175 matches
-
cu caracter de fobie angoasantă, tenace, nepermițând raționamentul logic decât în intervalul interparoxistic. Marea ipohondrie este forma în care ideea ipohondriacă se precizează, se sistematizează, neputând fi combătută cu nici un fel de argumente, dar neatingând gradul de absurditate al delirului. Ipohondria delirantă are caracter de absurditate. Ea este o convingere fermă, sistematizată, care nu poate fi schimbată. Este un delir ipohondriac net și definitiv. Ipohondriacul interpretativ și revendicativ este o formă accentuată a precedentei. Activ în a-și cultiva preocupările delirante
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prevalența tendințelor centripete în cazul bolilor somatice (P. Schilder). Bolile funcționale, sine materia, în cazul cărora nu sunt decelate tulburări somatice lezionale, sunt expresia unor situații conflictuale interiorizate, raportate la problemele cele mai intime ale Eului individual. Este cazul nevrozelor, ipohondriei, isteriei, sindroamelor algice de cauză necunoscută și tulburărilor psihice. Adesea, simptomele lor sunt schimbări ale imaginii corporale sub formă de senzații sau reprezentări afirmate de bolnav, în aceste cazuri, „imaginea corporală” se constituie ca un „teren” pe care se înscriu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Insatabilitate psihomotorie: incapacitatea de a conserva mai mult timp o atitudine, atenția, de a susține o activitate regulată, de a acționa într-o manieră constantă. Involuție: proces de regresiune globală și progresivă a funcțiilor psihice, în special intelectuale, specifice demențelor. Ipohondria: preocupare excesivă și nemotivată, cu caracter anxios privind propria stare de sănătate asociată cu impresia existenței reale a unor „boli” care nu există în realitate. Isterie: dispoziție mintală specifică, constituțională și permanentă sau accidentală și pasageră, însoțită de manifestări somatice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
R. Burton (1577-1640) Anglia Anatomia melancoliei P. Zacchia (1584-1659) Italia Problemele medico-legale ale conduitei bolnavilor psihici R. Déscartes (1596-1650) Franța Les passions de l’âme. Règles pour la direction de l’esprit T. Sydenham (1624-1689) Anglia Studiul isteriei și al ipohondriei ca boli ale spiritului. Tratamentul cu laudanum G.E. Sthal (1660-1734) Germania Theoria Medica Vera. De Animi Morbis R. Goclenius (Secolul al XVI-lea) Germania Utilizează pentru prima dată, în 1590, termenul de psihologie Ch. Wolff (Secolul al XVIII-lea) Germania
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Exogenie Extaz Fabulație Fetișism Fobie Frigiditate Frustrare Fuga Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia Hipnagogice Hipnapompice Hipoestezia Hipomanie Hipostenia Homosexualitate Iatrogenie Idee fixă Identitate Iluzie Imaginea de sine Imaturitate Impulsiune Incest Incoerență Indiferență Inhibiție Insatabilitate psihomotorie Involuție Ipohondria Isterie Iterație Îndoială Lesbianism Licantropia Lipemanie Logoclonie Logoree Manie Manierism Masochism Mânie Megalomanie Melancolie Menopauză Mentismul Mitomania Mongolism Monomanie Moria Mutism Narcisism Narcolepsie Narcomanie Negativism Neologism Nevroză Nimfomania Normalitate Nozofobie Obsesie Obtuzie Oligofrenie Onirism Oniroidie Onomatomanie Opoziție Palilalie Panică Pantofobie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin baricadarea ușii cu paturi și restul mobilei și prin gesturile bătrânilor care cad în genunchi de spaimă. Analiza psihologică este remarcabilă, cu atât mai mult cu cât subtilitățile psihologice sunt marcate de efecte comice de limbaj. Teoria faimoasă despre ipohondrie reprezintă una dintre cele mai izbutite pagini de literatură comică. 3.2. Doi poli ai realității și ficțiunii Să urmărim, așadar, pe cei doi protagoniști de-a lungul progresului dramaturgic al piesei. Pornim de la costumația celor două personaje care este
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Caragiale: „Ei, vezi? Tot vorba mea, domnule! Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, intră la o idee; a intrat la o idee? Fandacsia e gata; ei! Și după aia, după fandacsie cade în ipohondrie. Văzuși?“ (Actul I, Scena III) Ultima replică a lui Leonida scoate în evidență pe de o parte atotputernicia poliției, iar pe de altă parte, considerația războinicului pensionar pentru ordinea constituită. Dacă Efimița nu se poate stăpâni și spune ironic: Ei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
o stupefiantă teorie. În mintea încâlcită a acestui pașnic cetățean care crede ca în cartea sfântă în tot ce scrie la gazetă, ideile, din care se vede bine că nu pricepe o iotă, se învălmășesc într-un haos amețitor: sursele ipohondriei, legea pensiilor, „legea de murături”, papa și revoluția. Idealul său de republică e cât se poate de domestic și avantajos (leafă bună, nu se mai plătește bir ș.a.m.d.). Dar, dacă așteaptă de la „revuluție” un „ce profit”, Conul Leonida
