237 matches
-
este totuși în intenția naratorului de a acorda acestor formații sanitare o importanță mai mare decât au avut-o. Este adevărat că, astăzi, mulți dintre concetățenii noștri ar ceda tentației de a le exagera rolul. Dar naratorul este mai curând ispitit să creadă că, dând prea multă importanță acțiunilor frumoase, ar aduce în cele din urmă un omagiu indirect și puternic răului. Pentru că se poate presupune că aceste acțiuni frumoase n-au atâta preț decât pentru că sunt rare și că răutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ca să dea o formă cât mai precisă posibil acelor lucruri pe care, în cea mai mare parte a timpului, el le simțea în mod confuz. La drept vorbind, acest efort de rațiune nu l-a costat nimic. Când se simțea ispitit să amestece direct destăinuirea lui cu miile de voci ale ciumaților, era oprit de gândul că dintre suferințele lui nu exista nici una care să nu fie și a celorlalți și că, într-o lume în care durerea este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
urmă. CÎnd călătorea, Îi plăcea să achiziționeze obiecte practice: la Întoarcerea la Paris, s-ar fi folosit de ele zilnic, iar asta i-ar fi adus aminte, Într-un mod mai subtil decît fleacurile de care se lăsa mai Întîi ispitit, de călătoria pe care o făcuse. În Mexic, Își amintise că nu mai avea prea multe lingurițe acasă, astfel că Își cumpărase trei duzini. La aeroport, lingurițele rînduite În bagajul de mînă declanșaseră soneria detectorului electronic de arme de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
l-a urmat peste tot. „Ca o cățea”, râdea Domnul Andrei, încrețindu-și pielea de șopârlă: „Poate că și acum dă târcoale pe undeva prin bălării. Dacă am nevoie pot s-o chem în ajutor. Uneori, noaptea, chiar mă simt ispitit s-o strig. Dar mă abțin. Mi-e frică să nu se îndrăgostească de Mopsul”, adăugase în bătaie de joc, într-o zi, când rivalul său nu era de față. Mopsul fusese în tinerețe, zicea, acrobat la circ. Trapezist. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
judeca asta, de bună seamă - Îmi văd mai departe de traiul meu. Dacă nu...ei, bine, faci ce ai de făcut. Ar fi al dracului de relaxant față de toată chestia aia cu caznele și biciuirea În masă. Diavolul se simte ispitit. În meseria sa, jocul de noroc este singurul mod În care-ți poți petrece nemurirea, care nu trece deloc și care dă prilej la multe interpretări și migrene. Cam cît crezi că o să-ți ia trebșoara asta? Întreabă Întunecatul, punîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
îi reveni brusc în minte scopul real al vizitei sale. — O ultimă întrebare ... Se opri și prinse privirea acelor ochi negri, calzi, impasibili, ce o țintuiau de sub coama lui bogată. Dintr-odată, aproape că-i pieri curajul și se simți ispitită să fugă din încăpere fără să fi pus întrebarea. — Aștept. Fran își luă inima în dinți. — În această epocă în care par să existe teste pentru orice, e posibil să afli identitatea tatălui unui copil? Profesorul Fay părea netulburat. — Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Marie se trezi din somn tresărind, cu un aer rătăcit și leoarcă de sudoare. Se năpusti pe terasă și respiră adînc de mai multe ori pînă ce inima ei reîncepu să bată aproape normal. La naiba cu tradițiile! Se simți ispitită să se ducă după Christian, să i se arunce În brațe, să se facă mică la pieptul lui, ca să alunge neliniștea surdă care o chinuia. Preț de o clipă, muselina Însîngerată se suprapuse peste spuma roșie de sînge. Apoi privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a Evangheliei sale. Biserica este datoare să propovăduiască evanghelia mântuirii nu lumii capabile să primească evanghelia, ci lumii reale, în complexitatea și ambiguitatea ei, lume ce trebuie să fie însuflețită și readusă la frumusețea ei originală prin evanghelie. Suntem mereu ispitiți să dăm deoparte evanghelia întrupării. Întrupându-se și asumând complexitatea umanității noastre în noroiul Iordanului, Cristos Domnul - homo certior et verior, după cum spunea Tertulian - se obișnuiește cu orice mediu uman pentru a-l mântui și nu condiționează darul mântuirii de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Bisericii primare s-au putut pierde fără urmă, principii decisive ale gândirii teologice se pot rătăci în bezna uitării. Boala diagnosticată de profesorul Alzheimer - uitarea accelerată de către pacienți a primelor lucruri învățate în copilărie - amenință sistematic teologia. Teologii sunt mereu ispitiți „să neglijeze întrebarea privitoare la modul în care teologia și-a învățat propriul limbaj”1. Pentru a învăța cum anume Ortodoxia și-a apropriat un limbaj teologic distinct nu este suficient doar să vizitezi cu pasiune și erudiție operele Părinților
