287 matches
-
Acasă > Stihuri > Imaginație > ÎN PRAG DE TOAMNĂ Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În prag de toamnă unei poete În prag de toamnă se îmbracă cerul Cu irizări, din visele uitate Culorile vor întregi misterul Trăirilor, prin chip, nevinovate Cad frunzele pe lezpezi de tăcere Și-n drumul lor recheamă infinitul Rămân apoi de stana, fără vrere, Cănd “amintirea”-și caută iubitul Ades sub razele ce își măsoară
ÎN PRAG DE TOAMNĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380620_a_381949]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > TE CAUT Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015 Toate Articolele Autorului Îți caut ai tăi ochi albaștri Cu irizări de verde crud. Cât oare încă va fi noapte, Unde îmi ești,departe mult? Mi-e dor să te zăresc aievea Deși te știu de când exist Dar...cât ar fi până la tine Te voi găsi,sunt optimist! Vei fi a
TE CAUT de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379528_a_380857]
-
eu Căci ne e dat în astă viață Să ne iubim,drept panaceu Și clipa unică, a noastră, O vom lungi la nesfârșit Viață în viață și-altă viață Vom vrea-mplini neasemuit Ne vom iubi în ochi albaștri Cu irizări de verde crud Și fericiți,noi ne vom spune Că-i tot ce ne-am dorit mai mult! Dan Mitrache,Bălcești,03.03.2015 Referință Bibliografică: TE CAUT / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1523, Anul V, 03
TE CAUT de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379528_a_380857]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > FRACȚIUNI DE ÎMPLINIRE Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului FRACȚIUNI DE ÎMPLINIRE Pe lespedea cea rece cu irizări de brumă, Cu tâmpla prăbușită, un suflet într-o humă, Privește-n gol neantul, pustiu și ne-nțeles, Din care viitorul nu-i lasă de ales, Credință, dăruire și jertfă- n amintire, Fracțiuni de împlinire și karmică iubire, Trecut-au
FRACȚIUNI DE ÎMPLINIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381510_a_382839]
-
vestesc. Vară pe-aproape ajuns-a iar să fie Iar teii curând-curând pleznesc Mă-nnebunește sfântă bucurie Parfumul lor, amețitor, ceresc. Am o alee- ntreagă pentru mine În care prinsă- n floare viețuiesc Crescând în trupul păstăii blonde, fine Cu irizări de aur, ce învolt foșnesc. Îndrept privirea către cer, Părinte, Ne- ai dăruit minunea raiului lumesc Ca să ne- obișnuim, trăind aici, Preasfinte, Cu tot ce ne e dat din dor dumnezeiesc. Citește mai mult Iar teii...Cerul s- a luminat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
aduc cocoriiVântul ușor, picurii ploii vestesc.Vara pe-aproape ajuns-a iar să fieIar teii curând-curând pleznescMă-nnebunește sfântă bucurieParfumul lor, amețitor, ceresc.Am o alee- ntreagă pentru mineîn care prinsă- n floare viețuiesc Crescând în trupul păstăii blonde, fineCu irizări de aur, ce învolt foșnesc.Îndrept privirea către cer, Părinte,Ne- ai dăruit minunea raiului lumescCa să ne- obișnuim, trăind aici, Preasfinte,Cu tot ce ne e dat din dor dumnezeiesc.... XIV. MI-E SUFLETUL CAPTIV, de Dania Badea , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
uitat de autor Canțonetele lui Minulescu veseleau tristul Montmartre iar cafeau își bea tacticos boema literară din Montparnasse Dimineața a închis obloanele cerului în Defense iar pe câmpia lui Marte ruginește năzuința lui Eiffel Parisul era galben de verde cu irizări spre albastru cum buzele Senei chiar acum când scriu o poezie în Jardin du Luxembourg pe piciorul unui faun neclintit de la 1900 iar depărtarea aude cum se închină românii în St Sulpice Și roșii erau plăcile comemorative la eliberarea din
BONJOUR PARIS! POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374559_a_375888]
-
spun, totuși: Rămâi cu bine, frunză!” În curtea mea nu cresc lotuși, doar o iarbă confuză. DESCHIDE-ȚI BRAȚELE Deschide-ți brațele! Un ghem de speranțe Se rostogoleñte spre tine. Acolo, de unde vine, Cresc arbori în brațe Și ochii au irizări divine. Deschide-ți brațele! Plouă cu nuferi Ce au nevoie de ape, Au nevoie de-agape, Au nevoie să suferi, Când lumea încurcă ațele. LA UMBRA ÎNTÂMPLĂRII Te odihnești, creștine al vremii de pe urmă, La umbra întâmplării, sub faldu-i vaporos
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
