294 matches
-
ei și să-și asume firea urmașilor lui Adam pentru a o înnoi dinăuntru, El trebuia să găsească în cuprinsul lumii create un vas ales apt de a deveni receptacul divinității și de a zămisli un fiu preacurat al cărui ipostas avea să fie Însuși Logosul divin. Fecioară și Maică, Făptură Umană și Mamă a Celui ce este Dumnezeu, fiică muritoare să nască pe Dumnezeu Cel fără de început, sunt paradoxuri pentru necredincioși. Dar ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]
-
Domnului rămâne mai presus de minte și de cuvânt, de vreme ce Dumnezeu - Cuvântul S-a unit cu ea, dar nu cum se unește cu făpturile raționale care se fac vrednice de îndumnezeire prin energiile dumnezeiești necreate, nici după ființă, ci după ipostas. Prin ea, Fiul lui Dumnezeu a putut deveni om deplin și astfel, fiind asemenea în toate cu primul Adam, născut fără sămânță omenească, a izbăvit de păcate pe om. În acest sens, Sfântul Simeon ne spune: „...precum Eva cea dintâi
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]
-
vieții în Iisus Hristos. La Botez se cântă „Câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați întrupat”. Dar această haină ce o îmbracă credinciosul este natura umană asumată de Iisus Hristos, cu tot ce a făcut El, în ipostasul său, pentru noi. În Sfintele Taine este Iisus Hristos personal, și asumat în mod personal; aceasta este taina ce mulți nu o cunosc. În ele omul, fiecare credincios participă la tot ce a făcut el pentru noi, ca întrupare, răstignire
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347839_a_349168]
-
care primește mărturisirea păcatelor și dă iertarea - deși nu este puțin lucru, ci chiar mult mai important decât orice sfat duhovnicesc - atunci putem neglija relația duhovnicească de îndrumare și de ascultare, de supunere a voii tale unui părinte. Cele două ipostase se întâlnesc, în cele mai multe cazuri, în persoana aceluiași preot, dar ele pot fi și distincte. În obștile monahale, de exemplu, unul este preotul căruia te spovedești și altul este părintele duhovnicesc căruia îi supui întreaga ta voință și care își
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
de o parte și îndrumare duhovnicească, pe de altă parte. Un alt aspect legat de părintele duhovnicesc, pe care l-am desprins din experiența mea de până acum, îl reprezintă riscul de a-l încărca pe duhovnic cu sarcini și ipostase care nu țin de condiția lui de duhovnic. Și am să mă explic. Duhovnicul devine la un moment dat un înlocuitor sau un substitut sau o proiecție ideală a ceea ce lipsește credinciosului. Dacă credinciosul tânăr nu are un tată pe
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
același poem o spun. Mi-e albul culoare,/ sau frica de moarte?”. Și omul urmează aceeași desfacere pentru refacere, precum lumina, spre Logos. Cuvântul, „rațiunile divine” sunt dintr-un început și într-o mișcare de ființare în toate cele trei ipostase: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Logosul divin își pune în sine diferența: lumea și omul. Prin numire și facere. Fiindu-i asemenea, omul poartă în sine și diferența. Este făcut și din lut și din aburul ce s-a suflat
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
vieții în Iisus Hristos. La Botez se cântă „Câți în Hristos v-ați botezat în Hristos v-ați întrupat”. Dar această haină ce o îmbracă credinciosul este natura umană asumată de Iisus Hristos, cu tot ce a făcut El, în ipostasul său, pentru noi. În Sfintele Taine este Iisus Hristos personal, și asumat în mod personal; aceasta este taina ce mulți nu o cunosc. În ele omul, fiecare credincios participă la tot ce a făcut el pentru noi, ca întrupare, răstignire
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346318_a_347647]
-
intersectează cu tradițiile siriacă, latină ori armeană, distingând și filoane maronite, caldee sau asiriene. Din punct de vedere dogmatic tradiția arabă creștină se împarte în trei confesiuni: - cea melkită, atașată hotărârilor de la Calcedon din anul 451 și învățăturii cu privire la unicul ipostas al lui Iisus Hrislos cu cele două firi. În cultura arabă credincioșii melkiți mai poartă și numele de Rum, adică romani, în calitate de moștenitori ai creștinilor bizantini "romani". - iacobiții, care vorbesc despre un singur ipostas cu o singura fire a lui
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
anul 451 și învățăturii cu privire la unicul ipostas al lui Iisus Hrislos cu cele două firi. În cultura arabă credincioșii melkiți mai poartă și numele de Rum, adică romani, în calitate de moștenitori ai creștinilor bizantini "romani". - iacobiții, care vorbesc despre un singur ipostas cu o singura fire a lui Iisus Hristos; siriacii, copții și armenii, care sunt de acord cu ei, și se consideră "monofiziți". - nestorienii, care susțin existența lui Iisus Hristos a două ipostase și două firi, doctrina este îmbrățișată de asirieni
