344 matches
-
înnoiască conceptul de „intropatie”, „baza psihologică a oricărei contemplări a frumosului”, ambele fiind componente ale imaginativului, care conduc la „activitatea constructivă a fantasiei”. Altă treaptă a evadării din real e cea a „contemplării transcendenței”, prin care se poate ajunge la intuirea lumilor de dincolo de simțuri, a principiului unic, etern, generator, iar prin aceasta la sentimentul contopirii eului cu transcendentul, când „ființa noastră subiectivă se revelează sieși ca inclusă într-o grandioasă simetrie cu principiul suprem și absolut”. Creația estetică este strâns
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
opere noi, intertextualitatea este considerată în cazul particular al intratextualității"25 (ibidem, 27). 1.2.4. Anii 1990 : "topiri definiționale" Nathalie Piégay-Gros (1996, 94) propune un protocol de lectură (în descendența privilegierii receptorului, promovate de Michael Riffaterre) în trei pași : intuirea, identificarea și interpretarea intertextului. Această procedură de decriptare a intertextului a făcut carieră în cercetarea dintre milenii. Însă ea este, la rândul ei (declarat sau nu !), intertextualistă: cu mai bine de douăzeci de ani înainte, Geneviève Idt fixa trei etape
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
să capteze mai mult decât formularea lor poetică. Dar pasiunea manifestată de autorul nuvelei Sărmanul Dionis pentru un domeniu al științei sau altul își găsește o reflectare prea vizibilă în text, ca să fie ignorată într-un studiu axat pe intertextualitate. Intuirea tabloului în care timpul avea să coloreze (in)finitul după teoria relativității sau chiar a copierii la scară microcosmică a evoluției înregistrate la scară macrocosmică ("pădurea într-un sâmbure de ghindă"), pentru a da numai două exemple, intuirea, spuneam, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe intertextualitate. Intuirea tabloului în care timpul avea să coloreze (in)finitul după teoria relativității sau chiar a copierii la scară microcosmică a evoluției înregistrate la scară macrocosmică ("pădurea într-un sâmbure de ghindă"), pentru a da numai două exemple, intuirea, spuneam, nu a fost rezultatul unei revelații sau o întâmplare. În fond, nici teoria relativității nu s-a scris din senin. Și în fizică există intertextualitate. Bazele pregătirii lui A. Einstein în fizică au venit dintr-o bibliografie cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întemeiază toate intuițiunile esterioare. Căci nici ni putem face închipuirea că n-ar fi spațiu, deși ni putem gândi că lipsește din el orișice obiect (Eminescu: 2011, IX, 479). Timpul nu-i alt nimic decât forma simțului interior, adică a intuirei de noi înșine și a stărei noastre interioare. Căci timpul nu poate fi o formă a fenomenelor esterioare; el nu aparține nici figurei, nici situației etc., ci determinează raportul reprezentațiilor înăuntrul stărei noastre interne (Eminescu: 2011, IX, 484). Nuvela eminesciană
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prin intermediul simțurilor, fie prin experiența estetică care implică sentimentul de plăcere. Fenomenalitatea obiectului de artă este, astfel, dovedită imediat, în timp ce valoarea experienței estetice necesită o explicație. Apariția obiectului de artă duce la posibilitatea experienței estetice ce are loc cu ajutorul actului intuirii. Întregul proces poate avea loc doar în actul contemplării doarece sinteza apariției este posibilă prin contemplare. Se creează un echilibru între experiența estetică și apariția obiectului. Rolul pe care îl are percepția în cadrul apropierii de obiectul de artă este unul
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
final se petrece în cadrul conștiinței și are loc numai prin contemplație. Opera sculptată are nevoie de spațiu de manifestare al mișcării și nemișcării. Nemișcarea este o formă statică a timpului și duce la mișcare doar prin recunoașterea simbolurilor statuii, prin intuirea sensibilă observăm mișcarea în totalitatea sa. Spațiul dintre actul mișcării și cel al nemișcării este al statuii, care este condiția primă a intuirii și a apariției. Modelarea sensibilă a materiei este de tip artistic și se bazează, în principal, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Nemișcarea este o formă statică a timpului și duce la mișcare doar prin recunoașterea simbolurilor statuii, prin intuirea sensibilă observăm mișcarea în totalitatea sa. Spațiul dintre actul mișcării și cel al nemișcării este al statuii, care este condiția primă a intuirii și a apariției. Modelarea sensibilă a materiei este de tip artistic și se bazează, în principal, pe imitație și reprezentare. Imitația trebuie înțeleasă ca redarea fidelă a realității, în timp ce prin reprezentare se oferă esența realității. Sculptura este definită de toți
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