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ci pentru că alții, în altă parte, i- au luat locul. Maca nu mai înjură în gând, deși ar fi putut socoti că era nimerit să o facă. Nu voia să se împace cu locul acela. Și nici nu se simți ispitit să sară gardul în curte. Nu-l chema nimic, nu acolo era Valea Plângerii. Porni motorul și întoarse. Nu îl văzuse nimeni. La urma urmei, asta conta mai puțin. Poate că aceia ce pândeau nu-i mai dădeau nicio importanță
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a lăsat să se întrevadă nici una din înzestrările muzicale și literare timpurii ale acestora. Mai mult, timorat de standardele artistice foarte înalte din familie, nu a învățat, spre deosebire de frații și surorile sale, nici un instrument muzical și nu s-a lăsat ispitit, ca mulți alți adolescenți, de exerciții literare diletante. Lipsit de încredere în sine, sfios și reținut, se distingea prin bună creștere, printr-o politețe fără cusur și prin dorința de a fi bine văzut de familie, de a răspunde așteptărilor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
icoane, bătrîni în sens de înțelepți. Să nu devenim, așadar, victimele propriei mărginiri, care e doar aparentă și amăgitoare. Să ne dezmărginim deci întru Domnul și vom fi desăvîrșiți ca El. Adam nu este un răzvrătit, ci un neascultător, un ispitit. Or, asta se poate ierta. Există cale de îndreptare, cu condiția ca omul adamic să conștientizeze asta, să-și realizeze adevărata natură și să recupereze nivelul spiritual la care a fost creat. Adam nu a fost limitat, i s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
această direcție. Prezentul este unul al ignoranței, al insignifiantelor griji cotidiene: a face teatru pentru vecinii din cartier și pentru copii, a regăsii liniștea de la sfîrșitul zilei, a încerca să menții o dietă pe care niciodată nu o poți respecta, ispitit fiind de micile vicii omenești. Trecutul este unul tulburător, este colțul tăinuit și acoperă pereții interiorului fiecăruia. Incursiunea în trecut reprezintă o retrospecție în ființă, iar operația este una dureroasă, se face fără anestezie și pe organe vitale. Totuși, oricît
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tangoului, fiu al unei clase de bastarzi și bastard el însuși (faptul că Gardel a fost nu este o întâmplare), fără tată, fără familie. Toată afectivitatea lui se revarsă asupra personajului stabil al vieții lui: mama"154. Chiar dacă se simte ispitit să cunoască femeia, decepționat de "perfidia și minciuna" ei, bărbatul tangoului se intoarce mereu la mama, a cărei iubire este garanția că se poate adăposti oricând într-un loc sigur: "Mama nu e decât una Și chiar dacă cândva uit de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care fac satiră, jovialitatea lui Creangă și umorul său provin din zona clasicismului structural și nu sunt deloc optimism superficial, ci mai degrabă nostalgic disimulată. El e înțeleptul care, pătruns de stabilitatea celor omenești, în ciuda aparențelor schimbătoare nu se simte ispitit să reia experiențe de mii de ori consumate spre a ajunge la adevăruri vechi asupra omului. Să nu ne înșelăm, spune Garabet Ibrăileanu, Poveștile lui Creangă sunt bucăți rupte din viața poporului moldovenesc. Soacra și nurorile ei, Stan Pățitul, Badea Ipate
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de cuprinsul multiform al materiei... Interpretarea Luceafărului se cade să fie făcută mai cu nepărtinire și părăsind teza sumară și greșită cum că numai trupul e solicitat de alte trupuri ori de pneumă. Limpede este că și înălțimile se simt ispitite de lume și o doresc, îi dau târcoale circumterestre, o pețesc. Atât poemul eminescian cât și emoționanta piesă de teatru a lui Marcel Pagnol (e o piesă de tinerețe, se numește Jazz) iau sfârșit prin afirmarea supremației cugetului și purității
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a lăsat să se întrevadă nici una din înzestrările muzicale și literare timpurii ale acestora. Mai mult, timorat de standardele artistice foarte înalte din familie, nu a învățat, spre deosebire de frații și surorile sale, nici un instrument muzical și nu s-a lăsat ispitit, ca mulți alți adolescenți, de exerciții literare diletante. Lipsit de încredere în sine, sfios și reținut, se distingea prin bună creștere, printr-o politețe fără cusur și prin dorința de a fi bine văzut de familie, de a răspunde așteptărilor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ancestrale ale universului rural (învățătorul, preotul, Țăranul cel tânăr ca bobul de