750 matches
-
Închipuirea puternică a fiului de țeran de supt muntele Neamțului, pe care n-o stricaseră, și n-o putuseră măcar amesteca, anii de școală, ucenicia de seminariu, rostul bisericesc și ocupația zilnică și, puțin și silnică, la școala lui primară, iscodește scenele, de humor..." E. Lovinescu năzuia la "definiții" date scriitorilor, G. Călinescu închipuia ficțiuni pe seama lor, iar mai nou N. Manolescu vrea să surprindă "imaginea" unui autor, adică sinteza întregii sale receptări critice. Tehnica de a crea imagini a fost
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
întrebat-o, aparent relaxată, urmând-o în bucătărie. Nu. —O! —De ce? Cine trebuia să te sune? m-a întrebat ea privindu-mă cu atenție. Nimeni, am răspuns așezând portbebeul lui Kate pe masă. Păi atunci de ce ai întrebat? m-a iscodit mama pe un ton care-mi reamintea că, indiferent cât de mult făcea pe proasta, numai proastă nu era. Și ia copilul de pe masă! mi-a strigat ea pocnindu-mă peste mână cu un șervet de bucătărie. Lumea mănâncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
matale repede niște sfoară mai groasă, avem mare trebuință. Așa bandajat îl transportară la spital. Trei luni în șir purtă Costache Deleanu gipsul greu și incomod. Făcu mai multe controale. Osul bătrân se lipea greu. Doctorul care îl îngrijea îl iscodi: Te văd om în vârstă și înțelept, așa îmi pare, ce-ți veni să tai un copac înainte de a-i cădea frunza? Îmi stătea în cale dom' doctor, ș-apoi începuse să facă fructe viermănoase... Nu-i putea spune doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
încotro. Unul singur, Georgel, cel mai bun prieten al lui Răducu se reîntoarse la locul accidentului. Tremura ca o vargă, plângea și spunea mereu: E Răducu, colegul meu... E Răducu!..." Auzindu-l, mai mulți oameni din preajma sa începură să-l iscodească: ,,Răducu și mai cum îl cheamă? Cine sunt părinții lui?" Așa aflară că e copilul unei profesoare de engleză. Vestea făcu repede înconjurul mulțimii. Cei câțiva martori oculari, prezenți din întâmplare la eveniment, nu-l învinuiau pe șofer, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de care știa de mult timp, dar pentru care nu putuse fi tratată din cauză că nu avea asigurare medicală. („Dacă vei pomeni de mine“, mi-a zis ea, „spune-le asta oamenilor“.) Deși era bolnavă, a fost bucuroasă să se lase iscodită de mine. Ședințele cu Bibi Chen, mi-a spus ea, i-au adus satisfacție profesională pentru că mesajele spiritului erau transmise cu claritate. Legătura cu alte spirite, mi-a explicat ea, era de multe ori bruiată, ca atunci când vorbești la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea"... În celebrele Confesiuni ale sfântului Augustin, l-a impresionat "povestirea anilor de pasiune și libertinaj petrecuți la Cartagina". A zăbovit pe mărturisirile de mare sinceritate ale lui Rousseau; l-a iscodit pe Proust, l-a citit pe Jean Guéhenno, cel din Amintirile unui bărbat de patruzeci de ani; l-au interesat alții. Cu rădăcini la Piatra Neamț (venit pe lume la 13 septembrie 1874), naratorul trece grăbit peste prima copilărie în spațiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
încă aleile cu vechii copaci plini de taine. El rătăcea prin împrejurimile unde vechile mănăstiri cu frescele cojite sau cu pereții înnegriți de lepra vremilor își plângeau între hoți, nebuni și bolnavi singurătatea clopotelor amuțite. El făcea versuri pe ritmurile iscodite de geniul poetului, până la cea din urmă strofă a căruia nu se ridică tot nomolul de insanități pretențioase ale galeriei poetice de astăzi. El privea cu un respect religios la mânile, care nu amenințaseră și nu binecuvântaseră sângele vărsat, ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Un Babilon de sc?ri ?i-arcade Se Întindea la nesfâr?it; Havuzuri Împro?cau cascade Pe aur maț sau ?lefuit; ?i mari ? uvoaie-ap???toare, Ca lungi perdele de cristal, Sepovâmeau, str?lucitoare, Pe ni?te ziduri de metal" . Contemplând, iscodind „z?ri dep?rtate", mintea poetului creeaz? spa?îi „nesfâr?ițe", imagini ? i sugestii ce uimesc prin for?a lor plasticizant?. Aceast? deschidere c?tre „metaspa?ialitate" ' se contureaz? pe de o parte la nivelul con? inutului imagistic -fantezia creatoare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
