369 matches
-
și vin spre el. Sfântul Serafim de Sarov a spus: „Împacă-te cu Dumnezeu și mulți oameni vor veni să se împace cu tine”. Reproducând aceste cuvinte, Arhimandritul Gheorghios Kapsanis - Egumenul Mănăstirii Grigoriu din Sfântul Munte Athos adăuga: „În tradiția isihastă a Bisericii se observă că pe măsură ce Părinții care se împăcau cu Dumnezeu și se afundau în pustie, mulțimi tot mai numeroase veneau la ei pentru binele lor”. Rugăciunea lui Iisus - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_nicodim_de_la_tismana_.html [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
și diferențele socioculturale 19. Sociologia migrației: Fluxul migrației în lumea contemporană. Studiu de caz 20. Efectele procesului de migrație asupra comunităților din țările de reședință Teologie (Facultatea de Teologie) 21. Teologia dogmatică ortodoxă românească în contextul dialogului ecumenic 22. Spiritualitatea isihastă românească în contextul culturii europene 23. Teologia ortodoxă românească în contextul culturii teologice ortodoxe Ingineria sistemelor; calculatoare și tehnologia informației (Facultatea de Automatică, Calculatoare și Electronică) 24. Negocierea automată 25. Modelizarea formală a proceselor de afaceri 26. Ontologiile în negociere
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254615_a_255944]
-
și diferențele socioculturale 19. Sociologia migrației: Fluxul migrației în lumea contemporană. Studiu de caz 20. Efectele procesului de migrație asupra comunităților din țările de reședință Teologie (Facultatea de Teologie) 21. Teologia dogmatică ortodoxă românească în contextul dialogului ecumenic 22. Spiritualitatea isihastă românească în contextul culturii europene 23. Teologia ortodoxă românească în contextul culturii teologice ortodoxe Ingineria sistemelor; calculatoare și tehnologia informației (Facultatea de Automatică, Calculatoare și Electronică) 24. Negocierea automată 25. Modelizarea formală a proceselor de afaceri 26. Ontologiile în negociere
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254616_a_255945]
-
România în perspectiva adaptării monedei unice europene. Studiu comparativ 28. Rolul investițiilor străine directe în România 29. Asistența socială în România în contextul integrării în Uniunea Europeană Facultatea de Teologie 30. Teologia dogmatică ortodoxă românească în contextul dialogului ecumenic 31. Spiritualitatea isihastă românească în contextul culturii europene 32. Teologia ortodoxă românească în contextul culturii teologice ortodoxe Facultatea de Automatică, Calculatoare și Electronică 33. Negocierea automată 34. Modelizarea formală a proceselor de afaceri 35. Ontologiile în negociere 36. Sisteme multiagent pentru probleme complexe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/263701_a_265030]
-
România în perspectiva adaptării monedei unice europene. Studiu comparativ 28. Rolul investițiilor străine directe în România 29. Asistența socială în România în contextul integrării în Uniunea Europeană Facultatea de Teologie 30. Teologia dogmatică ortodoxă românească în contextul dialogului ecumenic 31. Spiritualitatea isihastă românească în contextul culturii europene 32. Teologia ortodoxă românească în contextul culturii teologice ortodoxe Facultatea de Automatică, Calculatoare și Electronică 33. Negocierea automată 34. Modelizarea formală a proceselor de afaceri 35. Ontologiile în negociere 36. Sisteme multiagent pentru probleme complexe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/263694_a_265023]
-
Planoudes, Ghenadie Scholarios și Visarion din Niceea. Această perioadă a însemnat o adevărată Renaștere în Bizanț, răspândindu-se și în alte centre precum Tesalonic sau Mistra. La Tesalonic s-a petrecut în secolul al XIV-lea dezbaterea în jurul problemei Isihasm isihaste, dintre Grigore Palamas și Varlaam Calabrezul, dezbatere cu un impact major asupra filosofiei bizantine și asupra Ortodoxiei ca sursă de spiritualitate în secolele de dominație turcească ce aveau să urmeze. La Mistra, în Peloponez, s-a născut ultimul mare filosof
