536 matches
-
Iluminat al Ordinului Antic și Restaurat al Maniheiștilor și Înalt iluminat al Martiniștilor. 1877 Madame Blavatsky vorbește despre rolul teosofic al lui Saint-Germain. Printre incarnările lui au fost Roger și Francis Bacon, Rosencreutz, Proclos, Saint-Albans. Marele Orient din Franța suprimă invocația către Marele Arhitect al Universului și proclamă libertatea de conștiință absolută. Rupe legăturile cu Marea Lojă Engleză și devine În mod hotărât laic și radical. 1879 Fondarea lui Societas Rosicruciana În SUA. 1880 Începe activitatea lui Saint-Yves d’Alveydre. Leopold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de ființe noi, care se cunosc fără să se fi văzut vreodată, se Înțeleg fără să se fi explicat, Își fac servicii fără prietenie... Această societate adoptă din regimul iezuitic supunerea oarbă, din masonerie probele și ceremoniile exterioare, de la Templieri invocațiile subpământene și Îndrăzneala incredibilă... Contele de Saint-Germain a făcut el oare altceva decât să-l imite pe Guillaume Postel, care avea mania de a face să se creadă că e mai bătrân decât era? (Marchizul de Luchet, Essai sur la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
urmă piața aproape alergând. Mă urmează o mașină. Nu, poate că Încearcă să parcheze. Mă Împiedic de niște saci de plastic pentru gunoi. Mașina parchează. Nu pe mine mă căuta. Sunt pe rue St-Antoine. Caut un taxi. Ca la o invocație magică, apare. Îi spun: „Sept, avenue Elisée Reclus“. 116 Je voudrais être la tour, pendre à la Tour Eiffel. (Blaise Cendrars) Nu știam pe unde vine asta, nu Îndrăzneam să-l Întreb pe taximetrist, pentru că cine ia taxiul la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mod evident, filosoful își aduce aminte de vizitele făcute pe când era copil alături de mama sa, care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de hrisoave în Moldova, s-a spus: „cancelaria Moldovei e și în această privință mai puțin înnoitoare. Sub înrâuriri primite de dincoace de Milcov s-a statornicit în actele moldovenești, pentru aproape două veacuri, semnul crucii sub formă de prapor. Invocația simbolică, într-o atitudine hieratică, ține tovărășie inițialei...“11, iar monograma lipsește. Primul hrisov muntean, din această mică serie, cel din 10 iulie 1614 prin care Radu Mihnea întărește mănăstirii Dealul stăpânirea peste un mare număr de sate, fiind scris
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ani ai veacului al XIX-lea“29. De asemenea, se mai pot observa câteva ferestre, dintre care unele au fost zidite în vremea unor reparații ulterioare. Întorcându-ne la decorația documentului ce adăpostește acest portret votiv, remarcăm decorul fastuos al invocației simbolice, care, prin prezența mâinii, ținând vrejul ramificat, trimite la sursa de inspirație - manuscrisele miniate în această vreme. Pe acest drum nu a fost greu să se găsească și mediul artistic care a făcut posibilă realizarea acestor miniaturi - scriptoriul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în formă dialogată. Se întrevăd aici unele resurse pentru feeria dramatică, dacă nu chiar pentru piesa istorică mai lejeră. Prozele, adunate în volumul Din romanul unei vieți (1900), dar și răzlețite prin reviste, sunt proiecția unor trăiri adolescentine. Printre extaze, invocații, oftaturi, eroii lui B., căutători de himere, simțitori peste poate, tânjesc după o iubire „dulce”, ideală, sfântă, dar copila blondă și suavă, obiectul suspinătoarei adorații, se dovedește a fi crudă și înfumurată, o cochetă fără inimă, distrugând cu veninul perversității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
și solubil în aer; dimpotrivă, se instaurează în spațiu și rezistă; discursul său e incantatoriu și se desfășoară cu siguranța, aș zice cu autoritatea finalității sale, care este de a exorciza moartea, de a o transcende, salvând din evanescență, prin invocație, imaginea ideală a ființelor trecătoare. E, cu alte cuvinte, cântec orfic. Firește, în primul rând, cântec de iubire, chemând femeia, ca pe Euridice, și celebrând-o în ipostazele ei fundamentale. Moartea e conjurată prin identificarea ei cu iubirea și prin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fi recitită o energie mortiferă în pulsiune de construcție... într-un alt moment al meditațiilor sale, Montaigne îndeamnă la purgația creierului ca remediu al unor boli considerate greșit ca fiziologie - îndeosebi al afecțiunilor gastrice. Contra medicilor șarlatani care recurg la invocații și la leacuri băbești el propune un fel de contract de încredere între terapeut și bolnav. Pentru că numai această încredere este în stare să producă efecte fiziologice reale: nu s-ar zice că ascultăm un elogiu al curei psihanalitice? Al