conviețuirea în comunitate. Iar aceste potențialități întregesc imaginea unei realități altminteri condamnate la unilateralitate sau la neajunsul lipsei unei perspective integrative și permit raportări care pornesc de la o concepție superioară asupra interacțiunii sociale. Astfel, dialogul cu celălalt se bazează pe intuirea prealabilă care unifică într-un întreg toate determinările mutual-semnificative și îngăduie disponibilității empatice fundamentale solidarizarea între egali. Această intuiție izvorăște dintr-o lungă îndeletnicire cu auto-observația și se întemeiază în terenul solid al unor atitudini vitalizante pe care fiecare și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Cogniția suprastructurantă activă specifică reflexiei adună acest întreg (îi solidarizează într-o perspectivă unitară elementele), îl fixează și îndeplinește apoi oficiul depășirii lui. În timp ce cogniția pasivă de tip perceptiv nu e capabilă prin sine însăși de pregătirea și realizarea schimbării, intuirea punctului de trecere și saltul propriu-zis în noua condiție sunt apanajul gândirii și al metodologiei constructive a ei. Există multe feluri de schimbare, așa precum există diferite etape ale schimbării în care intervine efectiv conștiința reflexivă. Există schimbarea ca restructurare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tip de influență. Te poți viza pe tine însuți în latura ta socială cu aceleași arme spirituale cu care o faci în propria interioritate, cumva apelând la intuiții adecvate fenomenologiei interacționale. De aceea, dialogul se bazează în chip fundamental pe intuirea prealabilă care unifică determinările mutual- semnificative și îngăduie empatizarea. Standardul acestei intuiri este în legătură directă cu nivelul la care se poate ridica interacțiunea într-o determinare univocă aproape cauzală (sau cel puțin ținând de o condiționalitate strictă și relativ
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
socială cu aceleași arme spirituale cu care o faci în propria interioritate, cumva apelând la intuiții adecvate fenomenologiei interacționale. De aceea, dialogul se bazează în chip fundamental pe intuirea prealabilă care unifică determinările mutual- semnificative și îngăduie empatizarea. Standardul acestei intuiri este în legătură directă cu nivelul la care se poate ridica interacțiunea într-o determinare univocă aproape cauzală (sau cel puțin ținând de o condiționalitate strictă și relativ mecanică). Deși beneficiază de libertatea și de luminile conștiinței, inserarea în practica
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
figura nevăzută care o luminează și o face să lumineze. Poetica hermeneutică a imaginii nu aspiră la mai mult decât a da de un înțeles, a intui locul în care ceva semnificabil începe să se arate, dă semn că semnifică. Intuirea aceasta este inaugurală, neparazitată de nicio experiență prealabilă; ea înțelege sensul acestui nefamiliar care rămâne într-o lumină clar- obscură, inevident, totuși un sit de experiat în chiar noutatea ivirii sale sub forma unei imagini laterale, oblice. Cum am putea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumii, lumina înfățișează un alt peisaj, zugrăvit în alb: "Privește, noaptea-i albă, și au căzut luceferi" (Priveliști)18. Noul pământ care se ridică din adâncul poemului oferă imaginea unui început neînceput care, pentru a fi văzut și rostit, solicită intuirea absolutei sale putințe de a fi, vremelnicul diafan al inaparentului care se pune altfel în vedere ("lumină pură am cules sub gene", Biblie) și cheamă la o altfel de rostire, căci "pentru noi priveliști se cer alte cuvinte" (Cântece simple
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Priveliști 29, în care lumea de imagini împletite în pleoape - așa cum este ea exprimată în versul de mai sus - se configurează "ca desprindere (Herausstehen) de tot ceea ce amenajăm și folosim altminteri ca util, neinvitând la nimic altceva decât la actul intuirii. (...) Așa ceva nu mai este o descriere ce ne determină să vedem ceva plastic. O asemenea mărturie poetică este mai curând un exorcism, un adevărat ritual al sufletului, ce anulează orice distanță"30. Aprecierea lui Gadamer cu privire la Goethe se potrivește întru
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
decât rama în care sufletul își proiectează perspectiva poetală. Nu e de mirare că proiecția aceasta nu este una de natură optică, ci mai degrabă dezvăluitoare a faldurilor de lumină ce învăluie chipul sufletului. Chip al unei transparențe strălucitoare dat intuirii pure, din moment ce " Același crepuscul de aur, pe aur de câmpuri -/ praful, și ploaia, și oamenii toți îs de aur;/ boii cu aur în ochi zac în aur de câmpuri -/ sufletul meu, sufletul meu e de aur"31. Amurgul nu formează
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
încheagă în actul prin care deschide potențele; e vorba mai curând de intuiția unei structurări dinamice căreia îi dă un sens, posibilitatea actualizării. Dacă lucrurile stau astfel, deschiderea operată de actul poetic reprezintă nu atât transcenderea realului deja actual, ci intuirea potențelor transcendente actului, deschiderea unui dincolo subzistent, dintotdeauna existent, al realului însuși. Într-adevăr, "fără deschiderea într-un "dincolo" dintotdeauna, aripile spiritului s-ar atrofia"15. Or transcendența imemorială a posibilului este inaparentul intuit pe verticala trans-ascendenței, la altitudinea unui