Filozofia bizantină () [Corola-website/Science/305598_a_306927]
-
ul ("hesychasmos"), din "hesychia", "liniște, împăcare" este o tradiție eremită de rugăciune în tradiția Ortodoxă, a cărei practicare se numește "hesychazo": "a păstra liniștea". Practicanții sunt Isihaști ("hesychastes"). ul se mai numește și palamism, iar formele sale cunoscute provin din tradiția monastică a Muntelui Athos. Potrivit acestei doctrine, creștinul sau monahul trebuie să trăiască în pace și liniște, împăcând trupul cu sufletul, menținându-se într-o stare
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
Isihasmul este învățătura teologului Grigore Palamas (arhiepiscop al Tesalonicului între 1347 și 1359). Acesta preia și îmbogățește principiile Sf. Grigore Sinaitul, în urma unei provocări a lui Varlaam Calabrezul, un monah ortodox calabrit (italo-grec), probabil influențat de nominalismul occidental. Astfel, curentul isihast se înfățișează ca o dispută începută în 1338, între Palamas și Varlaam, doi teologi importanți ai lumii bizantine. Originea termenului "hesychasmos" și a celorlalți termeni înrudiți ("hesychastes", "hesychia" "hesychazo") nu este foarte sigură. Conform Lexoconului Lampe ("A Patristic Greek Lexicon
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
secolul al IV-lea la Părinții Bisericii (la Ioan Chrysostomul și la Capadocieni). Termenul mai apare la Evagrie Ponticul (345-399), un scriitor care aparține tradiției deșertului, deși această tradiție folosea de obicei termenul "anahoret" pentru practicantul retragerii. De asemenea, termenul "isihast" mai era folosit în secolul al VI-lea în Palestina, în "Viețile" lui Chiril din Scithopolis, cu referire la sfinți care proveneau din Capadocia. În perioada Împăratului Iustinian (secolul al VI-lea) termenii "isihast" și "anahoret" devin sinonimi. Astfel, sunt
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
Asia Mică și care a umblat o vreme îndelungată în Orient, apoi prin insulele Mediteranei, la Athos și la Constantinopol, pentru a se stabili după 1325, la Paroria, în Tracia de răsărit unde va și muri pe la 1356. Potrivit tezelor isihaste, comuniunea omului cu Dumnezeu (legătură inițial existentă, dar deteriorată prin păcatul primordial) se poate reface printr-un efort către obținerea purității primordiale, efort ascetic ce presupune două trepte consecutive. Prima este "praxisul", care constă în urmărirea strictă a pildei unor
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
la purificare, resurecție spirituală și starea de extaz ce îngăduie "vederea luminii divine" (care, în concepția lui Palamas, este identică cu cea apărută pe muntele Tabor). Isihasmul este prin urmare atât o teorie cât și o practică religioasă. În sens isihast, teologia nu este numai un discurs despre Dumnezeu, este în același timp și un mod de viață creștin. Teolog este cel care nu rămâne la a cunoaște dogma și canoanele, ci mai ales le practică, trăind el însuși în Iisus
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
mai ales le practică, trăind el însuși în Iisus Hristos. Astfel, în Isihasm creștinismul este în primul rând "experiență". Isihasmul consideră că Dumnezeu poate fi cunoscut, deoarece omul este părtaș la energia divină increată, adică la harul lui Dumnezeu. Practica isihastă este uneori comparată în mod exagerat cu tehnicile de meditație Budiste, Hinduiste sau Sufi, deși asemănările pot fi considerate forțate atâta timp cât practicanții isihasmului le resping pe motivul că posturile corporale și tehnicile de respirație practicate în isihasm sunt considerate de
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
