733 matches
-
și evazionistă (poate mai mult formal, sub presiunea exigenței oficiale de realism). A pretins că nuvelele și romanul (statornicite în același univers crepuscular) descriu o lume reală, resuscită ,o memorie istorică a societății românești". De unde vine atunci impresia puternică de irealitate pe care o emană lumea bănulesciană? Mai întâi, din elaborarea savantă a povestirii, care transmite o plăcere a artificiului artistic, nu sentimentul unei reflectări directe, verosimile. Autorul are foarte clare referințele reale (câmpia, vecinătatea Dunării, oamenii, comerțul cu lână, piei
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
ne transmit ultimele ei semnale. O civilizație apusă sau un amestec de civilizații, cu reziduuri bizantine, sunt salvate în povestiri. Iar povestitorii - în principal: Milionarul și Generalul Marosin - creează impresia că vin din altă lume, acoperită sub un efect de irealitate, pentru că e o lume pierdută sau pe cale de dispariție. Reală pentru scriitor sau pentru povestitorii săi, lumea bănulesciană e fantastică pentru cititori sau pentru ascultătorii direcți ai povestirilor. Povestirea are rol recuperator, e purtătoare a memoriei, dar nu poate instaura
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
secole, dintre două milenii și dintre două moduri de a trăi nu e puțin lucru”. Se schimbă lumea și „cel mai mare ucigaș e cuvântul. Omenirea e o uriașă groapă comună”, conchide el apoteotic. În ambiția de a proclama întâietatea irealității, V. Vosganian riscă să devină, ici și colo, ușor schematic, mai ales în privința melodramaticului. E limpede că eroii lui, dintr-un anumit punct de vedere, sunt, fără excepție, niște suciți. Ca și lumea lor. Dar niște suciți cu certe calități
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
Persefone). La fel cum vocea naratorului autor e aceeași, în toate povestirile. Căci „Nicio poveste nu se spune până la capăt” și „Când povestești, singura șansă e să înțelegi ceea ce nu poți schimba”, sunau atenționările bătrânului din Iacob.... Bulversate de frenezia irealităților, personajele lui Vosganian imaginează treptele lipsă din trecut, ce duc spre ieșiri cu adevărat esențiale. Însă autorul înscenează, mereu egal, imploziile. Suprapune intrigi, anchetează istorii uitate. Profită de fragilitățile memoriei, pentru a da șansa eroilor să identifice carențele vechi și
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
cu „aromele tainice” ale mansardei domiciliare, cu „un balcon mic - limbă scoasă străzii zgomotului autobuzelor”. E o introducere afectivă în partea mai prezumțioasă a cărții pe care o reprezintă urmărirea unui fin raport speculativ, cel dintre senzația dură, „prozaică”, și „irealitatea imediată”. Realul apare figurat prin acest contact nemijlocit al senzoriului cu aparența, astfel încît ceea ce se ascunde în spatele său să aibă credibilitatea unei „funcționări” a ființei care se pune în stare de experiență lirică. Plecînd dintr-o organicitate existențială, poeta
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
vămi identice ale stigmatelor. Lăcrămioara Stoenescu organizează tematic dialogurile: rezistența în munți, chipuri ale detenției, deportarea, armata în detașamentul de muncă, exilații și experiențele stigmatelor etnice. De departe, narațiunile despre rezistența din munți sunt cele mai spectaculoase, prin doza de irealitate și mister dublate de anatomia spațiului carceral. „Ultimul mohican” al rezistenței bucovinene, Gavril Vatamaniuc, este și autorul Ultimului partizan, scris împreună cu E. Ianuș și I. Prelepcean. E încântător felul cum personajele lui cresc din aceste oralități condimentate. Sunt create instantaneu
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
o privire, prin simpla expresie a feței? Se apăra de acest gând, dar nu se putea elibera de el. Și râsul. Nepotrivit față de gravitatea situației, venise ca o descătușare pentru ea. Cum să-l justifice altfel decât prin starea de irealitate în care trăia de când îl întâlnise pe unchiul Gh. pe peronul Gării de Nord? Seara, în singurătatea camerei, neliniștea se amplificase. Cum de nu-l găsiseră? Unde se ascunsese? Întrebări fără răspuns. Secrete împovărătoare pentru vârsta ei de atunci. Mulți ani relația
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
scrînciobul poeziei nu se petrece niciodată nimic se toarce sub mîngîierea unei mîini fără mînă într-un abstract continuu mă gîndesc la o plasă cu miliarde de ochiuri am în față aburul unei locomotive care înghite subit oamenii senzația de irealitate pe raftul bibliotecii pachetele aurii de țigări dunhill pe care mi le-ai dăruit la restaurantul premiera amînate mereu în creierul meu nici nu există ca dumnezeu vie și moartă în același timp te iubesc și nu te iubesc nu
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
