280 matches
-
Costel Băloiu), de eroici polițiști, gen comisarul Miclovan/Moldovan (Sergiu Nicolaescu), dar și de infatigabili tricksteri precum banditul Lăscărică (Gheorghe Dinică) sau de negativi emblematici precum comisarul legionar Paraipan (Gheorghe Dinică) etc. O mare parte din această galerie de portrete ipostaziază chipul actorului Sergiu Nicolaescu într-un narcisism jubilatoriu. Ambii și-au pus talentul în slujba regimului comunist, devenind stars system, jucând chiar și fabulatoria carte a unei dizidențe „cu voie de la poliție”, a unei suceli și răsuceli de incomozi contrafăcuți
Gloanțele oarbe ale Comisarului Moldovan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4016_a_5341]
-
pînă în pragul suprarealității (Dimitrie Serafim și Aura Goșanec), fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt (Anatol Vulpe), fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă (Merica Râmniceanu ), fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil (Emilian Lazaresco), fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică (Paul Molda), fie că trăiește ireal, ca
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
Arte. Cine, sau mai precis, ce este Jokerul? La jocul de cărți este acea carte care poate înlocui orice altă carte, nu are o identitate a sa, iar pe fața ei avem întipărită nu imaginea unui clown, cum este înșelător ipostaziat personajul, ci a unui "nebun" care în tradiție medievală avea un rol bine definit, fiindu-i permis să spună acel adevăr inconvenabil, gol-goluț, de o manieră hilară și de pe o poziție aproape nulă sub raport social. În privința cicatricii care-l
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
întoarce-o, profund nefericită. Misiunea unui romancier e aceea de a recrea realitatea folosind numai piesele pe care realitatea lui internă i le oferă. Importul de date nu e permis. Și nici astfel de analogii contrafactuale. Sadoveanu nu l-a ipostaziat pe Alecu Ruset ca pe un avatar al lui, de exemplu, Carol al II-lea, în vremea căruia și-a publicat Zodia Cancerului. (Cum ar fi fost să facă una ca asta, nici nu vreau să mă gândesc). E prea
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
el, în timpul lecturii; nu să urmeze firul cărților citite de poet, pentru că acestea sînt, oricum, ținute la „fondul secret“ al bibliotecii borgesiene, ci să (re)construiască în orizontul semnelor și simbolurilor dominante care jalonează culoarele înguste, întunecoase, misterioase ale labirintului (ipostaziat în cele mai diverse imagini: „litera ocultă“, „monahala grotă lexicală“, scara de incendiu, „scorbura obscură“), parcurs într-o „înlănțuire peregrină“, între „rune înnodate“; dar la capăt așteaptă iluminarea, locul luminii și al inițierii. Acesta e pariul scrierii/ citirii unei poezii
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
tematicilor, a registrelor și, de ce nu, a decorurilor. Turist și la propriu și la figurat, Liviu Antonesei își ia bunul său literar de aiurea, fie că e vorba de ținutul secuiesc de la noi, de Cracovia sau de insulele Greciei. Prozatorului, ipostaziat cel mai adesea în jurnalist, îi place să identifice personaje și situații ieșite din comun în cele mai banale situații. O noapte de Revelion într-o cârciumă din Cracovia își dezvăluie farmecul prin urmărirea - și analiza - flirtului dintre un american
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
mica încurcătură editorială e departe de a fi antipatică. Aici un rol important joacă, întradevă r, poemele din ultima parte (cea practică) a cărții. Mai cu seamă unul dintre ele, intitulat, poliglot injurios, Ai vrea tu! Merde de la merde!, care ipostaziază splendid chiar această atitudine, de vinovăție hâtră, nu foarte gravă, dar nici cu totul scuzabilă, echivalând cu o ridicare spăsită din umeri. Intră în ecuație și un dram de ipocrizie, și o politețe ușor jenată, și dorința firească de a
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
spațial-temporal, lumină-întuneric și, într-un anumit fel, chiar viață-moarte. Jenö Bartos pornește, la prima vedere, așezat și riguros, de la tablou, de la eșafodajul său, de la disponibiltatea lui de a reprezenta ordine, structură, spațiu de comunicare. Însă, în realitate, tabloul, opera care ipostaziază o anumită ordine mentală, o anumită atitudine morală, un anumit tip de vibrație sufletească, nu este doar expresia unei judecăți corecte și a unei înțelegeri exacte a componentelor sale materiale, ci joncțiunea a două spații, cel obiectiv, al pînzei și
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