pe primul loc fiind rugăciunea și Grația divină sau Harul. Această nuanță este importantă deoarece în Creștinism, spre deosebire de religiile orientale, desăvârșirea și mântuirea nu poate avea loc doar prin puterea (sau tehnica) omului, fiind necesar și Harul lui Dumnezeu. Practica isihastă este considerată o "parte" a vieții liturgice și sacramentale a bisericii ortodoxe și nu o tehnică pur individuală. Textele insistă asupra faptului că isihastul este un membru al Bisericii. Cu toate acestea, practica isihastă presupune o retragere a individului din
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
necesar și Harul lui Dumnezeu. Practica isihastă este considerată o "parte" a vieții liturgice și sacramentale a bisericii ortodoxe și nu o tehnică pur individuală. Textele insistă asupra faptului că isihastul este un membru al Bisericii. Cu toate acestea, practica isihastă presupune o retragere a individului din societate. Se vizează dobândirea liniștii interioare și minimalizarea simțurilor corporale, conform modelului lui Evagrie Ponticul și a unei vechi tradiții ascetice grecești. Aceasta presupune "retragerea" individului în sine, îndreptarea atenției spre mintea necorporală. Sfântul
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
individului din societate. Se vizează dobândirea liniștii interioare și minimalizarea simțurilor corporale, conform modelului lui Evagrie Ponticul și a unei vechi tradiții ascetice grecești. Aceasta presupune "retragerea" individului în sine, îndreptarea atenției spre mintea necorporală. Sfântul Ioan Sinaitul descrie practica isihastă ca pe un exil pe înălțimi în vederea rugăciunii și supravegherii "viei" (aluzie la parabola evanghelică) pe care o pândesc hoții. Alegoria se referă la asceza mentală, la respingerea prin rugăciune a gândurilor ispititoare ("hoții") care îl pândesc. Scopul isihastului este
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
o diferență fundamentală față de tehnicile ascetice orientale, unde puterea formulelor mantrice este "in objecto". Pentru isihast, repetarea pur formală a silabelor rugăciunii este considerată periculoasă. Practicarea rugăciunii lui Iisus, numită și "Rugăciunea inimii", trebuie să aibă loc în umilință. Textele isihaste avertizează deseori asupra pericolelor care survin asupra eremitului care este mândru, orgolios sau arogant. Practicarea rugăciunii inimii este continuă și automată, ducând la dobândirea unei stări mentale de "nepsis" (sobrietate, neutralitate), acea stare mentală care a devenit imună la gândurile
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
asupra eremitului care este mândru, orgolios sau arogant. Practicarea rugăciunii inimii este continuă și automată, ducând la dobândirea unei stări mentale de "nepsis" (sobrietate, neutralitate), acea stare mentală care a devenit imună la gândurile ispititoare. Un alt element al practicii isihaste este "coborârea minții ("nous") în inimă", pentru ca rugăciunea și sobrietatea să se localizeze în amândouă. Sensul acestei coborâri nu pare să fie unul metaforic ci, în acord cu psihologia isihastă, este un fenomen real. Mintea coborâtă în inimă semnifică o
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
devenit imună la gândurile ispititoare. Un alt element al practicii isihaste este "coborârea minții ("nous") în inimă", pentru ca rugăciunea și sobrietatea să se localizeze în amândouă. Sensul acestei coborâri nu pare să fie unul metaforic ci, în acord cu psihologia isihastă, este un fenomen real. Mintea coborâtă în inimă semnifică o unire a facultății intelectuale cu cea imaginativă sau fantastică, astfel încât devine posibilă atingerea unei stări de sobrietate totală, fără imagini mentale și fără tentații. Mintea atinge o liniște profundă, punctată
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
