744 matches
-
aici era aceeași tăcere insuportabilă. Urcă până în prag, și la vederea lui un băiețel care se juca nepăsător la soare tresări și se îndepărtă în fugă. Pentru el orice străin era un dușman. Dr. Coutras avu senzația că băiețelul îl iscodește pe furiș dindărătul unui copac. Ușa era larg deschisă. Strigă, dar nu-i răspunse nimeni. Păși înăuntru. Bătu la o ușă, dar din nou nici un răspuns. Răsuci clanța și intră. Mirosul care-l întâmpină agresiv îi întoarse stomacul pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la care nu stătea nimeni trei sferturi din an, ceea ce însemna o pierdere însemnată pentru Bourrache, dar acesta nu ar fi dat masa altcuiva pentru nimic în lume, nici chiar în zilele de târg, când toți țăranii din ținut, după ce iscodiseră vitele, veneau să se ghiftuiască și să bea un litru de tărie până la ivirea zorilor, înainte de a se descărca în bordelul lui Madam Nain. Masa rămânea goală și lumea era refuzată. Ba chiar, o dată, Bourrache a dat afară un negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Scurt, furiș, Înghițea din luminiș. Din lemnoase văgăuni, Căpcăuni Îi vedeam pieziș Cum cască Buze searbăde de iască; Și întorși Ochi buboși Înnoptau subt frunți pestrițe De păroase, De bărboase Joimarițe. Și cum stam sub vânt și frig Strâns cârlig, Iscodind cu ochii treji Mai de sus de bârnă drumul, Unde seara țese fumul Multor mreji: Pe subt vreascuri văzui bine Repezită înspre mine O gușată cu găteji. Chiondorâș Căta la cale; De pe șale, Când la deal și când la vale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
placheta de cetățean de onoare al comunei Călinești, jud. Teleorman (2009) Virginia Vini POPESCU: O colecție foarte valoroasă, o paleta foarte largă de gradații, diplome, premii, distincții și medalii. Toate felicitările mele! Curiozitatea mea de scriitor mă îndeamnă să vă iscodesc și în problema planurilor de muncă intelectuală pe care le aveți pe termen mediu. Ion Al. STĂNESCU: Intenționez să elaborez monografiile localităților: Târnava, Valea Cireșului și Tunari, sate ale comunei Botoroaga. Virginia Vini POPESCU: Doriți să formați o imagine integrală
DE VORBĂ CU MODESTIA ! (INTERVIU CU ION AL. STĂNESCU) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362895_a_364224]
-
să îmi atrag oprobiul domniilor voastre, care, recunosc,m-ar durea destul de mult, am citit în aceste Confluente Literare niște rânduri absolut superbe, pline de sensibilitate și gândire scrise de oameni care, sunt gata să pun prinsoare pe orice, gândesc și iscodesc și se întreabă cel puțin la fel de mult ca și mine CUM și DE CE, înainte să ia de bune gândurile cu putere de lege ale altora, cu riscul deci să mă antipatizați ÎNTREB : ce ne-a adus de fapt democrația asta
O ISTORIE MINCINOASA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363569_a_364898]
-
curățenie. În mod special, verifica singur curățenia sticlelor și lăzilor. Umplerea se făcea automat, dozarea cu sirop și introducerea sifonului (apă cu bioxid) care împingea bila de dinăuntrul sticlei presând-o spre gât, la ieșire. Era, oricum, destul de interesant. O iscodeam pe bunica prin întrebări copilărești, dar nu se plictisea a-mi răspunde, voind parcă să nu se uite istoria acestei familii de frunte a Domneștilor. - Ce s-a întâmplat cu casa de sub coastă? - Eu și Iosif am dat-o de
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
ierte, în loc să i se devoteze lui, fratelui bolnav, se lamenta, fără îndoială, în fața celor adunați la priveghi. Pe lângă ce avere are, acum mai moștenește și din partea ei. „Cacă dracu’ la grămadă!” parcă îl auzea rostind. Era spusa lui, după ce îl iscodea cu cât își mai sporise avutul. Mai ales această vorbă, din limbajul presărat cu zicale și cuvinte neaoșe ale unchiului său, îl scotea din sărite. Din hol răzbătuse în salon țârâitul telefonului. Se ridicase greu, simțind o durere ascuțită în
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
timp, vreme” aparține aici întregului domeniu al viului și senzorialului fenomenologic.Uneori, pentru intensificarea visului ispititor al existenței, poeta poartă pe drumul sensibilității o mască ritualică. Revelația teritoriului nopții și invocarea astrală deschid comorile fondului etnolingvistic: „Ies în prag / să iscodesc noaptea, / în fața mersului zăbavnic al astrelor / Ies în noapte / să visez împreună cu Luna / și înfig diamante în coarne de fier”. Superdimensionat de aceste combinații de valori arhaice, centrul poemului se ramifică înspre haloul zorilor, cu evidența unei izbucniri profetice: „Dar
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
