386 matches
-
scrierile poeților, drept Baba Iarna care pișcă, ustură, îngheață, înroșește năsucurile, te face să aluneci și să cazi. Prințesa, însă, e un personaj fermecător, ea ne face cu ochiul ei brumat cu steluțe de ger pe geană și ne ține isonul la ghidușii. E interesant să ne punem bine cu ea, dacă vrem să ne distrăm pe cinste: cu săniuța pe derdeluș, cu schiurile pe pârtie, cu patinele, cu bobul, ori chiar bulgărindu-ne cu zăpadă. Poate vrea cineva s-o
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
Toate Articolele Autorului FĂRĂ COMENTARII... Chiar dacă toamna rece, Pare monotonă, tristă, Nu înseamnă că de acum, Să-mi țin nasul în batistă. Sau să-mi iau din cui paltonul, Pentru a nu-ngheța de frig, Nu vreau ca să-i țin isonul, Dispoziția să-mi stric. Lasă-mi bată ea în strună, Iată vara caldă trece, Eu îmi zic mai mult în glumă, Chiar se face timpul rece. Dar păstrez considerentul, Și concluziile tale, Mă îmbrac tot în cămașă, În picioare-mi
FĂRĂ COMENTARII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355835_a_357164]
-
a scris cu majuscule pe tablă: TEO DER. - Notarul vostru e un analfabet. Nemții scriu particula „Der” în fața substantivului. I-am spus tatei de „nemțeala” lui. Amândoi părinții au izbucnit în râs. Râdea tata în hohote și mama-i ținea isonul, cum rar se întâmpla. Le-am cerut două ouă să-mi cumpăr caiete. Acum sesizez că pe atunci oul era valuta țăranilor săraci. Cu două ouă capul familiei își cumpăra un pachet de tutun, (pașcă-i ziceam noi). Cu un
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
la nivelul unei găini ce scormonește toată ziua pămîntul cu ghearele în căutare de rîme. Madam Jorjet l-a ocărît mult timp de la înălțimea triumfătoare a podului că și-a făcut pod special din aluminiu iar dom' colonel îi ținea isonul susținînd că asfaltarea șoselei este un fel de captatio benevolente ca să-l alegem iar și iar și tot așa pînă s-o pensiona și că se mai apucase și de un cămin cultural mai zilele trecute în loc să-l repare p-
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
astăzi este gol, doarme somn de moarte colbul Nu mai e piciorul gol să îl mature cu totul. Doarme școală pe colina, în grădina ei de flori Se înalță o glicina pe un gard de subțiori Păsările trec în zbor, isonul le ține vântul Cantului de înviere pentru ce-a-nghițit pământul. Referință Bibliografica: Ca un cânt de înviere / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 298, Anul I, 25 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate
CA UN CÂNT DE ÎNVIERE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356883_a_358212]
-
fâlfâind bezmetic, o mulțime de molii. Turnase în două ceșcuțe albastre de lut smălțuit, după ce le ștersese cu degetul pe dinăuntru de praf. Ridicaseră ceșcuțele fără să ciocnească. „Odihnească-se în pace!” rostise cu solemnitate Klesch. „... în pace!” îi ținuse isonul Sibla. Băuseră în tăcere un rând, apoi încă unul. „Odihnească-se...!” „...în pace!” După al treilea rând, lui Sibla îi lunecaseră ochelarii pe vârful nasului. Klesch se descheiase la gât și la mâneci. Clipea des din ochiul stâng, ca și cum ar
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
continuare, fără să se sinchisească de ,,pretenul’’ său. Timp de vreo cinci minute, Căpitanul râse în hohote. Vroia să-și înfrâneze râsul, dar când încerca să se potolească, izbucnea din nou. Văzând că nu se mai oprește, Pepsi îi ținea isonul. Lacrimile i se uscaseră pe obraji și la un moment dat, amândoi se arătau cu degetul, unul pe celălalt, râzând. Dar totuși îi spuse prietenului său: - Hai mă’ Vasile, mă! Te rog eu, nu mai râde, că mă doare burta
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
scurte ca acum, când era lucid, deși nu-și dorea asta. Se întoarse din trecutul său frumos, pentru a reveni lângă Pepsi în parc și alături de cânii, prietenii lui de noapte. Cățelușul începuse iar să latre, și ceilalți îi ținură isonul. De data nu mai lătrau la Pepsi, ci își îndreptaseră privirea spre faleză. Căpitanul, care își revenise de la ale lui, întrebă: - Da’ ce-o avea de latră? O fi careva p-aci, că io nu văd pe nimeni. - Ei Căpitane
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
