1,158 matches
-
fi privit ca o «antiteză» opusă «tezei» dominației metropolitane. Însă efectele sale se transmit Întregului proces” (Nairn, 1977, p. 338). În teoria lui Nairn, ca și În cea a lui Wallerstein, mobilizările naționaliste alimentează o dinamică foarte complexă. Trăsăturile culturale ireductibile nu sunt constituite În așa fel Încât să fie de-ajuns să le dispunem conform unei scheme mai mult sau mai puțin ingenioase pentru a sublinia o identitate națională preexistentă și a provoca o ciocnire cu identitățile concurente. Culturile sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
nuanțată, teoria „primordialistă” se bazează totuși pe același postulat al naționalismului inevitabil și util În exprimarea coeziunii identitare. Principalul creator al acesteia, Clifford Geertz, pune astfel accentul pe importanța „legăturilor primordiale”. Bazate pe „sânge” și pe „rasă”, aceste legături sunt ireductibile. Individul nu poate scăpa de dominația lor. Crisparea naționalistă provine din incompatibilitatea acestora cu comportamentul mobil pe care ni-l impune viața modernă. Atributele organice nu pot explica singure apariția naționalismului; În măsura În care acestea nu pot fi șterse și În care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mobilizarea antirasistă sintetizează sau rezumă toate mobilizările socio-politice: rasismul explică totul (tot ce merge prost și tot ce rănește), iar antirasismul Înlocuiește tot ceea ce rămâne. În sfârșit, această viziune holistă sau puternic sociologizantă („Societatea este rasistă”) ocultează orice diviziune socială ireductibilă la opoziția „albi-negri”, contribuind astfel la radicalizarea raporturilor sociale și favorizând apariția unui contrarasism anti-albi, legitimat de o convingere esențialistă („Albii sunt rasiști”) și devenit patetic prin instalarea negrilor În postură de victime. Efect opus celui scontat. Valul antitotalitar din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
unui formalism raționalist legat de primatul rațiunii teoretice? Așa cum subliniază Taguieff, „un spațiu populat de o pluralitate de opinii și de «prejudecăți» este locul În care se impune legătura dialogică Între oameni: retorica are ca domeniu legitim spațiul argumentației rezonabile, ireductibil la cel al demonstrației raționale conduse de constrângeri logice” (Taguieff, 1988, p. 455). Trebuie să facem așadar distincție Între exigența de universalitate, implicată În rațiunea practică, și universalitatea enunțurilor epistemice produse de rațiunea teoretică. Universul social trebuie Înțeles ca loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
juridică a acestuia. Pentru a fi mai preciși, ultimul termen este prelungirea, În vocabularul juridic, a noțiunii mai curând politice și sociologice de separatism. Într-adevăr, atunci când, În cadrul dreptului internațional, se dezbate locul dreptului la secesiune, prins Într-o tensiune ireductibilă Între dreptul la autodeterminare al popoarelor și dreptul la menținerea integrității teritoriale al statelor, se transpune, la nivelul principiilor juridice, o problematică esențialmente politică și socio-istorică pe care o presupune revendicarea separatistă. Așa s-a Întâmpat În cazul Canadei, atunci când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mizează pe asemănarea globală și practică, pe abstracția incertă conform unei mistici a participării; 3) principiul diviziunii, care permite alternarea sau coabitarea, la același individ sau În cadrul aceleiași culturi, a unor logici sau categorii care sunt În sine incompatibile sau ireductibile; 4) principiul dialecticii materie-formă, semnificând că materia simbolică este cumva pre-formată, marcată de utilizările sale anterioare. Memoria se Întrupează În corp și se perpetuează prin gesturi cotidiene și prin acțiuni rituale. În lingvistică, este numită sincretică fuzionarea a două funcții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
noutatea și orginalitatea răspunsurilor, a ideilor, soluțiilor, comportamentelor. Prin acești termeni corelăm creativitatea cu timpul și durata. Ce altceva este noutatea dacă nu distanța în timp a unui lucru față de cel ce îl precede, iar originalitatea, distanța față de un început ireductibil? Firește, neuitând că pot fi lucruri noi dar neoriginale și invers. La însușirile menționate se adaugă creațiilor și valori, eficacitate, productivitate, utilitate și alte caracteristici sociale. " Persoana umană" poate fi "creator" luat individual, dependentă de un colectiv, o comunitate sau
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din Academia Domnească de la Iași e, previzibil, catehismul sau Gramatica teologhicească, redând (după o versiune în latină) Teologia (Bogoslovia) arhiepiscopului Platon Levșin, mitropolit al Moscovei, ilustru clasicist, o personalitate carismatică a lumii culturale ortodoxe, dar și, nu mai puțin adevărat, ireductibil adversar, critic acerb al Revoluției franceze și al influențelor carteziene. Contextul pune în valoare, prin contrast, discernământul, moderația cu care procedează la emanciparea școlii ierarhii moldoveni, admiratori mărturisiți ai „adâncului Montesquieu”, mai toleranți și receptivi în fața unor „bune” modele apusene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
