294 matches
-
are origini în creație, când omula fost creat după „chipul” și asemănarea lui Dumnezeu și până la cuvintele Evangheliei: „și cuvântul trup s-a făcut”. Prin icoană, ca reprezentare a lui Dumnezeu întrupa, Biserica Ortodoxă mărturisește despre asumarea firii omenești în ipostasul Cuvântului lui Dumnezeu și deci despre mântuirea firii noastre. Icoana „izvorăște astfel din învățătura despre mântuire”. Argumentul principal al cinstirii icoanelor este, deci, întruparea lui Iisus Hristos: „Odinioară Dumnezeu, cel netrupesc și fără formă, nu se reprezintă nicidecum în icoană
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL by http://confluente.ro/Despre_sfintele_icoane_adevar_al_invataturii_despre_iisus_hristos_domnul_stapanul_si_mantuitorul_importanta_si_celebritatea_lor.html [Corola-blog/BlogPost/350446_a_351775]
-
o anticipare a lui Iisus Hristos. Icoana nu mai este nici idol, care identifică natura sau diferitele ei forțe cu Dumnezeu, nici simbol care atestă prezența lui Dumnezeu dar Îi afirmă distincția de el, ci reprezentare lui Dumnezeu însuși devenit ipostasul personal a firii umane. Icoana păstrează distincția între creatură și Dumnezeu, dar vede într-o față umană creată pe ipostasul dumnezeiesc însuși devenit subiectul ei. Ea este locul unei prezențe harice, ea face trecerea de la tip la prototip, de la ceea ce
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL by http://confluente.ro/Despre_sfintele_icoane_adevar_al_invataturii_despre_iisus_hristos_domnul_stapanul_si_mantuitorul_importanta_si_celebritatea_lor.html [Corola-blog/BlogPost/350446_a_351775]
-
Dumnezeu, nici simbol care atestă prezența lui Dumnezeu dar Îi afirmă distincția de el, ci reprezentare lui Dumnezeu însuși devenit ipostasul personal a firii umane. Icoana păstrează distincția între creatură și Dumnezeu, dar vede într-o față umană creată pe ipostasul dumnezeiesc însuși devenit subiectul ei. Ea este locul unei prezențe harice, ea face trecerea de la tip la prototip, de la ceea ce este zugrăvit la ceea este în original. Învățătura Bisericii despre icoană se bazează pe fundamentul ei hristologic, întruparea lui Iisus
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL by http://confluente.ro/Despre_sfintele_icoane_adevar_al_invataturii_despre_iisus_hristos_domnul_stapanul_si_mantuitorul_importanta_si_celebritatea_lor.html [Corola-blog/BlogPost/350446_a_351775]
-
a întors către primăvara bucuriei după ce a luat asupră-Și chipul nostru și l-a înnoit pe dânsul prin luarea trupului Său. Astăzi S-a născut cel Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, Raza măririi Lui, Chipul de-a pururi vecuirii și ipostasul Lui, hotarul și Cuvântul Tatălui, prin care și vecii i-a făcut. Însuși Dumnezeu Cuvântul S-a făcut ipostas trupului, precum întru aceeași dată și trup însuflețit și cuvântător și gândit. Pentru aceea nu îl numim om îndumnezeit, ci îl
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Despre_praznicul_nasterii_dom_stelian_gombos_1387289142.html [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
luarea trupului Său. Astăzi S-a născut cel Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, Raza măririi Lui, Chipul de-a pururi vecuirii și ipostasul Lui, hotarul și Cuvântul Tatălui, prin care și vecii i-a făcut. Însuși Dumnezeu Cuvântul S-a făcut ipostas trupului, precum întru aceeași dată și trup însuflețit și cuvântător și gândit. Pentru aceea nu îl numim om îndumnezeit, ci îl mărturisim Dumnezeu înomenit. Vorbind despre sărbătoarea Întrupării Domnului, Sfântul Grigorie de Nazians spune: „Praznicul de astăzi este arătarea lui
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Despre_praznicul_nasterii_dom_stelian_gombos_1387289142.html [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
