175 matches
-
numele filozofilor celor mai vestiți, germani sau franceji, îl scrie cu u scurt la sfârșit (de ex. Kantu, Descartesu), necum să fi înțelegînd ce zic acei oameni. Pe aceeași scară de ignoranță e d. Vizanti, profesorul de limbă română, și alți ipochimeni. Dar pe lângă prostia și ignoranța multora din ei se adaogă si alte rele. Dacă, buni răi cum sânt și-ar vedea de lucru, poate că cu vremea ar deveni niște profesori mediocri cari ar împlini și ei, cu greu, un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a Îndura de bunăvoie și cu smerenie lipsurile, nevoile și necazurile acestei vieți pe care Bunul Mântuitor le Îngăduie ca să se abată asupra noastră pentru curățirea păcatelor noastre și Întărirea noastră În Răbdarea suferinței și sporirea duhovnicească 187 virtuți. Fiecare ipochimen Își are propriile neîmpliniri, sufe‑ rințe și dureri, nădejdi Înșelate și poate un prezent care nu este deloc pe măsura visurilor sau a aspirațiilor sale din copilărie sau adolescență. Pe scurt, fiecare are un cui al său În suflet. Vorba
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
scuze, ori fără a-l scuza, luându-l de fapt peste picior. Într-o epocă în care orice viziune este discreditată (sic!), iar secvenționalul digital-paratactic (sic!) ține loc de construcție intelectuală, Eminescu nu mai poate fi decât exasperant de învechit"... "Ipochimenilor de la "Dilema"" nu le acordă o atenție specială, decât doar aceasta sintagmă. Impulsul polemic nu lipsește nici din a doua secțiune, Eminescologie, care începe chiar cu Polemica unei exegeze și continuă cu alte luări de poziție, cu reacții pro și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trebuia demolat. Aiurea cu Shakespeare, cu Dante, cu Goethe, cu Hölderlin, cu Eminescu. Literatura începea atunci, de la zero, deodată cu "tânăra generație", cu "noul curent", cu "Cenaclul de luni". Cât fals se ascundea în sertarele tinerilor atâta ipocrizie din partea intelectualilor ipochimeni care i-au sprijinit fie din idiotismul slugarnic al modelor peceriste, fie din arivism și duplicitate așa cum nu s-au dezis nici după 1989. Era "nevoie" de un "spectacol" în literatură, de o "înnoire", de o "transformare" după chipul "omului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai este, răspunde Marilu cu satisfacție. Raul aproape plînge. Imaginează torturi, sadism, bestialitate, sînge și oase rupte. Adoarme și prin somn oftează, ca un om necăjit ce este. Nganga* pentru finul meu Cînd am citit că finuțul meu mă face ipochimen, am simțit o enormă supărare în "organism" și am luat drumul spre Havana Veche. De inimă rea, vorbeam singur pe stradă și lumea se uita la mine cu mirare. Drumul meu s-a oprit la un sacerdot consacrat zeului (orisha
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de nganga. Vorbiți cu babalawó, o să găsească el o soluție. Ies îngrozit de omul ăsta care vrea să-i facă nganga finuțului meu. Ptiu! Rătăcesc pe străzi și ezit să intru la babalawó. Mă rodea în "organism" cuvîntul ăsta de ipochimen. Ceva trebuia să fac, să stopez ura din sufletul acestui copil minunat, care pînă la șase luni n-a urît pe nimeni, adică aproape pe nimeni, că pe tatăl său nu prea putea să-l sufere de mic tare. Intru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unul din cei mai de seamă orisha. Preotul ăsta este mai negru ca smoala și mai înțelept ca Solomon. El m-a ajutat mai demult în politică. Mă servește cu un ceai și eu îi spun necazul meu. Ce înseamnă ipochimen? Nu prea știu babalawó, nu l-am găsit în dicționar, dar cred că ceva rău de tot. Atunci finul ăsta este victima spiritului Urii. Cînd a trecut prin cimitir o fi făcut o rugăciune la Echu. Ce rugăciune? Rugăciunea Urii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
numai de bine. Apoi el a devenit un rătăcit, un tîrîie picioare prin politică și un om necăjit. Îmi era milă de el și îmi era silă de gestul meu de acum. În fond, și ce dacă m-a făcut ipochimen? Ce, am murit din asta? De fapt, în grecește, cuvîntul ăsta nici nu-i o insultă. Merg în tăcere, cu capul plecat, vinovat. Îmi vine să mă întorc și să contramandez kimbisha. Și ce poză urîtă i-am dat lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am făcut o prostie, răspund abia șoptit. Povestesc ce și cum și sînt trimis să desfac cele făcute. Dar nu m-am dus. Cum o fi oare finuțul meu mai prost decît este? Eram curios și încă mă rodea cuvîntul "ipochimen". După trei zile, cu mari emoții mă duc la înțelept să văd ce a făcut. Mă privește grav. Îmi pare rău, n-am putut face nimic. Cum? Ne-am adunat toți înțelepții și ne-am dat seamă că mai prost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ce e vorba, se înfurie, țipă și fuge. E ticălos pentru că n-are criterii, pentru că e depășit de situație, pentru că e incompetent. În fond, e mai curând o victimă: plasat brambura într-o funcție fără legătură cu alcătuirea lui mentală, ipochimenul bate câmpii candid și face porcării din stupiditate și inadecvare. Dacă încerci să-l trezești, nu-nțelege ce vrei: înjură, se învinețește și te pârăște „la centru“. E și obedient (cu cei „mari“), e și sărăntoc, dar e, mai ales