rouă, Țărăncile zidind sfinte odoară, Țăranca nebună de dragoste, bunicii și părinții ce "beau lumină din cântecele-ncinse"), de a căror fascinație poetul nu încetează să se lase ispitit. Satul său nu devine însă un locus amœnus decât atunci când este trecut prin filtrul anamnezei ce poate readuce ființa poetică aproape de stadiul infantil: Atingem blând cu pleoapa dimineața/ Și rana curge-ncet peste priviri/ Călătorind ni se subție viața/ Și-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale evoluției industriei metalurgice în Moldova, moment care, paradoxal, a întărit credința altor întreprinzători, care l-au succedat în preocupări, în posibilitatea reușitei depline. De altfel, însuși Mihalic avea să revină nu peste multă vreme spre același domeniu al metalurgiei, ispitit fiind nu atât de substanța sau de consistența privilegiilor domnești, oferite îndeobște întreprinzătorilor, cât mai ales de propria-i credință în reușită, fundamentată pe cunoașterea bogatelor resurse naturale ale țării, pe informațiile adunate de-a lungul anilor, incluzând și experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
natal identificabil cu ținutul zărăndean mai extins decât cel podgorean are vigoare, consistență și cauzalitate narativă. Cercetătorii consideră că reușita își găsește motivație "în amprenta pe care vârsta copilăriei și adolescenței o exercită asupra afectivității și capacității intuitive a adultului ispitit mai apoi spre intelectualizarea problematicii exterioare"181. Spațiul în creația lui Ioan Slavici nu cunoaște nici poezia explicită (în sine, de la Sadoveanu), nici magia cosmică (de la Eminescu), nici habitatul nostalgic (de la Creangă). El are o singură funcție, aceea de a
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
au învățat pașii, nu mai au timp să danseze... Cu prudență Uneori mi se spânzură cuvintele în vârful limbii ; aș vrea să-ți spun atâtea dar ce folos că nu te am. Te-ascunzi sub fruntea-ți grea, ai ochii ispitiți și-ntunecați iar eu am rămas cu toarta unui vis ce ieri s-a spulberat... (Cine oare ne joacă, la cărți, soarta, în umbra grelei ierni și cine bate clopotul morții când suntem încă vii? Când carnea ta hoinară mă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
întrebăm cu îndreptățire de ce Adam și Eva nu s-au înfruptat de la bun început din rodul "vieții fără de moarte". Un posibil răspuns oferă Sfîntul Damaschin, care consideră că "nu era folositor ca omul să dobîndească nemurirea, fără să fie încă ispitit și încercat, ca să nu cadă în mîndria și osînda diavolului" [1993: 93]. Cîteva nuanțe se cuvin să completeze, totuși, o atare opinie, avînd în vedere că: deși existența pomului vieții este consemnată explicit în textul biblic " Iar în mijlocul raiului era
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
arghezian cu prudența detectivului nerutinat și neconvertit încă la dogmatism metodologic, alunecând pe firul textului, lăsându-ne seduși de atmosferă, de sclipirea unui cuvânt ne-potrivit, de contorsiunea frazei, de brutalitatea, uneori pe dedesubt catifelată, a expresiei etc., fiind mereu ispitiți să reconstituim gestul din spatele cuvântului, să ajungem la spiritul lăuntric nu al ideii, ci al ideologiei (idea-logos) poetului-pamfletar. 2. Polemica și discursul polemic 1. De la etimologie la accepțiunea literară modernă. Deși filologia e responsabilă de semnificația și sensurile atribuite astăzi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scrisului publicistic arghezian, care constată o evoluție a stilului dinspre zona discursivității, accesibilității, pragmatismului imediat, raportării interesate la real spre poeticitate, alegorie, gratuitate, hedonism estetic etc. Astfel, criticul înțelege pamfletul arghezian drept "un moment extrem al creației sale artistice" și, ispitit și el de o abordare comparativă, va insista asupra afinităților psiho-structurale și de formație literară dintre autorul Agatelor negre și Mateiu Caragiale, "ambii naturi lirice și fundamental pamfletare"94, dar se va focaliza asupra expresiei, a insolitului lexical în special
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
întindere, cariera veche cu intrarea înfundată de tavanul de pietre căzut, satul risipit în depărtare pe dealuri, crucea de lemn vopsit a Mântuitorului, te ispitesc cu geniu, i-a spus rusul acela, Boris, lui Theo, cu bună-știință s-a lăsat ispitit, și nu ne duce pre noi în ispită, ci ne mântuiește de cel, Întors din sat, îi cer cu hotărâre părintelui Varava cheia de la biserica cea nouă, voi intra acolo, de ce oare n-am făcut-o până astăzi?! Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]