4,886 matches
-
revelația creatorului. În acest sens, hermeneutica literară își poate asocia cu îndreptățire “metafizica interpretării”, precum și “ceva din acea gratia interpretandi pe care o explică Moshe Idel, pornind de la Abélard, Gioacchino da Fiore și diverși cabaliști”. Polemizînd - cu o savuroasă vervă ironică, ce pare a-i reclama mai degrabă vocația de memorialist decît pe aceea de critic universitar - cu istoria interpretărilor succesive date celebrei “enigme” a sinuciderii ciudatului nenea Anghelache, casierul din Inspecțiune, Ion Vartic revoluționează în fond întreaga caragialeologie. Scopul criticului
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
film de Lucian Pintilie”. Filmul unui maestru obsedat de esență, de “firul de iarbă”, de imaginea minimalistă, de o rigoare geometrică (demers susținut cu talent de tînărul operator Silviu Stavilă). În scriitura austeră, sever epurată, a filmului, episodul Nunții (intitulat - ironic? - “Pași în doi”) e o inserție de baroc, amintind de “celălalt Pintilie”. De remarcat că, sub privirea cu putere hipnotică a lui Pintilie, ceea ce se înțelege prin “lumea obiectelor” capătă o viață în sine;“materia” are o independență, o inteligență
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
mai multe limbi. Marcarea afectiv-evaluativă e intrinsecă sinonimelor parțiale sărăntoc (negativ, peiorativ) și sărman (pozitiv, de participare afectivă). Aparținînd registrului popular, cele două cuvinte nu sînt foarte frecvente în discursul public de azi; sărăntoc e folosit cu o anume distanță ironică (“bronzul fiind specific sărăntocilor și țăranilor” (EZ 3375, 2003, 3), mai rar ca termen de ofensă voită; sărman e desuet și populist („Bucureștenii sărmani își vor primi banii pentru căldură cu două luni întârziere”, cotidianul.ro/anterioare/1999). Mai actuale
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
au fost verificate, controlate etc.” Cu un pas mai departe, reprezentînd lucrurile care trebuie făcute ca fiind plasate pe o listă imaginară, bifarea metaforică semnifică rezolvarea lor rapidă și superficială, „așa, ca să fie”. A bifa intră astfel în seria cuvintelor ironice care denumesc acțiuni din sfera „formelor fără fond”, a principiului „repede și prost”: lucrul de mîntuială, expedierea, fușereala, rasoleala etc. De fapt, a bifa se folosește în prezent foarte mult (inclusiv în mediile electronice), pentru a indica modul de alegere
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
evoluția semantică a verbului a bifa nu este totuși cea a testului-grilă sau a opțiunilor informatice, ci aceea - tradițională - a listei, pe care bifarea produce o rapidă simplificare și eliberare. Contextele în care cuvîntul e folosit cu acest sens sînt ironice: “Toți sînt niște fraieri, dar trebuie bifat și dreptul lor de a-și da cu părerea” (Evenimentul zilei, 3345, 2003, 1). În discursul politic și jurnalistic, apar adesea acuzații pentru ceea ce se consideră a fi o simplă bifare: reformele „sunt
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
socoteală. Cuvîntul e ilustrat de citate din texte populare, din manuale de aritmetică de la începutul secolului al XIX-lea, din autori că Agârbiceanu sau Goga. Or, în momentul de față cuvîntul pare să fie preluat de limbajul tinerilor, cu marca ironică specifică termenilor neliterari „recuperați”. Forumurile din Internet furnizează cîteva exemple recente, de tipul “Hai să facem o socoată” (Ciberplai 3.12.2000); „ Această socoată era făcută după celălalt calendar” (Ciberplai 6.04.2003); „is prea multi și dă prost la
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
fără sufix. Oricum, s-ar părea că mass-media și mai ales Internetul, considerate de unii instrumente și simboluri ale globalizării, pun în circulație regionalisme și arhaisme, în care expresivitatea colocviala poate să-și găsească noi surse de creativitate ludica și ironică.