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
proiecție: persoana atribuie propriilor sentimente, gânduri, dorințe, intenții nerecunoscute, celorlalți, mediului extern; 2. fantezii schizoide: tendința de a dezvolta fantezii și retrageri autiste, cu scopul de a rezolva conflictul, a obține o răsplată, când în realitate lucrurile rămân neschimbate; 3. ipohondrii: transformarea reproșurilor față de ceilalți (datorate unor pierderi, singurătății sau unor impulsuri agresive inacceptabile) în autoreproșuri mai întâi și apoi în diverse acuze de dureri, boli somatice și neurastenii. Durerile de spate, crizele de spasmofilie sunt adesea astfel de manifestări; 4
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
rea (bolnavi de inimă rea), a fost înțeleasă mai ales ca o stare de reacție, înțeles transmis integral până astăzi. În secolul al XVIII-lea găsim termenul de melancolie, sau melanholie, dar numai în texte culte, deseori rău delimitat de ipohondrie. Înțelesul popular "inimă rea" era mai restrâns și ne se pare mai la obiect decât sensul pe care-l lua melancholia în textele culte de prin secolul al XVIII-lea. Pompei Samarian (op. cit., p. 309) reproduce un fragment din Dimitrie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
că un sultan Mohamed, detronat în 1687, a murit de "hipohondria cauzată prin o profundă melancolie în care căzuse în timpul arestului său de cinci ani, prin care i s-a stors tot spiritul și puterea de viață". Pentru Dimitrie Cantemir, ipohondria este "boala care amintește fantezia: slăbiciunea părților trupului carile sunt pregiur (de) inemă"48. În secolul al XVIII-lea, așa cum vom vedea, hipohondria avea înțelesul care se atribuie astăzi acestei acțiuni. Sugestia, isteria și psihastenia (în special sub forma sa
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
tratamentelor, atestă existența unei tulburări depresive majore recurente severe prezentând caracteristici endogene conform criteriilor DSM-IV: - în ceea ce privește personalitatea, bilanțul notează elemente obsesionale non patologice și o bună adaptare socială cu tendință spre introversiune; - MMPI confirmă scoruri mari pe scările de depresie, ipohondrie, lentoare și anxietate; - scorul pacientei la scara lui Hamilton cu 17 itemi este de 26 și la scara lui Beck cu 21 itemi este de 32; - nu se constată nimic semnificativ la nivelul examenelor somatice; - din punct de vedere farmacologic
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în special, faptul că cea mai bună prietenă a sa, decedată în urmă cu doi ani, îi repeta să se gândească mai mult la lucrurile plăcute ale vieții și mai puțin la necazurile posibile. Neliniștea excesivă asociată sănătății în cazul ipohondriei, probleme de somn asociate insomniei... Ladouceur și Dugas, 1999. De exemplu, clinicianul verifică dacă neliniștile în legătură cu aprecierile celorlalți par a fi provocate de credințe tipice fobiei sociale sau de un deficit de abilități. Dugas și al., 2001. Evaluare printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Marele humor ca sentiment total concluziv 20. Superioritate și noblețe sufletească 21. Melancolie și nostalgie 22. Simpatie 23. Premisele intelectuale ale marelui humor Capitolul al V-lea: Tragic și humor 24. Comedie și tragedie 25. Humorul ca tip vital 26. Ipohondria (Acedia) 27. Humorul lui Shakespeare 28. Există tragic absolut? 29. Tragicul ca limită a humorului 30. Kierkegaard despre humor 31. Humor și religie Capitolul al VI-lea: Înțelepciune și humor 32. Fundalul intelectual al humorului 33. Humorul ca fidelitate față de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu se joacă "pe scena care semnifică lumea" ci chiar în lumea reală, acea scenă pe care jucăm și noi, fie vrem sau nu, și pe care nu putem nici să neglijăm desfășurarea piesei, nici să-i cunoaștem sfîrșitul. 26. Ipohondria (Acedia) Orice sentiment total poate fi amenințat de descompunere, fie că elemente esențiale îi sînt omise, fie că unele trăiri noi pretind o mai mare energie sau o organizare modificată. Și marele humor trebuie să lupte deseori pentru viașă. Armonia
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
elemente esențiale îi sînt omise, fie că unele trăiri noi pretind o mai mare energie sau o organizare modificată. Și marele humor trebuie să lupte deseori pentru viașă. Armonia luminoasă și energică este amenințată, de exemplu, de cețurile umede ale ipohondriei, produse de niște stări organice interne sau de trăiri esterioare care indispun. O stare sufletească de deprimare favorizează sau cheamă la ea toate reprezentările de imperfecțiune, nefericire, micime și insuficiență. Nimic din noi sau din afara noastră nu pare să ne
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de contrast, nici în relația interioară de simpatie și înțelegere ca să nu mai vorbim de toate aceste relații diverse la un loc. Presupunînd că ar cădea un pic de lumină în această negură, ea n-ar stîrni totuși nici o bucurie. Ipohondria devine, în momentul său culminant, acedia, acea insensibilitate în fața vieții spirituale puternice, care era socotită în Evul Mediu printre păcatele de moarte. Dante i-a plasat pe acediosi în infern, unde se bălăcesc prin noroi, punîndu-i să zică (Infernul, VII