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ascultătorilor. Esențială este exaltarea de sine a celui care vorbește, sentimentul lui că are de spus lucruri decisive, că nici un preț nu e prea mare pentru cine vrea să se adape de la nețărmuritele sale competențe. Viciul de primă instanță al ipochimenului locvace este impolitețea. Nu se gândește nici o clipă dacă cei din sală mai au sau nu răbdare, dacă n-au obosit, dacă nu cumva mai au și alte treburi. Auditoriul e tratat, de fapt, ca o simplă masă de manevră
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
era la ananghie, ce să mai spui? Să vedem acum, când Cozmin Gușă îi ia, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, primii 20.000 de euro pentru calomnie, iar executorul judecătoresc va trebui, finalmente, să-l arunce în stradă pe ipochimen din sediul partidului său de buzunar, dacă băieții de teapa lui Hayssam mai sar încă o dată să-l ajute. Pentru că următoarea fantoșă care va atârna spânzurată la balcon, ca un semn că molima e pe cale de dispariție, mă tem că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ei lucios, o frază mai elaborată. Cu sau fără voia lor, toți privitorii la televizor aflau de excursiile la Nisa, de petrecerile de la Ibiza, de cumpărăturile din Dubai și de orice altceva putea fi legat numele și mutrele celor doi ipochimeni care învățaseră, într-un târziu, că nu există "bad publicity", și, în consecință, îi făceau cu forța părtași, pe toți, la viața lor mediocră și goală. Cu copil cu tot. Cu can-can-uri cu tot. Cu escapadele lui Muc cel Mic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rudimentar și scrâșnit de o liotă de slugi cu microfon care dezonorează meseria de ziarist. Asta e!, bineînțeles, și ceea ce poate face un om decent este să le bage telecomanda în gură, amuțindu-i pentru o vreme pe toți acești ipochimeni. Însă, în acest cor generalizat de răcnete isterice și demolări cu program, în turma de casandre înăcrite sau de agenți spilcuiți și perfizi, se mai strecoară, câteodată, și chestii interesante care nu sunt analizate cu atenția care merită. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
atac legal la adresa celor care te calomniază în mediile virtuale. Ea va deschide, de asemenea, cadrul legislativ necesar pentru a obține IP-ul calculatorului de pe care este postat mesajul calomnios și, inevitabil, va putea oferi calea legală de a scoate ipochimenii din penumbra otrăvită și lașa a anonimatului. A venit vremea să mai igienizăm un pic și pe aici, prin subsolurile forumurilor improvizate și toxice. 15 decembrie 2014 La 24 martie 1965, la ora 14.00, Republica Populară Română ( da, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Marte?“. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) Se auzi, în fine, soneria (a telefonului, a celui fix, — iar nu aceea de la ușă). Acest „în fine“ e expresia oftatului de ușurare pe care, dimpreună cu ipochimenii acestei scrieri, îl are autorul însuși, ajuns la grea ananghie narativă, — sau naratologică, mă rog. El adaugă, modest, în paranteză, că nu-i domnia sa inventatorul acestor strategii și stratageme diegetice, — cam răsuflate azi... (Diegetice, nu dietetice, atenție: corectorii-s rugați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
ai uitat de metrul ăla cub de dolari pe care ți l-am dat la alegeri?”. În loc să fie dat afară pe ușă, escrocul a fost dat afară din anchetă. Deci, la o adică, tot ceea ce are de făcut un asemenea ipochimen este să murmure, la urechea cui trebuie, întrebarea-romanță. „Aseară ți-am luat partid/ Și acu’ mă pui la zid?”. I se va cere scuze și i se va reînnoi imediat licența de a lua cu japca tot ce vrea mușchii
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