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
ingenioasă a unor figuri narative precum focalizarea multiplă, descrierea focalizată și ambulatorie, în scena care întărește tematic oralitatea și devorarea în secvențele cu lupi și căpcăuni, în juxtapunerea dezinvoltă a registrelor diferite (uneori eroicul se învecinează cu burlescul, pateticul cu ironicul și zeflemeaua). Joaca și dezinvoltura se regăsesc și în juxtapunerea a două sau mai multe “moralitați” (învățăminte), care, opunîndu-se una alteia, invită la o lectură ne-univocă a poveștii; astfel prima “Moralitate” la Cenușăreasa laudă bunul simț și frumusețea fetei
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
un fel de “capriciu”, în care autoarea romanului Incestul rezumă viața de eșecuri a neînțelesei tinere, numită din fantezia părinților Pielea-de-Măgar, raportînd-o aproape sarcastic la moda, gustul și mentalitatea diverselor momente, de la anii cincizeci încoace, pentru a ajunge la concluzia ironică: “Hotărît lucru poveștile cu zîne nu există!”. O ironie mai senină și spumoasă colorează, la sfîrșitul veacului al XIX-lea, parodia lui Anatole France, Cele șapte soții ale lui Barbă-Albastră, în care temutul personaj de odinioară este cu totul benign
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
de horoscop, turma de struțocămile: “Ocoliți științific disputele pe teme financiare și morale că la un loc se adună de o turmă de struțocămile, de nu aveți grajduri” (vlg.sisnet.ro, nr. 3682, 2001). Predilecția discursului publicistic actual pentru stilul ironic și mai ales pentru tema haosului național îi asigură struțocămilei o bună circulație mediatică.
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
fi suferit” (online.ro/timpolis/587); „numeroși vrăjitori și paranormali răsar din anonimat, pentru a cunoaște o clipă de celebritate” (lumivirtuale.ro). Inovația e recentă, percepută ca atare și de aceea adesea subliniată de ghilimele și însoțită de alte mărci ironice contextuale: „pe unii bolnavi i-am văzut la alte mănăstiri sau la «paranormali» de ultimă oră” (lumeam.ro) „păstrează secretul... altfel mă cheamă la emisiunile cu paranormali!” (poezie.ro); „faci ordine printre paranormali?” (inoan-press.com); „așteptăm părerile paranormalilor” (bridge-club.ro
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
naratorială, picăturile de sînge ar fi sărit firesc „în toate părțile”, am fi râs cu adevărat și am fi reflectat la starea noastră reală. Abia atunci Cioran ar fi avut savoare pe fundalul statisticilor care indică căderile umanității. Fără ton ironic, capitolul Te iubesc, de pildă, în care României (imaginii alegorice a lui Rosenthal) i se face o declarație de dragoste în genul lui Marius Ianuș, este de un prost gust antologic. Diferențele dintre Constantin Popescu și colegii lui de generație
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
de linia religiosului blagian, acest volum nu poate fi vocea reală a tânărului poet. Alex Moldovan se desprinde greu de poeții preferați și, fără să-și dea seama, scrie în maniera lor fără cea mai mică detașare, și nu neapărat ironică. Ar fi putut fi intertextual și poate abia atunci am fi vorbit de postmodernism, căci ironia pe care Ion Cristofor o identifică, în prezentarea de pe coperta patru, drept semn al postmodernității tânărului poet este mult prea insuficientă. Din păcate, poezia
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
vorbirea familiară, afectiv-glumeață, diminutivele sînt în genere respinse de registrul înalt și în bună măsură chiar de cel standard. În momentul de față, permisivitatea interferențelor dintre registre pare să le fie favorabilă: multe posibilități de diminutivare sînt utilizate cu scop ironic și depreciativ, iar unele forme se specializează chiar cu valori stilistic neutre; am comentat de curînd, în această rubrică, situația unor cuvinte precum mămici (= „tinere mame”), formă utilizată chiar și în limbajul politic, sau iconițe (engl. icons), din jargonul informatic
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
poți scăpa, oricât ustorori ai pune la canatul ușilor, și oricâte slujbe de salvare a sufletului ar ține Teoctist. Faptul că Iliescu a continuat să-și exhibe zâmbetul chiar după ce americanii i-au plantat sub nas steagul Rusiei e răzbunarea ironică a unui destin tembel. Adică tot o poveste cu „andrisantul necunoscut”. Oricât de pro-american aș fi (și sunt), n-aș fi ezitat să le arăt băieților de la Casa Albă obrazul. Dar nu, președintele a continut să zâmbească. Acest mărunt incident
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului simț civic. Din aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au născut cărțile Trecerea nimicului prin ceva, Editura Crater, București, recent apăruta Drumul spre La Mancha, Editura Marineasa, Timișoara, și amplul dialog cu Mihaela Cristea care
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
