231 matches
-
mai multe orașe: Ploiești, Pitești și în București, la Colegiul „Sf. Sava”, unde își trece, în 1906, bacalaureatul. În ciuda peregrinărilor, elevul învață bine, într-un an câștigând concursul „Tinerimei române”. Începe să publice devreme, în 1902 apărându-i o proză (iscălită Miluță) în suplimentul „pentru copii” al ziarului „Adevărul”, iar în 1904 o poezie în „Revista literară”. Încă elev, C. frecventează cenaclul macedonskian, ulterior apropiindu-se de cercul lui Ovid Densusianu. În afară de „Vieața nouă” a acestuia, mai colaborează cu versuri, proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
nostru și pământ din pământul nostru? Pe cuvântul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din România. Va să zică, onoarea Rusiei cere ca să se ia pe nedrept o bucată din România și aceeași onoare nu cere respectarea convenției iscălită de ieri. Ciudată onoare într-adevăr!". Am reprodus citatul pentru că Theodor Codreanu folosește, ca un soi de leitmotiv, această observație eminesciană privind onoarea Rusiei, în toate împrejurările istorice până azi. Intuiția lui Eminescu privitoare la soarta Basarabiei îi este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
O enumerare burlescă de paleologisme, capabile a trezi nostalgia unor bătrâni odată cu hazul sau nedumerirea tinerilor, întocmea Heliade în 1848: „O, deșertăciunea lumii aceștia! unde mai sânt rubarele, bumbașirlâcurile, locmalele, havaeturile... surghiunlâcurile... milostivbojiile, ce adorna hrisoavele noastre și ne adeverea iscălita noastră nobilitate? Pesnele cele guturăiate, blagorodiile, blagocestiile, șătrăriile, isprăvniciile, zapcirlâcurile, duvalmalele, caraghiozlâcurile, suitarlâcurile, altântoplâcurile, inglindiselele, sindrofiile, heretismosurile, herofilimetelele, catedexele, pliroforiile, titeriazele... și altele mulțime, cu sutele?“ (Orație funebră, în Curierul românesc, 1848, nr. 22). Câți dintre junii cititori ai articolului
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lui Dumnezeu Iordachie Sim din Medinți, vă (?tau de harem?) și mâna mea va putrezi, iar numele tot se va pomeni și cine va pomeni mare pomană va avea iproci. La anul dela Hs.1761, iar dela zidirea lumiii 7269» Iscălit: Iordachie. b. «Într-o însemnare din 1753, ilizibilă. Am descifrat numai anul. c. «Să se știe decând au fost săbaru (soborul) la Belgrad de preoți nuniți au fo(st) la anul Domnului 1761 me(se)ța fe(bruarie) în 8
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Prin acest jurământ boierii primeau drepturile și toate avantajele acordate nobilimii ruse. Textul jurământului, dar mai ales urmările acestuia, au contribuit pentru o lungă perioadă la modificarea destinului întregii generații viitoare. Textul jurământului, reprodus verbal, suna astfel: “Eu cel gios iscălit, mă făgăduiu și mă jur întru totul atât Puternicului Dumnezeu, înaintea Sfintei Sale Evanghelii pentru aceasta: cum că voiesc și datoriu sunt împărăției Sale Măriri, celui adevărat al mieu și legitim, prea milostiv, mare Domn Împărat Alexandru Pavlovici, singur stăpânitorul
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
lucru, văzui o scrisoare nedeschisă, pe care nu o băgasem în seamă... Mi-am zis că trebuie să fie de la una din numeroasele poete tinere din provincie... Deschizând plicul, găsii o scrisoare împreună cu o poezie intitulată Venere și Madona, amândouă iscălite M. Eminescu. Numele Eminescu nu avea aparența a fi real, îmi păru împrumutat de vreun autor sfiicios ce nu vrea să se dea pe față. Deprins cu pacheturi întregi de versuri și proză ce-mi veneau zilnic, mă pusei să
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Hașmonaea”, revista studenților sioniști. Întrucât la „unu” i se refuză publicarea unor poezii în franceză, C. se grăbește să-și tipărească în regie proprie placheta Efluvii (1931) și se apropie de „Contimporanul”, în care face să apară versuri și notițe iscălite Leo-Albert Werner și V. Cristian. Redactor la „Facla” în anii 1932-1933, mai colaborează la „Zodiac”, „Tiparnița literară”, „România literară”, „Clopotul”, „Ulise”, „Litere”, „Azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Reporter” ș.a. Redactor a fost, în 1936-1937, la „Adevărul” și „Dimineața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
ftizie. Modest și de o discreție rară, R. nu a avut ambiții de notorietate, ca om de condei. O bună parte a scrisului său s-a editat postum; cât despre antume, în afara unui singur articol de polemică literară (Critica criticii), iscălit A. Rusu, celelalte au fost semnate de obicei cu inițiale sau, o singură dată, cu un pseudonim (Terentie Hora). Scriitorul a adoptat și varianta Russo, cu o grafie sugerând pronunția franțuzească a numelui său. În opera lui - redactată preponderent în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
