321 matches
-
București, 1997. Traduceri: Antologia poeziei gruzine (sec. XII-XIX), pref. Marcel Petrișor, București, 1974; Blaje Koneski, Poeme, pref. Dinu Flămând, București, 1975; Bessiki, Oștile tristeții, Iași, 1977; Bojin Pavlovski, Duva, București, 1977, Western Australia, București, 1981 (în colaborare cu Carolina Ilica), Ipocritul, București, 1986 (în colaborare cu Carolina Ilica), Ipocritul roșu, Chișinău, 1990; Petar Njegos, Cununa munților, București, 1978; Kocio Ratin, Zorile dalbe, București, 1978; Iosif Noneșvili, Medeea, Iași, 1980 (în colaborare cu Carolina Ilica); Antologia poeziei chineze, I, București, 1980 (în
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
pref. Marcel Petrișor, București, 1974; Blaje Koneski, Poeme, pref. Dinu Flămând, București, 1975; Bessiki, Oștile tristeții, Iași, 1977; Bojin Pavlovski, Duva, București, 1977, Western Australia, București, 1981 (în colaborare cu Carolina Ilica), Ipocritul, București, 1986 (în colaborare cu Carolina Ilica), Ipocritul roșu, Chișinău, 1990; Petar Njegos, Cununa munților, București, 1978; Kocio Ratin, Zorile dalbe, București, 1978; Iosif Noneșvili, Medeea, Iași, 1980 (în colaborare cu Carolina Ilica); Antologia poeziei chineze, I, București, 1980 (în colaborare cu Liu Yu-Giu); Moris Pothișvili, Pasărea meditației
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
prea larg acordat aici Duhului Sfânt. „Sunt cu adevărat nefericiți”, exclamă Irineu, „acești oameni care susțin că există falși profeți și care găsesc în aceasta un motiv să respingă harul profetic din Biserică, purtându‑se ca unii care, din pricina acelor ipocriți, se opresc chiar de la legăturile cu frații”. La sfârșitul secolului al II‑lea, un alt autor, cunoscut sub numele Hipolit și identificat ulterior cu martirul roman omonim, redacta două opere în apărarea canonicității Apocalipsei și a Evangheliei după Ioan, canonicitate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și indice de cuvinte de Gheorghe Chivu, Editura Academiei Române, București, 1993, pp. 248-260. 514. între păcătoșii descoperiți de Dante în Infern se află: păcătoșii din dragoste, lacomii, zgârciții, risipitorii, mânioșii, semeții, invidioșii, ereticii, tâlharii, lingușitorii, trădătorii, violenții, sinucigașii, cămătarii, hoții, ipocriții. O „listă” în bună măsură occidentală. 515. Despre acest text au scris, după Hasdeu, Mircea Eliade (Images et symboles, Paris, 1970; De la Zalmoxis la Genghis Han, București, 1980), Emil Turdeanu (Apocriphes slaves et roumains de l’Ancien Testament, Leiden, 1981
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
despre Viața lui Iisus, citită în traducerea lui Alexandru Marcu. Mă uimeau și, în același timp, mă răcoreau vorbele de bici ale Domnului către farisei. În templu și în piețe, Iisus slobozea cuvinte arzătoare ca para focului. Drept răspuns, toți ipocriții religioși ai Palestinei l-au acuzat mai apoi pe Iisus de blasfemie. Citită într-un moment saturat de confuzii identitare, Biblia își revela pentru mine o inexplicabilă perenitate. De atunci încolo, ecuația teologico-politică a existenței mi s-a părut imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau expresia unei resemnări. Istoria utopismului e saturată de fantasma „contagiunii” ordinii perfecte: dacă institui un falanster perfect, toată lumea se organizează, spontan, ca falanster 19. Pe de altă parte, cele mai multe modele ale societății bune (numele mai modest, uneori doar tactic ipocrit, al societății perfecte) tind să se reproducă și să se extindă prin prozelitism. Ne putem astfel imagina o multitudine de comunități tot mai apropiate unele de altele din punct de vedere spațial, chiar (parțial) suprapuse topografic, aflate în ireductibil conflict
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
asupra vieții omenești. Cei care aprobă un asemenea mod de a gândi sau, chiar mai mult, îl socotesc drept ceva de la sine înțeles - și sunt mulți la noi ori în alte părți - presupun că el va fi contestat doar de ipocriți. Pe acest fundal, mi se pare tentant să reflectăm asupra unui ideal de viață diametral opus, idealul propus de Immanuel Kant. Etica lui Kant este, cum bine se știe, o etică a datoriei. Pentru Kant, datoriile se exprimă în toate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În sfârșit, țâșni o flacără. ― Te lasă ai tăi să fumezi? am Întrebat. Ridică privirea surprinsă, apoi Își reluă activitatea curentă. Aprinse țigara, inhală adânc și dădu drumul la fum Încet, cu satisfacție. ― Ei fumează, spuse ea. Ar fi ditamai ipocriții