221 matches
-
domnească, "oastea cea mare"; - adunarea țării, comitat, ținut, județ, district, scaun; - instituțiile statale între două modele: cel bizantin și cel occidental. Conținuturi ● Transilvania de la voievodat la principat Semnificația întemeierii statelor medievale Valahia, Țara Moldovei, Dobrogea ● studiu de caz: Diploma Cavalerilor Ioaniți SEMESTRUL AL II-LEA 4. Constituirea României moderne Termeni istorici, concepte, probleme de atins: - locotenența domnească, adunări ad-hoc, caimacam, secularizare; - constituție, monarhie constituțională, partide politice, vot censitar, "partidă națională"; - constituirea statului național român; - orientări în politica externă; - mișcarea de emancipare
ORDIN nr. 5.164 din 29 august 2008 (*actualizat*) privind organizarea şi desfăşurarea tezelor cu subiect unic pentru clasele a VII-a şi a VIII-a în anul şcolar 2008-2009. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/203710_a_205039]
-
-o el este susținută de cercetători ca L. Candea și V. Oghină, dar și de unele legende locale legate de lacul Craiovița și fata craiului înecată. Bogdan Petriceicu-Hașdeu fixează originile numelui orașului în epoca cneazului Ioan, care apare pe Diploma Ioaniților, cnezat înghițit apoi de voievodatul lui Litovoi. Există și o altă legendă locală potrivit căreia, în dealul Sf. Dumitru, un oarecare Iovan, a descoperit în timp ce săpa o fântână un mare tezaur și a devenit rege peste craioveni. S-a păstrat
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
conform unor săpături arheologice efectuate de Nicolae Constantinescu, pe la 1200 aici exista o mică reședință voievodală și o bisericuță. Unii specialiști afirmă că tot aici și-ar fi avut curtea Seneslau, conducătorul unei formațiuni statale după cum apare pe diploma cavalerilor ioaniți. Legenda spune că Negru Vodă, coborând din Făgăraș, ar fi întemeiat orașul pe la 1290; alții îl considerau pe Litovoi drept Negru Vodă. Aici s-a aflat curtea lui Basarab I care, până la atacul maghiar din 1330, care a dus la
Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/296981_a_298310]
-
severineni sunt înregistrați în arhivele coroanei maghiare ai anilor 1256, 1262 și 1293 ca principalii contribuitori la constituirea zonei de apărare dunărene. Tot în 1247, printr-o diplomă, regele Béla al IV-lea i-a adus în regiune pe cavalerii ioaniți, dându-le reședința de misiune religioasă. Această diplomă din 1247, în care este numit banul de Severin, este totodată primul document în care regele Ungariei are și titlul de rege al Bulgariei. Raportul dintre acest titlu și donația facută de
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
1260, bulgarii sub conducerea țarului Constantin I Assan (1257-1277), și bizantinii conduși de împăratul Mihail Paleologul (1259-1282), au trecut Dunărea și au ocupat cetatea și Banatul de Severin până când magistrul Laurențiu, fiind numit ban, a recucerit cetatea și regiunea. Cavalerii ioaniți, a căror îndatorire era să apere regiunea și cetatea, părăsiseră cetatea fie în timpul atacului bulgar, fie mai înainte. În 1268, banul Alexandru, împreună cu garnizoana cetății, a participat la mai multe bătălii victorioase împotriva bulgarilor și bizantinilor. Cetatea Severinului are o
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
În Cetatea Severinului cele două biserici (cea din ruinele castrului Drobetei și cea din cetatea medievală), și în plus, cea de a treia (în modesta capelă cimitirului din acele timpuri) au slujit în activitate misionară a călugărilor dominicani, franciscani și ioaniți. Până la fondarea politică a Valahiei a fost așadar Arhiepiscopia de Kalocsa cea care a dirijat activitatea misionară de încreștinare din ținutul Severinului printre cumani și olteni, și la sud de Dunăre spre bulgarii bogomili. Până la stabilirea definitivă a confesiunii ortodoxe
