1,594 matches
-
primul somn, șprițuit și pus pe glume. Încercările lui de a-și înveseli soția nu se lipeau de starea acesteia, precum nu se lipesc mărcile poștale de proastă calitate de o scrisoare. Uneori Victor își schimba brusc atitudinea. Intuind că iritarea și chiar supărarea Olgăi puteau să-i strice buna dispoziție cu care venise, încă de cum pășea pragul, pentru a o împăca, îi oferea un smoc de bani, acumulările unei zile în care afacerile îi merseseră din plin. Sursa acestor plusuri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
regizor, pe care-l cunosc și eu, dacă nu-l biciuiește cu insulte pe actor, nu-i caută nod În papură, nu-l umilește, nu simte că el creează. N-am Înțeles de ce e nevoie să stîrnești o atmosferă de iritare și de tensiune ca să apară ceva neașteptat?!”(251). Corect! Mai e interesant de observat, În carte, cum se apropie autorul ei de Cehov (Livada, Vania, Trei surori, Pescărușul - din ultimul, chiar citez imaginea finală a montării, care mi se pa
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dus la decan și i-a spus ce se întâmpla. Decanul tocmai își aranjase un sejur la mare, lipit musai de o conferință științifică, și numai de grija ălora doi nu murea. L-a privit pe tânărul cadru universitar cu iritare și i-a transmis secretarei să-i mobilizeze pe cei rămași pe la administrativ care mai erau de găsit moțăind prin facultate. Secretara a vorbit cu mecanicul, cu fochistul și, în cele din urmă, cu portarul. Primii doi au venit, s-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ieri era goale. Plus că le-am închis ăăă..., acolo, că dă la ele să trage toate: dandanaua cu nasu', cu spitalu', cu...", începu să explice Vasile. Apoi, luând seama la ce vorbește, se opri și o întoarse, simulând o iritare: "Acum mă mai zăpăcești și mata dă cap!". Camaradul dădu din umeri, fără a se mai osteni să-i dea vreo replică. Tăcut, portarul cel accidentat se vârî în cămăruță și ieși de acolo cu o plasă solidă în care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
noi valoarea unor cicatrice vizibile. Cât de adânci erau cicatricele invizibile abia acum începeam să ne dăm seama. Ne oblojeam unul altuia rănile. Antonia, care arăta acum mult mai bătrână și pe a cărei față se așternuse o expresie de iritare ursuză pe care nu o avea înainte, era tot timpul gata să-și iasă din fire și se străduia din răsputeri să se controleze. Între noi schimburile de replici tăioase alternau cu etape de intensă solicitudine. Ne întrebam la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-ți spun tot. Îmi pare rău că n-am putut să te anunț. Dar am să-ți explic. Stai jos, să aduc paharele. M-am așezat pe canapea. După ce am văzut-o înapoi acasă, m-a cuprins o stare de iritare și de sfârșeală. Mi-am spus că cel mai bun lucru era să mă duc să mă culc. Somnul chinuit din noaptea trecută nu mă odihnise. Antonia se așeză lângă mine, lăsă paharele pe masă și-mi întoarse încet capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
perete. (Viespea a decedat abia luni, 23 august - trei zile mai târziu decât În realitate. ) Pulsul Începu să-mi bată din nou. Când În sfârșit m-am trezit În fața ușii la care visasem cu acel amestec amețitor de ardoare și iritare, mi-a numărat bătăile inimii, așteptând să nu mai sune ca niște bile de biliard ciocnite una de alta, apoi am bătut. Acum nu mai aveam cale de Întoarcere. Eu și sexul meu devenisem una. — Anton? Femeia care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stiloul cu un gest elocvent. Am semnat repede. Apoi, mulțumindu-i, am tulit-o sus pe scări. Intrând În sala de lectură, am observat un domn la biroul cel mare, scotocind printr-un maldăr de documente cu un aer de iritare crescândă, de parcă ar fi căutat declarații de care era sigur că sunt acolo, dar pe care un editor viclean avuse neobrăzarea să le tipărească cu cerneală invizibilă. Mi se părea cumva cunoscut, În felul În care toți savanții ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ei de vedere. Nu, n-avea nevoie de un frate. Dar dacă ar fi acceptat, puteam să rămân sora ei! Deși mi s-a părut un gând Îndrăzneț, nu aveam nici un motiv să mă Îndoiesc de plauzibilitatea sa. În schimb, iritarea mă părăsise