1,156 matches
-
jos de pe pat. Plapuma ateriză în cele din urmă pe covor. Mâinile i se apropiară de coapse și începură să le frământe; apoi de genunchi, pe care îi cuprinseră, iar în final reveniră la fese, apucându-le cu putere. Vaginul, intrusul acela rău voitor, alese tocmai momentul respectiv pentru a-și face simțită prezența pe dosul palmei stângi a lui Bull. Dintr-odată, Bull era în picioare, cu mintea revoltată de discrepanța dintre ceea ce înregistrau propriii ochi, ocupați să studieze bucățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de cultivarea legumelor și fructelor necesare oficierii ritualurilor, iar ostașii, de paza complexului. Pentru protejarea eficientă a zonei de veci, împărații ceruseră sfetnicilor să născocească și să răspândească povești care să înspăimânte și să-i țină la distanță pe posibilii intruși și au izolat perfect mormintele. Palatul subteran al fiecărui mormânt degajă o atmosferă cel puțin misterioasă. Această stranietate este prezentă din plin în mormântul Ding, cel mai misterios dintre cele 13 morminte. Sute de ani nu a putut fi stabilită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe unde calcă. Mama era plecată mult timp, care nouă ni se părea o veșnicie, și noi ne jucam În voie În Întuneric, deși ar fi trebuit să fim foarte liniștiți, pentru că locuiam acolo ilegal. Adevărul e că eram niște intruși, deși, văzînd că Întreaga zonă, librăria, localurile de striptease, chiar și pubelele de gunoi, păreau a fi rămas În plata nimănui, și noi ne Îmbarcaserăm pe acest vas ca să ajungem la ziua de mîine, poate că termenul care ni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pînă acum. A pus foaia deschisă pe podea În fața mea. M-am așezat pe ea și am citit : ÎNȘTIINȚARE DE EVACUARE. Am coborît privirea pe pagină pînă la ultimul paragraf. „Prin prezenta vă aducem la cunoștință că reclamatul, Șobolanul Firmin, intrus, vagabond, ființă fără căpătîi, pedant, voyeur, rozător de cărți, visător ridicol, mincinos, palavragiu și pervers, este evacuat de pe această planetă”. Era semnat de generalul Logue Însuși. De ce-mi dai asta ? E o Înștiințare de evacuare. — Sau o invitație. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ocoleau cele trei tarabe ale bîlciului; dacă se hotărau totuși să cheltuiască vreo cîțiva bani, preferau să-și Încerce norocul la acest joc sau la „goana după comori“. Arthur Rowe mergea de-a lungul grilajului cu pașii șovăitori ai unui intrus, sau ai unui surghiunit care s-a Întors după mulți ani acasă și nu e fi sigur de primirea ce-l așteaptă. Era un bărbat Înalt și deșirat, ușor adus din spate, cu un păr negru Înspicat de fire cărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Park Crescent, nr. 5... — Dacă e o prietenă a reverendului Topling... Începu Rowe, dar se opri, surprinzînd privirea domnișoarei Hilfe, care-i dădea a Înțelege, discret, că e pe drumul cel bun. — Să ne gîndim, mai bine, la purtarea acelui intrus, zise Hilfe. — I se pot găsi o mie de explicații, Își dădu cu părerea fata. — Nu chiar o mie, Anna, o ironiză tînărul. Apoi, adresîndu-se lui Rowe: Nu vă puteți aminti cumva de vreun amănunt În stare s-o convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
terminați cît mai repede convorbirea, Îi spuse doamna Bellairs. În vestibul, Hilfe discuta aprins cu domnul Cost. — Pe dumneata te cheamă? Îl Întrebă el pe Rowe, descumpănit. Rowe o urmă pe slujnică, sub privirile celor doi. Se simțea ca un intrus, scos dintr-o biserică pentru vreo necuviință. În tăcerea dezaprobatoare ce se așternuse, nu se mai auzea decît clinchetul ceștilor puse pe farfurioare. — O fi domnul Rennit, se gîndi Rowe. Dar cum de m-o fi găsit? Sau poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la stop, un bătrînel cu joben deschise portiera și se repezi să intre. — A, scuzați vă rog, spuse el. Credeam că-i liber. Mergeți cumva spre Paddington? — Urcați-vă, Îl Îndemnă Rowe. — Vreau să prind trenul de 7,20, rosti intrusul pe nerăsuflate. Am totuși noroc. Cred că o să-l prind. — Și eu vreau să-l prind. Din păcate, semnalele galbene au și apărut. Se pare că da. Mașina Își urmă drumul, Înfundîndu-se În bezna tot mai deasă. — A căzut vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și venea mereu cu câțiva pași în urma găinilor, ca un prinț consort retrogradat de protocol pe un permanent loc