făcea vreo referire la "întrecerile socialiste" și la viața "nouă" a tineretului scumpei patrii a lui Roler. În acest context de respingere a oficialismelor de toată mâna, în numărul din noiembrie 1957 este inclus un eseu bătăios de critică literară iscălit "Logofătul Dracula", care vitupera avalanșa floricolă a versurilor din "Cuvântul nostru". Sub acest pseudonim va continua subsemnatul să colaboreze aici, până în anul următor. Într-unul din numere, neîmblânzitul Logofăt a scris pamfletul Cretinul uriaș,care viza paranoia de politruc bolșevic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
răposatului, în cinci părți pe cinci frați ni s-au venit de frate o a cincea parte, din care două din aceste cinci părți de chironimie răposatului, din această jumătate din moșie Filipenilor ni s-au și nouă mai jos iscăliților dreaptă parte de chiromani din partea răposatului. Pentru care cu buna primirea noastră ne-am alcătuit și neam învoit cu Domnul fratele Grigore Roset căminar ca să ne deie domnul cinci mii lei pentru aceste părți drepte a noastre de chironimie de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
I. Păun-Pincio, N. Tofan, V. Pop, Z.C. Arbore. În M. a debutat Jean Bart (Eugeniu P. Botez), sub semnătura Gh. Rot, cu un articol intitulat Să ne dumerească, și tot în săptămânalul socialist el a mai publicat un articol iscălit Tr. (abreviere pentru Trotuș, pseudonim frecvent întrebuințat). R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288282_a_289611]
-
de internare la Herești, unde trebuia să mergem, cu mjloacele noastre, până în șapte zile. La rigoare, ne dădeau o trăsură, dar nu escortă. Pentru servitori trebuia să facem o cerere specială. De nu executam acest ordin, se întrebuința execuția forțată. Iscălit: Scheibl. De bunăvoie? Și să ne mutăm la Herești într-o casă devastată, fără mobilă, fără ferestre, cu parchetele scoase, fără mijloace de trai, izolate cu totul de oraș, lipsite de orice ajutor medical, fără pază în trecerea bulgarilor? Și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-i dau o păpușă. Tolla, Tolla! - zise el râzând - tare mi-ești dragă". Apoi șăzu la masă și gândi adânc... asupra egalității a două hipotenuze. Luă o coală mare de hârtie albă și scrise drept în mijloc: Regină! Te iubesc! Iscălit: Gajus Julius C[a]esar Octavian August manu propria. Sara era petrecere. Era invitată și verișoara Elis și - mare minune - a venit. Părinții ei au lepădat-o acolo și s-au dus într-alt loc, unde asemenea erau așteptați. Octavian
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
schițe umoristice facile pe tema infidelității feminine, câteodată și versuri. O țintă predilectă este simbolismul. În Literatura noastră Rodolphe ironizează „Literatorul” și ortografia lui, iar Supărarea poetului, semnată Răstoacă, este o parodiere a procedeelor simboliste, la fel ca și versurile iscălite Raicu ori Clak-Ston. D. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289529_a_290858]
-
drum. — N-am să uit asta, jurase omul. În ziua plecării, făgăduise: — Când voi fi bogat, te voi Înștiința și-ți voi răsplăti bunătatea. Numele pe care le spusese că Îl purta Matsunami Sokuro. Peste câțiva ani, sosise o scrisoare iscălită Senior Saito Dosan. Spre surprinderea lor, era de la omul pe care-l cunoscuseră sub numele de Sokuro. Alianța era veche, transmisă din generație În generație. Așa că, de Îndată ce auzi că misteriosul mesager venea de la Saito Dosan, Koroku se grăbi să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
libertate și sclavie”. În această publicație cu caracter de antologie, pe lângă rubricile „Carnet literar”, „Carnet cultural” (cu note despre activitatea scriitorilor români din exil), „Cărți, reviste, ziare”, „Note și comentarii”, semnează versuri și articole Nicolae Novac, tot el dă proză iscălită Nicolae Novakovski, iar cu versuri, proză și recenzii figurează Vasile Posteuca, cu poezie, traduceri și prezentări de poeți din literatura latino-americană Ștefan Baciu, cu versuri și proză Vintilă Horia. Mai colaborează Aron Cotruș, Eugen Relgis, Victor Buescu, Nello Manzatti, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290499_a_291828]
-
primară și o parte a ciclului secundar în orașul natal, M. se transferă la Liceul „Sf. Iosif” din București. În revista elevilor de aici, „Licăriri”, scoasă sub îndrumarea profesorului și criticului Pompiliu Constantinescu, debutează în 1935 cu povestiri și recenzii iscălite Renaldino (sau Rinaldin) Moor. În anul următor își începe colaborarea la „Dimineața copiilor”, continuată, din 1939, la „Curentul pentru copii și tineret” și la „Curentul magazin literar”, apoi la „Rapid”. Sporadic, semnătura îi mai apare în „Curentul”, „Universul literar”, „Timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288254_a_289583]