miezul lui iunie, trăisem lângă ea apoteoza sfârșitului adolescenței; privindu-mă, ochii îi scânteiau de un miracol neîntâlnit. Este cu adevărat greu să reconstitui șirul acelor întâlniri pentru că mai totdeauna lunecau, nefiresc, din realul în care aveau loc, într-o irealitate care le mărturisea substanța. Și toate câte au urmat... sau poate n-au urmat. Așezarea mea, acum, în casa simpaticului meu proprietar și a soției sale, în apropierea grădinii publice de altădată, n-o rostuisem eu, ci intermediarul pe care
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
nimeni nu are nici un amestec. Toată lumea dezaprobă, toată lumea e indignată - dar nu mai puțin fiecare e o rotiță în această imensă uzină antisemită care e statul român, cu birourile, autoritățile, presa, instituțiile, legile și procedeele lui“. Prefațând volumul „Întâmplări din irealitatea imediată. Inimi cicatrizate. Vizuina luminată“, de M. Blecher (Ed. Aius, Ed. Vinea, 1999), Radu G. Țeposu opina despre „Întâmplări din irealitatea imediată”, în așteptarea unor noi reevaluări ale canonului literar, - „indiscutabil o capodoperă a romanului românesc“. Și mai apoi o
Agenda2005-26-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283874_a_285203]
-
uzină antisemită care e statul român, cu birourile, autoritățile, presa, instituțiile, legile și procedeele lui“. Prefațând volumul „Întâmplări din irealitatea imediată. Inimi cicatrizate. Vizuina luminată“, de M. Blecher (Ed. Aius, Ed. Vinea, 1999), Radu G. Țeposu opina despre „Întâmplări din irealitatea imediată”, în așteptarea unor noi reevaluări ale canonului literar, - „indiscutabil o capodoperă a romanului românesc“. Și mai apoi o explicație a mai slabei receptări de până acum: „Situată sub zodia jurnalului ori a literaturii de frontieră, proza lui Blecher a
Agenda2005-26-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283874_a_285203]
-
Blecher peste numai câțiva ani - literatura emoțiilor metafizice (legate de corporalitate), a existenței încorporate scrisului, a zonei crepusculare, a marginalității și marginalilor" (p. 35). Stranietatea psihologiei din romanul Interior este mai bine pusă în valoare prin asocierea cu Întâmplări în irealitatea imediată, cartea lui M. Blecher. Cei doi scriitori au în comun vibrația lirică a conștiinței ultragiate, "combinația de senzual și conceptual care creează un puternic efect de adâncime", alternanța dintre infantil și intelectual în înțelegerea lumii. Prefața Simonei Popescu are
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
drum nou aceste petale de trandafiri, iar pe facebook, un mesaj pe care doar ea îl putea citi, de la Ștefan: ,,se scuturau toți trandafiri..'' ### Rezemata de peretele rece, tânăra mama abia mai simțea că există, totul părea un coșmar, o irealitate crudă, doar peretele rece îi dădea senzația existenței susținând-o să nu cadă în nesimțire. Cineva din interior, o ființă diafana și albă că o lumină, ca un înger, a deschis ușa și a șoptit: -Intrați puțin să-l vedeți
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Acasa > Literatura > Proza > FALS JURNAL DE IREALITATE (3) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Este o zi obișnuită. Însă trebuie să merg la spital, cu toate că, după cum mă cunoașteți deja, nu ar fi cazul. Adică sunt sănătos tun: BUUUUUM
FALS JURNAL DE IREALITATE (3) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383938_a_385267]
-
număr de medici - număr de colegi - număr de afecțiuni. Să lăsăm statistica deoparte și să facem cunoștiință cu pacienții, cei care îmi vor fi, începând de astăzi, adevărații mei prieteni. Costel Zăgan, ALTER EGO (10) Referință Bibliografică: FALS JURNAL DE IREALITATE (3) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1851, Anul VI, 25 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
FALS JURNAL DE IREALITATE (3) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383938_a_385267]
-
dublă structură, ca și prezentul, în care ne puteam odihni și înfricoșa alternativ? După o lună m-am întors în Suedia unde trăiesc acum, departe de tot ce se întâmplase în Franța. Cu timpul, toată călătoria devenise un fel de irealitate. Ca să mă acomodez cu viața de toate zilele, recâștigând obiceiurile iubite, chiar pentru a deveni umană, am început să mă dedic lucrurilor neînsemnate, practice. Într-o seară, de exemplu, am făcut curat în sufragerie, am pus în ordine un teanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu credeți că m-ați pus la zid! Dacă oamenii tac în ceea ce privește nevinovăția mea, atunci păsările vor cânta despre asta! Și Sucki al nostru, care nu putea vorbi, a început să cânte cu triluri puternice, capabile să acopere vocile tuturor. Irealitatea intervenise acolo unde realitatea nu putea nimic. Cuvintele soțului meu fuseseră ca o pauză în partitură, după care urmase partea „solistului“ încântător, încercând să ridice totul la un nivel înalt de înțelegere. Totul crease brusc un fel de veselie printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