doi. Găinile erau, la rândul lor, la fel de iritate de prezența lui Mma Makutsi, de parcă ea, și nu ele, ar fi fost intrusul. De fapt și de drept, căsuța asta pitică, cu cele două ferestre micuțe și ușa scârțâitoare ar fi trebuit să fie o poiată, nu o agenție de detectivi. Dacă o mai înfruntau mult, probabil va pleca ea și ele vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nou soarele. Numai el, Oberlus, știa cu ochii Închiși fiecare potecă, fiecare stîncă, rîpă sau prăpastie și, la zece metri distanță de Începutul plajei și de posibila strălucire a focurilor de tabără, nu avea de ce să se teamă de prezența intrușilor. Avea să rămînă prin urmare acolo, pîndind din umbră, și poate că avea să-l doboare, dintr-o singură Împușcătură drept la țintă, pe detestatul căpitan sau chiar pe negrul Miguelón. Îi trecu prin minte o idee grozavă. Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ți retez căpățîna... Ți-aduci aminte de mine? O lampă minusculă cu ulei ardea În colțul cel mai Îndepărtat al cabinei, iar căpitanul trebui să facă un efort pentru a recunoaște, În lumina aceea atît de slabă, chipul diform al intrusului care rămăsese În picioare, amenințător, În fața lui. - Oberlus! exclamă el surprins. Ce faci pe vaporul meu? Ai devenit și pirat, pe deasupra? - Am devenit rege, veni răspunsul absurd. Regele Insulei Hood, iar tu ai pătruns fără să-mi fi cerut voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trebuia ca să se simtă fericit și satisfăcut, și detesta ideea de a trebui să-i cheme din nou pe sclavii lui, să le pună căluș, să-i ascundă și să petreacă apoi ceasuri nesfîrșite, preocupat de posibilitatea ca unul dintre intruși să descopere că În anumite zone ale insulei existau culturi, pomi fructiferi, depozite de apă și urme clare că acea stîncă aparent solitară era populată de ființe omenești. Cum cerul era senin spre linia orizontului, Îi urmări cu atenție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o figură ce i se pare necunoscută. La început s-a agitat cît s-a agitat, apoi a obosit, pînă la urmă a început să nu-i mai pese, și ce dacă Basarab și-a dat seama că este un intrus, afacerea este încheiată, faptele s-au consumat! O să-i raporteze lui Mihail concluziile sale, nu erau alarmante, era sigur că vor intra în categoria celor care se referă la "controlul asupra stării de spirit", sute de dosare albastre, legate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nu ocolește clădirea ca să urce la colonelul Stoicescu. Avea emoții, dacă ușa era închisă trebuia să tragă de mînerul cu clopoțel și să aștepte pînă i se va deschide. Oricînd putea veni cineva, poate chiar unul dintre cei doi intruși și să-l găsească acolo. Nu-i era teamă de explicații, dar era mult mai bine să nu dea ochii cu ei, cu nimeni. Oricum, hotărârea sa era luată, va pleca în noaptea aceea, cît mai repede și cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum așteaptă cu ochii închiși somnul. Poate, intimidată de prezența lui Ovidiu, amintirea Elenei rămăsese pitită pe undeva, la pândă, după șifonier sau după ușă, spiona curioasă, încrețindu-și nasul pistruiat, de încordarea cu care-i urmărea pe cei doi intruși, gata, gata să izbucnească în râs în momentul când va fi descoperită în ascunzătoarea ei, să sară într-un picior și să bată din palme, să duduie cu tălpile goale pe covorul de iută. Gălăgioasă, veselă, ușoară. Dar Carmina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cumva eu sunt cea anormală. Ați putea face abstracție de aceste manifestări, reprobabile, la urma urmei. Nu cred că sunt simple manifestări, mă tem că e o stare de spirit mai generală și asta te face să te simți un intrus. Aveți dreptate, cred că a început să ne ia prea repede valul. Nu mai avem timp să ne ocupăm de pulsul nostru sufletesc. Suntem prea solicitați de realitățile noastre pur palpabile. Se despărți de Adrian Pascu într-un loc strategic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa disperată nu sunt, spăl tot ce am, mâini, picioare, față, păr, sex, limbă, dinți, pun așternuturile la aerisit și fumez uitându-mă pe geam în noapte, în coate, ce bine să fii singur, acum realizez, când am gonit un intrus ce mă trăgea la parter, hei! eu sunt la 9, văd burțile pescărușilor albe pe cerul de cerneală, cum îmi place mie, la Capitol băieții ard gazul în fața hotelului, fumează