miros de after shave cu miros suav, ca un parfum de damă, nu bărbătesc. Avea trăsăturile fine, manichiura făcută, iar ca ținută un pantalon de stofă pe nuanța de gri, bine călcat, ca și pulovărul tip vestă și cămașa cu irizări de culoare ce se asorta cu pantalonul. Purta pantofi eleganți din piele, de culoare neagră. Avea ochii închiși iar sprincenele îi erau arcuite. Un nas subțire trăda finețea acestui bărbat. Din ce auzise Ana, era absolvent al facultății din Cluj
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
întâlnești lumina din ochi și zâmbetul retro. Nu trebuie să te temi, nu e nimic obscur sau malefic în toate acestea. E doar viață trăită intens, cu gust de toamnă târzie, cu atingeri moi de blănuri, de stofe calde și irizări de bijuterii minuțios lucrate, ce închid în strălucirea lor atrăgătoare, istorii ce nu s-au spus niciodată. Pentru mine, aceste vremuri apuse au gust de pișcoturi, șampanie franțuzească și aromă de cafea la nisip. Mă văd în apele unor oglinzi
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
Acasa > Orizont > Selectii > LASĂ-ȚI INIMA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 834 din 13 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului LAL lasă-ți inima Iubito, între inima mea și gândul tău colorat cu irizări de albe sunete, rotundul clipelor devine aură pentru îngerii cu trup rezonând în viori. Acolo, ating coardele cuvintelor pe care tu le-ai sădit între visele tale și fur din vibrații scânteia aburind de miresmele ce-n suflet le porți
LASĂ-ŢI INIMA de LEONID IACOB în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345879_a_347208]
-
loc este pădurea în ansamblul ei, chiar dacă unii arbori au putrezit și au fost înlocuiți cu alții tineri și falnici, în mijlocul căreia se află lacul, cu oglinda să ce surâde cerului printr-un singur ochi, iar cerul îi răspunde prin irizări subțiri ce se ivesc printre splendorile frunzelor și florilor de nuferi-lacul cu nuferi -a lui Eminescu din Ipoteștii Botoșanilor. „Fiind băiet păduri cutreieram Și mă culcam ades lână izvor Dar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
nimeni nu o putea zăgăzui... Prin fața ochilor i se legăna deodată, ca o filă desprinsă din calendar, un instantaneu. Era vară, la mare. Obosită de atâta joacă și înotat, se apleacă deasupra valurilor domoale ce unduiesc spre țărm, atrasă de irizările luminii soarelui în apa mării. Adună apa în palmele făcute căuș și le ridică ușor la suprafață, încercând să-i vadă mai de aproape licăririle și iată, apa i se scurge repede printre degete și bate înciudată cu palmele apa
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
retoricii, iar dozajul calculate al finalurilor are un effect indiscutabil: “Eu ca simplu Om,/ mă inventez ... / În Do, diez. “( Tainele începutului- Atom și om). E limpede însă că poetul glisează dintre cerebral și sentimental, cunoscând tăietura precisă, surpriza, echilibrul metaforei. Irizările elegiace, când apar, au o notă cultă împletită cu una sentimentală, fiind mai degrabă efectul unui joc de abstracții, deși recuzita este o combinație policromă de materialitate reală și imaginație:”Ochiul meu s-a umplut cu umbra cuvântului,/ acoperind căldura
PETRU JIPA IUBEŞTE IUBIREA , CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348381_a_349710]
-
muri, neatins călătorește Spre miraculoasa mea stea răbdătoare Care m-ademenește-n cercuri rotitoare. Fascinante, nevăzute păsări din abis Mă locuiesc, mă trezesc fulgerator ca-n vis Și mă ivesc parcă zidindu-mă din ele... Din tâmplă-mi izvorăște iarăși căutarea In irizări aprinse de apus, văd deșertăciune Simt cum mă traversează val de rugăciune. Mă -nalț în așteptare ca o pădure în adieri Spre ochiul începutului de primăveri. DOR DE ÎNCEPUT Albastrul acesta tulburător Cheamă spre un ciudat zbor Nebănuită poartă se
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
asemenea ambarcațiune era ca o beție cu șampanie. Simți la început gustul fin al băuturii, apoi se instalează amețeala ce ți-o creează consumul ei, odată cu creșterea cantității băute. Barca, prinzând viteză din ce în ce mai mare, împrăștia stropi reci de apă cu irizări multicolore de la lună și o dâră de spumă rămânea în urmă ca o potecă, formând siajul [ dâră lăsată pe apă de o navă care înaintează. Din fr. sillage. - DEX]. Ștefan dorea să-și etaleze posibilitățile bărcii sale de a zbura
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