și mă Întorc la Cetatea de Scaun a Sucevei. Domnul meu este Ștefan al Moldovei. Dezlegați-mă. Preotul traduse, dar răspunsul căpitanului nu păru tocmai mulțumitor. - Căpitanul spune că astea sunt povești. Dacă nu mărturisești pentru cine ai venit să iscodești cetele de haiduci ale lui Mihajlo, vei fi pus la cazne. Ai la tine haine de ienicer, ai două pumnale care vin de la Istanbul. Și ești prins chiar lângă trupele de ieniceri care trec pe malul Ibarului. - Dezlegați-mă! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nici o surpriză și nici o emoție În fața celui mai puternic om dintr-o mare parte a lumii. Sultanul trecuse de cincizeci de ani. Avea o față lungă, ușor obosită, cu o cută care Îi brăzda obrazul drept. Ochii mici și negri iscodeau chipul tânărului necunoscut care Îi anihilase pe Cei Patru. Se vedea că era contrariat, dacă nu chiar nervos de această schimbare, care se petrecuse independent de voința lui și care mai aducea un element ciudat: mica flotă a Cuceritorilor intervenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Cavour al României; ni s-a făcut pe plac, îl avem. Constituția o datorim, după mărturisirea d-lui C. A. Rosetti, unei nopți de insomnie a ilustrului Carada (ce minunată trebuie să fie o țară a cărei lege fundamentală e iscodită de Carada! ) pe cancelar îl datorim unei fericite inspirații a d-lui Fleva, om cunoscător întru ale trebuințelor vechii Țări Românești, care știe ce va să zică cancelar în trecutul nostru istoric, mai ales de la descălecatul ciorilor încoace. {EminescuOpXII 119} Înființarea cancelarului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
murit încă, că, din contra, nu numai că sunt între cei vii, dar sunt și senatori și pot deveni iar miniștri. Era dar natural ca ei să nu voiască a lua pe umerele lor acel fait accompli pe care-l iscodise Dumitru Brătianu și să protesteze în contra încărcării lor c-o asemenea sarcină. D. Dumitru Brătianu va trebui așadar, daca nu preferă să-și reia comodul post de ministru la Constantinopol, să rezolve singur cestiunea Dunării... Cabinetul trecut au conces deja
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a proprietății n-a micșorat nicicând numărul firelor de grâu produse, a obiectelor a căror menire este consumațiunea, încît disproporția ce exista între exigențe și obiectele de consumațiune e mult mai de grabă disproporția descoperită de Malthus decât o altă, iscodită de socialiști. Capitalul din parte 'și e din natura lui menit de-a fi împărțit în lefi pentru muncă și, daca munca e ieftenă și capitalul scump, ar fi o dovadă numai că brațele ce se oferă sunt prea multe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
duce iar la percepție și, dacă peste noapte n-au găsit să plătească banii, ei [î]i bagă cu picioarele goale prin pâraie, prin spini, încalică pe gâtul lor, [î]i ung pe obraz cu baligă, cu noroi, în fine iscodesc tot feliul de batjocuri, tot feliul de schingiuri. Copiii, femeile umblă și ele sărmanele împrejurul bărbaților, se smulg de păr, se bocesc, cad în genunchi; sărută picioarele dorobanților, călărașilor, primarilor, perceptorilor, se roagă să-i mai păsuiască până vor putea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
umbra spinului la ușa noastră a tuturor! Ce iluzii să ne și facem în adevăr? Românul e deja străin în țara lui proprie, nimic n-a mai rămas decât numirea geografică. La ce să mai ție romînul? La Constituția cosmopolită iscodită de 2 - 3 greci? La știința pe care-o predau bulgarii ignoranți? La limba batjocurită de gura acestor venetici în momentul în care-o rostesc, la biserica surpată de suflarea veninoasă a ireligiozității lupanarelor Apusului, la țara care e 'n
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pus bine scrisoarea la păstrare, pe când Cațavencu o poartă în căptușeala pălăriei. Detectivul angajat de prefectul poliției aplică o metodă mai puțin cunoscută în vederea descoperirii documentului, că scrisoarea "e păstrată la vedere", precum un copil care câștigă la un joc iscodind mimetic adversarul, ceea ce nu reușise prefectul poliției pentru că acesta îl reducea pe adversar "la învățăturile lui de polițist". Metoda e complicată, desigur, și presupune un joc psihologic neobișnuit. Ar fi foarte simplu, dacă procedând așa, am descoperi toate tâlhăriile, adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ceva, dar nu știam ce se-ntâmplă. Într-o bună zi, ne-a luat din celula asta și ne-a băgat la 4-spital, după ce acolo mai rămăseseră