trupul. „Căci, fiind în toate, nu Se împărtășește de toate, ci mai degrabă le dă viață și le hrănește pe toate." Sfântul Atanasie accentuează ideea că Cel care Se naște din Fecioara este Fiul lui Dumnezeu, cel de al doilea Ipostas al Sfintei Treimi, și nu un ipostas sau persoană umană. Fiindcă, atunci când Sfinții Evangheliști spun despre El că S-a născut și a mâncat sau a băut, trebuie să înțelegem că trupul se năștea și se hrănea cu mâncări potrivite
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Despre_praznicul_nasterii_dom_stelian_gombos_1387289142.html [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
împărtășește de toate, ci mai degrabă le dă viață și le hrănește pe toate." Sfântul Atanasie accentuează ideea că Cel care Se naște din Fecioara este Fiul lui Dumnezeu, cel de al doilea Ipostas al Sfintei Treimi, și nu un ipostas sau persoană umană. Fiindcă, atunci când Sfinții Evangheliști spun despre El că S-a născut și a mâncat sau a băut, trebuie să înțelegem că trupul se năștea și se hrănea cu mâncări potrivite lui ca trup, dar Dumnezeu-Cuvântul unit cu
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Despre_praznicul_nasterii_dom_stelian_gombos_1387289142.html [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
comune. Pentru a se arătă Dumnezeirea Cuvântului, în Epistola către Evrei a Sfanțului Apostol Pavel se folosesc următoarele cuvinte: "Care fiind - strălucirea slavei și chipul ființei Lui" [În Biblia grecească: "El este strălucirea slavei sfinte și chipul desăvârșit al sfanțului ipostas"] (Evrei 1, 3). Sfanțul Duh se arătă în chip de porumbel De-a lungul timpului, au existat mai multe apariții ale Sfanțului Duh. Uneori, Se arătă în chip de adiere sau de tunet, iar alteori, sub formă de limbi de
BOBOTEAZA. Sfânta Treime s-a arătat la Botezul Domnului by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101519_a_102811]
-
ei este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „Păstorul cel bun”, care îndrumă credincioșii, mădularele vii ale Bisericii, pe calea spre mântuire. Biserica Ortodoxă a celor șapte sinoade ecumenice recunoaște un același Dumnezeu Treimic, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, întreit în ipostas (Persoane), dar Unul în ființă (esență), Dumnezeu atotputernic, preexistent lumii și complet independent în raport cu orice, deosebindu-se astfel fundamental de religiile naturale, în care dumnezeul / dumnezeii iau naștere într-un univers preexistent. Teologia Bisericii Ortodoxe, a celor șapte sinoade are
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
credințe contrare unui sistem dominant. În creștinătate s-au formulat de-a lungul timpului diverse „concepții particulare fie despre Sfânta Treime, fie despre dumnezeirea lui Iisus Hristos, sau despre firea Sa omenească, sau despre raportul dintre cele două firi în ipostasul Său dumnezeiesc, acestea din urmă fiind cunoscute sub numele de erezii hristologice. Se cunosc și erezii pnevmatologice, întâlnite în teologie sub numele de subordinaționism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie”. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra Bisericii se numesc erezii
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
nu poate fi întreținută nestinsă de cei ce o au. Așadar înălțându-ne privirea la înțelesul duhovnicesc, cuvântul nostru a asemănat candelabrul cu Biserica; lampa cu Dumnezeu cel întrupat, care s-a îmbrăcat cu firea noastră în chip neschimbat, după ipostas; cele șapte candele cu darurile, sau lucrările duhului, cum a arătat limpede marele Isaia; pâlniile candelelor cu deprinderile capabile de înțelesurile dumnezeiești ale Scripturii, care primesc darurile dumnezeiești; în sfârșit cei doi măslini, cu cele două Testamente, din care se
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