directă, empirică. Veritabilul teoretician și doctrinar al isihasmului a fost arhiepiscopul de Salonic, Grigore Palamas, născut în 1296 la Constantinopol, călugăr athonit. El s-a implicat într-o polemică cu călugărul filosof Varlaam din Calabria. Varlaam era interesat de fenomenul isihast și se documenta în legătură cu metoda psihofizică de meditație din Athos (contemplarea buricului), culegând informații și emițând judecăți superficiale cu privire la aceasta. Varlaam spunea că isihaștii confundă inima ca organ fizic cu inima înțeleasă ca centru spiritual al persoanei umane, accentuând că
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
elemente din gândirea neoplatonicilor. Ideile lui Platon - mai ales interpretările date de neoplatonici - au revenit periodic în atenția filozofilor și teologilor bizantini, altfel cunoscători exemplari ai tezaurului filozofic elin și utilizatori ai lui, în limitele îngăduite de credința creștină. Mișcarea isihastă a cărei nume vine de la monahii "isihaști" adică aceia care preferau, în locul comunităților călugărești, locurile retrase care favorizau asceza și existența în tăcere, cu rădăcini în epoca bizantină timpurie (practica monastică din Siria și Palestina ce a arătat de mult
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
mai ales interpretările date de neoplatonici - au revenit periodic în atenția filozofilor și teologilor bizantini, altfel cunoscători exemplari ai tezaurului filozofic elin și utilizatori ai lui, în limitele îngăduite de credința creștină. Mișcarea isihastă a cărei nume vine de la monahii "isihaști" adică aceia care preferau, în locul comunităților călugărești, locurile retrase care favorizau asceza și existența în tăcere, cu rădăcini în epoca bizantină timpurie (practica monastică din Siria și Palestina ce a arătat de mult elemente pre-isihaste), se va închega într-un
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
Isihasmul a mai fost definit și ca o continuare a cunoscutei lupte dintre "ziloți" și "politici" sau a celei dintre călugări și clerul secular, cu câștig pentru primii. S-a mai spus, după opinia lui F. I. Uspenski, că "explozia" isihastă este și o continuare a luptei dintre Platonism și aristotelism. Conflictul fundamental a fost însă alimentat de disputa înverșunată dintre "palamiți" și "varlamiți". Două ipostaze l-au făcut celebru pe Varlaam: cea de inamic al lui Palamas și cea de
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
și al circulației sângelui, ceea ce apropia isihasmul târziu de yoga. Înflăcăratul discipol al Sinaitului, Grigore Palamas (1296-1354), apogeul activității căruia a coincis cu sfârșitul domniei lui Andronic III, i-a dat acestei învățături o bază teoretică. Pornind de la practica asceților isihaști, Grigore a elaborat un complicat sistem teologico filozofic-palamismul, care a determinat, în multe privințe, orientarea intelectuală a ortodoxiei. Palamas și discipolii săi-palamiții-au fost criticați, de pe pozițiile raționalismului, de către Varlaam, originar din Calabria (1290-1359). Varlaam de Calabria, matematician de vază (care
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
sau Varlaam din Calabria. Călugăr italo-grec din secolul al XIV-lea, care l-a provocat pe Grigore Palamas în disputa asupra Isihasmului. Varlaam nu era de acord cu practica isihastă, suținând că aceasta este o simplă tehnică automată ce nu poate duce la meditația asupra dumnezeirii. Varlaam pare să fi fost mai degrabă un dialectician de profesie decât un mistic. El nu s-a opus numai misticii isihaste, ci a
Varlaam Calabrezul () [Corola-website/Science/305550_a_306879]
-
cu practica isihastă, suținând că aceasta este o simplă tehnică automată ce nu poate duce la meditația asupra dumnezeirii. Varlaam pare să fi fost mai degrabă un dialectician de profesie decât un mistic. El nu s-a opus numai misticii isihaste, ci a intrat în polemică și cu Scolastica occidentală. Astfel, între 1330 și 1334, Varlaam scrisese atât împotriva latinilor cât și a prelaților ortodocși favorabili unirii bisericilor (majoritatea mistici și de orientare areopagitică), acordând un rol fundamental gândirii raționale grecești
Varlaam Calabrezul () [Corola-website/Science/305550_a_306879]