dacă nu m-ar lăsa și pe mine să fumez. ― Dar ei sunt adulți. ― Mami și tati știu că dacă am chef, o să fumez. Dacă nu m-ar lăsa s-o fac, aș face-o pe furiș. După cum arăta, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dă la o poștă escrocii dân oraș și ăști doi Îs mai escroci ca toți. Pun pariu că nu-s buni dă nimica! La toate acestea am răspuns cu hohote de râs, bucuros să fac parte din alianța Împotriva lumii ipocriților și a legiuitorilor. Când a Început să se Întunece, Scheer a tras la un restaurant. Eu mă temeam că va fi prea scump, dar el mi-a spus: ― În seara asta fac eu cinste. Înăuntru era aglomerat, fiind un local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și a mers o bucată de vreme. Cum doar o bucată de vreme? Păi, da. Majoritatea era șocată și dezgustată. Exact ce vroiam. Dar... apoi am început să fim izolate de ceilalți. Am ajuns împreună la concluzia că sunt niște ipocriți. Profesorii începeau să se uite la noi cu ochi răutăcioși și în curând nu mai conta cât învățam sau cât de bine ne pregăteam. Contau ideile preconcepute și aparențele, ca peste tot în acel sistem. N-a întrebat nimeni? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
contrazice în gând Agrippa. Necontrolat și neacceptat de Stat. — Nu mă îndoiesc de puterea zeilor noștri... Evreul înalță uimit ochii spre el. — ...numai că s-au îndepărtat de mine... Iulius Herodes își coboară precipitat pleoapele. Tovarășul lui fie este un ipocrit fără pereche, fie nu realizează că religia, ca instituție oficială, reprezintă un aspect major al relației în continuă schimbare dintre Roma și imperiul său. De aceea trebuie păzită cu strășnicie. Într-un târziu, Germanicus rostește, cu un suspin: — Am fost
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mic Îmi va rosti la criptă Acel ce ieri mi-a pus în plic Pecetea-n ură friptă. Cuvinte mari de fariseu Precum a fost o viață Vor răsuna cu mult tupeu Cu gura sa de cață. Cuvinte mari de ipocrit Pieri-vor în țărână Ca, dincolo, sub zăvorât N-ajungă, să rămână. Cu lacrimi ce ascund surâs, Cu surâs sub marii stropi, Uita-va în homeric râs, Va călca în alte gropi. 15 iulie 2004 AH! CÂT AM GREȘIT Sub
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
săriturile unei broaște care ar avea de gând să facă înconjurul pământului. Îți părăsești prietenii și alergi după sufletul, atât de deosebit de al tău, al unei femei, tocmai în momentul când spui că vrei un suflet care să te înțeleagă. Ipocritule, tu vrei să îmbogățești registrele stării civile. Citiți în șir un anumit capitol din Descendența omului de Darwin - și manejele rafinate dintr-un roman de Bourget, care duc tot acolo... E divertisant, e comic, e hilariant. Bărbații au infinit mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să știi că iubirea ta n-a murit încă. Dacă continui cu exercițiile astea de memorie, poți cădea din nou în prăpastie. Ipocrizia ajunge uneori a doua natură, și atunci ea devine sinceritate. În cazul acesta sinceritatea devine ipocrizie - când ipocritul, în vederea calculelor sale, își permite accese de sinceritate. Dacă vrei să mistifici și să reduci la neputință și ridicol pe însuși Geniul Răului care domnește în lume, întrebuințează această simplă stratagemă: așteaptă-te oricând și în orice privință numai la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-nainte cu liberali de la Hollywood - celebrități care se întorceau în natură cu un anturaj de-o sută de persoane, directori de studiouri care cereau fripturi proaspete, dar refuzau s-audă de unde venise acestea. După părerea lui Ellis, toți erau niște ipocriți înveliți în blănuri. El nu avea timp pentru cauzele lor susținute de la distanță sau pentru sentimentalismele lor. Dacă nu împușca destui elani vara și toamna, iarna el și Helena mureau de foame. Simplu și concis. Ellis și-a armat pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cum ne vine, la ntâmplare! Pentru restul lumii, totuși, încă ne numim păgâni, Corcitură primitivă: turco-grec-maghiar români! Nu degeaba liberalii cu habsburgii-au făcut cloacă Și-au dorit ca Eminescu să fie închis, să tacă! Nu degeaba în instanțe fac gargară ipocriții - Legea apără corupții, doctrinarii și corciții! Nu degeaba chiar și astăzi politicieni de-a dura Dau năvală-n ordonanțe și invocă-ades cenzura! Nu degeaba El Dorado azi se cheamă România, Unde vin tîlhari de-a valma ca să-și umfle avuția