îndreptățesc prin fapte, cap. 100, în Filocalia..., vol. I, p. 263) „Definiția credinței: cugetare nepătimașă despre Dumnezeu”. (Diadoh al Foticeii, Definiții, nr.1, în Filocalia..., vol. I, p. 338) „Dumnezeiescul și marele Apostol, definind ce este credința, zice: Credința este ipostasul celor nădăjduite și dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evr. 11, 1). Iar dacă cineva ar defini-o și ca bun lăuntric sau ca și cunoștință adevărată, doveditoare a bunurilor tainice, nu ar păcătui împotriva adevărului. În sfârșit, Domnul, învățând despre lucrurile
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
toate puterile înțelegătoare ale sufletului nostru. Și numesc credință nu mărturisirea binecredincioasă, ci întemeierea neclintită pe ea și pe cele făgăduite de Dumnezeu. Căci, cum vedem prin ea cele făgăduite în veacul viitor fără sfârșit? Prin simțuri? Dar credința este ipostasul celor nădăjduite, iar simțul n-ar putea vedea prin nici un meșteșug viitorul și ceea ce se nădăjduiește. De aceea și Apostolul a adăugat: dovedirea lucrurilor care nu se văd (Evr. 11, 1). Așadar, vede oare vreo putere a minții cele nădăjduite
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
vede și se posedă prin această vedere fiind mai presus de toate cele cunoscute prin simțuri și prin minte nu e nici ea ființa lui Dumnezeu. Căci ființa lui Dumnezeu e dincolo și de aceasta prin depășire. Așa este tot ipostasul bunătăților viitoare<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Ipostasul bunătăților viitoare sau temelia lor este ființa dumnezeiască, sau înseși ipostasurile dumnezeiești. Căci ele sunt temelia și izvorul acelor bunătăți; în ele își au subzistența. Numai Persoanele infinite pot fi izvorul unei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mai presus de toate cele cunoscute prin simțuri și prin minte nu e nici ea ființa lui Dumnezeu. Căci ființa lui Dumnezeu e dincolo și de aceasta prin depășire. Așa este tot ipostasul bunătăților viitoare<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Ipostasul bunătăților viitoare sau temelia lor este ființa dumnezeiască, sau înseși ipostasurile dumnezeiești. Căci ele sunt temelia și izvorul acelor bunătăți; în ele își au subzistența. Numai Persoanele infinite pot fi izvorul unei vieți, iubiri și fericiri infinite. (n.s. 126, p.
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și ne vom învrednici în chip arătat de descoperirea lor, credința liturghisește între Dumnezeu și sfinți taine negrăite. Fie ca și noi să ne învrednicim de ele prin harul lui Hristos însuși, acum ca de o arvună, iar acolo în ipostasul (temelia) adevărului, în Împărăția cerurilor, cu cei ce-L iubesc pe El<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Credința a doua, mai înaltă, e o vedere în Duhul a bogăției bunătății lui Dumnezeu, venită în sufletul celor ce au împlinit poruncile
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
creștinism jertfitorul este mai ales Dumnezeu, omul fiind mai ales primitorul. Prin chenoza Sa, Fiul lui Dumnezeu a deschis pentru toți oamenii calea de acces la prezența și slava Sa dumnezeiască. Hristos recapitulează în Sine prin firea umană asumată în ipostasul său dumnezeiesc, întreaga umanitate, și-i face pe toți oamenii părtași ai Tainei Sale. Fiul lui Dumnezeu, plin de compătimire și de iubire pentru om, își relevă bogăția infinită a iubirii Sale prin întrupare, dar El nu participă, numai într-
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
El înlătura răstălmăcirea monarhiană a expresiei de o ființă, prin completarea ei cu termenul trei ipostasuri arătând că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu sunt numai niște roluri sau măști sau puteri fără consistentă în ele înseși, având ca suport (ipostas) ființă cea unică, ci Ipostasuri sau Persoane real și etern subzistente. Sfanțul Vasile cel Mare a completat expresia niceeană de o ființă cu expresia trei Ipostasuri fără să o anuleze pe cea dintâi sau să o golească de adevăr, ci
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