trandafiri și crizanteme era târziu, era târziu... gerul stăruia afară, grădina plângea, culegeam trandafirii ale căror petale nu se grăbeau să cadă, în spatele vântului o muzică lentă și crizantemele ca un foc aprins, roșu închis pe un alb imaculat; uluitoare irizări, o mireasmă aspră ca de fum și culoarea ochilor tăi ca un cer de peruzele și respirația ta dulce, caldă, mătăsoasă, care trecea prin sufletul meu ca un fulger, aprinzând flăcări nebănuite... duminică, 25 ianuarie 2015 jocul memoriei jocul memoriei-
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
și cu atât mai puțin comoda. Ritmul versurilor sale este predominant alert, topica neobișnuită și arborescenta, iar tonalitatea accentuat incantatorie. Ioate acestea creează o atmosferă și o tensiune lirica anume, cu inserții în zona folclorului autohton, jocuri de rime și irizări de lumină. Limbajul nu e deloc monoton, el se reconstruiește continuu, se reinventeză trecând de la un registru la altul (popular, familiar, religios etc.), cu versuri căzând grăbite în albia poemului, atașându-i-se, formând întregul, compact, spectaculos, retoric. „Periplul prin
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
mare, niște fructe de culoare portocalie, cu pielița lucioasă, ce semănau foarte mult cu tomatele atât ca formă cât și la mărime și luciul exterior al fructului, doar că nu erau de culoare roșie, ci de un portocaliu lucios, cu irizări spre roșiatec, la cele mai coapte. Existau la această culoare și la noi în țară, așa că la început a crezut că sunt tomate. Când a întrebat-o pe Doina ce sunt, i s-a răspuns că sunt kaki sau kaki
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
a cuprins mijlocul cu brațul, puțin mai sprințar și parcă, mai grăbit... În cîteva minute eram în fața ușii mele, la parter. Nu-mi găseam cheile de emoție și nici nu nimeream yala cu ele... Neonul din hol se reflecta cu irizări albăstrui în părul ei de culoarea spicului de grâu. Am reușit să deschid, în sfârșit, ușa, invitând-o să-mi treacă pragul și, brusc, am luat-o în brațe și am intrat cu ea în sufragerie, unde am depus-o
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă interstelară, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea cadînă, frumoasa, trăgînd botos din țigară, urmărind cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
asta... Nu. Pur și simplu, mă urc la volan (e ora 7 dimineața) și-o iau, premeditat, spre geana de zare muntoasă, cea pe care conu' Mihai pretindea că o străvede din campanila sa de la Copou, deslușindu-i chiar, printre irizări, Ceahlăul. Ce lume, boieri dumneavoastră! Cum venea vara, cum ardea vipia, pleca toată lumea (bună) într-acolo. Promenada de la Agapia sau de la Văratic, dar și cea de la Bălțăteștii Adelei lui Ibrăileanu refăceau Lăpușneanu și Carol. Unde-i lumea aceea îmbătată de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Channel par să marcheze... dezrădăcinarea suratelor de pe bulevard. Da, dar cei care-i ascultă extaziați sînt, fără excepție, albi. Se pare că nu am cum evita... A 7-a Bienală de Arte de la Savonnière. Insistențele cîștigă. Sere imense, prisme ale irizărilor fluviului. Ei bine, artiștii nu au cruțat nici un cotlon din mirabilele răsaduri. Dar cine-s artiștii? Titlul manifestării nu specifică amatorismul ei, fie el și... Bienal. De ce? Nu ca noi, care încă mai... beneficiem de soluția (sovietică) a Uniunii Artiștilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
făcându-l să aibă uimiri de călător ingenuu (Balta Albă). Cozeur fermecător, A. seduce prin umorul fin și o bună dispoziție plină de antren (Borsec ș.a.). Doar uneori, ca în Vasile Porojan, aducerile-aminte se aburesc de o ușoară duioșie, cu irizări de lirism. Altfel, în proza aceasta dezinvoltă, cu voluptuoase digresiuni, metaforele sunt rare, epitetul convențional. Totul e sprintenă relatare și dialog suculent (Istoria unui galbân, nuvelă de tip picaresc). Dar naratorul are și ochi de pictor, preocupat să surprindă variațiile
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
interiorității poetului: „Cu astre ninge seara ochiul meu”, „Fântână sunt cu murmure stelare/ Eu niciodată graniți n-am să-ți pun/ Fântână, stea și rug. Și soare.” Căci, pe o altă latură, poetul comunică organic, natural, cu acel spațiu al irizărilor și al efluviilor, a cărui parte constitutivă el se și declară: „Ce limpezime verde împrejur,/ că-mi aud brațele zvâcnind în păsări” etc. O a treia temă, confluentă cu primele, este copilăria și satul magic și mirific, resuscitate nostalgic, dar
ANDRONIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]