ale sale, bău vinul din cană și spuse: -Vorbești frumos amice, știi să sucești vorbele, dar tot un idiot rămâi. Acum însă să trecem la treburi mai importante. Vreau să mă ajuți să trimit o vorbă cuiva, spuse el încet iscodind cu privirea pe gălăgioșii studenți care își vedeau de petrecerea lor. -Doar atât și-apoi uit că te-am văzut, mai spuse Baraba. Ei! Ce zici? Ucenicul păru că se gândește. Spuse: -Mă prind, dacă te pot ajuta. -Mă poți
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
Saci încarcă, leagă sfoară. Rudolf, sprinten, fericit, Sănioara a pornit. Merge moșul într-o noapte, Toată zarea o străbate. Copiii din lumea-ntreagă, Seara asta se întreabă, Dacă vine Moș Crăciun? Rugăciunile își spun. Fug la geamuri și la uși, Iscodesc pe la mătuși, Dacă l-au văzut pe moșul, Urmăresc și soba, coșul. Și deodată: Ho! Ho! Ho! Se aude de-acolo. O fi moșul? Cine-o fi? Ați fost cuminței copii? Casa toată-i luminată, Un brad mare se arată
MOŞ CRĂCIUN de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363259_a_364588]
-
la ale sale, bău vinul din cană și spuse: -Vorbești frumos amice, știi să sucești vorbele, dar tot idiot rămâi. Acum însă să trecem la treburi mai importante. Vreau să mă ajuți să trimit o vorbă cuiva, spuse el încet iscodind cu privirea pe gălăgioșii studenți care își vedeau de petrecerea lor. -Doar atât și-apoi uit că te-am văzut, mai spuse Baraba. Ei! Ce zici? Ucenicul păru că se gândește. Spuse: -Mă leg, dacă te pot ajuta. -Mă poți
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
le admir farmecul muncii lor. Bine-nțeles, fiecare are valoarea lui, fiecare are specificul lui... Dorel Schor stă acum într-o parte și mă privește, de undeva, din umbră, zâmbind în felul său, căci finețea lui de umorist aparent delicat, iscodește și gândște tot timpul. Oare cum m-ar surpride și pe mine în vreo schiță?! Sau poate chiar a făcut-o deja, și n-am băgat de seamă! Voi reciti cartea!... Fără să vreau mă duce gândul la Șalom Aleihem
„CHEMAŢI DOCTORUL” DE DOREL SCHOOR de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367421_a_368750]
-
muntele sfânt nu se mai aud blestemele preoților daci... nici vaietele noastre... Iar pădurarul aruncându-ne priviri: „Trebuie să se nască altul! Toți munții ăștea forfoteau de oameni mai mult decât astăzi...” Iar noi, o mână de moldoveni veniți să iscodim trecutul falnic strămoșesc, am făcut spre seară, când soarele își lasă doar o dâră ușoară peste capetele noastre, un foc lângă locul taberei. „În recea Carapace dacă,/ Eram sămânța de milenii./ Un bob de jar sortit să facă/ Un foc
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
mai prezintă o mare importanță mai ales pentru familia kabilă de la țară care posedă un fiu. De aceea, principala grijă a acesteia este să îi găsească foarte repede o mireasă pentru a nu se face de rușine ( mamă și bunică iscodesc de zor prin sat în căutarea unei fete cât mai potrivite). Oamenii și-ar închipui astfel că membrii ei sunt săraci și că nu își pot permite o nuntă așa cum tradiția kabylă o cere* ca ea să se petreacă și
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
trebuie doar să te minunezi. În teologia occidentală misterul aproape că a dispărut. Asta este frumusețea Ortodoxiei: taina, misterul care este protejat, care există și de care nu te poți apropia prea mult. Îl contemplăm și cădem în fața lui. Nu iscodim prea mult cu mintea, îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze cum știe El. Noi ne încredințăm lui Dumnezeu, ne abandonăm Lui. Aceasta este atitudinea corectă a creștinului autentic ortodox. Cel care întreabă toată ziua cine se mântuiește, cine nu se
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
său cel lat. Luând ziarul liniștit, Încetișor l-a răsfoit. Povestea picii-au ascultat, Dar după ce s-a terminat, Ei la părinte-au alergat, Pe-ai săi genunchi s-au așezat. Dânsul cu dragoste-a privit Și imediat i-a iscodit: „- Spuneți-mi voi, nu v-a-ncântat Povestea ce ați ascultat?“ “- Desigur, tatăl nost` iubit, Vorbirea ta ne-a-nveselit, Dar ne-au lipsit genunchii tăi, Când, ascultând, stăteam pe ei! De-aceea te rugăm, oh, tată, Mai spune-ne povestea-o
DRAGOSTEA PĂRINTEASCĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367508_a_368837]
-
Taina adâncă a ființei lucrurilor este inaccesibilă unei minți robite de fascinația argumentărilor discursive, a demonstrațiilor analitice ce nu pot sesiza viul creației, caracterul iconic al lucrurilor. Lumea este o icoană ce se cere contemplată, nu explicată prin legi științifice, iscodită cu o minte însetată de a cuprinde exclusiv rationalist arderile incandescente ale materiei îndumnezeite. O rațiune care caută să stăpânească creația prin forța unei minți neînduhovnicite provoacă și generează gânduri moarte, închise în limitele propriei neputințe, interpunându-se astfel ca