era tenace, azi vor alții pentru tine. Ieri priveai cerul și te rugai ca tot omul în impas, o lacrimă ți-o ascundeai, azi ești pe cer și lacrima curge-n voia ei. Ieri râdeau de glumele tale, îți țineau isonul, se rugau pentru tine, azi îți vor duce trupul, acolo. Ieri a fost odată, rămâne în multe inimi, ocupând o parte din veșnicie, azi, încă o stea luminează în Univers. Dedic aceste versuri, prietenului meu drag, 'nea Fane Referință Bibliografică
IERI ŞI AZI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369317_a_370646]
-
a veselit... Daniel: Morală Râde ruptul de cârpit. Aliona: CÂNTEC vesel sau popular! Daniel: Ei, dacă e vorba de marele Topârceanu nici eu nu vreau să mă las mai prejos! Ați auzit de poezia „În jurul unui divorț”? George! Îmi ții isonul!? George: Dă-i drumul! Ba stai că încep eu! Mișu St. Popescu vrea să divorțeze. Lung prilej de vorbe și de ipoteze! Daniel: Unii spun că Mișu singur e de vină, Ca la ei în casa n-a fost zi
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
Ea că eu am energie ? Păi, daca nu te astâmperi toată ziua? Îmi dădea Mamy (deșteaptă) replică imediat. Adică, energie este un fel de necumințenie, după mintea voastră de părinți deștepți? La tine cam așa este, îi ținea și Taty isonul să strice el tot farmecul cu lingvistică lui. Bravo ție Taty, ai că ești deștept foc, nu degeaba îți zice Mamy așa . Asculta singur ce prostioare debitezi. Dar Taty nu se supără, era prea fericit să o facă tocmai acum
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
niște apă în biberon, poate așa va bea! Chiar asta a fost soluția. Puiul bău îndelung apă din biberon, mai să-l termine. Deodată, din curte, se auziră niște hăpăituri puternice ale unui dulău, iar un câine mic îi ținea isonul cu glas subțire, schelălăit. Soția pădurarului ieși în pridvor să vadă cine vine. Apăru în ogradă un țăran din sat. - Acasă-i dom pădurar?... - Acasă!... - Vreau să vorbesc ceva cu mnealui Puteți să-l chemați? - Așteaptă oleacă! Peste cinci minute
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
mâna la nevoie, fraților... Ce risipă și la ăștia cu atâtea furculițe și cuțite! Au zâmbit toți. Anca a râs destul de tare. Pentru ea nu era o problemă. Era obișnuită cu restaurantele de lux. Domnul Bărbulescu, după ce i-a ținut isonul la râs, nu-și mai dezlipea privirea de pe pulpele lăsate aproape goale de fustița ei prea scurtă, în timp ce soția sa îl examina cu coada ochiului pe Fănel. Aparent distrat, atent la toate și la nimic, acesta privea insistent fața șefului
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
asculta discuția dintre balaurii adevărați și cei care îi înghițiseră pe îngeri. La un moment dat, începu și ea să strănute din cauza mirosului de zambile. Și după ea, oamenii și animalele, în frunte cu Maria și cu Ion îi ținură isonul. Printre stropii cristalini de ploaie, ce cădeau lin pe pământ, strănuturile diferite se auzeau acum ca niște pocnitori. În gândul ei, Prințesa își spunea: „Oamenii și animalele m-au ales să fiu Prințesa Lalelelor, înainte de-a veni acești monștri
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
Privesc unica floare pe care am primit-o înainte de plecare. A rămas neschimbată. Apropii degetele de ea. Cu sfială ... cu teamă parcă, că nu e din lumea aceasta. Căldura împrăștie mirosul merelor în fiecare atom al aerului, busuiocul îi ține isonul. Devin sufletul dintr-o casă a poveștilor, așezată pe un vârf de munte alb și care se pierde în imensitatea cerului, devenind totuna. Tot trupul meu, totalitatea mea, a fost hrănită cu iubire celestă iar acum cu cea aromitoare, pământeană
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]
-
la prelungita horă „de pe la noi”, imediat continuată cu jocul în doi, cu strigături de-ale bucovinenilor din Cernăuți, cărora, ca în cel mai incredibil concurs, la răspunde Grigore Vieru, că Basarabia nu-i mai prejos, iar George Muntean le ținea isonul cu „Păi nici noi nu suntem de lepădat”! Și a intrat în horă și cu strigături Adran Păunescu, desre care cineva spuna că „parcă are șăpte guri”. Rapsozi locali, banda lui Bidirel, pauză cerută de mirosul berbecului fript haiducește, de
UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354563_a_355892]
-
zile bune. Ea ajuta la bucătărie, el la reparațiile clădirii. Au mers la toate slujbele, chiar și le cele de vecernie.Tare frumos mai cântau călugării aceia, și ce tineri erau! Răsuna muntele în desfătare și ecoul se împletea cu isonul din biserică. Ei ascultau smeriți și cu emoție. Dormeau într-o chilie. Acolo l-au conceput pe Liviu-Vasilică. Au primit binecuvântarea părintelui. Asta le-a fost „luna” de miere. A fost frumos, tare frumos a mai fost! Își duceau traiul