ale abrevierilor (scrise cu sau fără punct după fiecare literă, cu majuscule sau minuscule) se adaugă unele noi, produse de tendința de a transcrie pronunțările siglelor; acestea creează (și din cauza variațiilor) un efect de surpriză, speculat de stilul ludic și ironic: "să vă luați casete și sidiuri (mepetrei)" (Computer Games Forum: abrevierile CD, mp3), "situația politică din RÎMÎ" (= Republica Moldova, A. Bodiu, Bulevardul eroilor, 2004, p. 228). Oscilația în rostire se observă și în cazul modernului SMS (scurt mesaj telefonic, abreviere din
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
de lipsă de exactitate și de onestitate. Narcisismul memoriilor lovinesciene face ca autorul să denunțe numai vanitatea altora, dar nu și vanitatea proprie, prezentă în germene în chiar numele său "Eugeniu", ascuns zadarnic sub inițiala E. și dezvăluit cu satisfacție ironică de scriitorul ofensat. Mergând mai departe, Camil Petrescu i-a contestat lui E. Lovinescu "acuitatea psihologică", insistând pe "totala incomprehensiune" datorată carențelor în "facultatea de a intui" (p. 60-61). În fond, exasperat de denigrări și de împingerea sa în ridicol
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
faptul că tânărul dirijor Kesslyŕk Gergely semnează și regia. Cu atât mai mult cu cât orchestra, altă formație muzicală decât la Tannhäuser, îl ajută în intențiile de acțiuni din scenă. Oglindă a sensurilor ea susține ritmurile, suplețea armonică, comentarii uneori ironice, sugerează contradicția dintre ceea ce se spune și ceea ce ar trebui să rămână ascuns. Orchestra induce, ca semn al destinului, întunecarea tragică a tonalității re minor. Pe scena încărcată de mai multe tipuri de limbaje teatrale aleargă rotindu-se într-o
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
sute de mii, milioane, în domenii în care cifrele numite sînt greu sau chiar imposibil de atins ori de verificat. De altfel, cu cît contrastul e mai mare, cu atît e mai probabil ca exagerarea voită să indice o atitudine ironică sau ludică. Procedeul e probabil universal, dar selectarea cifrelor diferă de la o limbă la alta, de la cultură la cultură. în Puțină... aritmetică (1971), Al. Graur amintea că "așa-numitele numere mari nedeterminate, adică numere mari care nu trebuie luate în
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
însă de exclus să fie și alți factori, pe lîngă comoditatea formei, care să favorizeze anumite numerale. Oricum, relativ moderată (în comparație cu sutele de mii sau milioanele) și aparent precisă, seria popular-familiară pare a se fi specializat pentru conotații negative și ironice, sugerînd o stare de iritare, agasare sau exasperare. Ar merita cercetate mai în amănunțime și preferințele pentru alte cifre mari: șaptezeci de mii ("niște pagini mai serioase care să nu mă trimită în șaptezeci de mii de părți!", price.ro
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
formulelor narative. Avem astfel roman polițist, social, istoric, de aventuri, de spionaj, SF, politic, de familie, de tip comportamentist, de dragoste, document, memorialistic, de analiză psihologică, parabolic, dar și roman-confesiune, roman-rechizitoriu, roman-experiment, roman-eseu, roman de imaginație sau roman fantezist și ironic. Diversificarea tematicii și a tipurilor de narațiune e, în sine, un spectacol interesant al peisajului epic desfășurat pe pânzele vaste ale istoriei. Autorii articolelor își păstrează, în general, o neutralitate a descrierii, dar sunt și cazuri de implicare flagrantă a
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
așternut pe jos paie ce se ridică și se agață de hainele noastre așa cum trecutul se agață de viața noastră. Fularul meu mai poartă încă urmele trecerii pe acolo. Există, la aceste dineuri explicit teatralizate, o adevărată voluptate a travestirii ironice, practicată de actorii din trupa lui Odin: într-o seară, ei servesc la masă îmbăcați în costume "viscontiene", într-o alta se înveșmântează în "sud-americani", ca și cum sărbătoarea ar trebui trăită până în ultima clipă cu acea plăcere copilărească sub semnul căreia
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
în fața primăriei, iar noi, într-o dimineață ploioasă, trecem pe rând să depunem trandafiri la picioarele ei. Omagiu ritualic adus dintotdeauna de bărbat unei tinere fete... Ca să ajungem la statuie, traversăm orașul, care ne întâmpină cu un soi de tandrețe ironică; iată, aici, școala de balet, cu micuțele sale "eleve" care dansează la adăpostul unui acoperiș de casă improvizat; iată și niște polițiști care se lansează într-un incredibil număr de "slapstick"; iată-ne, în sfârșit, și la primărie, unde urmează
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
română cu cea din alte limbi romanice: dicționarele franceze înregistrau în genere doar masculinul ministre (de exemplu: Le Petit Robert 1991), eventual și femininul mai vechi ministresse (Trésor de la langue française). Pentru italiană, Zingarelli 1994 cuprinde formele (marcate ca glumețe, ironice) ministra și ministressa. Pentru spaniolă, dicționarul academiei, DRAE, pune în cuvîntul titlu deopotrivă ministro și ministra - masculinul și femininul - ca forme standard, nemarcate stilistic. Internetul ne permite să verificăm măcar parțial uzul: ministra e într-adevăr foarte frecvent în spaniolă
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]