și autobiografie) care dezvăluie interioritatea sau intimitatea procesului creator, modul de viață sau felul de a fi cu sine al scriitorului. Toate cele patru cărți au fost traduse
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
exercițiul intertextual devine și mai evident, referințele la Virgil și Dante marcînd construcția cărții de la un capăt la altul. La fel, Door into the Dark/ O ușă în întuneric (1969) deschide o falie subtilă în poezia scriitorului irlandez, aceea a introspecției, a transformării sinelui în obiect de investigație lirica, iar, în District and Circle/ }ara și ținut (2006), exegetul atent poate localiza un interesant neoromantism, articulat pe o imagistică a violenței și urîtului. „Deschiderea” poeziei lui Heaney trebuie, neîndoios, legată și
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
vreau să aleg”, înregistrându-se un procentaj foarte ridicat al acestei opțiuni. Încă de la vârsta de trei ani, copiii sunt conștienți atunci când fac o greșeală, ei experimentează incertitudinea pe care o pot privi introspectiv. Astfel ei se pot folosi de introspecție pentru a lua decizii”, a explicat Simona Ghetti, profesor de psihologie la Universitatea din California.
Care este vârsta la care oamenii încep să discearnă între bine și rău by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64714_a_66039]
-
obscure ale psihologiei", după cum romanul fluxului conștiinței și-a propus o structură narativă inspirată de dublul discurs al psihanalizei, alcătuit din rememorarea asociativă a pacientului și construcția analiticului. La acestea se cuvine a adăuga teoriile lui Wilhelm Wundt privitoare la introspecția experimentală și la psihologia culturală, cu un spectru cuprinzînd observații asupra identității popoarelor. Și, neapărat, legea imitației a lui Gabriel Tarde, bine cunoscută la noi grație scrierilor lui E.Lovinescu, care și-a luat-o drept punct de reper. E
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
cu cea dreaptă Rezultatulele studiului nu au aratăt diferențe notabile din punct de vedere al câștigurilor sau pierderilor. Experimentele au evidențiat însă implicarea structurilor cerebrale. Astfel, la simpatizanții liberali, cel mai mult se activează insula stângă (zonă legată îndeosebi de introspecție), iar la conservatori, amigdala dreaptă (regiune implicată în mecanismele de avertizare). Autorii studiului susțin că aceste diferențe în activitatea cerebrală permit prezicerea apartenenței politice cu o precizie de circa 80%, informează Agerpres.
Orientările politice sunt vizibile în activitatea cerebrală by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64497_a_65822]
-
a avut ca efect natural o operație de restrîngere a imaginarului. Expresie a libertății, a ieșirii din limitele date, acesta se simte stînjenit de un cadru de restricții, de normări abuzive. Or, Radu Petrescu înțelegea a-și lua revanșa prin introspecție, prin proiectarea eului pe ecranul unor idealități intime. Spre deosebire de „scriptorul” lui Roland Barthes, care avea ca țel „a depune mărturie”, informînd, comentînd realul, prozatorul nostru a preferat a se închide în crisalida mărturiei sinelui către sine, ca performanță nu doar
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
cu minuțiozitate” („Borås Tidning”). Astfel, recenzentul ziarului central „Svenska Dagbladet” notează: „Stilul lui Manea este caracterizat de o virtuozitate a suferinței și de o ironie pe care o asociez de obicei cu literatura Europei de Est. Autorul este măcinat de introspecție, grotescul nu este niciodată departe, spațiile și chipurile descrise abia dacă maschează deșertul absurdității. (...) Întoarcerea huliganului este o carte curajoasă și stimulatoare, cu un relief puternic și cu trimiteri literare subtile la Shakespeare, Ovidiu, Kafka, Proust, Cioran și mulți alții
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
avea propria pepinieră de Emițători etc.) și benefici (Luca Campelli, Iversen, ajutorul lui Luca, Clara, tânăra și frumoasa Katherina, care-l va ajuta pe Jon în toate situațiile și de care acesta, evident, se va îndrăgosti). Expert în a reda introspecția personajelor simultan cu evoluția captivantă a acestora, Birkegaard își structurează romanul în 43 de capitole scurte ce nu exclud feluritele ambianțe oferind o tramă romanescă exemplar dozată și ritmată, între specia psy, thriller și cea fantastică (agrementată cu scene onirice
O realitate paralelă: lectores și receptori by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4719_a_6044]
-
toate datele contestării, el rămâne captiv într-o melancolie ireversibilă. Candidatul perfect instalat în idealurile lumii occidentale și campion absolut al dezamăgirilor. Vasile Baghiu mizează pe structuri care să decoreze, cum ne-a obișnuit și în poezie, o interioritate degradată. Introspecții vesele și triste vor organiza o viață după criteriile unei memorii capricioase. Baghiu introduce cu subtilitate în roman un filon memorialistic, al tatălui prizonier în Siberia anilor’ 50 (trimiterea la Prizonier în URSS -1998, memoriile lui Vasile Gh. Baghiu, fiind
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
o critică a societății executată de autori înarmați cu o ideologie de stânga. Unii dintre ei erau de stânga, alții nu, însă nota comună o constituie ceea ce Sean McCann definea drept „critica realistă a liberalismului”. Plasate în categoria scrierilor de introspecție socială, scrierile propun un personaj care „înfruntă o lume în care nu sunt prea multe lucruri de spus despre existența virtuții sau a integrității instituțiilor” (Evans, 2009: 88). Inevitabil, detectivul va primi, pe lângă misiunea auto-asumată de a descoperi adevărul, însărcinarea
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
germană, înregistrînd recenzii în „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, „Neue Zürcher Zeitung”, în „Neues Osteuropa”, în revista online „literaturkritik.de” etc. Majoritatea comentariilor semnalează detabuizarea curajoasă a legăturii dintre sexualitate și vîrsta a treia, apreciind „taifasul neobișnuit și seducător” al naratoarei, verva introspecției și „covorul lingvistic policrom” pe care-l închipuie stilul autoarei. O parte dintre recenzii se opresc și asupra fundalului cărții - Harald Hartung de la „Frankfurter”, de pildă, vede în carte mai puțin un roman și mai degrabă o imagine aproape documentară
Ecouri internaționale ale unor scriitori români () [Corola-journal/Journalistic/5550_a_6875]
-
valoare. Printre toți acești interpreți, Bianca Fota conturează adecvat, cu mijloace moderne, o Julietă gracilă, uneori tristă și totuși dornică de viață, desenând în spațiul scenic un personaj care se impune, cu excepția scurtului moment final, care pretinde o mai atentă introspecție a scenei respective. Recenta premieră a Baletului Operei Române din București este o realizare coregrafică împlinită dar, mai mult decât atât, ea evidențiază o bună orientare profesională a Simonei Șomăcescu, coordonatoarea acestui compartiment al Operei, care urmărește să deschidă atât
Salt stilistic spectaculos by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5833_a_7158]