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la acestea era de o severitate... Eu nu l-am privit niciodată cu ochi răi din această pricină. Chiar pot spune că i-am admirat Întotdeauna conștiința profesională, mai ales dacă mă gîndesc la cei care fac pe răii și ipocriții numai din sadism. CÎt despre fratele clientei tale, e limpede că-i crimă, așa că te rog să fii mai atent. E absurd, dar asta este situația. Scuză-mă că-ți reamintesc, dar dacă te bagi În afaceri cu poliția fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
petiții, am redactat scrisori și am participat la mitinguri de protest care n-au dus la nimic. Partidul Comunist, în ciuda conotațiilor sale malefice, era singura organizație care nu părea ineficientă. Reputația lui îi conferea o un anumit prestigiu autentic, iar ipocriții fățarnici care îl condamnau in corpore mă făceau să vreau să fac parte din el, ca să-mi arăt disprețul față de ei. A fost o decizie eronată, pe care am ajuns s-o regret. Fiind psihiatru, am fost numit analistul oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul. Vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele nu mișcă, retras într-o superioara somnolență. Aerul însuși încremenise, înghețat, nu mai aveai timp, parcă, nici să te gândești la câte dejecta, dintr-odată, placida Venera, brusc explodată. Da, da, ipocritul Tavi, fiorosul Tavi! A tot rătăcit, s-a ascuns într-o fundătură. Încerca să râdă, batjocoritor, scutura doar sunete scurte, o tuse lătrată și ea. „Da, da, înțeleg“, încerca profesorul să bâlbâie, dar Venera reteza, cu palma, orice întrerupere. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l stoarcă de toate confesiile, să-l învețe trucurile lor, scamatoriile și striptisul și aroganța lor idioată? Doar nu s-o fi senilizat cu totul, motănașul, damblagitul. L-o fi avertizat Scaraoțchi că se apropie scadența, să se grăbească, damblagitul! Ipocritul, scorpia, inocentul! Porumbelul meu țicnit, șacalul... n-a vrut să spună adevărul, lepra, cine știe unde s-o fi dus cu Zâna Silentium. Cine știe unde or fi ajuns, porumbeii. În Pădurea Adormită, în Pădurea Neagră, în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar mai sta ea în loc de paragraful ăla care interzice orice fel de agresiune fizică sau verbală asupra copiilor, pe care până la urmă cine să-l fi respectat întocmai? Lasă-l pe tatăl ăla țicnit de Ogrinjan Rafael și incredibil de ipocrit, după cum vrea el să-i învețe pe toți să se poarte cu copiii, și el cu povestea și nenorocirea lui, ca și madam Trifu, rămas de-acum ultimul și singurul după plecarea celuilalt țicnit, Teodorescu Milică... Dădeau din mână când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
chipuri plăcute în minte și senzații plăcute în burtă. Rămâi cu ochii în depărtare și uiți ce voiai să faci. Vorbeau cu toții de-a valma. Atunci am auzit răspicat vocea tatei. Spunea că papa e rău și toți tăceau. Un ipocrit și toți tăceau. Că nu e de folos nimănui și toți tăceau. Când tata a terminat ce avea de zis, Paolo s-a pornit să tușească, iar signor Giovanni se uita cu luare aminte în farfurie. Privirea lui Pietro scăpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
asta să fie un loc în care să se trăiască mai bine și că, dacă există într-adevăr exploatați, trebuie să se pună capăt unui asemenea sistem. Asta era credința mea și de aceea le puneam întrebări. Aveam dreptate? — Aveai. — Ipocriții naibii! Nu se gândesc decât la cuvinte pline de emfază cu care să le impresioneze pe fetele proaspăt aterizate în facultate dar, de fapt, nu-i preocupă decât cum să își bage mâinile sub fustele lor. Și când ajung în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și am băut până în zori. Am dat gata o sticlă și jumătate și i-am bârfit pe toți: unul a fost prost, celălalt de-a dreptul idiot, mai știu eu care un câine râios, un oarecare a fost porc, altul ipocrit, ba am găsit și un șarlatan. Nici nu poți să-ți dai seama ce bine ne-am distrat! — Îmi imaginez. — Ne-am îmbătat și ne-am culcat. Am dormit buștean. Am dormit ore-n șir, nici nu mai știu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se rîde” niciodată de oameni ! într-o lume al cărei temei este derizoriul, Mitică este astfel actorul vital care se ridică prin joc deasupra acestuia. Ceea ce nu înseamnă că, în jurul său, vizionarul Caragiale nu recunoaște o sumedenie de Mitici ratați, ipocriți, veleitari, frustrați și așa mai departe... Din această perspectivă și în consens cu cele menționate mai sus, trădarea lui Caragiale vine, probabil, din confuzia cu iz de perversiune dintre derizoriu și derîdere : noi luăm în derîdere ceea ce Caragiale prezintă ca
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]