-
Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, căutând, desigur, un cadru mai potrivit realizării veleităților sale artistice. Debutul literar îi este găzduit, în 1923, de „Universul literar”, care îi publică intermitent și alte poezii. Colaborează cu versuri, articole, medalioane și cronici plastice, iscălite uneori G. N. Florești, la „Țara de Jos”, „Adevărul literar și artistic”, „Omul liber”, „Clipa”, „Țara noastră”. După ce frecventează o vreme cenacul lui Mihail Dragomirescu, se atașează grupării lui E. Lovinescu, colaborând la „Cetatea literară” și la „Viața literară” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
apar eseuri, recenzii și, sub pseudonimul Crazy Horse, susține rubrică „Prima verba”, cu îndrumări pentru tinerii poeți români. În paginile publicației inițiază și rubrică „Texte paralele”, unde, în formula bilingva, sunt promovate versuri de poeți români, traducerea în engleză fiind iscălita de asemenea cu un pseudonim, Heathrow O’Hâre. Din 2000 este redactor la „Caiete internaționale de poezie - Internațional Notebook of Poetry”, anuar scos tot de Gabriel Stănescu. Interesul de o viață pentru poezie se concentrează asupra editării unei antologii a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289940_a_291269]
-
nostru și pământ din pământul nostru? Pe cuvântul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din România. Va să zică onoarea Rusiei cere ca să se ia pe nedrept o bucată din România și aceeași onoare nu cere respectarea convenției iscălită de ieri. Ciudată onoare într-adevăr!"84 Eminescu subliniază că Rusia nu poate nici măcar să aducă argumentul că ar fi cucerit Basarabia cu sabia în mână, fiindcă atunci când a luat-o, prin fraudă, nu era în măsura de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ajung în Moldova. A. începe școala în Puiești și urmează, la Craiova, cursurile Liceului „Carol I”, fiind însă eliminat în ultimul an. Își încearcă, fără succes, șansele literare la „Sămănătorul” (1907), „Ramuri” (1909), „Convorbiri critice” (1909), unde trimite însemnări critice iscălite A. Tutova (F. Aderca), dar și la „Masca” (1911), unde îi apar câteva note critice sub pseudonimul Willy. A. va considera că, în presă, debutul semnificativ se produce la „Noua revistă română” (1913), cu poezia Post amorem, dedicată lui T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
literară”, „Năzuința” (Craiova), „Revista română”, „Lumea”, „Omul liber”, „Mișcarea literară”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Sinteza”, „Adevărul”. În 1928 îl secondează pe T. Arghezi la „Bilete de papagal” (va fi secretar de redacție în primii doi ani, aparținându-i și texte iscălite generic B. de p., Papagalul violet, Papagalul roșu, Papagalul albastru, Papagalul portocaliu, Papagalul verde, Papagalul vioriu). Scrie, de asemenea, la „Radio”, „Tiparnița literară”, „XX”, „Adam”, „Zodiac”, „Cuvântul”, „Reporter”, „Vremea”, „Realitatea ilustrată” (aici apare, sub pseudonimul Leone Palmantini, prima variantă, X
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
pace de acum înainte, să nu mai aibă a pârî Vasile Turcu pentru această moarte, nici femeia lui, în veac, nici odinioară în veac, nici de acum de nime să nu mai aibă val pentru acesta lucru. Și pentru credință iscălit-am și ne-am pus pecetea noastră. U Ias let 7169 [1661], mai 6. Dabija vel vornic. Pătrașco vel logofăt” (vezi Nicolae Iorga, Anciens documents de droit roumain, avec une préface contenant l’histoire du droit coutumier roumaine, vol. I
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
întâi în străinătate și abia după aceea la noi (membru al Societății Scriitorilor Români devine în 1932). Se afla în America de Sud când, din 1927, în foi din La Plata, Rio de Janeiro, Ciudad de México, Montevideo îi apar felurite însemnări iscălite Mihai Tican, Rumano fiind un adaos care intră curând în alcătuirea numelui său. În 1929-1930, la Barcelona, scoate, și încă într-un tiraj remarcabil, un săptămânal ilustrat, „Dacia”, „organ hispano-italo-român”, plin de informații privind România. Întors acasă în 1931, intră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
I”, unde îi are colegi pe N. M. Condiescu și Victor Anestin. A terminat până la urmă liceul militar și s-a înscris apoi la școala de ofițeri. În 1913, pe când era administrator-căpitan, demisionează din armată, devenind inginer hotarnic. Primele versuri, iscălite R. Urdăreanu și Romulus U., îi apar în 1895, în revista liceenilor craioveni „Freamătul”. Cu pseudonimele Gabriel Donna și, mai rar, Serafitus și Seraphitius, colaborează la reviste patronate de Al. Macedonski - „Vieața nouă”, „Literatorul”, „Carmen”, „Ileana”, „Hermes”, dar și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]