2,312 matches
-
două subiecte-etalon ale numărului: dosarul critic dedicat ultimei părți a trilogiei Orbitor, de Mircea Cărtărescu și dialogul lui Mircea Vasilescu cu filozoful Gabriel Liiceanu. O carte de primul raft a literaturii române - ba chiar ocupând o poziție centrală în acest ipotetic raft - merita cu asupra de măsură cele patru cronici empatice semnate de câțiva dintre cei mai în vogă tineri critici ai momentului. Și cum începutul și încheierea fac și desfac totul în materie de recenzii, să spicuim: "Orbitor este de-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
posibil ca poetul să fi fost un romantic care-și "ascunde" și își "persecută înclinațiile" după cum crede Al. Cistelecan (noi înșine îi adnotam altădată ființa "ușor romanțioasă"), dar la urma urmei nu contează mai mult fața poeziei ca atare decît ipoteticul său embrion psihologic? Și astfel cum apare în ultima-i antologică ipostază, această față e violent desfigurată, devastată de un flagel ce s-ar zice că e fără remediu aidoma fizionomiei unui lepros într-un stadiu avansat al maladiei. Cuvîntul
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
individ și ca grup social, a fost introdus de către mașina de propagandă în iconografia obligatorie a tuturor artelor. Artistul plastic, ale cărui repere sînt exclusiv vizuale, a fost, poate, în această perspectivă, cel mai traumatizat, cel mai vulnerabil la o ipotetică judecată a compromisului, dar și martorul cel mai lucid al tragediei colective și al impasului individual. Din anii cincizeci și pînă în deceniul nouă au fost pictate și desenate pînze, însumînd sute de hectare, cu mineri în salpoete noi și
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
mi se pare demonstrația privitoare la "eliminarea poetului de către discurs" în cazul lui Nichita Stănescu sau cea prin care se urmărește reliefarea dimensiunii teatrale a Liliecilor sorescieni. Remarcabil este și capitolul consacrat lui Mircea Ivănescu, unde se insistă asupra caracterului ipotetic al construcțiilor și mai cu seamă asupra acelor momente privilegiate guvernate de logica interferenței, a amestecului și a încălcărilor de granițe: "Ceea ce transpare chiar de la un prim contact cu o astfel de lume este fundamentala tristețe a literaturii, solidară cu
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
10.XII.2007) ar putea fi "tradusă" ca: "director al unei firme de construcții". Construcția nefirească are o cauză extralingvistică, fiind provocată de regulile care cer ca anumite firme să nu fie pomenite, pentru a nu li se face o ipotetică publicitate mascată. La asemenea reguli se referă, de pildă, pe un blog, profesioniștii care ironizează o etichetă de prezentare a unui coleg, la un post de televiziune: "Citesc la colegul meu Marius despre întâmplarea lui Sorin Tudor la Antena 3
Stilul telegrafic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8188_a_9513]
-
DEVCOM. Pe măsură ce procesele de experimentare a DEVCOM se vor extinde, este de așteptat să apară astfel de integrări. Deocamdată, în funcție de datele disponibile din literatura de specialitate și de experiența românească, atât cât am reușit să o cunosc, propun un model ipotetic de principii de acțiune eficientă în domeniul DEVCOM. Punctul de pornire îl constituie un model ipotetic asupra factorilor care influențează direct participarea comunitară (vezi figura 5). Modelul încearcă să fie simultan, comprehensiv (să includă principalele categorii de factori) și economic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de integrări. Deocamdată, în funcție de datele disponibile din literatura de specialitate și de experiența românească, atât cât am reușit să o cunosc, propun un model ipotetic de principii de acțiune eficientă în domeniul DEVCOM. Punctul de pornire îl constituie un model ipotetic asupra factorilor care influențează direct participarea comunitară (vezi figura 5). Modelul încearcă să fie simultan, comprehensiv (să includă principalele categorii de factori) și economic (să permită identificarea celor mai importanți factori de influență directă, care joacă rolul de variabile intermediare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
că, în funcție de situația socială, una sau alta dintre formele de capital influențează variabilele intermediare și, implicit, propensiunea de participare. Centrarea excesivă pe capitalul social ca determinant al participării comunitare intră în contradicție cu modelul ANDEO. Desigur, modelul prezentat are caracter ipotetic, de sinteză care se cere a fi testat. Deocamdată, el clarifică unele ipoteze care pot servi ca element de ordonare a informațiilor empirice rezultate în special din studii de caz asupra diferitelor manifestări ale DEVCOM sau din evaluări ale acestora
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