și, simultan, de o acțiune exorcizatoare. Trecutul utopic și viitorul utopic se conjugă, astfel, în paginile revistei, dar și în substratul unei psihologii vexate, cu acea putere pe care numai atitudinile polare o pot dezvolta. Utopiei totalitare, încrîncenării de a ipostazia voința de eternitate a unei deviații comportamentale, parțial colective, parțial personalizate, i se răspunde cu proiecția utopică a reconstrucției, a remodelării, a reconectării la dinamica firească a istoriei. Și chiar dacă, în sine, proiectele prezentate și premiate în cadrul concursului București 2000
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
blocării sub zăpadă: "Oltenia sub zăpadă" (EZ, 3.07.2008); "România sub zăpadă" (Adevărul, 3.01.2008); "România, îngropată sub nămeți" (Ziua, 3.01.2008), "România îngheață sub troiene" (Libertatea, 8.01.2008). Zonele geografice și localitățile sînt personificate și ipostaziate în victime: "Constanța, orașul părăsit în zăpadă" (Ziua, 7.01.2007); "România rămâne paralizată după doar o zi de viscol" (Ziua, 5.01.2008). Apare uneori semnul exagerării, al folosirii figurate a termenilor - adverbul practic: "Capitala a fost practic paralizată
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
Ataca pe flancuri, comentând un poem, și nu o carte. Pe mine mă bate gândul să fraudez (ghilimelele se subînțeleg) chiar axul central al cărții. Și să propun o lectură, pur și simplu, imaginativă. Sau măcar ingenioasă. Așadar. Motanul Eustache ipostaziază, cum bine o numește Mihăieș, „conștiința poetică”. Inspirația, adică, și altceva în plus. Norma. Standardele. Precedența. Cultura. Maniera. Ștacheta. Nu știu. Întrebarea pe care mi-am pus-o, însă, de îndată ce am citit prima oară poemul lui Eugen Suciu privește natura
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
de orice fel. Este ceea ce imprimă spectatorului, sau cel puțin mie, un sentiment tonic, de bucurie. Femeile lui Bulacu, cel mai adesea fără chip, prezențe identificabile prin câteva elemente individualizatoare: sâni, coapse, tors etc. obiecte ale bucuriei animalului din noi, ipostaziat într-un berbec sau taur de o masculinitate debordantă, au un impact, la nivel vizual și emoțional, de o mare intensitate, de natură să incite atât memoria "gustului", dar mai ales persistența plăcerii. Neevocând niciodată, în mod expres, actul acuplarii
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
alte detalii: familia este străină prin părțile locului, mama este prezența covîrșitoare (chiar atunci cînd trăiește ca "absență": refugiindu-se în boală, în ursuzenie, în nefericire), tatăl este lucrătorul abrutizat de efort, dar și legătura cu lumea exterioară, copilul se ipostaziază - retroactiv - ca "ales",un ales al nefericirii, al tăcerii, un născut întru damnare, iar nu întru salvare, neîntrupat. Pentru că nu i s-a dat cuvîntul, ori întruparea numai întru Logos, o știm, se poate face. Fără ostentație, dar cu siguranța
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
tematic și tonal. Universul tematic este radiografiat în toate componentele sale: subiectul, răspunsul, codetta, contrasubiectul, contrapunctul liber, episodul. Se vede limpede compoziția binară a AND-ului structural din fugile bachiene: structuri de tip expozitiv (în care se afirmă tema dublu ipostaziată); structuri de tip dezvoltător (în care aceeași temă este supusă proceselor dezvoltătoare, în principal, secvențiale). Dan Voiculescu îmbină organic explorarea tematică și cea tonală, examinând atât secțiunile formale ale fugii: expoziția, contraexpoziția, episoadele (numite și divertismente ori aventura tonală), reprizele
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
prezența orgoliului la nivel personal sau colectiv reprezintă un bun indiciu al conștiinței de sine. Orgoliul trage-n sus, vanitatea chircește, nivelează. Orgoliul aparține elitei, celor puternici, celor buni/.../ Dimpotrivă, vanitatea e șireata, versatila, plîngăcioasa. Vanitosul - calculationist prin definitie - se ipostaziază mereu în poziții umile, pentru a clama nedreptatea imaginara a lipsei de recunoaștere. Extins la nivelul unui neam întreg, el poate provoca retorici retractile, autarhice sau resentimentare. Vanitosul e mereu singur, în lupta cu toți ceilalți; dimpotrivă, orgoliul e o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
acum cuvintele și celălalt nu. Este și reproșul timid pe care salvatorul îl aduce lui Dumnezeu. Discursul celuilalt a învins. Predicatorul nu a reușit să-l convingă să rămână, nu a reușit să-l convingă să nu se sinucidă. Eșecul ipostaziază ceva mai mult decât un impas, caracterul emblematic al acestei întâlniri. Nu există un argument pentru dorința de a deveni nimic, împotriva nimicului. Cel care iese pe ușă nu este un bărbat care a eșuat în viață, ci unul în
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