în lumina portocalie, mașini prea spălate opresc pe asfaltul umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ceață subțire melancolică, de visător incorigibil. Părea mai degrabă Încântat decât jenat că asistă la această scenă, ca și cum Împlinirea ei i s-ar fi datorat cumva Într-un mod miraculos chiar lui. Petru Însă Înțelegea că nu privirea candidă a intrusului Îl deranja, ci graba cu care Iolanda se desprindea de el, apropiindu-se cu voie sau fără voie de celălalt. Faceți cunoștință, zise ea: Flavius-Tiberius Moduna, vânzător de parabolice, Petru Șendrean, asistent universitar. Apoi, obosită parcă, după un drum lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai recunoștea oamenii. Avea coșmaruri. O umbră în creierul ei, dinți și ochi. Se trezea în toiul nopții, îl vedea pe unchiul în pat, lângă ea și se furișa la parter ca să sune la poliție. Le spunea că e un intrus în casă. Uneori îi suna de câte trei sau patru ori pe noapte. Alteori pentru că era speriată, devenea violentă. — Iisuse, am spus. Povestea lui Nimeni, felul în care îl afecta în timp ce o spunea, această deteriorare, îmi era greu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rochie de dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap". Mânioasă că un om, făptură netrebnică, stăpânită de gânduri și dorințe urâte, a pătruns în sanctuarul ei, hymenoptera suverană vrea să-l pedepsească, dar aflând, de la furnicoiul vătaf, că intrusul nu călcase pe drum pe niciun supus al măriei sale, își schimbă hotărârea. În loc de a-l pedepsi, îl răsplătește, dăruindu-i curajul de a accepta și recunoaște iubirea, punând astfel capăt "suferințelor și existenței sale searbede". Acest curaj începe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
domnilor, cam scund, slab și cu un început promițător de calviție, ce se continuă într-o coamă subțire de câteva fire răzlețe, grase și informe de păr neîngrijit. Deci, nu puneți bază prea mult pe ce vă va spune acest intrus, desigur are și el rolul lui, e și el un om, ba chiar un actor, ba chiar un personaj... dar ignorați-l pe cât se poate de mult. Logoreea lui împopoțonată și stufoasă trebuie urmărită cu detașare și ironie. Dacă negați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Este imposibil. Pot să-ți răspund la orice altă întrebare, ca să te recompensez pentru faptul că m-ai văzut, deși n-ar fi trebuit! Sunt reguli pe care nu le pot călca, oricât de simpatic mi-ai fi! Ciudat! Așa intrus cum te afli la mijlocul nopții în casa mea, îmi pari un înger foarte simpatic. Eu sunt foarte singur. Dacă vrei, putem să ne împrietenim. Vreau să spun, dacă mai ai drum pe-aici la miezul nopții, să mă trezești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și-și arată gingiile în toată grosimea lor măgărească, deopotrivă cu dinții albi și regulați ce dau cont de vârsta tânără și năbădăioasă a specimenului. Atunci, grupul gălăgios se retrage strategic într-o parte, ferindu-se de mușcătura fatală a intrusului. Numaidecât măgarul, câștigând ceva distanță, le întoarce fundul și face câteva salturi în aer pe copitele dinapoi, dezlănțuind o pâclă de praf dens din pământul nisipos al grădinii. Deodată, ne observă și vine glonț către gardul de sârmă, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-a putut demonstra că, în fapt, au și vindecat cu adevărat pe cineva. Că în cele mai multe cazuri era vorba de un efect placebo sau de lipsa unui diagnostic concludent. În sfârșit, concluzia era că, după cei mai mulți, Jorge este un intrus, un exterminator al credinței și conștiinței oamenilor. Miracol la Milano. Povestea moșului și a babei Se simțea istovită, o furie creștea în ea pe măsură ce citea articolul. A strâns, a mototolit și a aruncat ziarul cu prima ocazie. Ce rost aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
perpetuă grimasă; avea ochii umani, în ciuda aspectului lor de sticlă, și urechile foarte mari, la fel de umane, doar că disproporționate, ca două pâlnii uriașe așezate proeminent lateral. Știu cine ești! i-a spus ea fără să-și poată desprinde ochii de la intrus. Când te-am văzut prima oară stăteai pe burtă într-un șanț și eu te-am întors cu fața în sus și atunci te uitai la mine cu aceiași ochi umani, înfricoșători, chiar dacă înfățișarea ți s-a schimbat între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]