istoric și sfânt!” al Tovarășului, îngrădirea și dirijarea politică a presei în anii dictaturii comuniste constituie amintiri de coșmar. Sigur, pentru cei care au participat la siluire, nostalgia acelor timpuri rămâne sfâșietoare. Dovada o constituie chiar publicațiile conduse de către asemenea ipochimeni ori vlăstarele lor spirituale. Acolo, „unitatea de monolit” în jurul obsesiilor și intereselor patronului, directorului ori redactorului-șef constituie singura îndatorire „deontologică”. În grade și nuanțe foarte diferite, cu succes variabil și cu o credibilitate greu de măsurat, multe ziare și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Cartierul Primăverii un soi de autostradă particulară, mai trainică decât linia Maginot. Osanalele ridicate dictaturii de acestă inflamată limbă de pantofi se dovedesc și azi o investiție mai însemnată decât 15 ani petrecuți în pușcăriile comuniste. Pentru a proba că ipochimenul a făcut și poliție politică, oameni serioși și-au pierdut vremea și sănătatea cotrobăind prin arhivele atât de parțiale - și astăzi, și mâine, mereu! - care au fost puse la dispoziția unei instituții aproape imaginare de către o alta, pare-se eternă
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
scrise de unii așa-ziși scriitori (veleitari notorii) sau de inși care se compromiseseră în regimul comunist, compunând, la comandă politică, ode și epode cuplului bicefal ceaușist. Lui Mircea Horia nu-I pasă deloc în acei ani că unii dintre ipochimenii respectivi îl agresau pur și simplu, cerându-i să fie publicați în revista. Că o cruntă ironie a sorții, din nenorocire, în ultimii ani de viață, publicând de voie de nevoie în Litere (o revista scoasă de ultimul sau editor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu mai tinerii săi colegi, destins în mijlocul lor, chiar volubil, dispus să glumească, să participe la pălăvrăgelile dezinvolte care se încingeau peste tot în redacții, pierzându-și însă imediat buna dispoziție, întunecându-se, crispându-se dacă intra pe ușă vreun ipochimen al lumii literare disprețuit de poet pentru comportamentele inavuabile. Tăcea brusc și ieșea îndată din încăpere. Felul de-a se manifesta în lume al lui Ion Caraion se poate spune că avea un corespondent în cele două fețe ale lirismului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
este obligatorie, cei care nu se prezintă (mai puțin cei motivați medical) fiind amendați (înclin să cred că măsura e bună, întrucât într-o colectivitate dezamăgită, de primar de exemplu, oamenii nu se mai duc la vot și câștigă același ipochimen care cu bani sau alte favoruri reușește să adune la vot câțiva "simpatizanți"). Am fost martor la alegerile din 1999 și 2004 și am putut să-mi formez o impresie, zic eu obiectivă și corectă, asupra derulării scrutinului fără bâte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
peliculă fotografică și fără 20.000 de lei nu scapi! Ai dres un rinichi și pe urmă te ai cărat în Occident, nu contează, dacă ai făcut juma-juma cu el, ești protejat, să n-avem vorbe, adresați-vă cu încredere ipochimenului, discreție garantată! O să întrebați de ce atâta energie cheltuită, de ce nu are băiatul stare și umblă? Păi, orice popas al lui care nu știe decât cuvintele Țară, Pâine și Dreptate se lasă cu câte un chefuleț, cu ceva de dres și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nenorociri (atentate, crime), dar totodată determină importante mutații în cugetul personajului principal, Lisandru, care se pune, mai naiv sau mai orientat, în slujba „adevărului”, așa cum înțelege el lucrurile și cum, de la o vreme, îi dictează conștiința. Șarje ironice vizează un ipochimen, procurorul, ițit parcă din maculatura realismului socialist, dar, așa cum obișnuiește să procedeze, scriitorul oferă o șansă unor tipuri (plutonierul major, boierul) osândite de constrângătoarele canoane de altcândva. În rest, același nesaț de a povesti. În opera cumpănită și decentă a
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
și Mateiu I. Caragiale, se propagă în ondulațiile rostirii) și ispitite de ludic (aici ar intra micile cochetării textualiste) prinde un refief expresiv în regimul grotescului. Un grotesc dându-și mâna cu ciudățenia. Zurlii, haioși, trăsniți și alte soiuri de ipochimeni apar și dispar ca într-o părere. Ici plutind în grațioase volute peste acoperișuri, ca în onirismele lui Chagall, colo dansând vaporos, precum în reveriile lui Matisse, dincolo țopăind macabru cu un schelet, ca într-o binecunoscută suită de Saint-Saëns
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]