odată în trecut, dar în timpul nostru ele hălăduiau numai în mintea lui signor Fumo. - Dar cine cumpăra acele „castele“? am întrebat eu. - Tot felul de oameni cu bani: americani, nemți și alții ca ei, cuprinși deodată de febra fantasticului, a irealității, a spus Franco, conducând cu mână sigură mașina lui modernă. Cumpărau părți din locuințe vechi, transportându-le peste ocean, pentru ei nu era nici o problemă, tehnica era și ea un fel de fantasmă care funcționa bine în realitate. Toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cintezoi începuse să cânte pe balconul nostru și un curent de aer proaspăt venise în apropierea mesei, atingând lumânările care începuseră să fluture. Mirosea a foc și a metal încins. Eram obosită și vinul băut îmi dădea o senzație de irealitate, când l-am văzut pe Sucki. Zburase pe neașteptate, ca o săgeată, direct pe balcon, așezându-se pe maginea lui subțire de fier forjat. Exact așa cum făcuse când veniseră doi oameni să repare ferestrele. M-am ridicat imediat și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe stradă, nu pătrundea nici un sunet de afară, motiv pentru care totul părea rupt de realitate. Keiko Kataoka Își Încrucișă din nou picioarele. Priveliștea genunchilor, a pulpelor și a gleznelor acoperite de dresuri negre accentua și mai mult sentimentul de irealitate a lumii din spatele fereastrei. Nu știam Încotro să-mi Îndrept privirile și la ce să mă gândesc. Când mi-am dat seama, deja beam din a doua bere. Nu-mi aduceam aminte când mi-o luasem din frigider. — Demult, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
naturală combinată cu elemente de stilizare, invită la noi deschideri emblematice pentru a ne oferi câte o viziune utopică, adesea onirice, cu forță halucinatorie. Stilul suprarealist propune pictorilor un echilibru intuitiv dar logic între abstractie și imaginație, între substanță și irealitate, între vis și concret. Este meritul conducerii Asociației pictorilor și sculptorilor din Haifa și nordul țării, a curatoarei expoziției, Tami Sinar, de a fi grupat lucrările a nu mai puțin de 38 de artiști cu viziuni și interpretări variate într-
UN CURENT ARTISTIC ELECTRIZANT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/363221_a_364550]
-
dragostea, curgerea ireversibilă a timpului, faptul divers, jubilația, reveria, nostalgia copilăriei, legătura dintre generații, familia și singurătatea, raportul cu divinitatea, criza mondială, problemele ecologice ale planetei, moartea, memoria, uitarea etc. Lumea autorului e o sumă de fragmente de realitate și irealitate, de cotidian și de viață interioară, condensând metaforic durerile unui neam și credința în temeinicia lumii. Printre rânduri, transpare crezul său de o viață în puterea regeneratoare și în taina cuvântului întrupat. Personalitate polivalentă și proteică, poet cu mari disponibilități
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
samuraiului. Poate că vorbe pașnice ( nu scoateți sabia) și fapte milostivnice (tămăduirea rănii) să le fi putut grăi și face și un sfânt. Dar “prietene” implică o măreție și o liniște care, numai venind din partea divinității, nu dau impresia de irealitate. (19) Atâta timp cât nu ieșim din posibil, din contabilitate, nu putem nici concepe, nici pretinde paradisul. (20) Contabilitatea, celălalt nume al demonismului, arma preferată și statornica metodă de lucru. (21) Iorga: “Ai dreptate să ierți numai ce s-a făcut în
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
sau o floare să i le dăruiască celei care i-a suportat singurătatea atâta amar de vreme. Plus că și țara plutește în derivă pe apa sâmbetei contemporane, iar cârmaciul, meșter de doi bani, e mereu plecat cu sorcova prin irealitățile limitrofe. DOAMNE, O PARTIDĂ DE SEX AR MAI SALVA, CÂT DE CÂT, DIN ONOAREA ACESTEI SĂRBĂTORI! Dar? Autorul mi-a mărturisit odată că nu de puține ori personajele îi scapă de sub control : vorbind și acționând cum le taie capul, transformându
DEŞERTUL DE CATIFEA (94) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365042_a_366371]
-
acestei povestiri, într-un amestec fermecător de aventură, umor, cunoaștere, învățăminte din Cartea Credinței, Speranței, Iubirii dăruită de bunicul și trasă de Tudor pe stic. Dar nici pescuitul și joaca prichindeilor nu sunt mai prejos pe lângă apele Gilortului. Realul cu irealitatea își dau mâna în pagini atractive, instructive și cât se poate de bine scrise de un autor pasionat de privilegiile pe care ți le poate oferi tehnica nouă. A doua povestire, intitulată cât se poate de sugestiv, “Făt-Frumos”, are ca
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]