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
bizantini "romani". - iacobiții, care vorbesc despre un singur ipostas cu o singura fire a lui Iisus Hristos; siriacii, copții și armenii, care sunt de acord cu ei, și se consideră "monofiziți". - nestorienii, care susțin existența lui Iisus Hristos a două ipostase și două firi, doctrina este îmbrățișată de asirieni. În forma ei eclesială tradiția arabă își găsește cea mai bună expresie în Biserica coptă din Egipt, cea mai mare dintre Bisericile vechi-orientale ca număr de credincioși și ca infuență. Biserica asiro-caldeeană
DESPRE CRESTINISMUL ARAB, INTRE TRADITIE SI TERITORIALITATE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344944_a_346273]
-
cea dreaptă... Că nu te-ai întors până la sfârșit de la zidirea Ta... Iar când a venit plinirea vremii, ne-ai grăit nouă prin Însuși Fiul Tău, prin Care și veacurile le-ai făcut. Care fiind strălucirea slavei Tale și Chipul ipostasului Tău... Și din Sfânta Fecioară întrupându-Se, S-a smerit pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se pe Sine asemenea cu chipul smeritului nostru trup, ca să ne facă pe noi asemenea chipului Slavei Sale... luând pâine în sfintele și
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
poate deja să se preocupe de problemele tinereții. Și cel matur este diferit față de adolescent ca putere și conformație a trupului, ca și capacitate a cuvântului.”[84] Sfântul Vasile consideră că fiecare om are propria lui individualitate, fiecare este un ipostas unic, după cum și o particularitate aparte, ce fac ca în timpul dezvoltării lui să necesite o educație propice lor. Sfântul Vasile cel Mare cunoscător profund al sufletului omului în formare, precum și al omului matur, ne-a lăsat studii psihologice uimitoare, analize
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
greacă ca instrument de propovăduire a credinței lor. Însă, pentru trecerea de la folosirea limbii grecești, la încreștinarea duhului grecesc și a filozofiei elene, au fost nevoie de intercalarea a trei secole de confruntări și influențe. Pe acest eveniment se întemeiază ipostasul spiritual și moral, nu numai a lumii elino-creștine de atunci, dar și a întregii culturi creștine[135]. Sinteza ce s-a realizat în Răsăritul creștin în secolul al IV -lea între Creștinism și Elenism, se datorează în cea mai mare
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
are origini în creație, când omula fost creat după „chipul” și asemănarea lui Dumnezeu și până la cuvintele Evangheliei: „și cuvântul trup s-a făcut”. Prin icoană, ca reprezentare a lui Dumnezeu întrupa, Biserica Ortodoxă mărturisește despre asumarea firii omenești în ipostasul Cuvântului lui Dumnezeu și deci despre mântuirea firii noastre. Icoana „izvorăște astfel din învățătura despre mântuire”. Argumentul principal al cinstirii icoanelor este, deci, întruparea lui Iisus Hristos: „Odinioară Dumnezeu, cel netrupesc și fără formă, nu se reprezintă nicidecum în icoană
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378024_a_379353]
-
o anticipare a lui Iisus Hristos. Icoana nu mai este nici idol, care identifică natura sau diferitele ei forțe cu Dumnezeu, nici simbol care atestă prezența lui Dumnezeu dar Îi afirmă distincția de el, ci reprezentare lui Dumnezeu însuși devenit ipostasul personal a firii umane. Icoana păstrează distincția între creatură și Dumnezeu, dar vede într-o față umană creată pe ipostasul dumnezeiesc însuși devenit subiectul ei. Ea este locul unei prezențe harice, ea face trecerea de la tip la prototip, de la ceea ce
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378024_a_379353]
-
Dumnezeu, nici simbol care atestă prezența lui Dumnezeu dar Îi afirmă distincția de el, ci reprezentare lui Dumnezeu însuși devenit ipostasul personal a firii umane. Icoana păstrează distincția între creatură și Dumnezeu, dar vede într-o față umană creată pe ipostasul dumnezeiesc însuși devenit subiectul ei. Ea este locul unei prezențe harice, ea face trecerea de la tip la prototip, de la ceea ce este zugrăvit la ceea este în original. Învățătura Bisericii despre icoană se bazează pe fundamentul ei hristologic, întruparea lui Iisus
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378024_a_379353]
-
ei și să-și asume firea urmașilor lui Adam pentru a o înnoi dinăuntru, El trebuia să găsească în cuprinsul lumii create un vas ales apt de a deveni receptacul divinității și de a zămisli un fiu preacurat al cărui ipostas avea să fie Însuși Logosul divin. Fecioară și Maică, Făptură Umană și Mamă a Celui ce este Dumnezeu, fiică muritoare să nască pe Dumnezeu Cel fără de început, sunt paradoxuri pentru necredincioși. Dar ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 [Corola-blog/BlogPost/375822_a_377151]