burcuturi tămăduitoare, cu un climat numai bun pentru bojocii tuberculoși sau inimă rea, și comuna turistică Vama, supranumită Mica Sinaie, datorită formelor de relief ce dau impresia unui ceaun tapetat cu brazi și molizi, parcă sunt rupte dintr-un rai ipotetic, așa cum îl descriu cele două genii naționale, Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri : „În fantazii mândre, ea își face cale Peste munți cu codri, peste deal și vale Mână al ei dor. Mână doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipește
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
raportarea sa la om, legea dobândește caracterul unui imperativ. Imperativul exprimă o necesitate obiectivă. De aceea, această necesitate nu exclude libertatea, mai mult, o presupune ca bază a ei. Immanuel Kant distinge două tipuri de imperative: imperativul categoric și imperativul ipotetic. Cel dintâi exprimă o exigență necondiționată prin care rațiunea detemină nemijlocit voința. Acest imperativ aparține autonomiei voinței, deoarece respectarea și realizarea lui efectivă nu depinde de nici un factor exterior. În Întemeierea metafizicii moravurilor, filosoful german formulează mai multe exprimări ale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fundamental al moralității. Ea se formulează astfel: acționează În așa fel Încât voința ta să se poată considera ca fiind ea Însăși autoarea legii morale. Autonomia voinței se opune În totalitate eteronomiei acesteia, adică determinării ei prin motive sensibile. Imperativul ipotetic nu este necesar și nici universal valabil, deoarece el exprimă o exigență condiționată de un anumit scop. Imperativele de acest tip nu sunt apte pentru a Întemeia legi morale care sunt valabile, conform universalității lor, pentru orice ființe raționale fără
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fără deosebire. Numai o ființă rațională are facultatea de a acționa conform legilor, adică numai ea are o voință. „Imperativele nu sunt valabile pentru o voință sfântă - ci numai pentru o ființă rațională imperfectă. Imperativele poruncesc ipotetic sau categoric”. Imperativele ipotetice sunt imperative ale abilității, ale prudenței, ale fericirii personale, pe când „imperativul categoric este Însuși imperativul moralității”; numai el are valoarea unei legi practice, fiind o judecată practică sintetică a priori; imperativele categorice pot fi numite principii ale voinței, Însă nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obiectivă, adică posibilitatea lor e demonstrată prin faptul că libertatea există Într adevăr, căci această Idee se manifestă prin legea morală”. Paulsen moștenea toată această zestre a rigorismului kantian despre autonomia voinței, libertate și lege morală, imperative categorice și imperative ipotetice etc., dar nu putea fi de acord (total) cu refuzul lui Kant de a socoti că și eteronomia voinței ar putea avea nota pozitivă a generalității (universalității). El suspecta de prea multă rigurozitate (asprime) opoziția netă instituită de Kant, căci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
observăm că imperativul, implicit În fiecare normă juridică, e Întotdeauna subordonat prezenței anumitor elemente sau condiții de fapt, indicate În normă, care intră În vigoare numai atunci când condițiile stabilite de ea sunt verificate. Imperativul juridic e, În sfârșit, un imperativ ipotetic: date fiind anumite premise, dreptul impune consecințe determinate. Ori, o astfel de premisă poate consista În faptul că părțile și-au manifestat, sau nu, o anumită voință. Astfel e cazul așa ziselor norme dispozitive. E clar, Însă, că fixarea acestei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
numai În lipsa testamentului etc). Chiar și În cazul acestor norme dispozitive, avem de-a face cu natura imperativă a Dreptului. Norma juridică presupune luarea În seamă a unor condiții de fapt, când acestea sunt verificate, sau se acceptă un imperativ ipotetic: când s-a manifestat sau nu s-a manifestat o anumită voință, din partea părților. Referindu-se la distincția dintre drept public și drept privat, Giorgio del Vecchio subliniază dificultatea de a le distinge net pe acestea, Întrucât cel mai adesea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
categorii: cronica de victorie și ficțiunea. Ca urmare, există numai doi timpi ai acțiunii: perfectul compus, al faptului consumat cu succes, care poate fi Înscris pe tabela de marcaj, și neajutoratul condițional-optativ. Acesta din urmă nu descrie Însă o acțiune ipotetică, așa cum susțin manualele de gramatică din toată lumea, ci o dorință care, În 99 la sută dintre cazuri, nici nu se va realiza vreodată, pentru că fiecare bărbat care exprimă, prin puține vorbe și multe gesturi, cam ce i-ar face femeii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pot accepta, o pot refuza, dar nicidecum delega. Sau pasá, nonșalant, mai departe. Am făcut toată această buclă preliminară pentru a feri recentul roman al lui Iulian Ciocan - Înainte să moară Brejnev - de o eventuală lectură prea politic-empatică. De o ipotetică retroversiune grăbită - exagerez, desigur - care l-ar putea preschimba într-o autohtonă, inconștientă, priveghere ceaușistă sau dejistă. Cu atât mai mult cu cât în corpul cărții, în povestea ei secționată nuvelistic, Brejnev însuși e prezent parcă doar - iertați-mi discretul