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
în componență comunei Gură Șutii prin Legea 2 din 16 februarie 1968. Locuitorii acestui sat sunt în proporție de 100% de naționalitate română.Conform recensământului populației făcut în martie 2002 În zonă, localitatea mai este numită și Ursoaia. Diplomă cavalerilor ioaniți menționează pentru prima jumătate a sec. al XIII-lea existența "Țării lui Seneslau", situată la răsărit de Olt și care cuprindea, cu siguranta, cea mai mare parte a județului Dâmbovița. În momentul constituirii statului feudal Țară Românească se remarcă, atât
Speriețeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301190_a_302519]
-
și anume scrierea regelui Ludovic I, din 1353, prin care însărcinează Capitoliul din Weissenburg (Apold) (biserică fortificata din Apold (1, 2, 3, 4 și 5), anume pe starețul Baudunus (Balduin) Cornutus, cavalerul cruciat al Sfîntului Ioanid din Ierusalim (deci Ordinul Ioaniților) să introducă în Ungaria și posesiunea "Petru", care le aparținea lor cu drepturi depline, care însă fusese, în mod ilegal ocupat de Nicolaus von Henndorf. Ordinul Ioaniților poate fi datat în această zonă cel puțin din anul 1247 și documentul
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
starețul Baudunus (Balduin) Cornutus, cavalerul cruciat al Sfîntului Ioanid din Ierusalim (deci Ordinul Ioaniților) să introducă în Ungaria și posesiunea "Petru", care le aparținea lor cu drepturi depline, care însă fusese, în mod ilegal ocupat de Nicolaus von Henndorf. Ordinul Ioaniților poate fi datat în această zonă cel puțin din anul 1247 și documentul din anul 1353 este doar unul din mai numeroasele ordine solicitate de starețul Baudunus Cornutus de repunere a Ordinului în drepturile sale, care fuseseră ocupate de mai
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
În legatură cu aceasta trebuie sublinuat că populația băștinașă românească era organizată sub propriile ei forme, structuri de tip “țară românească” (Țara Hațeg, Țara Fagăraș, Țara Bârsei, etc.). Prima mențiune documentară despre Țara Hațegului, cu localitățile dependente este Diploma cavalerilor Ioaniți din anul 1247. Acest document explică desprinderea acestei zone din entitatea statală anterioară care cuprinde ținuturile din nordul Olteniei (conduse de voievodul Litovoi) și cele de pe versantul nordic al Carpaților Meridionali, zona Jiului și a Hațegului. Regatul maghiar a întâmpinat
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
(Lytuoy) este menționat în diploma regelui Bela al IV-lea al Ungariei din 1247 (Diploma Ioaniților) ca voievod la sud de Carpați. Din diploma acordată de regele Ungariei Bela IV (1235-1270) cavalerilor Ioaniți, făcând referire la teritoriile acordate acestora se specifică "„...excepta terra kenazatus Lytuoy woiauode, quam olatus reliqimus prout iidem hactenus tenuerunt...”" („... în afară de pământul cnezatului
Litovoi () [Corola-website/Science/299776_a_301105]
-
(Lytuoy) este menționat în diploma regelui Bela al IV-lea al Ungariei din 1247 (Diploma Ioaniților) ca voievod la sud de Carpați. Din diploma acordată de regele Ungariei Bela IV (1235-1270) cavalerilor Ioaniți, făcând referire la teritoriile acordate acestora se specifică "„...excepta terra kenazatus Lytuoy woiauode, quam olatus reliqimus prout iidem hactenus tenuerunt...”" („... în afară de pământul cnezatului voievodului pe care îl lăsăm vlahilor așa cum l-au stăpânit aceștia până acum ...”). Conform diplomei, Litovoi, care
Litovoi () [Corola-website/Science/299776_a_301105]
-
