918 matches
-
suflete deodată. Și ca o mărturie că nu fusese Încă biruită ceata Îngerilor. Editorul cărții lui Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hîrtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar va fi hărăzit țarului Nikolai al II-lea. (Țarul citea pe nerăsuflate tot ce era operă mistică, Întrucît socotea că prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
armistițiu nesfîrșit, Însă Îmi feream repede privirea. Mai degrabă aș fi murit decît să recunosc, Însă În adîncul ființei mele Îmi era frică de ea. 13 La Începutul acelui an, Tomás și Fermín Romero de Torres hotărîră să-și unească iscusința Într-un nou proiect care, după ei, avea să ne scutească de serviciul militar pe prietenul meu și pe mine. Fermín, mai cu seamă, nu Împărtășea entuziasmul domnului Aguilar În privința experienței de cazarmă. — Serviciul militar e bun doar ca să descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
evlavios și implicat În activitățile parohiei, care, totuși, a trebuit să conviețuiască de-a lungul Întregii sale existențe cu o Înclinație spre viciu, care, În prea puține ocazii, l-a Învins și l-a scos În stradă deghizat În muierușcă. Iscusința lui În a repara de la ceasuri de mînă și pînă la mașini de cusut a fost Întotdeauna proverbială, iar persoana sa, apreciată de toți cei ce-l cunoaștem și Îi frecventăm stabilimentul, inclusiv de cei care nu vedeau cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ca o pulpă de berbec și pe obrazul drept are un neg imens cu mult păr. Strickland era bine dispus și când își făcu apariția Dirk Stroeve și se așeză la masa noastră îl atacă iarăși, zeflemându-l feroce. Manifesta o iscusință pe care nu i-aș fi bănuit-o niciodată în a descoperi punctele cele mai sensibile ale nefericitului olandez. Strickland nu folosea pumnalul sarcasmului, ci bâta invectivei. Atacul fu atât de nemotivat, încât, luat pe neașteptate, Stroeve rămase lipsit total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dinspre bănci un suflu infect de putreziciune. - E ciumă la bord! șopti bargello, Încercând să se ferească cu mâna de duhoarea ce urca de pe jos. Dante clătină din cap. Corabia aceea trebuia să fi Înaintat cu mare precizie, cu o iscusință extremă, ca să urce pe cursul râului și să ajungă până acolo. Cum ar fi putut face așa ceva cu un echipaj bolnav? Nu, cu siguranță, alta era cauza acelei hecatombe. Probabil că moartea dăduse târcoale la bord asemenea unui oaspete tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oarecare distanță. Unde am găsit-o și eu! Dante strânse din pumni și Își reluă drumul. - Lapo, numai ironia destinului a voit să ne pomenim că Împărțim aceeași autoritate. Pe care eu Încerc să o cinstesc cu vrednicie și cu iscusință, În timp ce dumneata o jignești cu meschinărie și cu viciu. De altminteri, la biserică cu sfinții și la cârciumă cu Îmbuibații. Scandase aceste cuvinte cu răceală, ridicând glasul. Nici o ușă nu se deschise când trecu, dar el nădăjdui că și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Artistul Îi conferise trăsăturile perversiunii și ale perfidiei celei mai neînfrânate. Și, În același timp, o durere intensă, În gura Încordată În care se Întrevedeau dinții de sidef. Cu adevărat, mâna care Îl cizelase trebuie să se fost de o iscusință ieșită din comun, ca să evoce atât de desăvârșit În metal o zeiță a infernului. Dante se uită În jur, studiind reacția mulțimii, dar se părea că nimeni din preajmă nu era indignat din pricina acelei sfruntări introduse Într-un loc sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cumva Îl puteam ajuta, pe tovarășul meu nefericit, de la han. Dar se pare că știința medicală nu mai poate face nimic pentru el, În afară de a constata că a Încetat din viață. - Nu puteai face mare lucru pentru el nici cu iscusința cea mai Înaltă. Probabil că a murit pe loc. Îl cunoșteai? Era prietenul dumitale? Marcello păstră un moment de tăcere, ca și când ar fi meditat asupra răspunsului. - În fond, oare nu ne cunoaștem cu toții, pe pământ? Întrebă el apoi. Nu facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la un pas și se repezi la el, Încercând să Îl Înșface de grumaz, Însă Își pierdu echilibrul și se prăvăli la pământ. Dante avu impresia că se Împiedicase de piciorul unuia dintre oamenii cărora le ascultase conversația, Întins cu iscusință printre picioarele sale. Priorul profită ca să o zbughească spre ieșire. În ușă se opri o clipă, privind În urmă. Își alipi policarii și arătătoarele, ridicându-le deasupra capului. - Feciori de cățea blestemați, denaturați mizerabili! Iată focul care vă așteaptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