potrivită de folosire a cuvintelor. (Anexa VI) Prin intermediul acestei problematizări se va ajunge la a se expune și discuta despre ipostasurile divine, despre ființa divină, existența persoanelor Sfintei Treimi, relația dintre ele. Pe tablă va fi reprezentată schematic relația dintre ipostasul uman și cel divin în Hristos. Mântuitorul nostru și-a păstrat natura Sa divină și ipostasul divin fără a afecta prin întrupare unitatea Sfintei Treimi, Aceasta rămânând în natura Sa neschimbată și nestricată. Pe de alta parte, în Hristos întrupat
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
expune și discuta despre ipostasurile divine, despre ființa divină, existența persoanelor Sfintei Treimi, relația dintre ele. Pe tablă va fi reprezentată schematic relația dintre ipostasul uman și cel divin în Hristos. Mântuitorul nostru și-a păstrat natura Sa divină și ipostasul divin fără a afecta prin întrupare unitatea Sfintei Treimi, Aceasta rămânând în natura Sa neschimbată și nestricată. Pe de alta parte, în Hristos întrupat, pe lângă natura sa divină, se găsește și natura umană cu care acesta s-a născut din
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cu care acesta s-a născut din Fecioara Maria. Cele două naturi sunt unite în chip neamestecat și neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit. Atât legătura dintre cele trei persoane ale Sfintei Treimi Tatăl, Fiul și Sfântul Duh cât și legătura dintre ipostasul divin și cel uman al lui Hristos se regăsesc într-o interdependență absolută numită perihoreză sau întrepătrundere reciprocă. Hristos a rămas ceea ce era și a luat ceea ce era, adică Dumnezeu, și a luat ceea ce nu era, adică natură umană. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
în jurul ei să fie toate și toate să fie dependente de ea ca pricină, ca obârșie*, ca margine 147 și ea să fie, după Scriptură, toate în toți* (I Cor. 15,28) și să fie lăudată cu adevărat ca suportul (ipostasul) tuturor, obârșia și desăvârșitoarea, susținătoarea, ocrotirea și casa*, cea care întoarce toate spre Sine și aceasta în mod unitar, cel nesupus vreunei relații 148, liber de toate. Căci nu e numai cauza susținerii sau a vieții sau a desăvârșirii, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
trei ipostasuri divine, n.n.) nu se introduce, după el [Dionisie], nici compoziție în Dumnezeu. Căci Persoanele sunt unite în Tatăl ca unic izvor al Lor. Iar procesiunile cele bune spre făpturi sunt unite în ființa cea unică a Celor trei Ipostase". Metafizicienii au căutat pe Dumnezeu în element, or, Dumnezeu nu e din această lume. Postmodernii comit, în schimb, eroarea inversă: negăsind unitatea în această lume, au renunțat la ea, proclamând domnia hazardului. Într-adevăr, lumea golită de lumen e haosmos
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Altfel spus, o veritabilă revoluție a omenirii nu poate fi ruptă de întoarcerea la familia creștină, de care lumea postmodernă s-a depărtat sinucigaș. E o naivitate crasă să crezi că unul dintre sexe poate decide în fața Sfântului Duh, ca ipostas al dumnezeirii treimice. Femeia, ca individ uman în sine, nu e mai bună decât bărbatul. Creștinismul nu e o religie "masculină" și familia nu înseamnă raport de la stăpân la slugă între cele două sexe. Învestirea femeii cu un rol privilegiat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Clive Prince, Misterul templierilor, Editura Rao, București, 2005, p. 306. 284 A pune problema etnicității lui Iisus Hristos ține de istorie, iar nu de teologie. În realitate, Iisus n-a existat exclusiv ca om, ci doar s-a coborât, în ipostas de Fiu, la condiția umană printr-un act kenotic. Cu un Iisus atestat istoric se poate face gnosticism, nicicum o religie de amploarea și profunzimea creștinismului. 285 Ibidem, p. 429. 286 Ibidem, pp. 189-190. 287 Apud ibidem, p. 198. 288
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]