woiauode, quam olatus reliqimus prout iidem hactenus tenuerunt...”" („... în afară de pământul cnezatului voievodului pe care îl lăsăm vlahilor așa cum l-au stăpânit aceștia până acum ...”). Conform diplomei, Litovoi, care dispunea de o forță militară, urma să se ajute reciproc cu cavalerii ioaniți colonizați în vecinătatea voievodatului în special împortiva invaziilor turco-tătare. Între timp, Litovoi încearcă să unească aria Jiului sub domnia lui. Dar în anul 1272 Litovoi este înfrânt în luptele de la Râu, iar voievodatul său se reduce ca întindere. În 1279
Litovoi () [Corola-website/Science/299776_a_301105]
-
puternică, prin concesiile acordate de primii conți (un cartier în Tripoli, fortăreața Puy du Connestable și confirmarea stâpânirii familiei Embriaco peste portul Gibelet) iar necesitatea de a apropia o forță militară duce la cedarea celebrei fortăreței Crac des Chevaliers ordinului Ioaniților în 1142. Pe 29 iulie 1170 are loc un cutremur de pământ devastator ce distruge multe fortărețe, printre care: Crac des Chevaliers, Gibelet și Saint Gilles. Domnia lui Raymond al III-lea de Tripoli, personaj marcant al perioadei, reprezintă perioada
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
tentativă de lua Tripoli pornind din cartierul templierilor. O neînțelegere între Guy și comandatul templierilor face ca să eșueze tentativa, iar cavalerii se refugiază într-un turn unde sunt asediați de soldații contelui Bohémond. După câteva ore de negocieri cerute de Ioaniți, se ajunge la o înțelegere între cele două părți prin care templierii și oamenii lui Guy se predau în schimbul garantării vieții lor. Contele nu își ține cuvântul și îi orbește pe oamenii lui Guy. Guy , fratele și vărul său sunt
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
din Halicarnas, aflate în partea de nord a orașului Bodrum (la cca 1 km de centru) sunt cuprinse într-un muzeu în aer liber, fiind vizitabile de către public. Vizitabil este și castelul Sf.Petru din preajma portului Bodrum, construit de către Cruciații Ioaniți din resturile Mausoleului din Halicarnas, distrus de un cutremur de pamânt în secolul XII. Edilii orașului admit clădiri cu maximum 2 etaje, pe criterii de uniformitate arhitectonică (măsură comparabilă cu cea impusă de César Manrique pe insula Lanzarote din arhipelagul
Bodrum () [Corola-website/Science/307752_a_309081]
-
Castilienii în anul 1284. În primii ani ai secolului XV Malta dobândește temporar statut de autodeterminare. Devine curând din nou teritoriu castilian, iar în 1428 teritoriu sicilian (sub regele Alfons V). În anul 1523 puterile europene atribuie Malta membrilor Ordinului Ioaniților, izgoniți de către Turci de pe insulă Rhodos. În timpul guvernării Ordinului Ioaniților (sinonim: “Cavalerii Maltezi”) insula cunoaște cea de a doua perioadă importantă de construcții masive din istorie. Capitala Valletta a luat numele de la constructorul ei, Marele Maestru al Ordinului Ioanit Jean
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
Malta dobândește temporar statut de autodeterminare. Devine curând din nou teritoriu castilian, iar în 1428 teritoriu sicilian (sub regele Alfons V). În anul 1523 puterile europene atribuie Malta membrilor Ordinului Ioaniților, izgoniți de către Turci de pe insulă Rhodos. În timpul guvernării Ordinului Ioaniților (sinonim: “Cavalerii Maltezi”) insula cunoaște cea de a doua perioadă importantă de construcții masive din istorie. Capitala Valletta a luat numele de la constructorul ei, Marele Maestru al Ordinului Ioanit Jean Parisot de la Valette. Stăpânirea Ioanita ia sfârșit în anul 1798
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
Ordinului Ioaniților, izgoniți de către Turci de pe insulă Rhodos. În timpul guvernării Ordinului Ioaniților (sinonim: “Cavalerii Maltezi”) insula cunoaște cea de a doua perioadă importantă de construcții masive din istorie. Capitala Valletta a luat numele de la constructorul ei, Marele Maestru al Ordinului Ioanit Jean Parisot de la Valette. Stăpânirea Ioanita ia sfârșit în anul 1798, anul ocupării arhipelagului de către trupele franceze sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Acesta a stat 6 zile pe insulă. Nemulțumită de comportamentul trupelor franceze, populația malteza s-a răzvrătit, obținând