-
Domnului rămâne mai presus de minte și de cuvânt, de vreme ce Dumnezeu - Cuvântul S-a unit cu ea, dar nu cum se unește cu făpturile raționale care se fac vrednice de îndumnezeire prin energiile dumnezeiești necreate, nici după ființă, ci după ipostas. Prin ea, Fiul lui Dumnezeu a putut deveni om deplin și astfel, fiind asemenea în toate cu primul Adam, născut fără sămânță omenească, a izbăvit de păcate pe om. În acest sens, Sfântul Simeon ne spune: „...precum Eva cea dintâi
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 [Corola-blog/BlogPost/375822_a_377151]
-
1,2)” îl definește apaúgasma tQÎs dóxQs kaì charaktgr tQÎs hypostáseÄs auto¤ (1,3): „zare mărirei și însămnare statului Lui” (SC); „strălucirea măririi și chipul statului Lui (Blaj); „strălucirea slavei Sale și chipul ființei Sale”, cu notă: „Foarte exact: amprenta (ipostasului) lui Dumnezeu; „pecete asemenea chipului” (Sf. Vasile cel Mare); „chipul (văzut) al nevăzutului Dumnezeu” (Col 1,15)” (BVA); „strălucirea slavei și icoana ființei lui Dumnezeu” (G-R); „strălucirea slavei și chipul ființei Lui” (BS); „oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
rămînînd totuși distincte (asynchyta). Ca de obicei, Chiril respinge în mod explicit opinia celor care concep întruparea ca un act prin care omului Isus i se atribuie slava Logosului, și nu ca o uniune a celor două naturi potrivit cu fiecare ipostas în parte. Problematica și limbajul determină situarea textului după 431. Au rămas doar fragmente în greacă și în siriacă (și un fragment în latină, care conține probabil începutul operei) dintr-un tratat Contra sinuziaștilor, adică a apolinariștilor radicali care considerau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
despre natura umană a lui Cristos (așa cum am văzut, preferă sarx) sau, oricum, admite că se poate vorbi de două naturi numai înainte de unire, așadar în mod pur teoretic. în Cristos, așa cum am văzut, unirea duce la formarea unui singur ipostas (adică a unei persoane). Chiril susține teza comunicării idiomurilor, adică posibilitatea - rezultată din unitatea perfectă a divinului și a umanului în Cristos - de a atribui divinității, în Cristos, caracteristicile care sînt specifice umanului; aceasta, totuși, fără ca unele atribute să se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a doua. Așadar, starea actuală a operei este cu siguranță rezultatul combinării a două scrieri distincte. L. Abramowski a considerat-o autentică doar pe a doua, în timp ce prima, adică dialogul propriu-zis, în care i se atribuie lui Cristos un singur ipostas, ar fi fost compusă la Constantinopol la începutul secolului al VI-lea, în cercuri de orientare calcedoniană, însă legate de tradiția cristologică antiohiană, cum era mănăstirea Acemetilor. Invers, L. Scipioni, deși recunoaște că cele două scrieri sînt inițial, independente, neagă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al VI-lea, în cercuri de orientare calcedoniană, însă legate de tradiția cristologică antiohiană, cum era mănăstirea Acemetilor. Invers, L. Scipioni, deși recunoaște că cele două scrieri sînt inițial, independente, neagă faptul că unica aluzie din dialog la un singur ipostas ar fi neapărat calcedoniană și propune ca ambele scrieri să-i fie atribuite lui Nestorie; acesta, după ce a fost nevoit să părăsească Antiohia și să plece în Egipt, ar fi vrut să compună un dialog cristologic prin care să combată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bine controlat de Constantinopol), unde s-au și deschis lucrările la 8 octombrie, a aprobat Tomul lui Leon și a promulgat în sesiunea a cincea (25 octombrie, în prezența împăratului) un decret dogmatic în care era adoptată formula „un singur ipostas”, net antinestoriană și preferată de alexandrini, însă, în același timp, se afirma că Cristos este „cunoscut în două naturi fără confuzie, fără schimbare, fără diviziune, fără separare și fără ca deosebirea dintre cele două naturi să fie eliminată din cauza uniunii”. Expresia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în urma unei anchete privind valabilitatea conciliului de la Calcedon efectuate de împăratul Leon I în 458) considerau că la Calcedon fusese confirmată autoritatea lui Chiril și, în special, a anatematismelor sale. De fapt, combinarea formulelor „în două naturi” și „un singur ipostas”, cu explicita excludere a formulării „o singură natură”, deriva din influența exercitată asupra conciliului de tradiția teologică occidentală, însă era greu de înțeles și, în orice caz, suspectă de erezie pentru teologii orientali obișnuiți să folosească physis și hypostasis ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]