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mod evident, filosoful își aduce aminte de vizitele făcute pe când era copil alături de mama sa, care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca un păcat grav.503 Curios este că tocmai accedia li se reproșa călugărilor vremii, iar cuvintele rostite de maică nu pot fi decât o intenție ironică a autorului de a critica clerul chiar prin propriile sale cuvinte. Urmează o invocație către Maica Domnului, o rugăciune adresată ei. Este evident că aceste membre ale cinului monahal se înscriu pe un traseu normal, acela al discursului religios, dar am putea vedea aici și o aspirație spre puritate, spre o inocență pierdută. Călugărița
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
imaginea soției incapabile de a aduce vreun prejudiciu imaginii familiei proprii, dorind doar binele pentru soțul plecat departe, pe care îl respectă și căruia i se supune. Dragostea autentică pe care i-o poartă o determină să adreseze divinității o invocație patetică, o rugă de a înlătura stâncile primejdioase de pe țărm, stânci care cauzaseră multe tragedii omenești și pe care Dorigena le privea ca pe un real pericol în viața celui drag: „O, Doamne Care, până-n nemurire,/ Ții lumea sub a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu statut real, general recunoscut, inamicul său devine, brusc, personajul negativ al micro-narațiunii, printr-o augmentare apocaliptică a defectelor sale de caracter. Acestă breșă ficțională îndeplinește, din punct de vedere retoric, și funcția de macaz discursiv, justificând trimiterea biblică și invocația cu aceeași tentă, din final: Totuși, noi credem că acest mare torturat ar mai putea să se mântuiască și să se bucure, ca Magdalena care a iubit mult, pentru că a urât inutil". (Discordanța logică, atât de frecventă în polemica argheziană
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nefăcut. În crepusculul rugăciunii și al lepădării de sine, este loc pentru o aripă proaspătă la suflet și pentru o plecare nouă către o lumină mai mare a condeielor închegate-n întuneric." Ultimul pasaj e învestit cu forța persuasivă a invocației omiletice, imperativul schimbând registrul adresării și, evident, distribuirea complementară a rolurilor: adversarul în relație de subordonare față de polemist, iar lectorul, în calitate de spectator. Prin adresarea directă, uzând de singularul persoanei a II-a, polemistul își reconsideră adversarul, pe de o parte
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Eul ostenit de repliază asupră-și tânjind spre un quietism absolut: "O, veșnic aș vrea să întârzii aici, / pe treapta supremă la care / ființa nu scade ca umbrele, nici prezența nu trece-n mișcare..." Parabole, balade, ditirambi, psalmi, sonete, elegii, invocații modurile cele mai variate se rotunjesc finalmente într-o amplă monadă cogitativă; însă prin insistența în filozofare fluxul liric devine exsanguu. Cicluri precum Cele șapte vămi ale văzduhului, Logosul, Psalmii la televizor, Cvadratura cercului și nu numai, dintr-un volum
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poemul vehement" ; o diatribă de un retorism de forum (Funerariile unui jurnal intim) e o punere la index a pseudo-poeților, "soldați ai clișeelor" străbătând "epoca cu abonament / în grup, prin circuit, cu vize de întrerupere la festivalurile județene". Profiluri feminine, invocații fără nimic erotic, întrețin eterna aspirație spre completitudine: "Teologia mea / e trupul femeii". Nimic senzual; nimic din angelismul petrarchisto-romantic, ci "femeia fatală", "femeia abis" care "fi-va focul și marea și aerul / și ziua a șaptea când apare memoria" (Noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de plug, chiar dacă rochia a fost purtată, scoarța uzată sau talerelor le lipsesc capacele. În partea stângă a actului apare o altă rubrică: „taleri, bani“, adică valoarea obiectelor în moneda curentă. În linii mari, foaia de zestre începe cu o invocație religioasă (se invocă mila și ajutorul Fecioarei Maria, ale lui Isus Hristos, ale lui Dumnezeu), urmează obiectele de zestre, respectându-se o anumită ordine internă și se încheie tot cu o invocare a puterii și milei divine. În final se pun