ca o fantomă alungată și am pornit la drum sfidător, aproape victorios, cu bocancii scârțâind Îndrăzneț. Cinci minute mai târziu am intrat În holul hotelului cu fața Îmbujorată și hainele aburinde. C-o privire leneșă dar buimacă, portarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mă atinge cu fețișoara ei udă pe obraz. — Cine să intre aici? întreabă ea. Toți banii îi țin în bancă. — Nu mi se pare un răspuns satisfăcător, răspund eu și mă retrag în camera de zi încercând să-mi stăpânesc iritarea. Observ bucățica de hârtie de pe măsuța de cafea. Mă-ntreb dacă nu cumva a trecut vreun copil pe-aici. Nu, nu, mă aflu față-n față cu prima mostră de scris a Maimuței pe care mi-e dat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
comparcă cu crichetul. Să-i luăm, de exemplu, pe Hobbs și pe Sutcliffe... — Sărutări. Veșnic sărutări. — Dar eu nu cunosc jargonul, Amy. — Spui Întotdeauna care-i valoarea unui lucru? Știi cât valorez eu? Perplexitatea și teama ei se transformară În iritare. — Sigur că știi. Cele zece lire date pe bilet. — Ți-am explicat cum s-au Întâmplat lucrurile, spuse Myatt. — Dacă aș fi fost fata de colo... Myatt se Întoarse, văzu femeia cea subțire, În blănurile ei, și fu prins, evaluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
irită și-i trimite în minte gestul nervos al ei, cu care i-a înlăturat aseară mîna, făcîndu-l să-și amintească de găleata cu lapte, răsturnată. "Era în firea vacii să dea cu piciorul gîndește -, dar aștepta cea mai mică iritare, tot astfel cum sinucigașul, după părerea lui Camus, are de mult în gînd s-o facă, dar o face cînd, poate, un bun prieten l-a iritat cu o vorbă, nedreptățindu-l. La naiba! Ce-i cu mine?! Ce picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pămînt tare, eventual betonat, nivelat de șenile mai spune retrăgîndu-se. Domnilor, vă rog, stați la mese, să vă putem servi strigă chelnerul, să-i împrăștie. Lazăre! îi șoptește profesorul, pe un ton rugător, în care se mai ghicește cu greu iritarea spune odată ce vrei! Prins de braț, Lazăr se oprește și-și întoarce cu calm privirea spre mîna profesorului, apoi se uită în ochii lui, rece, inexpresiv, întrebîndu-se dacă acest bărbat, cu barba țepoasă deja, ochii obosiți, pielea obosită și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
domiciliu? — Of, bine, bine. Spune-i că dacă nu reușește Helen Meyer să-l vadă, mă duc eu diseară. Margoulies își clătină capul dintr-o parte în cealaltă. Falsa îngrijorare a gestului era, în mod sigur, compusă din interes și iritare. Dar era genul acela de iritare care voia să arate că, de fapt, interesul e mai mare. Margoulies îi zâmbi lui Bull și îi spuse: — Vino la mine când ești gata, știi unde mă găsești. Zâmbindu-i și recepționerei, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că dacă nu reușește Helen Meyer să-l vadă, mă duc eu diseară. Margoulies își clătină capul dintr-o parte în cealaltă. Falsa îngrijorare a gestului era, în mod sigur, compusă din interes și iritare. Dar era genul acela de iritare care voia să arate că, de fapt, interesul e mai mare. Margoulies îi zâmbi lui Bull și îi spuse: — Vino la mine când ești gata, știi unde mă găsești. Zâmbindu-i și recepționerei, trecu printr-un alt rând de uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o targă. Mă simțeam deja izolat de realitatea acelui accident. Am încercat să mă ridic în șezut pe targă și să-mi scot picioarele de sub pătură. Tânărul doctor m-a împins înapoi, lovindu-mă cu palma peste piept. Surprins de iritarea din ochii săi, m-am întins nepăsător pe spate. Trupul înfășurat al mortului era ridicat de pe capota mașinii mele. Așezată ca o madonă dementă între portierele celei de-a doua ambulanțe, soția lui se uita în gol la traficul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care țineau în loc reclama pentru Ford, în care speram s-o folosim pe actrița de film Elizabeth Taylor. În tot acest timp, însă, atenția mea rămăsese fixată asupra vehiculului de la compania de închirieri care mă aștepta în parcare. Toate celelalte - iritarea lui Waring legată de mine, aspectul înghesuit al birourilor, zgomotele produse de personal - formau o vagă penumbră, cadre nemulțumitoare care aveau mai