motiv sau altul, trebuie să fi alunecat În râu, iar acolo, Îngreunat de Îmbrăcăminte, se pomenise În vârtejul morii, rămânând Înțepenit Între paletele roții. Un sfârșit cum nu se poate mai nenorocit, pentru un om care Își câștigase existența prin iscusință și prin prestidigitații. Și totuși, lucrurile păreau să se fi petrecut Întocmai. Judecând chiar după starea cadavrului, era probabil că se Înecase cam la aceeași oră când fugise de la abație. Cu toate acestea, un glas interior continua să murmure, neliniștindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
redacționale de la Mondadori, care a contribuit Într-o măsură hotărâtoare la forma cărții, pe care a urmărit-o de-a lungul tuturor etapelor sale: de la munca de editare, plină de răbdare, și până la acuratețea tipăriturii finale. Și Întotdeauna cu acea iscusință, cu acel entuziasm și cu acea cordialitate ce constituie adevăratul noroc al oricărui scriitor. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Crimele luminii.CorectatIntegral.doc PAGE 170
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
eroismul? Să omori încă din leagăn niște șerpi sugrumându-i, să ucizi păsări mâncătoare de oameni, să răpui centauri, să abați cursul unor fluvii, să te lupți cu monștri, să capturezi fiare sălbatice înfuriate, dar și să-ți conduci cu iscusință carul de luptă, să tragi cu arcul ca un mare campion, să cânți măiestrit din gură și din liră, iată un palmares uimitor ce nu poate fi pus decât pe seama Virtuții. Chiar așa să fie? Pentru că biografia lui Heracle ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
l-a răpit curând de dinainte, încît nu l-am putut duce până la cimitir. Banciu a reușit să ne dea coeziunea pe care numai șefii militari iubiți reușesc s-o imprime soldaților. Nu ne-a comandat el cu strășnicie și iscusință în primele aventuri ale spiritului? Lucrul acesta leagă și nu se uită. Am putea, deci, parafrazând balada cadeților de Gasconia, spune despre noi, cu aceeași legitimă mîndrie: Noi suntem elevii de-a cincea, Ai clasei lui Banciu Ion. A fost
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
2000, care conține integrala liricii lui Teodor Pâcă (mort la 16 iunie 1978, la București), arată un poet profund, în gust clasicizant, un răzvrătit cu gesturi uneori manieriste, ușor prețios dar fermecător prin atitudinea fals „plebee”, altfel orgolioasă, și prin iscusința prozodică: „Vă las în valea acestei scurte plângeri, -/ Orice sfârșit vestește-un început, -/ Mă duc eu primul - sunt mai priceput,/ Să pun din vreme șeile pe îngeri.// Zvântați cu zâmbet aripile plânse,/ V-aștept la grajdurile de smarald, -/ Nu vă
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
însă, modelul inițial. O oarece schiță poate fi detectată din lecturarea atentă a CV- urilor, fiecare autor definindu-se prin formația intelectuală și prin păstrarea unor tendințe regionale, deoarece natura și obiceiurile locurilor se străvăd printre rânduri. În rest, rămâne iscusința recenzorului de a găsi teme, motive, idei, viziuni și puncte comune care îi vor apropia pe cei incluși în antologie, ajungându-se în final la conturarea unui tablou virtual. Câțiva dintre cei 73 de poeți ne sunt cunoscuți din antologia
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
idei, cu ochii-n patru, "încordat" precum un arc, Cont în bancă, da, desigur ... dar vorbim de cea din parc!" (Rămâne între ... doi). Poeziile cu formă fixă dau savoare antologiei. Viorel Gongu realizează sonete și glose cu multă ușurință și iscusință, poetul dovedindu-se un virtuoz. Și haiku-ul e bine reprezentat de Mihai Cucereavii și de Costin David, deși la cel din urmă s-ar impune niște explicații. Haiku-ul , specie tradițională japoneză, e o poezie cu formă fixă formată
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
toate ca pe cea mai laureată arbitră europeană, uităm faptul că, pe cât de remarcabilă este din acest punct de vedere, pe atât de plină de vervă e și în activitatea de pregătire a copiilor ieșeni, în judo, având timp și iscusință de antrenoare a unui mănunchi de mici sportivi, victorioși deja, în multe competiții, dar sigurii campioni de mâine! A ajunge și a fi pentru mult timp, sau definitiv, o personalitate în domeniul sportiv, așa cum este Ioana Babiuc, înseamnă a fi
IOANA BABIUC, CEA MAI BUNĂ ARBITRĂ DIN EUROPA. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363923_a_365252]
-