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
Ar fi trebuit să le vorbească mai Întîi despre continentul Mu, din Pacific, dispărut În urmă cu vreo cincizeci de mii de ani. Într-o carte pe care o consultase În grabă la bibliotecă, mai găsise aluzii la un alt ipotetic continent, inventat de zoologul englez P.L. Sclater și situat undeva Între coasta de sud a Asiei și arhipelagul malaiezian. Se numea Lemuria, deoarece acolo trăiseră predecesorii atlanților, lemurii, socotiți de Madame Blavatsky drept cea de-a treia rasă străbună, care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de pisica lui Schrödinger? — Nu știu de unde știu, am zis și eu cum mi-a venit. Mi se Întîmplă de multe ori să mă ia gura pe dinainte. Fără să vrea, Pablo Îi sugerase o soluție a problemei. În experimentul ipotetic al lui Schrödinger, pisica este Închisă Într-o incintă, Împreună cu un atom radioactiv, iar viața ei depinde de dezintegrarea acelui unui atom. Dar dezintegrarea e o funcție de undă, radiația poate sau nu să fie emisă, astfel că numai deschizînd ușa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oferi cheia pe care o căuta. Dacă exista acolo vreun indiciu, fusese atît de bine ascuns, Încît n-ar fi reușit să-l depisteze decît utilizînd un anumit cod, pe care nu-l deținea. Oricum ar fi Întors-o, pisica ipotetică a lui Schrödinger rămînea În continuare vie și moartă. Pentru a deveni o pisică reală, ar fi trebuit ca cineva să-i declanșeze destinul, căci o pisică reală Înseamnă o pisică vie sau moartă. Iar a-i declanșa destinul echivala
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
arzându-l de viu. O moarte cumplită și nedreaptă! Vecinii cloșardului, Antoniu și Kawabata, cloșarzi ca și el, au privit neputincioși Înălțarea la cer a vecinului Ben, sub formă unui fum mlădios, ș. a. m. d. Antoniu râde, după ce a literaturizat ipoteticul sfârșit al lui Ben. -Kawabata, după ce că ești necredincios, mai ai și gânduri sinistre. Amintește-ți de focul Gheenei, nu dori sfârșitul bietului Ben. Dincolo vei mânca numai tocană de legume, până când ți se va apleca, și-l vei plânge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nou-născuți. Ideea șefului meu era să mă dau pe lângă medicii de pe ambulanțe. Iar în ceea ce privește povestea de Crăciun, cuplul înlăcrimat și globulețul, pot să spun că lucrez deja de atâta timp, că mi-au ieșit din cap toate tâmpeniile astea. La ipoteticul subiect de etică te pun să răspunzi abia la sfârșitul facultății pentru că în acel moment e deja prea târziu. Trebuie să începi să rambursezi creditele de studii. După ani și ani, cred că întrebarea era de fapt: Sunteți siguri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fi făcut diferența dintre expulzarea prin parbriz, capotarea și coliziunile frontale. Gabrielle pusese accentul pe rănile faciale. Cele mai tulburătoare dintre toate răspunsurile erau ale lui Seagrave - în accidentele imaginate de el, singurele răni pe care le sufereau victimele sale ipotetice erau cele de tip genital, și erau răni grave. Singur printre subiecții lui Vaughan, Seagrave alesese o mică galerie de ținte compusă din cinci actrițe de film, ignorând politicienii, sportivii și personalitățile de televiziune listate de Vaughan. Pe aceste cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
având funcția să împiedice crearea altor centre de putere, în afara nucleului instalat la conducerea FSN. Revoltei populare împotriva regimului Ceaușescu i-a urmat o lovitură de stat, în pregătirea căreia URSS a avut un rol de seamă - aceasta este imaginea ipotetică desprinsă din stadiul actual al cercetării. [...] Majoritatea morților și răniților (944 și respectiv 2214) provine din perioada de după căderea lui Ceaușescu. Părerile sunt împărțite și astăzi în privința caracterizării Revoluției noastre din decembrie 1989. Unii cred că a fost o revoluție
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
adopt, o normă de discreție, constând din a mă menține cumva sub posibilitățile de a povesti de care dispun. Dacă stăm să ne gândim, e chiar semnul unei reale bogății, solide și întinse, în sensul că, dacă eu, în mod ipotetic, aș avea doar o poveste de istorisit, m-aș învârti excesiv în jurul ei și aș sfârși prin a o distruge, din dorința de a o pune cu-adevărat în valoare; având, însă, un depozit practic nelimitat de material de povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]