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
sfâșiați de-un corb / n-am crezut să Te superi de-un singur măr” („Poarta interzisă”, sonetul 23, pag. 27); ca o erezie și o nevoie de „Indulgențe” de Ev Mediu bigot. Sonetele din „101 sonete” se tânguie mistic, cu ison de toacă, în vecernii de seară, cu incantații de laic agnostic, școlit în amfiteatre puritane, cu o morală de paradă, de poet introvertit domolit doar de lecturi de calitate: „în sfera vederii vremea se-nclină / în pomul cunoașterii toamna cântă
LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357798_a_359127]
-
Melisei, vis în care, discutând cu ea, Melisa apare... „înveșmântată în alb din cap până-n picioare ... cu floricele la urechi, printre mioare blânde și iezi ... înconjurată de cete de îngeri ..care zboară în continuu. O larmă fermecătoare de ciripituri ține isonul” În marginea unui izvor, fata se oprește și îi vorbește tatălui de la distanță: „-Aici, în raiul unde mă aflu, totul este de vis. Mă simt în al nouălea cer, dar să știi că nici pe pământ n-am dus-o
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
nu o chemați să vă muncească, domnișoară?, a deschis într-o zi, în cancelarie, discuția, o profesoară mai înfiptă. Zău așa, o umplurăți pe asta de haine și să nu îi cereți nimic în schimb? - Așa e, i-au ținut isonul colegele, chemați-o să vă facă treabă în casă, e bună de muncă. - Să pun la muncă un copil?, le-am întrebat. Și pentru ce, pentru niște zdrențe, pentru niște vechituri? - Ce vechituri, domnișoară, alea nu sunt vechituri! Îi dădui
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
Voi o făcurăți lată și ne lăudați Zăvoiul...Cine știe-n ce speluncă vă dresăreți frumușel... -Dac-am fost de capu nost’, nu-ntreba cu cine-am fost...S-ar putea să te pârlești, dacă stai să te gândești...-îi ținu isonul Elena. -Ei, drăcie, chiar nu e lucru curat cu voi...-tresări și Radu. Haideți și nu ne mai fierbeți... -În oală sacă, așa cum v-ar sta bine la amândoi...- i-o tăie Elena scurt. -Aoleu și vai de mine, chiar
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]
-
văzut mai demult, dar n-am vrut să te jignesc, deși demult te citesc...- îi răspunse Elena. -Gata cu joaca, copii... Noi ne dregem cu tării!-sări Gigi-n apărare. Ei, drăcie, mi se pare sau și eu vă țin isonul...Aoleu, Rodico, dragă, bea o țuică să te dreagă. -Vezi dacă nu ești cuminte și nu tragi învățăminte, sare Rodi-n ajutor...Scoate pita din cuptor, că se arde, măi, bărbate...Sări, Radule, sări tu, frate, și-ajută-mă ca să scap... -Hai
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]
-
-îi răspunse Rodica. -Aoleu, noapte bună, fraților... Hai că ne-am făcut de băcănie...-zise Gigi, îndreptându-se către ieșire. - Și nu vă mai formalizați.... Ne cunoaștem doar de-o viață...- zise Radu. -Chiar așa, are dreptate Radu...- îi ținu isonul Elena. Aveți grijă cu câinii. Că s-au înmulțit al naibii și mai avem și vecina asta care-i momește, dându-le mâncare...Luați-o prin față sau dacă mașina e parcată-n spate, fiți cu băgare de seamă...Noapte
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]
-
făcea veleatu-n târg Pentru care cu mult sârg, Își sulemenea obrazul Nu-și făcea deloc iluzii Despre cum se-ntinde bârfa: Afla fufa, afla târfa Doar prin câteva aluzii Prima și singura care Vindea mahalalei zvonul Că-i ținea apoi isonul Dintre țațe, fiecare: Cin' se-nsoară, cine naște Fără nici un căpătâi Cine s-a spurcat întâi Că ea știe și cunoaște Cine-nnoadă și deznoadă Intrigile de duzină, Cine până la chenzină Face foamea stând la coadă Amorsa că nu se
TANTI FROSA de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358925_a_360254]
-
simboluri ale principiilor și forțelor cosmice, materiale sau spirituale, având legătură cu nivelurile Universului: pământ, văzduh, cer. Termenul generic și-l asumă până la exprimarea dorinței de a rămâne în el: „Un tânăr animal aș fi vrut să rămân, să țin isonul Tăcerii în mână, soarele inimii latră-a pustiu, trecătoare sunt toate, doar cerneala mă-ngână!”; „Veniți, odată, în Piața Balcoanelor să-l vedeți pe Poet, animal pur-sânge, arcuș lingușitor, mângâind cu floare de vultur petala unei viori!” Ca un animal
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]