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
arlechin. Gluma care a ajutat de atîtea ori să se evite o primejdie nu ajută acum, pentru bunul motiv că nu poate izbîndi împotriva curentului. Ipohondrul ar putea fi vindecat, eventual, dacă ar obține o clipă de libertate, în care ipohondria însăși i-ar putea fi tratată humoristic apărînd ca o umbră întunecată în peisajul vieții, care se pierde dacă e privită de la înălțime, dar care e covîrșitoare cînd ne aflăm jos, în mijlocul ei. Premisa este însă ca înălțimea să fie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este utilizată precumpănitor pentru viața ideilor sau fantezie, va lipsi cea necesară contopirii sau organizării sentimentelor stîrnite de mersul vieții. Astfel, deseori, în regiunile situate dedesubtul lumii de idei și intuiții, pot zbura în mod haotic tot felul de sentimente. Ipohondria sau nechibzuința, flegamantismul sau mînia, meschinăria sau mărinimia, amărăciunea ori sentimentalitatea, senzualitatea sau idealitatea acestea și încă multe alte tendințe pot alcătui o lume trecătoare pe care n-o bănuiește cel ce nu cunoaște decît operele ideilor sau a fanteziei
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
timpului îi prinde în obiectiv iar cel mai mare dramaturg comic al lumii, Moliére, îi biciuie în „Doctorul fără voie“. într-o Anglie considerată „Spital“ și pe continentul cuprins de boli fizice își fac loc și maladiile psihice între care ipohondria. Mulți sunt realmente bolnavi, dar printre aceștia și cei sănătoși se cred afectați. în Bolnavul închipuit (Le malade imaginaire) Moliére surprinde și acest tip de european al timpului. Specialiștii caută pentru toți leacuri. în căutarea remediilor, se confruntă idei, practici
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pulmonare ajung să fie cunoscute. Câțiva clinicieni căutați de pacienți ca și Boerhaave: genovezul Théodor Tronchin (1709 - 1778) este medicul lui Voltaire și J. J .Rouseau, stimat, apreciat și considerat un Esculap, un nou Hippocrat. Tronchin vindecă și boli imaginare, ipohondrii. El susține pe toate căile variolizarea care, în Franța, va lua amploare. Clienții îl caută ziua și noaptea ca pe englezul John Fothergill (1712 - 1780). Acesta este un medic modest și practician fără cusur pe care săracii îl preferă și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
inimă rea” (bolnavi de inimă rea), a fost Înțeleasă ca o stare de reacție, Înțeles transmis integral până astăzi. În sec. al XVII-lea găsim termenul de melancolie sau de „melanholie”, dar numai În texte culte, deseori rău delimitat de ipohondrie. Înțelesul popular „inimă rea” era mai restrâns și pare mai la obiect decât sensul pe care-l lua melancolia În textele culte de prin sec. al XVIII-lea. Pompei Samarian reproduce următorul fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
un sultan Mohamed, detronat În 1687, a murit de „hipocondria cauzată prin o profundă melanholie În care căzuse În timpul arestului său de cinci ani, prin care i s-a stors tot spiritul și puterea de viață”. Pentru Dimitrie Cantemir ipohondria este „boala care zmintește fantasia: slăbiciunea părților trupului carile sunt pregiur (de) inimă”. În secolul al XVIII-lea, hipocondria avea Înțelesul care se atribuie astăzi acestei noțiuni. Isteria și psihastenia (În special sub forma sa denumită „legătură”, adică impotență sexuală
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
așa cum la artiștii spanioli subliniază înclinația spre surprinderea atitudinilor extatice. De cele mai multe ori, cazurile de demonism sunt descifrate de medicul francez drept cazuri de isterie, însă acesta precizează o arie mai largă de cuprindere a nevrozelor: alienarea mentală (demopatia), epilepsia, ipohondria etc. Isteria pare să fie cea mai ofertantă pentru artă, datorită caracterului spectacular al crizelor, mai ales cele din perioada de "clownisme", implicând stranii arcuiri ale corpului. Charcot indică patru faze ale crizei, asociate fie "demoniacilor convulsionari", fie "extaticilor": 1
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pornind de la Flaubert, de Félicien Rops, în contextul unei sensibilități decadente. Apariția psihiatriei în secolul XIX conduce la o revalorizare clinică a melancoliei și o diversificare, o nuanțare, o pulverizare a ei într-o serie de maladii, neurastenie, nebunie circulară, ipohondrie, hipomanie, subliniind totodată bipolaritatea sa. Melancoliei blânde, neptunice a poeților îi corespunde la polul opus melancolia sumbră, sulfuroasă, plutonică 376 a marilor damnați. O parte din opera simboliștilor subliniază diferența între romanticul mal de siècle și melancolia decadentă sau spleen
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]