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
să pipăi, să auzi și să-ți reiei “ciupicăturile” cu și mai multă înverșunare pentru a realiza evanescența. Atât cât putea percepe ochiul și priceapă mintea nu văzusem simetrii perfecte decât minunățiile cerești făcute de mâna Dumnezeului nostru, însă ce iscodeau privirile se apropiau de acestea copiindu-le în nenumăratele lor forme în mod felurit și variat - păstrând proporțiile - hiperarhitecturi ale altei lumi decât cea în care m-am născut, cu linii ale fațetelor și ansamblului edilitar de piramidă-hotel și casino
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
un loc al lor de întâlnire și noi nu avem, se adresă Deea iubitului parcă cu ciudă. - Noi ne întâlnim unde ne convine de fiecare dată, a răspuns Robert atent la discuția fetelor. - Și altceva nu ți-a mai spus? iscodi curioasă în continuarea Andrada. - Ce să-mi mai spună decât că te iubește și este nerăbdător să te întâlnească ca să-l poți ierta pentru comportamentul lui incalificabil. - Chiar că este o noutate din partea lui să-l auzi făcând declarații de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
Patru cercuri, la mijloc văpăi cu povârnișul veșnic în față Patru cercuri și-un oaspete de suflet De jur împrejur, la mijloc văpăi - De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Exersa mereu la vioară în iatacul de la bloc Iscodea tânjind de după perdele jocuri cu câini maidanezi Cu mâna beteagă aranja câte-un ornament prăfuit aflat pe bufet de când era mititel și măicuța-l dezmierda când îi punea notele pe portativ O partitură zdrențuită de mâini vinețite pe jocul cu
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
amortizoarele și bucșele bătrânului automobil. Cristian conducea cu atenție, ocolind gropile, știind că altfel bunicul nu-i mai încredința bijuteria sa. Ajunși în pădure, au parcat mașina lângă multe altele sosite înaintea lor și câte doi au luat aleile la iscodit, fiecare căutând să rămână cu perechea sa, pentru puțină intimitate în aerul curat al naturii vii. Andrada era în elementul său. Fată născută la țară și crescută în acest mediu natural majoritatea timpului se simțea perfect. Era plină de viață
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
Buică Publicat în: Ediția nr. 82 din 23 martie 2011 Toate Articolele Autorului A sosit timpul când începe să prindă viață freamătul plecării în țară și să decid dacă voi cumpăra biletul de avion pentru București. O ia gândul înainte iscodindu-mă: Ți-e dor de Bucureștiul cel cu atâtea fațete? De care dintre ele îți este cel mai tare dor? Pentru că întreaga fire se pregătește să scoată la lumină bucuria reînvierii naturii, de bună seama că transmite și oamenilor ceva
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
amortizoarele și bucșele bătrânului automobil. Cristian conducea cu atenție, ocolind gropile, știind că altfel bunicul nu-i mai încredința bijuteria sa. Ajunși în pădure, au parcat mașina lângă multe altele sosite înaintea lor și câte doi au luat aleile la iscodit, fiecare căutând să rămână cu perechea sa, pentru puțină intimitate în aerul curat al naturii vii. Andrada era în elementul său. Fată născută la țară și crescută în acest mediu natural majoritatea timpului se simțea perfect. Era plină de viață
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
și zvâcnind apoi ușor, pentru a reveni de unde îi dusese valul... Pustietatea și liniștea începuseră să mă amețească, eram fermecată de frumusețea nopții. Aproape că și uitasem de ce mă găseam acolo, călcam încet în apa limpede și priveam spre adânc, iscodind după lopățica mea, când, deodată, dintre niște stânci negre și colțuroase, se înălță, rupând și împrăștiind valurile, cine crezi? vraciul Merlin, mai urât, mai înspăimântător, mai cumplit ca oricând. — Te-ai speriat? rosti Octavia, cu răsuflarea tăiată. — Mai întrebi? Nici
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
păsărilor răpitoare ce țâșnesc speriate din tufișuri. Această atmosferă ciudată creează confuzie în mintea tinerilor împletită cu frica de necunoscut. Pulsul li se acceleră inima părea că vrea să spargă cutia toracică. Se deplasează fără nici o orientare în această junglă, iscodiți de ochii fioroși ai fiarelor sălbatice sau se feresc de șerpii care se preling pe ramurile stejarilor și de șopârlele ce sar dintr-o parte în alta. - Băștinașii vorbeau despre legenda unor comori ascunse de un principe care s-a
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]