de care se bucură clasicul, ortografiat întotdeauna cu majusculă, maestrul către care se îndreaptă generații de tineri scriitori în căutarea îndrumării, cel în consistența căruia tradiția se întâlnește cu încrederea în inevitabilitatea progresului pe care partidul comunist/ bolșevic /muncitoresc îl ipostaziază, pe scena istoriei. Odată avangarda domesticită sau eliminată din scenă, misiunea de a exprima, oracular, geniul național îi este încredințată și, împreună cu ea, sarcina de a apăra și ilustra un regim care închide un ciclu istoric și face să culmineze
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
Sf. Ștefan - în casa lor de la cucurigu, vizavi de cinematograful Cotroceni - la Radu Tudoran, pe Șipotul Fântânilor, unde am văzut fil mul lui Barbăneagră cu Eliade, sau la Mircea Nedelciu, în Piața Lahovary colț cu Dionisie Lupu, unde mi-am ipostaziat mental atmosfera de la party-urile criterioniștilor. Și încă mi se prefiră alene pe ecranul interior serile îndesat livrești cu Victoria Ana Tăușan și Marin Bucur, în cămăruța lor din blocul de pe Avrig, vodca Smirnoff, cu pai încorporat, de la George Muntean, vizavi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
însă, ele n-au generat decât două epopei, nici măcar remarcabile, acestea. Anume Războiul punic, de Naevius (cca. 269 - 201 î.Hr.) și Analele lui Ennius (239 - 169 î.Hr.), redactate chiar în vremea acestor conflicte. Acesta din urmă nu ezită să se ipostazieze pe sine sub chipul sfătuitorului de taină, moralmente ireproșabil, al lui Cn. Servilius Geminus. În rest, prea multe merite nu li se pot găsi nici lui Naevius, nici lui Ennius. Sigur că Vergiliu (70 - 19 î.Hr.) e deja din altă
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
că însuși Vlad a produs devierea de sens, prin schimbarea codului cromatic, de la roșul regal, biruitor, la verde. „ în toate mitologiile, zeitățile verzi ale reînnoirii hibernează în Infern, unde roșul htonian le regenerează.” Dragonul verde poate fi simbolul Imperiului Otoman; ipostaziază mai curând natura duală a omului biruit de păcate. Printre alte semnificații, verdele este asociat cu apele inferioare, cu păcatul, în complementaritate cu roșul, expresie a focului și a virtuții războinicilor. încolăcindu-și vârful cozii după cap, un Uroboros cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
cântăreț latin al iubirilor frivole, cel numit de Eminescu rege-al poezie veșnic tânăr și ferice, veselul Alecsandri își încheie opera printr-o reflecție asupra morții. Cu o anume vanitate întemeiată pe încrederea în valoarea propriei creații, Alecsandri s-a ipostaziat în ultimele sale scrieri în doi dintre cei mai de seamă poeți ai Romei. S-a închipuit drept geniu, însă un geniu răvășit de bătrânețe și de moarte. Câteva capitole din această lucrare au fost realizate, într-o primă formă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ar fi fost mai mult decât un om extraordinar, n-ar fi acceptat atâtea sacrificii. Tot așa, pentru soldații lui Napoleon, l'Empereur n-a fost niciodată om... Tot ceea ce iese din cadrele acceptate ale vieții de fiecare zi se ipostaziază, deoarece umanul are granițe care exclud neobișnuitul. Omul nu se lasă bucuros condus de om. De aceea a inventat el miturile. Este neplăcut să vezi că se ridică cineva din rândurile tale și îți devine destin. Tu nu i-ai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dan Stanca. Autorul vs personajul, sau autorul vs „autorul“? Autorul vs personajul, de bună seamă, deși, dacă stau puțin să mă gândesc, personajul uneori e chiar autorul, omul, într-o fază esențială a vieții sale. Cu alte cuvinte, când ne ipostaziem într-un personaj n-o facem neapărat ca să ne ascundem, ca să ne camuflăm, ca să mințim, nici vorbă de așa ceva, ci „doar“ ca să spunem niște adevăruri despre noi înșine care altfel niciodată nu ar fi rostite. Înțelegeți ce vreți din această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
descoperim ceva care să mărturisească asupra vieții pe aceste locuri în urmă cu o mie de ani. Or, dacă ar fi existat scribul, insul ăsta care dublează faptele cu o conștiință ordonatoare, care să noteze, să evalueze, să judece, să ipostazieze faptele, atunci uite, n-am mai fi avut nici măcar neantul valah... Crezi în prietenia literară? Mai e posibilă într-o lume ca a noastră, pragmatică și interesată, gășcară și superficială prea adesea? Cred în prietenie și am nostalgia ei. Deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
existența unui numitor comun al inteligenței cutezătoare și nedomolite. Edgar P. Jacobs reconfirmă anglofilia ce definește spațiul textelor de bandă desenată belgo-franceză. Jacobs omagiază nu doar un spațiu geografic, cel englez, ci și tipul uman pe care cei doi îl ipostaziază, cu grație ironică și lipsă de inhibiție în fața enigmelor. Prin Blake și Mortimer, Jacobs reînvie, în spațiul benzii desenate, idealul unuia dintre cele mai influente modele umane : acel gentleman care trece prin secole și încercări păstrând distincția eleganței comportamentale și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]