un autor o are sau nu o are și e singura care nu se poate mima. Chiar și adâncimea se poate mima sau se poate «învăța», dar plăcerea de a povesti, de a spune o istorie este un dar înnăscut, ireductibil. Există în critica literară un echivalent al acestei însușiri și ca și aceasta se localizează într-o structură de creator. D. Micu este în critica noastră printre puținii ei posesori. LUCIAN RAICU Claustrat de bunăvoie în universul lecturii, criticul se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
din țările central și est-europene de la societatea comunistă la cea capitalistă bazată pe economia de piață și democrația liberală. Pe de o parte, o astfel de tranziție poate fi considerată, așa cum spuneam mai înainte, ca profund specifică, necorelată și deci ireductibilă la orice altă tranziție tendențială. Într-adevăr, când avem în vedere procesele tranziției postcomuniste, specificitatea este pregnantă în destule privințe. Totuși, această specificitate nu exclude similitudinile proceselor care-i sunt inerente cu cele ale tranziției tendențiale de tip global; de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a fi național există încă o permanentă tensiune, pe măsură ce se accentuează globalizarea cele două dimensiuni, tind să devină tot mai integrate și să legitimeze mai ales individualitățile și nu neapărat identitățile etnice. Naționalismele actuale sunt mai puțin centrate pe simboluri ireductibile ale statelor naționale (limbă, teritoriu, religie, comuniune culturală etc.) și mai mult pe construirea și afirmarea identităților personale, respectiv a opțiunilor și nevoilor de afirmare ale individualităților ce aparțin organizațiilor și asociațiilor statului național. Organizațiile și mai ales firmele economice
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
spațiu și timp. Din perspectiva vremurilor pe care le trăim, corespunzătoare unei modernități reflexive, două consecințe ale individualizării mi se par importante. Pe de o parte, pentru indivizi, individualizarea contribuie la multiplicarea șanselor de personalizare sau de accentuare a specificului ireductibil al fiecărei persoane. În epoca individualizării, au fost create și multiplicate acele condiții sociale care au facilitat pentru fiecare apariția oportunităților și a șanselor de a-și construi propriul sine și de a-și asuma responsabilitatea pentru ceea ce este și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
au fost date până astăzi. Nu știu să joc tenis dar am simțit că o minge atinge racheta mea de om politic. Am aruncat-o imediat înapoi spunând spre uimirea generală căci Litvinov și cu mine eram până atunci adversari ireductibili: România acceptă definiția agresiunii, așa cum o propune Dl. Litvinov“28. Marele diplomat român susținea necesitatea elaborării unei definiții a teritoriului. Procedând astfel, acesta încerca să servească securitatea României, țară a cărei frontieră cu Uniunea Sovietică nu era acoperită printr-un
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
În plus, Huntington asumă conceptul de cultură în sens naturalist, fără să se întrebe asupra proceselor ce au condus la apariția respectivelor identități culturale. "Cultură" preia, în acest fel, o conotație pre-politică iar, prin urmare, și conflictele dintre culturi apar ireductibil din "mentalitatea" caracteristică fiecărei civilizații. Am putea vorbi, în termeni actuali și desigur mult mai rafinați, de un darwinism cultural. În mod asemănător am putea folosi același timp de raționament și la tema ce priveste conflictul dintre religii. Totuși, eu
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
se reduce la imaginea de silen (buze groase, nas coroiat) nu e confirmat de antropologi. Se citează, în sprijin, pe Ernest Renan care, în 1833, afirma că "nu există un tip evreiesc unic, ci mai multe tipuri, care sînt absolut ireductibile unele cu altele". Și, totuși, antisemiții (dl Oișteanu îl citează și pe C.Z. Codreanu) au pretins unicitatea portretului fizic al evreului. Cam la fel se întîmplă cu o altă trăsătură socotită specifică evreului, aceea care îl înfățișează exuberant pilos
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
ei sînt, în mod firesc, solidari. Iar această împărțire nu este neapărat una convențională, care sancționează un loc de formație academică sau altul, adică spațiul germanic sau francez, ci efectul direct al unei anumite dinamici sufletești și al unui mod ireductibil de a gîndi și de a exprima forma plastică. Cele două mari tipologii se regăsesc, în spațiul nostru artistic, distribuite aproape didactic în cele două mari școli peisagistice: Balcicul, pentru componenta sudică, și Baia Mare pentru componenta nordică. Indiferent de participarea
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