târziu să fie tăiate la montaj. Abia dacă am observat-o pe Renata când se urcă în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am îndepărtat mâna de grilaj. - Nu cred că ar fi trebuit să venim aici. Mă surprinde că poliția nu impune mai multe reguli pentru asta. Încheietura puternică a mâinii sale îmi apăsă la rândul ei degetele, dintr-un fel de iritare îndărătnică, ca și când și-ar fi repetat răzbunarea fizică asupra mea. Ochii îi zăboviră asupra capotei și scaunelor, pline de confetti negre. - Ai fost rănit grav? mă întrebă. Cred că ne-am văzut la spital. Mi s-a părut imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
atins cicatricea de pe penis, apoi i-am luat glanda în gură. I-am desfăcut pantalonii pătați de sânge. Fesele lui goale semănau cu cele ale unui puber, fine ca de prunc. Nervii picioarelor și brațelor începură să-mi zvâcnească de iritare, membrele contorsionându-mi-se într-o serie de spasme nervoase. M-am ghemuit în spatele lui, forțându-i coapsele să se atingă de ale mele. Carapacea proeminentă a consolei de bord prezida peste despicătura întunecată dintre fesele lui, pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Universității». Solidaritatea reconfortantă pe care am trăit-o în nopțile de neuitat din Piața Universității e ca o rană frumoasă. Din când în când, îmi era dor de ea. De altfel, idealismul ei a constituit, poate, cauza principală a marii iritări pe care a produs-o la unii. [...] La 14 iunie 1990, domnii și doamnele care au răbdat cu greu impertinența pură a Pieței Universității au fost răzbunați (răzbunate). Se știe cum. Dar abia atunci Piața Universității a devenit un mit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
orfanii ar fi foarte fericiți. Le plac cartofii prăjiți în ulei și le fac bine. Vocea de la capătul firului îi dădu replica, iar ea se încruntă și se uită la domnul J.L.B. Matekoni de parcă ar fi vrut să-i transmită iritarea ei. — Dar nu puteți vinde uleiul dacă e expirat termenul de garanție. Nu văd de ce-ar trebui să plătesc pentru el. Ar fi mai bine să-l dăruiți orfanilor decât să-l aruncați la canal. Nu pot să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din fața sa era un bărbat la capătul drumului, ostenit, vlăguit, în jurul său se întrezărea o umbră care anunța să devină tot mai întunecată, tot mai mare. "Te-am întrebat ceva, domnule Bîlbîie, sau trebuie să repet?" Vocea era aceeași, tonul iritării îl recunoșteai imediat. "Vă rog să mă scuzați, dar mă gîndeam să răspund cît mai precis. Prințul Pangratty m-a introdus în casa Cantacuzino, este meritul lui, dar meritul meu este că-l cunosc pe Șerban Păngratty și că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să știe că mai există cineva care știe! Asta mai ales după finalul conversației, cînd se va lămuri în ce ape se scaldă excelența-sa! Telefonul țîrîi peste cîteva clipe, vocea lui Basarab Cantacuzino era nehotărîtă, ceva între stupoare și iritare, rîrîia mai evident ca niciodată, l-a lăsat să spună de cîteva ori "Alo, cine e dhragă, cine e dhragă" și cînd a simțit că e gata să drăcuie și să trîntească aparatul a intervenit cu un ton de scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din ce în ce mai des, cum s-ar spune, parcă nici nu mă mai simt". A fornăit ușor, așa cum făcea întotdeauna cînd nu-i convenea sensul unei discuții. Nu-i plăcea, dar nu se putea stăpîni, era un gest reflex care-i dezvăluia iritarea. Mihai Mihail nu venise pînă la el ca să i se plîngă de sănătate! Voia să-l ia pe departe, să-l îmbrobodească domnul! Deci...", a repetat, și tonul de astă dată a devenit ușor mai aspru. Cred că putem discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care o Împiedica să vadă frumusețea Jakartei. Pe o clădire de dincolo de piața de beton fluturau pancarte pe care scria JOS IMPERIALISMUL, ZDROBIȚI MALAYSIA; TRĂIASCĂ PRIETENIA CU AFRICA ori ÎN NUMELE LUI ALLAH TOT ÎNAINTE. Brusc, a simțit un val de iritare la gândul că totul era scris În oraș doar cu majuscule. La hotelul Java, unde se ducea uneori să ia masa, meniul era tipărit cu litere enorme care-i săreau În ochi, fiecare fel de mâncare Încercând să atragă atenția
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]