alții, asupra cărora se săvârșise așa-zisa reeducare și care urmau să ne iscodească pe noi, cei noi, că ăsta era sistemul: să ne Întrebe de una, de alta, prietenește, foarte prietenește și să folosească ce-am spus noi pentru acuzațiile ce urmau să le facă În fața celor care ne judecau. Am găsit acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de fapt ofițer sună mai bine, ca un ofițer singuratic ce are de înfruntat inamici cu duiumul și peste care-ar putea da pretutindeni. Asta nu-i rău. Ca să piardă timpul pînă se va duce la Alin, a decis să iscodească imaginativ trecătorii întîmplători de pe poziția unei bănci dintr-un parc din centrul orașului, zonă pe care băieții din gașcă o evitau. Ei nu puneau niciodată piciorul în afara cartierului. Problema era că trei stropi de ploaie ce-au fost atrași de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cu o mare îndoială și tristețe în suflet. „OMUL NEGRU” Rucsanda era învățătoare și membră de partid cu mare vechime. Avea o dorință tainică, foarte puternică de a ajunge la conducerea comunei sau măcar a școlii. Curioasă, îndrăzneață și intrigantă, iscodea, pândea și reclama pe toată lumea. Înflorea și adăuga inovații picante și minciuni în reclamațiile pe care le făcea. Găsea câte un copil mai slab la învățătură și, în schimbul unei note de trecere, îl punea să scrie reclamații pe care le
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de șah foarte sigur de mine căruia i s-a luat regina dintr-o singură mutare. -Pentru că eu joc tot timpul teatru, și pe scenă, și în viață... -Știi bine că nu te cred. -În slujba cui ești? mă iscodi ea pe un ton cât se poate de sever. -În slujba mea și a nimănui altcuiva. În slujba țării mele, de fapt, pe care o iubesc mult. -Linda, ești o fată inteligentă,f oarte inteligentă chiar, dar eu am un
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
trei de ani cu sânge roșu în vine. Nu țin să explic un lucru simplu. Vreau să spun doar că eu nu sunt băutor. De obicei, la o uncie de whisky sau mi se face îngrozitor de rău, sau încep să iscodesc prin cameră după eretici. La două uncii, cad jos, rece. Asta era însă - după un criteriu fără precedent în existența mea - o zi cu totul neobișnuită și îmi amintesc că, atunci când am ridicat tava și am dat să ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de ani. Dar nici una dintre aceste două particularități nu va funcționa acum. Ambele conțin o anumită cantitate de adevăr perfid, dar nu suficient. Pentru că tocmai acum, între paragrafe, am descoperit faptul ireductibil și înspăimântător că tânjesc să vorbesc, să fiu iscodit, să fiu interogat despre acest anume om mort. Mi-a trăsnit prin cap că printre numeroasele justificări ale acestui fapt - și, sper, unele mai puțin infame - se numără și obișnuita mândrie a supraviețuitorului că el este unicul suflet viu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
șoferul, împingînd geamantanele, să poată închide oblonul, dar imediat sare ca ars, arătînd cu mîna: O dihanie în mașină, colo... Dintr-o singură mișcare, țăranul trage furca din coșul căruței, de sub fîn și se aține cu ea lîngă oblonul ridicat, iscodind cu privirea interiorul. Colo, între geamantan și coșul acela de nuiele arată șoferul. Un cîne de odaie, o fi ieșit din coș pufnește dezumflat bătrînul Neculai Vlădeanu, ducînd furca la căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd înainte, cînd înapoi, cînd într-o parte și-n alta, oprindu-se numai atunci cînd e deja îmbătat și vrea să iasă în fața bufetului. Peste imaginea lui, suprapusă, înfățișarea lui Theodor Săteanu, amețit de whisky, plin de sine, puternic, iscodindu-l dacă s-a culcat cu tovarășa Camelia, îl răzbește pe Mihai, aducîndu-i în auz discuția telefonică de aseară, cu femeia căreia i-a spus să afle cum îl cheamă pe cel care a fost obraznic cu ea, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privi așa, maestre, un spate atît de feminin?! gîndește Lazăr. Te pomenești că nu-ți plac fetele în blugi, că, dacă-mi amintesc bine, erai tare galant cu studentele." În fustă arată Lazăr în urma fetei, mai mult pentru a-l iscodi pe profesor cred că-i fermecătoare. Păcat! surîde el. Eu îs însurat, mîine-poimîine, copil... Băiat!, c-o mănînc pe nevastă-mea rîde el. Am și pus ochii pe niște mașini teleghidate; mai trebuie să pun mîna și pe bani... Frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]