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de-atunci" subîntinde revelator toate celelalte imagini textuale. Este o "valoare de origine" (Gaston Bachelard, La poétique de l'espace, Quadrige / PUF, Paris, 1981, p. 8) care - deși vine de departe - nu vine din trecut, ci survine în chiar clipa intuirii apariției sensibile drept altceva absolut nou. Deodată, această lumină nu mai e orbitoare de vreme ce apare ca lumină de atunci care face imagine acum, arătându-se prin ceea ce spune sensul creației (divine sau poetice). Arătându-se ca lumină care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la Dilthey "înțelegerea <<celei mai intime intenții a singularului>> rămâne baza pentru înțelegerea <<celor mai generale categorii>> ale spiritului, respectiv pentru fundamentarea <<științelor sistematice ale spiritului>>"149, iar sensul cunoașterii hermeneutice este după propria-i afirmație "întregirea propriei individualități prin intuirea altora"150, la romantici fundamentală este "natura umană în general", așa cum spune Dilthey atunci când îl interpretează pe Schleiermacher 151. Se vede și de aici că la romantici avem de-a face cu ceea ce noi am numi o proiecție-etalon. Dar argumentele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
twn ariqmwn („cele ce se pot întâmpla cu numerele”). Avem de a face cu începuturile modelării numerice. „Cele ce se pot întâmpla cu numerele” sunt „raporturile armonice, muzicale, exprimabile prin numere”. O cuantificare uimitoare - marea descoperire a pitagoreicilor - bazată pe intuirea precisă a principiului rezonanței. (Hegel - Vorlesungen über die Geschichte der Philosophie, ed. cit., p. 210 - nu uită să menționeze legenda după care descoperirea ar fi fost făcută de Pitagora însuși, pe când trecea pe lângă atelierul unui fierar crotonian și a sesizat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
În cea de-a cincea lucrare, Panglottia, Comenius discută despre importanța învățării limbilor. Las la o parte corectitudinea fundamentului psihologic pe care își sprijină demersul. Triada obiect - idee (reprezentare) - cuvânt, ca substrat mathetic, este astăzi în afara oricăror îndoieli. Uimește, însă, intuirea perfectă a principiilor pe care se sprijină semiotica și filologia din zilele noastre. (Semioticienii, lingviștii, psiholingviștii și l-ar putea revendica drept pater al disciplinelor lor și chiar ar mai putea învăța multe lucruri „noi” din tricentenara Panglottia.) Panorthosia, cea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu cunoaștem scopu‑ rile și circumstanțele pe care le urmărea. Pe măsură ce ne deplasăm în trecut, acest scop devine din ce în ce mai precis și în același timp, din ce în ce mai surprinzător 5. Lucrarea de față abordează în cele 4 capitole unele probleme ale artei, ale intuirii și ale receptării frumosului. Va dezvolta și problema bunului gust ară‑ 2 Cf. E. GomBriCh, The Story of Art, Phaidon Press, 199516, trad. rom. Istoria artei, tr. N. Constantinescu, Pro Editură și Tipografie, București 2007, 39. 3 Cf. h. delaCroix
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
corpul omenesc amestecul „umorilor” (hormones) ce reprezintă aceste elemente determină temperamentul. În funcție de dominanta uneia din cele patru „umori” (sânge, bilă neagră, bilă galbenă, flegmă), temperamentul poate fi: sanguin, melancolic, coleric, flegmatic. Deși această explicație era oarecum naivă, trebuie să remarcăm intuirea determinismului endocrin al însușirilor temperamentale, precum și a ideii (adoptată de filosofia modernă) că macrocosmosul se reflectă în microcosmos. După aproape două milenii, Pavlov propune o explicație științifică a tipurilor de temperament în care caracteristicile activității nervoase superioare și raporturile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de Coux și bineînțeles Lamennais, Lacordaire a fondat în 1830 Agenția Generală pentru Apărarea Libertății Religioase; în noiembrie 1831, cînd a avut loc reprimarea din Polonia, ei au făcut apel la toți catolicii din Europa să se unească, semn al intuirii necesității de a se organiza. În timpul Monarhiei din Iulie, se vorbea de un partid catolic format în jurul lui Montalembert, membru al Comisiei Superioare. De fapt, era vorba mai degrabă de un grup de presiune numit Comitetul pentru Apărarea Libertății Religioase
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
explicat, si ce date - și în ce formulare - trebuie acceptate că evidente pentru sau împotriva ipotezelor (cf. Scheffler 1967, pp. 64-66; Lakatos 1970, pp. 154-177). A proceda la c)utarea de asocieri f)r) a avea, cât de cât, o intuire a teoriei, e ca si cum am ochi aiurea o țint) invizibil). Nu numai c) va fi irosit) o gr)mad) de muniție înainte de a nimeri ceva, ba chiar dac), în cele din urm), am reuși, n-o va afla nimeni! Artificiul
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]