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în marțea sau joia celei de a cincea săptămîni după Paști”. Momentul agricol le cuprinde pe amîndouă: abia s-au încheiat semănăturile de primăvară; le urmează alte desfășurări pentru preîntîmpinarea fenomenelor previzibile: ploaia și seceta. Primul chemat și dorit (prin invocații, jocuri mimetice), celălalt nedorit și alungat (înmormntare simulată, exorcizare, măsuri punitive). În ambele cazuri se apelează la procedee ritualice și magice. Deși pare ciudat, obiceiul udatului cu apă se practică și într-o parte și-n cealaltă. Se deduce că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ritualic al Caloianului îl rosteau „cu amar” cînd se duceau să îngroape păpușa de lut. Textul luat în sine pare unitar și bine structurat. El se constituie dintr-un simplu nucleu mărginit la două grupuri de versuri „identice”, în fond invocații, destinate să accentueze starea emoțională acută, specifică bocetului. Se remarcă, de asemenea, prin armonie formală, dar rezistentă, permițînd ipoteza că s-a transmis intact, din timpuri mult mai vechi decît data consemnării. Deci, putem opera cu un asemenea document, fără
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a devenit „o ființă muritoare, sexuată și culturală”. Ca aspect terminologic, ar fi de dorit să adoptăm formularea amintită deja, „complexul mitologic al morții”. Ea cuprinde un ansamblu de acte și de învățături cu caracter didactic, de ficțiuni epice, de invocații lirice, gesturi simbolice ritualizate, care poartă, laolaltă, amprenta unei codificări specifice. Toate secvențele „complexului”, indiferent de tipul de formalizare, își corespund, se află în consonanță. Scoasă din context, secvența își pierde semnificația originară sau dispare cu desăvîrșire. Marea zeiță a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
din municipiul Constanța (azi dispărută) a lui Heraclide, citeț al Sfintei Biserici universale, diferită de cea eretică din secolele V-VI, și, tot la Tomis, Paul Sirianul, hipodiacon. Concepția religioasă a populației din regiunea noastră poate fi ilustrată și prin invocațiile din formulele creștine întâlnite atât în inscripții, cât șipe alte obiecte, precum amforele, capacele de vase etc. Pe o arhitravă de la o bazilică din Tomis a fost scris în limba latină: Iartă (Doamne) păcatele lui Ioan... am împodobit (închinat) această
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de cruce. Categoriile de opaițe amintite, unele de import, se încadrează cronologic în secolele V-VI. Tot acum au fost datate și unele capace de vase din lut ars, uneori ornamentate, alături de motive vegetale, geometrice, cu cruci, sau purtând anumite invocații creștine în limba greacă, după cum atestă descoperirile de la Tomis și Callatis. Pe corpul unui chiup, descoperit în anii ’70 la Constanța, a fost incizată o cruce. Pe un taler descoperit în 1912, acum la Muzeul Ermitaj din Sankt-Petersburg, se află
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Tomis (municipiul Constanța): a) a unui fragment epigrafic grecesc ce amintește de prezența unui «martir și episcop»; inscripția (secolul VI) fiind incompletă, nu a putut fi identificat nici personajul. Textul contribuie la atestarea prezenței episcopatului la Tomis; b) a unor invocații paleocreștine prezente pe inscripțiile funerare grecești, care ne vorbesc despre: 1. funcțiile deținute în cadrul Bisericii universale (pe o arhitravă a unei bazilici tomitane): Heraclide, citeț al Sfintei Biserici universale; Paul sirianul, hipodiacon; 2. concepția religioasă a populației creștine: Iartă (Doamne
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
a lui Sulfera: Așeaz-o, Doamne, cu drepții, mormântul fiind un locaș veșnic. Trei fragmente din marmură de formă circulară, ne spun că au fost depuse, în cinstea lui Dumnezeu: Pentru pomenirea și odihna robului tău, Sergiu etc. c) a unor invocații paleocreștine prezente pe amfore, unde întâlnim monogramul lui Cristos (al Maicii Domnului, pe verso), capace de vase ornamentate uneori cu invocații paleocreștine (la Tomis și Callatis) etc.; d) a unor invocații paleocreștine prezente pe un taler descoperit în 1912, având
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
că au fost depuse, în cinstea lui Dumnezeu: Pentru pomenirea și odihna robului tău, Sergiu etc. c) a unor invocații paleocreștine prezente pe amfore, unde întâlnim monogramul lui Cristos (al Maicii Domnului, pe verso), capace de vase ornamentate uneori cu invocații paleocreștine (la Tomis și Callatis) etc.; d) a unor invocații paleocreștine prezente pe un taler descoperit în 1912, având în centru monograma «chi-rho» flancată de literele grecești A și W. Pe margini are inscripția: Ex antiquis renovatum est per Paternum
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]