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
6 zile pe insulă. Nemulțumită de comportamentul trupelor franceze, populația malteza s-a răzvrătit, obținând ajutor militar din partea regelui Neapolului și a amiralului englez Nelson. În anul 1802, ca urmare a Păcii de la Amiens (Franța), Malta a fost retrocedata Ordinului Ioaniților. Dându-și seama de importanță sa militară și strategică, Anglia a anexat-o, anexare sancționată prin Tratatul de la Paris (1814) și prin Congresul de la Viena (1815). În anul 1964 Malta obține independența, rămânând membru al Commonwealth-ului până în anul 1974, ăn
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
este alcătuit din microraioanele Micro I, ÎI, III și IV. Înaintea includerii în municipiul Turda a fost o localitate de sine stătătoare și s-a numit "Cristiș". În anul 1170 teritoriul satului Keresztes (Cristiș - ) făcea parte din domeniul "Ordinului Călugăresc Ioanit" care își avea sediul într-o mănăstire ce se găsea pe locul unde în prezent este Bancă Comercială Română (Piața 1 Decembrie 1918 nr.29, fostă locuința a prefectului și subprefectului județului Turda). În secolul al XIII-lea este amintită
Oprișani () [Corola-website/Science/306914_a_308243]
-
29, fostă locuința a prefectului și subprefectului județului Turda). În secolul al XIII-lea este amintită existența la Kerestes a unui "domus" ("reședința") și a unei mici așezări ("Villa cruciferorum de Thorda" - "Satul Cruciaților din Turda"), aparținând Ordinului Călugăresc al Ioaniților. Reședința a fost plasată pe o moșie primită că danie. În acest loc s-a desfășurat în anul 1288 prima Adunare Generală (Dietă) a nobilimii maghiare, săsești și secuiești din Ardeal. La Turda s-au ținut în total 127 Diete
Oprișani () [Corola-website/Science/306914_a_308243]
-
trăiască și după retragerea autorităților și a armatei române ,o dovadă fiind mormintele din secolul IV descoperite în satul Băbeni . Odată cu organizarea primelor voievodate și cnezate zona comunei Diculești a intrat în componență cnezatului lui Ioan ,menționat în „Diplomă Cavalerilor Ioaniți” în anul 1247. Toponimia Diculești apare menționată în mai multe documente începând cu secolulul al XVII. Este de semnalat faptul că denumirea localității a fost păstrată până astăzi. Astfel, în 1625 prin hrisovul dat de Alexandru Coconul, Zaharia Logofătul din
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
legiunile române, după cum explică Vegetius. În epoca medievală termenul a fost refolosit pentru a desemna castele cu ziduri concentrice, în special cele construite de cruciați în Orientul Mijlociu. Ca exemplu, un astfel de "castru medieval" este Belvoir, fortificație construită de cavalerii Ioaniți. În limba latină se folosea ca termen generic pentru castre cuvîntul "praesidium", însemnând „post de gardă” sau „garnizoana”. Termenul „castru” se regăsește în vechile limbi italice oscană și umbriana, precum și în limba latină, si probabil că provine din limba proto-indo-europeană
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
Ch., au cruțat monumentul și l-au tratat cu respect. De-abia în secolul al XII-lea d.Ch., un puternic cutremur a distrus monumentul, rezervându-i o soartă tristă, cea de carieră pentru construirea castelului fortificat Sf. Petru al Cruciaților Ioaniți (în sec. XVI). Resturile Mausoleului din Halicarnas, aflate în partea de nord a orașului Bodrum (la cca 1 km de centru) sunt cuprinse într-un muzeu în aer liber, fiind accesibile publicului.
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]