pe foștii parteneri. N-a existat, după ruptura din guvern, zi în care liberalii și pediștii să nu-și aducă acuzații peste care să se mai poată trece vreodată. Ne aflăm în cazul clasic al iubirii contrariate, transformate în ură ireductibilă. Și atunci? Dacă nu mă înșală memoria, imediat după decizia lui Călin Popescu Tăriceanu de a face un nou guvern fără membri ai Partidului Democrat, liderii PD s-au inflamat în asemenea măsură încât doar faptul că, fiind week-end, n-
Politica lui Struțulescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9559_a_10884]
-
afirmațiilor fanatice". Dacă e cazul a ne delimita de falsele accepții ale misterului, e, neîndoios, zadarnic a suspecta misterul sub înfățișările sale camuflate, însă nu mai puțin autentice. Rezident al misterului, Dumnezeu nu poate fi oare intuit și în lumea ireductibilă a artei? În acel joc spiritual al luminilor și tenebrelor, al plinurilor și golurilor, al abisurilor și înălțimilor pe care îl conțin plăsmuirile spiritului uman? Deoarece ne-ar fi greu a recunoaște exclusiv un Dumnezeu ecleziastic, cînd misterul caracteristic al
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
aventurează pe-nșelătoarele, nesigure căi alte trecutului. De pildă... Prețios material de creație artistică, trecutul e în același timp un vast teren de explorațiuni diverse. O, dar ce anevoioase, ce riscate, ce pline de incertitudine, sunt explorațiunile aceste! Nimic mai ireductibil, mai definitiv decât trecutul, s-ar spune. Putem noi oare face ca ceea ce a fost să nu fi fost? Sau putem noi face, azi, ca ceea ce a fost ieri să prezinte o formă diferită de cea pe care o are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
când orașul se împodobea, luând aspecte de sărbătoare, pentru a primi pe un oaspe înalt, pe suveranii țării, sau pe cineva din casa regală, Arcul liceului forma unul din principalele obiecte de atenție. Împodobirea lui era un punct de program ireductibil, o tradiție, o instituție. Și cu drept cuvânt, din moment ce, așezat pe drumul gării centrale, apăra ca o poartă de intrare în inima Cetăței. Acum, arcul acesta, a cărui boltă zugruma adesea circulația (care de altfel n-a avut mai niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care lumea politică de azi e plină până la saturație și ale căror salvatoare concepțiuni și sisteme au, din nefericire, două mari inconveniente, primul, de a se ține prea departe de realitate și secundul, de a fi prea numeroase, personale și ireductibile, ceea ce, în loc de a reduce, susține și mărește dimpotrivă instabilitatea și dezordinea în care ne aflăm. Pe vremea lui Haret, oamenii providențiali erau foarte rari. Cred că nici nu existau. Modificarea sistemului și a programului era încă de pe atunci o problemă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de care am pomenit puțin mai înainte, prima întrebare era formulată așa: "De ce mor Iașii?" ca și cum ideea că orașul acesta, inundat de liniște și de sunete de clopote, e pe punctul de a-și da sufletul, ar fi un lucru ireductibil și care n-ar mai putea suscita nici o îndoială. * Mulți judecă Iașul cu asprime și dispreț. (Spunând "Iașul", înțeleg de fapt pe ieșeni). Un cititor al meu, care semnează "Un bucureștean", mi-a adresat, nu prea de mult, o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înțeles formula aceasta, dar presupun că ceea ce ea vrea să exprime este existența, în relația pe care o invocă, a unei porniri instinctive la fel cu cea care în natură face ca unele vietăți să-și transmită dușmănia lor, organică, ireductibilă, din generație în generație. Am întâlnit undeva (cred că în Le Dantec, în "L'atéisme") opiniunea aceasta că, în regulă generală, omul nu devine ateu sau religios, ci că se naște așa; mai precis, că înclinația spre misticizmul religios al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dacă n-a avut nici cursul nici violența unei revoluțiuni, n-a zdruncinat mai puțin autoritatea câtorva din principiile și ideile care dominau ordinea de atunci. La noi dar, ca și aiurea, ca pretutindeni, "Afacerea" împărțise lumea în două tabere ireductibile, una convinsă de nevinovăția căpitanului Dreyfuss și de necesitatea revizuirei procesului lui, cealaltă obstinându-se în atitudinea opusă. A circulat pe atunci un desen satiric, semnat de spiritualul Caran d'Ache, care prezintă situația aceasta mai simplu și mai evocator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aproape de adevăr. Din toate punctele de vedere, Junimea reflectă, puternic, tinerețea societății române, cu exhuberanța, cu iluziile, cu inconsecvențele sale. Dacă în contemplațiunea trecutului (pe care-l populează cu figuri de o valoare adeseori exagerată) cum și în pesimizmul său ireductibil, Eminescu a subestimat epoca sa, socotind-o ca timpul epigonilor, junimiștii par dimpotrivă a fi avut sentimentul că sunt precursorii unei generații mari, și ca atare executorii unei misiuni alese. De aceea spiritul de cordialitate, de bonomie, de veselie, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]