limite, ca și cum ar fi un drept dobândit al libertății. Se dorește a se urma diplomația lui Machiavelli, admițând folosirea oricăror mijloace în viața noastră, în politică, pentru atingerea scopului propus, precum vicleșugul, minciuna, lipsa de scrupule, sforăria, trădarea, coruperea etc. Iscusința ne-a determinat să mai adăugăm și alte mijloace, tot machiavelice, gândurile noastre legate de rău, ură, orgoliu, care duc toate la nefericirea omului. Și istoria își scrie în acest mod paginile ... Cine face istoria? Oamenii mari - conducătorii - sau masele
FERICIRE VS. NEFERICIRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363264_a_364593]
-
de față cu istoria și destinul uman, într-o confruntare trecut-prezent, blândă ca o amintire... Pe firul povestirii celui bătrân fără bătrânețe, domnul Frâncu Făcăianu Ion, veteran de război, am purces și eu, într-un timp fără de timp, călăuzită cu iscusință de întrebările doamnei profesoare de geografie: Crina P.: Câți ani aveți, domnule Frâncu? Veteranul: 101 ani, dar e mai puțin important. Au trecut repede... Crina P.: Ce ne puteți povesti despre război? Ce vă mai amintiți? Veteranul: Tot, n-am
TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE ŞI VIAŢĂ FĂRĂ DE MOARTE... de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363351_a_364680]
-
ale liniștii și responsabilităților momentelor care întotdeauna sunt sau devin hotărâtoare pentru pacient în primul rând. Dar și pentru medic în calitate de decident în succesul care, recunosc și medicii, vine de la Cel de Sus. Așa încât, ceea ce doamna Cezarina Adamescu evidențiază ca iscusință în schimbarea cadrelor acțiunii, în nararea situațiilor și a întâmplărilor, făcând lectura plăcută, eu o văd deficitar realizată. Această constatare și pentru că, trăind în lumea medicilor și a bolnavilor, chiar și la terapie intensivă, viața tulburător de dramatică, tocmai acolo
ECOURI DE LA CITITORI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362242_a_363571]
-
n-a cunoscut sclavia ca instituție, ascensiunea în înaltele demnități avea loc pe temeiul competenței și al destoiniciei, cei mai buni avansând ierarhic. Cei vizați pentru conducerea supremă, beneficiau de o pregătire specială, care le puneau la încercare rezistența și iscusința. Așa s-a creat o veritabilă aristocrație a spiritului și a vocației politice: „taraboștii” sau „sarabii” luminați, din rândul cărora se alegeau sacerdoții și regii”. În timp, după merite dovedite în „neam” acest principiu a devenit EREDITAR-ELECTIV. G.D.Iscru spune
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
a strâns noian de simțăminte și trăiri înveșmântate în haină metaforică, trecute prin turnesolul iubirii care desparte albastrul de roșu, stările meditative de cele nevoit cotidiene în care se află natura umană pe parcursul existenței sale. Nu întâmplător, cei care au iscusința de a ști să plămădească aluatul cuvintelor în chip fericit, sunt binecuvântați, poate mai mult decât ceilalți trăitori tereștri, cu viziuni lirice menite să-i înscrie în marele catalog al creatorilor de opere nemuritoare. Păstrând proporțiile, Georgeta Resteman - cu o
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Poemele din volumul de față, adunate cu migală pe parcursul a doi ani și mai bine (primul ei poem datând din 13 martie 2009), sunt firișoarele de aur din mușuroaiele de nisip pe care mâna și ochiul culegătorului, cu răbdare și iscusință le-a descoperit și depozitat în tezaurul de suflet iar acum dorește să ni le împărtășească. Pentru că nu se cuvine, dacă posezi o comoară, s-o îngropi adânc în pământ, să n-o afle nimeni, ci dimpotrivă, s-o înmulțești
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
limbii de origine, așa încât să fie pe înțelesul tuturor și nu doar pentru anumiți elitiști. Așa se face că un text capătă strălucire ori devine tern, neinteresant, stângaci, cu nedelicateți stilistice ori, mai grav, cu greșeli gramaticale, datorită traducătorului. De iscusința lui, depinde mișcarea interioară, un spirit nou, o linie de forță, dinamica, sensul, sugestia, alunecarea în banal ori găsirea celor mai subtile nuanțe de interpretare și a tonalității celei mai potrivite. Pentru că fiecare carte are tonalitatea sa, identitatea, ritmul său
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
scăldând Balta Pojernei în care câțiva „muscari” aruncă nadele lor de care sunt agățate muște artificiale de diferite culori și după care sar păstrăvii și lipanii, căutând culoarea preferată. Gârbovul lipan și păstrăvul colorat ca un curcubeu sunt scoși cu iscusință din apă de mâinile dibace ale pescarilor și aruncate cu grijă în coșurile pescărești, împletite din nuiele. Mai târziu, focurile aprinse în crângul de pe marginea apei încălzesc lespezile de piatră uriașe, și pe acestea sunt așezați peștii să se răscoacă
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]